SlideShare uma empresa Scribd logo
1 de 172
Baixar para ler offline
■ Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA ■
■ Carmen Daniela QUERO CALERO ■ Benito ZURITA ORTIZ ■
■ María CÁNOVAS LÓPEZ ■ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA ■
Voleiul
de la A la Z
Baia Mare
2020
Voleiul
de la A la Z
■ Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA ■
■ Carmen Daniela QUERO CALERO ■ Benito ZURITA ORTIZ ■
■ María CÁNOVAS LÓPEZ ■ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA ■
Baia Mare
2020
Autori
Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA
Carmen Daniela QUERO CALERO
Benito ZURITA ORTIZ
María CÁNOVAS LÓPEZ
Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA
ISBN
978-973-0-32846-2
Notă
Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene.
Această publicație reflectă doar punctul de vedere al
autorului și Comisia nu poate fi trasă la răspundere pentru
nicio modalitate de utilizare a informației pe care o conține.
Manualul a fost elaborat în cadrul proiectului „Volleyball is
not rocket science. We are!” (603393-EPP-1-2018-1-RO-
SPO-SSCP), finanțat de Uniunea Europeană prin Agenția
Executivă de Educație, Audiovizual și Cultură, în contextul
programului Erasmus+ Sport, acțiunea „Parteneriate de mici
dimensiuni”.
Autori
Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA
Carmen Daniela QUERO CALERO
Benito ZURITA ORTIZ
María CÁNOVAS LÓPEZ
Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA
  
Traducere în română
Viorela GRIGORE, Andreea CĂPLESCU, Andrei CRIȘAN
Fotografii & Design
Andreea CĂPLESCU
 
Grafică
Andrei CRIȘAN
 
Parteneri
Yellow Shirts – România
C.S. Știința Baia Mare – România
Marketing Gate – Macedonia de Nord
Universidad Católica San Antonio de Murcia – Spania
Giovani senza Frontiere – Italia
Data publicării
Octombrie 2020
CUPRINS
7
CUPRINS
1. INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2. ISTORIA VOLEIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.1. Apariția voleiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2. Răspândirea voleiului în timpul celor două războaie
mondiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3. Unificarea regulilor și crearea FIVB . . . . . . . . . . . 15
3. CE ESTE VOLEIUL? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3.1. Sistemul de punctare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.2. Ce este serviciul? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.3. Ce este sistemul de „rotație” în echipă? . . . . . . . 23
4. ECHIPAMENTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4.1. Terenul sau zona de joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
4.2. Fileul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.3. Mingea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
5. JUCĂTORI (CU, VERSUS, +1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.1. Jocul de cooperare „CU” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
5.2. Jocul de cooperare „VERSUS” . . . . . . . . . . . . . . . . 33
5.3. Funcția „+1 Jucător” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
6. TEHNICI DE BAZĂ I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
6.1. Activități de familiarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
6.2. Pasul de sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
6.3. Pasul de jos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
6.4. Serviciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
7. REGULI DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
8. TEHNICI DE BAZĂ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
8.1. Ridicarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
8.2. Preluarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
8.3. Gestul de atac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
8
CUPRINS
9
8.4. Blocajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.5. Rostogolirile peste umăr și pe spate . . . . . . . . . . 81
9. TACTICI DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
10. VOLEI DISTRACTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
11. LIBEROUL ÎN VOLEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
11.1. Ce este liberoul în volei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
11.2. Ce face liberoul în timpul unui meci?  . . . . . . . . . 98
11.3. Ce atribuții trebuie să aibă un libero? . . . . . . . . 99
11.4. Mișcările liberolui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
11.5. Pozițiile liberoului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
12. TEHNICI AVANSATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
12.1. Serviciul avansat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
12.2. Atacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
12.3. Plonjonul și alunecarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
13. TACTICI AVANSATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
14. STRATEGII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNICII 128
14.1. De ce strategii avem nevoie? . . . . . . . . . . . . . . 130
14.2. Sisteme de evaluare și control . . . . . . . . . . . . . 131
15. VOLEI PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI . . 134
15.1. Categorii sportive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
15.2. Diferențele principale între regulile voleiului așezat
și în stând . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
15.3. Origine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
15.4. Diferențe ale procedeelor tehnice de bază . . . 138
16. VOLEI PE PLAJĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
16.1. Istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
16.2. Reguli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
16.3. Tehnică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
16.4. Tactici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
17. BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
1.INTRODUCERE
10
1. INTRODUCERE
 
Voleiul este unul dintre cele mai populare sporturi din
întreaga lume. Se poate juca de la vârste fragede și este o
variantă foarte bună de petrecere a timpului liber.
Spre deosebire de alte sporturi de echipă, în volei, nu există
contact direct cu adversarul, iar răspunsul se bazează cel
mai adesea pe modul în care reacționează membrii echipei.
În acest sport, mișcarea depinde viteză și reacție, ceea ce
fascinează atât ca spectator, cât și ca jucător.
Voleiul necesită reacții rapide, atenție deosebită, reflexe
rapide, comunicare, coordonarea mișcărilor proprii cu cele
ale echipei, abilități de lider și, nu în ultimul rând, o condiție
fizică bună.
Inițiativa acestui proiect a pornit din dorința de a promova
mai mult voleiul la nivel de masă pentru a atrage cât mai
multe persoane de diferite vârste să-l practice în timpul
liber. Mai mult de atât, poate fi un început al carierei
sportive pentru copii și tineri.
Pentru a te ajuta, am realizat un ghid de volei acompaniat
de materiale video pentru o susținere vizuală, și un ghid de
marketing pentru cluburile care doresc să atragă mai multe
persoane spre ei.
 
Echipa Yellow Shirts
1.INTRODUCERE
11
2. ISTORIAVOLEIULUI
12
2. ISTORIA VOLEIULUI
 
2.1. Apariția voleiului
 
Există istorici care asociază voleiul cu un joc de minge din
Roma anului 200 î.Hr. și unuia din ultima parte a Evului
Mediu. În Germania a apărut o variantă care se numea
„Faustball”, joc în care mingea avea voie să atingă de două
ori solul.
2. ISTORIAVOLEIULUI
Cu toate acestea, majoritatea
cercetătorilor este de acord că
voleiul a fost creat de William
G. Morgan în anul 1895.
În acea perioadă, era directorul
departamentului de Educație
Fizică din cadrul YMCA (Young
Men’s Christian Association)
din Holyoke, în statul
Massachusetts, SUA.
Pornind de la tenis și
adaptându-se la materialele
disponibile, a creat regulile
inițiale și conceptele de bază
pentru MINTONETTE (primul
nume al voleiului).
Demn de menționat este colaborarea cu compania Spalding
A. G. & Bros în fabricarea mingii.
Portretul lui William G.
Morgan
13
Doi colegi ai lui Morgan, Dr. Franklin Wood și John Lynch,
au stabilit conceptele de bază și primele reguli. Cu toate
acestea, nu au fost publicate decât în prima ediție a cărții
Ligii Atletice YMCA din America de Nord, în 1897.
La începutul anului 1896, Springfield YMCA a organizat o
serie de întâlniri la care au participat toți antrenorii săi de
educație fizică. La acele întrevederi, au decis să schimbe
numele din mintonette în „Volley Ball” (minge în zbor),
grație modului în care mingea se mișcă în timpul jocului.
Datorită acestui nume nou, voleiul s-a râspândit rapid în
toată țara.
Canada a fost prima țară ce a adoptat jocul în afara SUA, în
1900. La scurt timp au urmat Japonia (1908), Filipine
(1910), China, Birmania și India. De asemenea, a fost
preluat foarte curând de Mexic, Cuba și restul Americii,
ajungând chiar și în țările africane.
2.2. Răspândirea voleiului în timpul celor două
războaie mondiale
 
În 1914, secretarul departamentului de război al YMCA,
George Fisher, a inclus voleiul în programul de educare și
recreere al forțelor armate americane, realizându-se astfel o
expunere internațională în timpul Primului Război Mondial
(1914-1918).
Primele campionate naționale de volei au avut loc în Statele
Unite în 1922, iar în 1928 a fost înființată Asociația de Volei
a Statelor Unite (USVA).
14
Paul Libaud (1947-1984),
Rubén Acosta (1984-2008),
Wei Jizhong (2008-2012),
Ary Graça (2012-prezent).
Încă o dată armata a fost motorul propagării voleiului în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945),
introducând sportul ca metodă de îmbunătățire a moralului
și învătarea lucrului în echipă.
2.3. Unificarea regulilor și crearea FIVB
În anul 1946, Federația Franceză de Volei a organizat o
întâlnire într-o berărie din Praga, în care s-a hotărât
organizarea Congresului Constituțional din Paris din 1947.
Acolo au fost unificate regulile jocului american și al celui
european, și creionate statutele și regulamentele Federației
Internaționale de Volei (FIVB).
Președinții FIVB au fost:
2. ISTORIAVOLEIULUI
15
1948
1952
D E Z V O L T A R E A
VOLEIULUI
1949
Primul Campionat European în
Roma.
Primul turneu oficial de volei pe
plajă în State Beach, California.
Primul Campionat Mondial
Feminin în Moscova.
URSS câștigă.
1956
„Voleiul în așezat” apare în
Olanda, sport adaptat pentru
persoanele cu un anumit grad
de dificultăți motorii.
Prima publicare a Buletinului
Oficial al FIVB.
Primul Campionat Mondial
Masculin ținut în Praga.
URSS câștigă.
1955
Congresul FIVB ținut în
Florența. Federația Japoneză
adopta regulile internaționale
și apoi le introduce în toată
Asia. Voleiul este introdus în
programul Jocurilor
Panamericane.
D E L A C R E A R E A F I V B
16
1967
1974
1973
Primul Campionat Mondial
Feminin jucat în Tokyo și primul
Campionat al continentului
african.
Apariția la televizor a
Campionatului Mondial.
1992
Comitetul Olimpic Internațional
acceptă voleiul pe plajă ca
probă olimpică pentru Jocurile
Olimpicie de la Atlanta, 1996.
Prima Cupă Mondială Feminină
ținută în Uruguay.
1987
Primul Campionat Mondial de
Volei pe Plajă în Ipanema,
Brazilia.
1966
Primul simpozion științific
profitându-se de Campionatul
Mondial Masculin din Praga.
1965
Prima Cupă Mondială Masculină.
2. ISTORIAVOLEIULUI
1957
La sesiunea Comitetului Olimpic
International din Sofia, a fost
ținut un turneu la care s-a
permis introducerea voleiului ca
sport demonstrativ la jocurile
de la Roma (1960) și să fie inclus
în programul celei de a 17-a
ediții a Jocurilor Olimpice din
Tokyo,
în 1964.
17
3. CEESTEVOLEIUL?
18
3. CEESTEVOLEIUL?
jocul începe cu serviciul și acesta este prima șansă de a
puncta;
cu recepția (preluarea pe antebraț) se poate controla
serviciul echipei adverse;
cu ridicarea (pasul de sus) se poate organiza acțiunea
de atac;
în ultima acțiune (atac) se încearcă punctarea pentru
propria echipă (lovire);
la fileu, se încearcă oprirea atacului echipei adverse
(blocaj);
cu apărarea, se poate controla mingea echipei adverse
(preluarea pe antebraț).
3. CE ESTE VOLEIUL?
 
Voleiul este o disciplină sportivă în care 2 echipe compuse
din 6 jucători se confruntă reciproc pe un teren delimitat,
lovind o minge peste un fileu.
Principalul obiectiv este trecerea mingii peste fileul care
separă echipele. Este necesar ca mingea să atingă podeaua
astfel încât membrii echipei adversare să nu poată continua
jocul (pierd mingea). Trebuie evitat însă ca mingea să cadă
pe terenul propriu.
Jucătorii au voie să lovească mingea cu orice parte a
corpului pentru a o returna spre terenul adversarului.
Pe parcursul jocului există diferite lovituri:
19
ca mingea să fie ținută sau reținută;
același jucător să atingă mingea de două ori consecutiv;
să nu aibă loc rotația atunci când este cazul;
să fie mai mult de trei lovituri pe acțiune, pentru fiecare
echipă;
să se atingă fileul.
În volei nu este permis:
Diferite lovituri din timpul jocului și funcția lor principală
(serviciu, recepție, apărare, ridicare, atac și blocaj)
20
3. CEESTEVOLEIUL?
mingea atinge podeaua în propriul teren;
mingea iese din teren, din cauza unui atac greșit sau a
unei erori la apărare;
patru atingeri ale mingii pe echipă sau duble atingeri
individuale;
greșeală de poziționare sau de rotație;
reținere sau acompaniere (dublaj) a mingii;
greșeala apărătorilor (linie) sau a liberoului (blocaj, atac);
pătrunderea în terenul advers pe sub fileu, piciorul
peste linia de centru;
contactul cu fileul (între tije), contactul cu alte elemente,
dacă influențează jocul.
3.1. Sistemul de punctare
 
Când se obține un punct? Cum se câștigă o partidă?
Ori de câte ori mingea traversează linia centrală a fileului și
cade pe partea adversă se va obține un punct. Atunci când
o echipă nu reușește să servească mingea corect sau
comite o greșeală, echipa adversă primește un punct.
Pentru a obține victoria în volei trebuie să câștigi 3 seturi
din cele 5 care sunt în total, cu 25 de puncte fiecare și
având întotdeauna o diferență de 2 puncte față de echipa
adversă. Setul al cincilea se joacă până la 15 puncte, de
asemenea cu un avantaj de 2 puncte.
În plus, se poate obține un punct atunci când echipa
adversă comite oricare dintre următoarele greșeli sau
abateri:
21
3.2. Ce este serviciul?
 
Serviciul este metoda prin care se începe meciul sau de a
repune mingea în joc după o pauză sau un punct. Echipa
care servește începe cu lansarea acțiunii de atac, care este
în același timp primul element al apărării sale.
Obiectivul fundamental al serviciului este: pe de o parte,
câștigarea unui punct direct prin serviciu și, pe de altă parte,
îngreunarea acțiunii de atac a echipei adverse, din moment
ce, dacă aceștia recepționează necorespunzător serviciul, le
va fi foarte dificil să atace în condiții optime.
Pot exista două situații legate de serviciu: dacă echipa care
servește reușeste să puncteze, păstrează din nou posesia la
serviciu, însă dacă nu, punctul va fi pentru echipa adversă,
căreia îi revine și dreptul de a servi în acțiunea următoare.
Timpul alocat unui serviciu este de 8 secunde și există mai
multe tipuri de serviciu în funcție de înălțimea la care sunt
făcute.
După cum vom vedea mai târziu putem distinge:
Serviciul în forțăServiciul de jos
22
nu călca pe liniile terenului;
ai un timp limitat pentru a servi;
mingea nu poate să atingă fileul;
mingea trebuie să fie în aer înainte de a o lovi;
ai grijă când arunci mingea, controleaz-o și stai cu ochii
pe ea.
Iată câteva sfaturi pentru a nu pierde oportunitatea de a
marca încă din momentul serviciului:
3.3. Ce este sistemul de „rotație” în echipă?
 
Echipa este formată din șase jucători în total, dintre care trei
apărători, doi atacanți și un libero.
La începutul fiecărui set, echipele sunt poziționate pe teren
în două rânduri, unul în față cu 3 înaintași (pozițiile 2, 3 și
4), și unul în spate cu 3 apărători (pozițiile 1, 5 și 6).
3. CEESTEVOLEIUL?
Serviciul suspendatServiciul de sus (plutitor)
23
Principala funcție a apărătorilor este de a primi serviciul
echipei adversare și de a apăra atacul acestora.
Liberoul este un jucător dedicat acțiunii defensive ce
înlocuiește jucătorii cu caracteristici limitate când ajung în
pozițiile defensive.
Cei ce încheie sunt acei jucători ce au funcția de a ataca prin
lovirea mingii peste fileu și, în general, în mijlocul terenului.
Această organizare este dinamică, schimbându-se de
fiecare dată: o echipă câștigă serviciul sau cealaltă îl pierde,
făcându-se o rotație spre dreapta și mișcând jucătorul din
poziția 1 (ridicătorul).
Sistemul de rotație în echipă
24
4.ECHIPAMENTUL
25
4. ECHIPAMENTUL
 
4.1. Terenul sau zona de joc
 
Terenul în care au loc meciurile de volei este realizat dintr-o
suprafață de lemn sau sintetică. Este divizat în mai multe
părți sau zone: zona liberă, zona de serviciu, zona de
apărare și zona de atac.
Terenul este împărțit în două jumătăți de către fileu și linia
centrală, fiind delimitat în același timp de liniile de fund și
cele laterale. Zonele de atac și de apărare sunt despărțite de
linia de atac.
Spațiul de joc și dimensiunile sale
26
o plasă neagră de 1 m lățime și 9,5-10 m lungime, cu
două benzi în partea superioară (cu cablu de întindere)
și în cea inferioară;
două benzi laterale de 5 cm lățime și 1 m lungime pe
liniile laterale ale terenului;
doi stâlpi de 2,55 m fixați fiecare la 1 m depărtare de
liniile laterale;
două antene de 1,80 m ce delimitează lateral zona de
trecere a mingii.
4.2. Fileul
 
Fileul de volei este format din:
Înălțimea specifică a fileului se schimbă în funcție de sex:
2,43 m pentru masculin și 2,24 m pentru feminin, începând
cu categoria tineret (17-19 ani și peste).
4.ECHIPAMENTUL
Fileul de volei și principalele dimensiuni
27
circumferința de 65-67 cm;
greutatea de 260-280 g;
presiunea internă între 0,30-0,325 kg/cm2.
4.3. Mingea
 
Mingea de volei are caracteristici specifice, aceasta fiind
confecționată din piele sintetică.
Caracteristicile sunt:
Culorile mingii vor depinde de evenimentul care va fi jucat,
dar de obicei mingea de antrenament este albă. Mai apoi
putem avea mingi cu albastru-galben sau verde-alb-roșu.
Mingi de volei
28
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)
29
5. JUCĂTORI (CU, VERSUS, +1)
 
Jocurile din timpul procesului de învățare vor începe din
situații cu intenție tactică. Astfel, elevii pot fi ajutați să
înțeleagă jocul din primele momente. Jocuri de cooperare și
competitive vor fi folosite pentru a ajuta jucătorul în timpul
învățării.
 
5.1. Jocul de cooperare „CU”
 
Când e să vorbim despre jocul de cooperare „CU” ne
referim la colaborarea cu colegii și adversarii.
Scopul este de a stimula experimentarea cursantului
oferindu-i posibilitatea de a participa activ, și unde jucătorii
să descopere diferite strategii.
Astfel, vom stabili bazele gândirii tactice a jucătorilor prin
luarea de decizii care le vor permite să rezolve probleme
motrice independent.
1 CU 1
Număr de jucători: În perechi, câte unul de o parte și de alta
a fileului.
Descriere: Jucătorii colaborează încercând să facă numărul
maxim de atingeri fără ca mingea să cadă pe podea,
trimițând-o în terenul opus în cele mai bune condiții pentru
ca partenerul s-o returneze.
Indicații pentru antrenor: Controlul mingii și aprecierea
diferitelor distanțe și traiectorii sunt obiectivele urmărite.
30
2 CU 2
Număr de jucători: În grupuri de 4, câte doi de fiecare parte
a fileului.
Descriere: Acum există un jucător fix pentru a elabora
fiecare joc. Acesta colaborează cu cei doi colegi oponenți
pentru a asigura un joc continuu.
Indicații pentru antrenor: Comunicarea și distribuirea zonei
de joc sunt obiectivele principale.
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)
Exemplu
Exemplu
31
3 CU 3
Număr de jucători: În grupuri de 6, câte trei de fiecare parte
a fileului.
Descriere: Acum există doi parteneri cu care să se
colaboreze în fiecare acțiune pentru a menține mingea în
joc, mai puțin spațiu de acoperit pentru fiecare jucător, dar
interferențele dintre aceștia cresc și comunicarea între
parteneri va fi foarte importantă.
Indicații pentru antrenor: Jocurile de rol devin din ce în ce
mai diversificate pentru că poate apărea figura blocajului și
relația sa cu apărătorii.
Exemplu
32
1 VERSUS 1
Număr de jucători: În perechi, unul de o parte și de alta a
fileului.
Descriere: Jucătorii concurează să trimită mingea în cele
mai nefavorabile condiții pentru adversar. Intenția este de
a-l face pe celălalt să greșească, forțându-l să se miște mult
sau să îl preseze să returneze simplu mingea.
Indicații pentru antrenor: Traiectoriile, distanțele și execuția
tehnică au o importanță mai mare, iar deplasările sunt
fundamentale pentru a ajunge corect la punctul de contact
cu mingea.
5.2. Jocul de cooperare „VERSUS”
Când vorbim de jocul de  cooperare „VERSUS” ne referim la
competiția prin colaborarea cu coechipierii pentru a marca.
Aceste meciuri sunt adaptate cu punctări și reguli mai
specifice.
Antrenorul va acorda mai multă atenție execuției tehnice
corecte, putând chiar să întrerupă jocul dacă vede necesar.
Competitivitatea momentului nu trebuie să domine
comportamentul jucătorilor prin încercarea de a câștiga cu
orice chip în detrimentul unei execuții tehnice defectuoase
ce le favorizează șansele de a obține un punct.
Pentru a face acest lucru, antrenorul trebuie să acorde mai
multă atenție corecției tehnice, astfel încât jucătorii să
obțină puncte cu acțiuni de calitate superioară. În plus,
trebuie să învățăm jucătorii să privească adversarul, să se
adapteze sistemului lor și să propună o soluție tehnică și
tactică, atât la nivel individual, cât si colectiv.
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)
33
2 VERSUS 2
Număr de jucători: În grupuri de 4, câte doi de fiecare parte
a fileului.
Descriere: Jucătorii concurează pentru a împiedica
adversarii să returneze mingea. Întotdeauna să încearce să
facă 3 atingeri ce pot varia la fiecare acțiune. Jucătorii vor
trebui să caute diverse modalități de a pasa mingea astfel
încât să creeze dificultăți majore adversarilor.
Indicații pentru antrenor: Implementarea tehnică,
comunicarea, și observarea terenului și a echipamentului
advers sunt obiective importante.
Exemplu
Exemplu
34
3 VERSUS 3
Număr de jucători: în grupuri de 6, trei de fiecare parte a
fileului.
Descriere: În timpul competiției, jucătorii încearcă să facă 3
atingeri pentru a obține punctul. Trebuie să fie preciși în
fiecare acțiune, să solicite mereu mingea și să observe ce se
întâmplă în terenul opus pentru a găsi cea mai bună
modalitate de a obține punctul.
Indicații pentru antrenor: Jucătorii trebuie să fie de acord să
acopere întregul teren. Acum vor trebui să țină cont de
toate posibilitățile tactice.
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)Exemplu
5.3. Funcția „+1 Jucător”
 
Jucătorul numit „+1” acționează ca ridicător pentru cele
două terenuri. Acest jucător va participa alternativ, trecând
pe sub fileu și colaborând cu ambele echipe la efectuarea
doar a celei de a doua atingere (ridicarea). Jucătorul „+1” nu
poate participa la primele atingeri sau cele finale pentru a
pasa mingea pe terenul opus.
35
1 CU 1 + 1
Număr de jucători: Grupuri de 3.(jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Un jucător de fiecare parte a fileului și al treilea
„+1” colaborează cu cele două echipe care încearcă să
plaseze mingea, astfel încât coechipierul să o poată trece
spre terenul opus. Obținerea a trei atingeri este obiectivul
principal și se adaugă încă un jucător cu care trebuie să se
colaboreze.
Exemplu
1 VERSUS 1 + 1
Număr de jucători: Grupuri de 3 (jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Jucătorii concurează căutând o modalitate de a
trimite mingea în terenul opus, astfel încât să nu poată fi
returnată. Obiectivul principal este de a se face trei atingeri
și de a controla mingea astfel încât „+1” să se poată plasa
cât mai bine posibil și astfel, să fie capabil să paseze
mingea spre terenul opus în cele mai nefavorabile condiții
pentru adversar.
36
2 CU 2 + 1
Număr de jucători: Grupuri de cinci (jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Mai multe persoane implicate în construcția
fiecărui joc și mai mulți adversari acoperind celălalt teren.
Acuratețea paselor și a comunicării dintre coechipieri
trebuie sa crească. Se încearcă facilitarea muncii jucătorului
„+1” prin trimiterea mingii cât mai corect posibil, astfel încât
să o poată plasa bine și să îi ofere timp pentru a o pasa spre
terenul opus.
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)
Exemplu
Exemplu
37
2 VERSUS 2 + 1
Număr de jucători: Grupuri de 5 (jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Concurează pentru a câștiga punctul. Jucătorul
„+1” plasează pentru cele două echipe, care vor încerca să
câștige punctul făcând 3 atingeri. Trebuie să se caute
erorile adversarului (de exemplu: să căute zonelor libere sau
interferența dintre jucători). Cu cât este mai dificilă
marcarea, cu atât se dezvoltă mai mult gândirea tactică a
jucătorilor.
Exemplu
3 CU 3 + 1
Număr de jucători: Grupuri de 7 jucători (jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Acum sunt 4 jucători care participă la elaborarea
jocului. Vor avea noi responsabilități defensive și ofensive și
mișcări care nu sunt direct legate de contactul cu mingea.
Aceasta va însemna o îmbunătățire a dezvoltării
conceptelor de joc cu sau fără minge.
38
3 VERSUS 3 + 1
Număr de jucători: Grupuri de 7 jucători (jucătorul „+1” este
ridicătorul pentru cele două echipe).
Descriere: Este foarte important ca jucătorul „+ 1” să facă
eforturi pentru a coopera cu cele două echipe. Jucătorul
„+1” trebuie să plaseze în cele mai bune condiții. Restul
jucătorilor își va stabili strategiile de atac și de apărare
pentru a câștiga jocul. Rețineți că „+ 1” nu participă la prima
atingere a apărării și că o plasare bună a pasei depinde de
acuratețea celorlalți jucători din acea primă atingere.
5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)
Exemplu
39
Exemplu
6. TEHNICIDEBAZĂI
40
să oferim exerciții variate care necesită deplasare
anterioară;
să adaptăm nivelul de dificultate la grupul de jucători;
să încercăm să îmbunătățim condiția fizică și abilitățile
de bază prin exerciții cu mingea sau cu terenul;
să conferim un sens tactic activităților noastre;
6. TEHNICI DE BAZĂ I
 
Unul dintre aspectele cheie pentru o dezvoltare tehnică
ulterioară adecvată este dobândirea unui bagaj motric mare
a jucătorilor începători.
Astfel trebuie să oferim cea mai mare variabilitate a
abilităților legate de echilibru, viteză de reacție și mișcare,
schimbări de direcție, orientare spațială, simțul gravitației,
conceptul de lovire și axa de mișcare, printre altele.
Nu trebuie să uităm că achiziția tehnică este fundamentală
în volei, unde comiterea unei erori de lovire poate fi
penalizată conform regulamentului și poate avea
repercusiuni asupra scorului sau a capacității echipei de a
continua să joace. Orice acțiune greșită poate deveni un
punct pentru adversar.
Un jucător de volei trebuie să înțeleagă conceptul de
mișcare și lovire în sensul global: mișcarea pentru a căuta
mingea, executarea unei lovituri fără a face greșeli tehnice
sunt bazele dezvoltării sportului.
Ca idee generală pentru fiecare dintre diferitele etape de
învățare, ne setăm următoarele provocări:
6. TEHNICIDEBAZĂI
41
să nu forțăm jucătorii să învețe, și anume, să nu mărim
complexitatea acțiunilor până când nu le-au dobândit și
stăpânit.
6.1. Activități de familiarizare
 
Înainte să începem să învățăm gesturi tehnice, trebuie
înțeleasă ideea de „a nu ține”, ci de „a lovi” mingea.
Vedem în continuare câteva exerciții de familiarizare cu
zborul, traiectoria, greutatea și viteza mingii.
Toate aceste exerciții pot fi dezvoltate cu materiale
adaptate nivelului de maturitate al participanților, de la
baloane sau mingi de spumă (dacă dorim ca mișcarea să fie
mai lentă) până la mingea convențională.
42
Exercițiul1
Aruncă mingea în aer și lovește-o în orice fel dorești cu
orice parte a corpului. Observă cum trebuie să lovești
mingea să nu cadă pe podea.
Exercițiul 2
Aruncă mingea în sus și spre înainte și prinde-o cu ambele
mâini deasupra capului înainte de a o arunca din nou. În
acest fel sunt introduse conceptele despre distanță, înălțime
și adaptare a corpului.
Repetă exercițiul, dar aruncând mingea orientată spre zona
de lansare (trebuie să te întorci cu 180º).
Exercițiul 3
Aruncă mingea în sus, așează-te pe podea și prinde-o cu
ambele mâini între picioare. Repetă exercițiul, dar prinzând
mingea orientându-te spre zona de lansare (trebuie să te
întorci cu 180º).
Exercițiul 4
Lovește mingea cu orice parte a brațelor încercând să o
menții în aer cât mai mult timp posibil.
Variație: numără loviturile consecutive.
Variație: când mingea cade pe podea, așteaptă până când
se opresc și ceilalți.
Exercițiul 5
Lovește mingea alternativ cu picioarele încercând să o ții în
aer.
6. TEHNICIDEBAZĂI
43
Variație: numără loviturile consecutive.
Variație: când mingea cade pe podea, așteaptă până când
se opresc și ceilalți.
Exercițiul 6
Lovește mingea după fiecare ricoșeu în podea în timp ce te
miști în teren.
Variație: urmărește direcțiile (înainte, înapoi, stânga sau
dreapta), mergi în jurul terenului, încearcă să furi mingea de
la alți jucători, etc.
 
Exercițiul 7
Lucrează în perechi: unul dintre parteneri aruncă mingea
(pe pământ sau în aer). Celălalt, care se află în spatele
acestuia, trebuie să o prindă sau să o lovească înainte să
ajungă într-o anumită zonă, înainte să ricoșeze a doua oară,
etc.
Exercițiul 8
Lucrează în perechi, amândoi stând pe podea; încearcă să
prinzi mingea trimisă de coechipier fără a te ridica.
Exercițiul 9
În grupuri de trei, doi jucători se așează față-n față și își
pasează mingea unul altuia. Jucătorul din mijloc trebuie să
se lase în jos sau să sară pentru a nu fi lovit.
Exercițiul 10
În aceeași poziție ca înainte, jucătorii față în față rostogolesc
mingea pe podea, iar jucătorul din mijloc trebuie să se
44
jucătorul, după ce se mișcă, își așează picioarele la o
distanță similară cu lățimea umerilor;
îndoaie ușor genunchii;
așează brațele într-un unghi potrivit, astfel încât ambele
mâini să fie deasupra capului;
mâinile sunt așezate sub formă de cupă, astfel încât
degetul mare și indexul fiecărei mâini să realizeze o
formă de diamant la înălțimea frunții, formând o
„fereastră”;
lovitura se face doar cu degetele, niciodată cu palma;
lovitura este însoțită de extensia întregului corp,
acordând o importanță deosebită brațelor și picioarelor.
deplaseze astfel încât mingea să-i treacă printre picioare.
Jucătorii se pot deplasa între 2 și 3 m pe fiecare parte.
6.2. Pasul de sus
Pasul de sus este unul dintre cele mai carateristice gesturi
ale voleiului. Aceasta este lovitura folosită atunci când
mingea vine spre noi la o anumită înălțime și ne permite să
ne poziționăm sub ea pentru a o lovi.
Mișcarea completă este dezvoltată în felul următor:
Această lovitură este cel mai des folosită ca „a doua
lovitură” într-un meci competitiv. Scopul acestei prime
etape este de a realiza o atingere cât mai curată și
controlată pentru a putea oferi direcționarea mingii în mod
corespunzător.
6. TEHNICIDEBAZĂI
45
mâini foarte plate sau rigide care nu se potrivesc formei
mingii;
degetele mari poziționate înainte care împiedică
obținerea formei de cupă;
coatele prea îndepărtate sau prea apropiate, ce nu fac
„fereastra” potrivită pentru a lovi;
poziționarea inadecvată a corpului în raport cu mingea;
înclinarea necorespunzătoare a trunchiului;
direcție incorectă a umerilor;
Cele mai frecvente erori:
Pasul de sus din unghiuri diferite
46
șoldurile sau genunchii nu sunt aliniați cu direcția
loviturii;
lipsa coordonării picioarelor cu brațele (lanț cinetic);
lovitură asimetrică, reținută sau asistată.
Exercițiul 1
Aruncă și oprește mingea cu ajutorul palmelor în formă de
cupă.
Variație: Aruncă mingea cât mai sus și apoi prinde-o după
ce ricoșează.
Variație: Lovește mingea cu putere într-un perete și apoi
prinde-o.
Exercițiul 2
În fața peretelui sau a unui coechipier, aruncă și prinde
mingea, concentrându-te pe forma mâinilor.
Variație: Fă un pas în oricare direcție înainte de a prinde
mingea.
Exercițiul 3
Pasează-ți și pasează unui coleg mingea, prinzând-o și
aruncând-o.
Variație: Fă un pas în oricare direcție înainte de a prinde
mingea.
  
Exercițiul 4
Așează cercuri în diferite zone ale terenului cu jucători în
jurul lor. Aruncă mingea prin pasul de sus încercând să o
aduci în cercuri.
Variație: lovește mingea în loc să o arunci.
6. TEHNICIDEBAZĂI
47
Exercițiul 5
Lucrând în pereche, dă mingea prin pasul de sus către
partener. Ridică mingea prin pasul de sus și dă-o
partenerului tău pentru următoarea lovitură.
Exercițiul 6
Încearcă să lovești mingea consecutiv, după ce ai lăsat-o să
ricoșeze pe pământ. Ai grijă la mișcare și poziționare înainte
de a lovi. Dacă mingea nu revine în condiții bune, oprește
exercițiul și începe din nou.
Exercițiul 7
Aruncă (ridică) mingea partenerului, astfel încât să o poată
lovi înapoi cu pasul de sus.
Variație: Fă partenerul să se miște un pas în oricare direcție
înainte de a lovi.
Exercițiul 8
Lovește peretele consecutiv folosind pasul de sus: prima
oară de foarte aproape de perete, la aproximativ 1 m; a
doua oară de la aproximativ 5-6 m, lăsând mingea să
ricoșeze mai întâi pe sol.
 
Exercițiul 9
Toți jucătorii se află în spatele terenului cu mingea. Faceți
pasul de sus până ajungeți la fileu. Reveniți spre fundul
terenului.
Variație: Spre fileu mergi înainte, iar înapoi spre fundul
terenului mergi cu spatele.
48
primul și cel mai important lucru este să fii într-o poziție
statică înainte de a lovi; deplasează-te rapid către
minge și ia poziția corectă înainte de a lovi;
plasează picioarele la o distanță puțin mai mare decât
lățimea umerilor, îndoind genunchii și înclinând corpul
ușor înainte; trebuie să arate ca și cum ești așezat pe un
„scaun imaginar”;
picioarele sunt așezate paralel și cu unul mai în față
decât celălalt, care să te ajute la direcționarea mingii
(orientarea degetelor mari de la ambele picioare);
extinde complet brațele, mai mult sau mai puțin paralele
cu coapsele și ține mâinile fără a lăsa vreun spațiu între
degetele mari;
în final, prefă-te că „te ridici de pe acel scaun imaginar”,
lovind mingea cu prima treime a antebrațelor (nu cu
încheieturile mâinilor); lovitura trebuie să fie scurtă, dar
nu abruptă, întotdeauna însoțind mingea cu impulsul
picioarelor;
Exercițiul 10
În grupuri de 6 jucători (3 vs. 3, așezați față în față), lovește
mingea spre coechipierul din fața ta și urmărește-o,
schimbându-ți poziția cu fiecare lovitură.
6.3. Pasul de jos
Pasul de jos este cel mai versatil gest în volei. Este cel mai
folosit deoarece permite lovirea mingii atunci când vine la
înălțimi mici și foarte puternic. Mișcarea constă în
următoarele etape:
6. TEHNICIDEBAZĂI
49
brațele nu trebuie să se ridice mai sus de înălțimea
umărului; picioarele sunt cele care împing mingea,
brațele atenuează și dau direcția; gândește-te că atunci
când lovești mingea brațele funcționează ca o „placă”
de pe care ricoșează mingea, suprafața trebuie să fie
netedă și cu o înclinație corectă.
Poziția mâinilor
nepoziționarea corectă a mâinilor, brațe îndoite sau moi;
poziționarea slabă a jucătorului în raport cu mingea:
prea aproape de minge (lovirea cu coatele);
foarte departe de minge (cu încheietura mâinii);
înclinarea necorespunzătoare a trunchiului;
antrenarea insuficientă a picioarelor;
direcția incorectă a umerilor sau brațelor;
șoldurile/genunchii nu sunt aliniați cu direcția loviturii;
necoordonarea picioarelor cu brațele (lanț cinetic);
lovitură asimetrică, reținută sau însoțită.
Lovitura de antebraț sau pasul de jos se face în principal în
acțiunile de recepție și apărare a mingii, deși este lovitura
cea mai versatilă din acest sport, ce poate fi folosită în
aproape orice circumstanță.
Cele mai frecvente erori:
50
Pasul de jos din diferite unghiuri
Exercițiul 1
Aruncă mingea și oprește-o pe antebrațe în poziție statică.
Observă poziția corpului, a picioarelor, direcția umerilor,
deschiderea picioarelor, etc.
Variație: partenerul îți aruncă mingea și trebuie să o oprești.
Alternați aruncările.
6. TEHNICIDEBAZĂI
51
Exercițiul 2
Fără minge, deplasează-te între două linii aflate la
aproximativ 3 m distanță. Adoptă poziția corectă pentru a
lovi pe ambele linii (modifică piciorul care este înainte,
direcția picioarelor, a șoldurilor și a umerilor).
Exercițiul 3
Lucrând în perechi, un jucător aruncă mingea. Celălalt
rămâne așezat pe un scaun și se ridică pentru a lovi. La
fiecare 10 lovituri se schimbă rolul.
Variație: Jucătorul ce lovește este așezat pe podea cu
picioarele deschise și lovește mingea pe care partenerul o
aruncă.
Exercițiul 4
Lucrând în perechi, partenerul aruncă o minge pe care o
lovești în direcția sa. Distanța trebuie să fie de 2-3 m. La
fiecare 10 lovituri se schimbă rolul.
Variație: Adaugă o deplasare anterioară de 1 m într-o parte
sau alta a jucătorului.
Exercițiul 5
Așezat în fața peretelui, lovește mingea consecutiv, lăsând-
o să sară pe podea. Este important să calculezi distanța și
puterea loviturii.
Exercițiul 6
Plasat în fața unui coechipier, lovește mingea consecutiv
lăsând-o să sară pe sol. Este important ca mingea să atingă
52
o anumită înălțime pentru a-ți permite să te deplasezi
confortabil.
Variație: după ce controlezi lovitura, adaugă o mișcare
laterală mică.
Exercițiul 7
Un partener este cu spatele la fileu, celălalt în spatele
terenului. Partenerul aruncă două mingi: una mai departe (la
aproximativ 5-6 m de fileu) și una mai aproape (la
aproximativ 3 m de fileu).
Jucătorul din spate lovește ambele mingi consecutiv. Este
important să te miști înainte și înapoi pentru a te poziționa
corect înainte de a lovi. Jucătorii schimbă rolul la fiecare 10
lovituri.
Exercițiul 8
Lovește mingea în perete consecutiv folosind lovitura din
antebraț: prima oară de foarte aproape de perete, de la
aproximativ 1 m; a doua de la 5-6 m lăsând mingea să sară
mai întâi pe sol. Este important să controlezi direcția de
lovire și forța.
 
Exercițiul 9
Toți jucătorii se află cu mingea în spatele terenului. Lovește
mingea până ajungi la fileu, după care întoarce-te în spatele
terenului.
Variație: mergi înainte spre fileu și revii cu spatele.
Variație: așează 2-3 conuri pentru fiecare jucător, trebuind
să facă slalom printre ele în timpul mersului.
6. TEHNICIDEBAZĂI
53
poziționarea inițială:
un picior plasat ușor înaintea celuilalt (piciorul opus
brațului cu care se lovește);
direcția șoldului și a umerilor spre zona de lovire;
o lansare corespunzătoare a mingii (nu prea sus sau
prea jos, înainte sau înapoi, în lateral, etc.);
o bună controlare și extensie a brațului pentru lovire;
reglarea loviturii cu mingea.
Exercițiul 10
În grupuri de 6 jucători (3 vs. 3, așezați față în față), lovește
mingea spre coechipierul din fața ta și urmărește-o,
schimbând linia cu fiecare lovitură.
6.4. Serviciul
 
Serviciul este modalitatea de a pune mingea în joc și
singura cale de a începe cu un punct. Acesta va fi efectuat
de jucătorul care se află în zona 1 a terenului (în funcție de
rotație).
Se execută din zona de serviciu (în spatele liniei de bază) și
mingea este lovită cu mâna sau cu o parte a brațului (nu
sunt permise alte părți ale corpului pentru acesta).
Serviciul este singura acțiune în care este implicat un singur
jucător și în care poți pregăti gestul tehnic, pentru care ai la
dispoziție 8 secunde de la fluierul arbitrului.
Printre cele mai importante aspecte pentru o execuție
corectă a loviturii, putem evidenția:
54
a. Serviciul de jos
 
Serviciul de jos sau din antebraț este serviciul învățat de
obicei în fazele incipiente, deoarece nu necesită o forță
excesivă sau control asupra mingii. Jucătorul stă într-o
poziție semi-laterală pe teren și ține mingea cu ambele
mâini la nivelul taliei.
Apoi, aruncând mingea din mâna nedominantă o lovești cu
cealaltă mână într-o mișcare de pendul. Mingea poate fi
lovită cu podul sau mijlocul palmei, în funcție de cât de ușor
este pentru jucător. Accentul se pune pe direcția și
înălțimea mingii.
Pașii serviciului de jos
b. Serviciul de sus
 
În serviciul de sus, mingea este aruncată cu mâna opusă și
lovită cu cealaltă mână complet deschisă, în mijlocul mingii,
întinzând brațul complet deasupra capului.
6. TEHNICIDEBAZĂI
55
În timpul acestui serviciu, umerii sunt plasați perpendicular
pe direcția mingii. Picioarele sunt paralele și situate
aproximativ la lățimea umerilor.
Piciorul opus brațului de lovire trebuie să fie ușor înainte.
Greutatea corpului este distribuită cât să se mențină
echilibrul. Mâna neîndemânatică ține și aruncă mingea.
Mingea trebuie aruncată în fața umărului, dar la o înălțime
suficientă pentru a fi lovită. Greutatea corpului se transferă
pe piciorul aflat în față, se poate face chiar un pas înainte,
iar mâna complet deschisă lovește mingea în cel mai înalt
punct posibil.
Acest serviciu are dezavantajul că necesită o anumită forță
și abilitate în mișcarea tehnică, astfel încât va fi dezvoltat în
etape mai avansate ale jucătorului sau atunci când sunt
îndeplinite cerințele corespunzătoare.
Pașii serviciului de sus
56
poziționarea greșită a corpului în raport cu terenul sau
cu mingea;
aruncarea sau lovirea necorespunzătoare a mingii;
lipsa tensiunii din mână sau din încheietură;
flexarea brațului sau stresul excesiv în mișcare;
necoordonarea picioarelor cu brațele (lanț cinetic);
lovire asimetrică sau lovire asistată;
lipsa de concentrare, frică sau pasivitate în mișcare
Cele mai frecvente erori:
Exercițiul 1 (serviciul de jos)
Stând în fața peretelui, lovește mingea ca un pendul cu o
mână. Începe de la aproximativ 3-4 m și îndepărtează-te
progresiv.
 
Exercițiul 2 (serviciul de jos)
Stând în fața peretelui aruncă cu mâna opusă și lovește
mingea în așa fel încât să aibă o traiectorie dreaptă. Dacă
mingea este aruncată bine, ar trebui să zboare deasupra
capului.
 
Exercițiul 3 (serviciul de jos)
Lucrând în perechi, câte unul de fiecare parte a fileului,
servește spre partea opusă situată la aproximativ 3-4 m
distanță de fileu. Depărtează-te progresiv, atâta timp cât
tehnica este corectă.
 
Exercițiul 4 (serviciul de sus)
Stai în fața peretelui și aruncă mingea vertical, făcând un
6. TEHNICIDEBAZĂI
57
pas înainte. Dacă aruncarea este corectă, mingea ar trebui
să cadă pe umăr.
Exercițiul 5 (serviciul de sus)
Stând în fața peretelui, aruncă mai întâi mingea și prinde-o
în cel mai înalt punct; apoi lovește mingea într-un mod
controlat de la aproximativ 3-4 m distanță.
 
Exercițiul 6 (serviciul de sus)
Lucrând în perechi, câte unul de fiecare parte a fileului,
servește spre partea opusă situată la aproximativ 3-4 m
distanță de fileu. Depărtează-te progresiv, atât timp cât
tehnica este corectă. Este important să fixezi poziția
corpului și mișcarea brațului la lovire.
 
Exercițiul 7 (ambele servicii)
Coechipierul este plasat în diferite părți ale terenului;
încearcă să direcționezi mingea spre el. Începe de la o
distanță de 5-6 m de fileu până reușești. Apropie-te 
progresiv de linia de fund a terenului.
 
Exercițiul 8 (ambele servicii)
Împarte terenul cu frânghii pentru a delimita cele 6 zone.
Din orice poziție, jucătorul trebuie să realizeze un număr de
servicii (de ex. 5 servicii) către fiecare zonă a terenului.
Variație: este obligatoriu să urmezi o anumită direcție (de
exemplu, în sensul acelor de ceasornic).
58
7. REGULIDEBAZĂ
59
mingea atinge pământul în propriul teren;
mingea iese din teren, din cauza unui atac greșit sau a
unei erori în apărare.
7. REGULI DE BAZĂ
 
Când obții un punct? Cum câștigi o partidă?
Ori de câte ori mingea traversează centrul fileului și cade pe
partea adversarului se obține un punct și se continuă cu
serviciul. Când o echipă nu reușește să servească corect
sau comite o eroare, echipa adversă primește un punct și își
recuperează dreptul de a servi din nou.
Pentru a obține victoria în volei trebuie să câștigi 3 seturi
din 5 câte sunt în total, cu câte 25 de puncte fiecare și
având întotdeauna o diferență de 2 puncte față de echipa
adversă. Al cincilea set se joacă până la 15 puncte, de
asemenea cu un avantaj de 2 puncte.
În plus, un punct este marcat atunci când echipa adversă
comite oricare dintre următoarele greșeli:
În același fel, jucătorii pot obține puncte datorită încălcării
regulilor de către echipa adversă.
Jucătorii echipei trebuie să cunoască regulile de joc și să
încerce să nu comită următoarele greșeli:
Eroare de serviciu (execuție slabă, nu se respectă rotația echipei)
60
Pătrunderea în terenul opus
pe sub fileu, piciorul peste
linia de centru
Contactul cu fileul (între antene),
contactul cu alte elemente dacă
influențează jocul
Contact dublu cu mingea (cu
excepția blocajului anterior)
Eroarea celor 4 atingeri sau dublă
atingere individuală
7. REGULIDEBAZĂ
61
Eroare de blocaj (din serviciul
adversarului, pătrunderea în
terenul acestuia, trimiterea
mingii în afara spațiului de
joc)
Eroarea jucătorului din
linia 2 (trecerea peste linia
care îi delimitează zona de
mișcare, realizarea unui
blocaj), eroarea liberoului
(atac, blocaj).
Reținerea sau acompanierea
mingii
Eoare de poziție sau
eroare de rotație a
echipei
62
8. TEHNICIDEBAZĂII
63
pentru perfecționarea tehnicii la maxim, ridicătorul
trebuie să aibă un pas de sus excelent, folosind ambele
mâini;
8. TEHNICI DE BAZĂ II
 
În acest al doilea bloc de tehnici, vom lucra la acțiuni de
execuție cu o complexitate mai mare, ce pot conține o
componentă tactică.
Acest aspect este, de exemplu, cheia principală între o
lovitură de sus cu ambele mâini și o pasă, între o lovitură de
jos și o preluare.
Din acest motiv, activitățile propuse au un sens real în ceea
ce privește jocul, oferind jucătorilor o abordare critică la
nivel personal, și o analiză la nivel de echipă.
 
8.1. Ridicarea
 
Ridicarea nu este un simplu pas de sus. În primele etape,
atunci când jucătorii nu sunt încă specializați, aceste două
mișcări tehnice pot fi grupate într-una singură. Cu toate
acestea, în fazele avansate de joc, ridicarea (de obicei a
doua atingere) este un instrument major pentru succes.
Ridicătorul trebuie să aibă o pregătire tehnică și tactică
specifice pentru a interpreta nevoile fiecărui joc și de a
scoate ce e mai bun de la echipă.
Pasa de ridicare necesită observare, cunoașterea
coechipierilor și analizarea echipei adverse.
Pentru ca cei ce învață să atingă nivelul maxim, sunt
propuse următoarele progrese:
64
atingerea cu cea mai înaltă precizie la executarea
loviturii, cu sau fără mișcare și în orice direcție;
antrenarea acțiunilor tactice cu echipa;
dirijarea jocului ținând cont de multitudinea de factori
implicați (luarea de decizii și execuția).
Ridicarea folosind pasul de sus
8. TEHNICIDEBAZĂII
65
Exercițiul 1
Pasează din diferite poziții către un coș sau un cerc plasat
la diferite înălțimi pentru a perfecționa toate traiectoriile
posibile.
Exercițiul 2
Din poziția 2 a terenului, ridicătorul trimite mingile primite
de la antrenor, în pozițiile 3 și 4. La fel, din poziția 2-3,
exersează pasa cu spatele spre poziția 2.
Exercițiul 3
Din poziția 2 a terenului, execută o săritură de blocaj și apoi
pasează mingea trimisă de antrenor sau de partener. Poți
exersa pasa spre pozițiile 4 și 3.
 
Exercițiul 4
Din poziția 4 a terenului, ridicătorul se deplasează pe
poziția 2-3 pentru a pasa mingea în poziția 4, 3 sau 2, așa
cum este indicat. Același exercițiu poate fi efectuat și ieșind
din spatele unui scaun din poziția 6.
Exercițiul 5
Din poziția 3 a terenului, antrenorul sau un coechipier
aruncă mingi alternativ în pozițiile 1 și 5. Ridicătorul, din
poziția 6, se deplasează spre minge și o trimite în partea
opusă a terenului de unde vine mingea, de exemplu din
zona 1 la 4 și din zona 5 la 2.
66
Exercițiul 6
Din poziția 4 a terenului, antrenorul sau un coechipier
aruncă mingi ridicătorului, care din poziția 2-3 trebuie să le
întoarcă în zona 4.
Alternativ, ridicătorul poate decide în ce zonă (2, 3 sau 4) să
trimită mingea la discreția sa.
Exercițiul 7
Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, trimite mingile
aproape de fileu, pentru ca ridicătorul să lucreze la pasa
laterală. Același exercițiu se poate face și cu mingi pentru a
exersa pasa din săritură.
Exercițiul 8
Din poziția 2, ridicătorul trimite mingile atacanților așezați în
rânduri în pozițiile 3 și 4. În funcție de nivelul de joc al
echipei, încearcă acele combinații tactice pe care le
consideri adecvate.
Exercițiul 9
Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, ridicătorul se
deplasează din zona 1 în zona 2-3 pentru a executa diferite
opțiuni cu 3 atacanți, situați în zonele 2, 3 și 4.
Exercițiul 10
Doi parteneri sunt poziționați în zonele 4 și 5, iar ridicătorul
în zona 2-3. Mingea merge din zona 4 spre zona 5 într-un
mod controlat. Din zona 5 se apără spre zona 2-3.
8. TEHNICIDEBAZĂII
67
folosirea umerilor;
mutarea piciorului exterior înainte și coborârea umărului
interior;
plasarea în fața mingii.
ridici umerii spre înainte;
cobori pieptul pentru a amortiza puterea mingii;
aduci brațele împreună și să le rotești spre exterior
pentru a crește suprafața de atac.
Ridicătorul trimite mingea în zona 4, deplasându-se pentru
a susține atacul. Se urmărește același traseu până la
perfecționarea diferitelor poziții și mișcări.
Același exercițiu se poate face și cu asistenții în zonele 1 și
2, pentru a lucra la pasa pe spate și la susținerea atacului.
8.2. Preluarea
 
Preluarea sau recepția mingii ca răspuns la serviciul
adversarului este prima acțiune individuală care permite
construirea unui atac bun. Dacă recepția nu este corectă,
posibilitățile jocului ofensiv vor fi clar limitate, așa că dedică
timpul necesar acestui procedeu tehnic.
Este indicat să lucrezi progresiv, pornind de la o situație
individuală în care să te concentrezi asupra mișcărilor și
poziției corpului, ajungând la lucrul în grupuri mici (2-3
jucători), fixând pozițiile de joc și direcțiile mingii.
Pentru a facilita acțiunea de direcționare a mingii, se
recomandă:
În executarea corectă a recepției trebuie să:
68
Așteptarea serviciului
Recepția serviciului
8. TEHNICIDEBAZĂII
69
Exercițiul 1
În grupuri de 3, un coechipier servește, iar celălalt primește
mingea și o trimite spre fileu. Cel de la fileu prinde mingea
și o pasează celui care a servit.
Acest exercițiu se poate face din diferite poziții ale
terenului.
 
Exercițiul 2
Jucătorii (care intră în teren unul câte unul) recepționează o
minge în poziția 1, se deplasează de acolo în stânga lor,
pentru a primi alte două mingi în pozițiile 6 și 5.
Același exercițiu se poate face și din poziție inversată, de la
5 la 1.
Exercițiul 3
Un jucător situat în zona 6 se deplasează pentru a primi
serviciile care vin în zonele 1 și 5. Pentru a asigura
acuratețea serviciilor, se poate propune ca acestea să fie
realizate de la mijlocul terenului, dacă este necesar.
Exercițiul 4
Împarte terenul longitudinal cu semne pe podea (formând
două jumătăți de teren). În fiecare jumătate de teren, în
direcții opuse există câte un apărător, un ridicător și un
atacant. Restul coechipierilor servesc.
Acest exercițiu poate fi condiționat de timp sau de un
anumit număr de repetări. Jucătorii își schimbă pozițiile
conform instrucțiunilor antrenorului (serviciu-recepție-atac)
până când trec prin toate pozițiile.
70
Exercițiul 5
Doi apărători sunt situați de fiecare parte a terenului (zonele
1-6 și 5-6). Din spatele terenului opus, coechipierii servesc
alternativ. Acest exercițiu poate fi realizat ca și cum ar fi o
competiție, de exemplu, prima echipă care realizează 10
recepții perfecte câștigă un punct.
 
Exercițiul 6
Trei apărători sunt pe teren și coechipierii lor la capătul
opus.
Apărătorii vin din linia de 3 metri și se deplasează în spate
de fiecare dată când se servește. Odată ce reușesc să
efectueze până la 10 recepții bune, echipa este schimbată.
Exercițiul 7
Pe teren se află trei apărători (în zonele 1, 6 și 5), un
ridicător (zona 2-3) și un atacant (2, 3 sau 4). Restul
coechipierilor servesc. Fiecare jucător trebuie să rămână în
zona lui până când se ajunge la un număr de recepții sau la
un anumit timp; se pot face rotații dacă se dorește.
Odată ce are loc recepția, jocul trebuie continuat până la
finalizarea atacului. Poziția atacantului poate fi schimbată în
funcție de specializarea sa.
Exercițiul 8
Doi apărători se află în zonele 1-6 și 5-6, un ridicător se află
în zona 2-3 și doi atacanți în zonele 2 și 4. Restul
coechipierilor servesc. Fiecare jucător trebuie să rămână în
8. TEHNICIDEBAZĂII
71
zona lui până când se ajunge la un anumit număr de recepții
sau la un anumit timp; se pot face rotații dacă se dorește.
Odată ce are loc recepția, jocul trebuie continuat până la
apariția unui atac din zonele 2 și 4. Poziția atacanților poate
fi schimbată în funcție de specializarea lor.
8.3. Lovitura de atac
 
Atacul sau lovirea cu o mână este cel mai ofensiv gest în
volei, astfel că necesită lucrat de la începutul procesului de
învățare, dar doar după perfecționarea tehnicilor de lovire
cu ambele mâini (pasul de sus și pasul de jos).
Lovitura cu o singură mână este un procedeu motivant și
larg acceptat în rândul jucătorilor, dar trebuie avută atenție
la faptul că nu este vorba doar de a lovi, ci de a o face cu o
direcție și forță adecvate.
Calculul traiectoriilor și coordonarea necesară pentru a face
această lovitură pot fi afectate dacă se încearcă
introducerea ei înainte ca jucătorul să fie pregătit.
Această secțiune este abordată din perspectiva faptului că
jucătorii învață să lovească mingea în mod eficient și în
siguranță. Este important să ne amintim că, la acest
moment, un gest de atac nu trebuie confundat cu un atac, ci
că este o modalitate pentru realizarea sa în viitor.
Gestul de atac nu trebuie să implice un salt, uneori nici
măcar o lovitură cu o mână, dar implică o intenție ofensivă
care să îl pună pe adversar în alertă.
Pentru asigurarea unei execuții tehnice corecte, ne vom
concentra pe:
72
traiectoria anterioară a brațului (pregătire);
întinderea brațului;
lovirea la cel mai înalt punct.
Modalități de atac
Exercițiul 1
Aruncă mingea spre un perete deasupra capului. Începe
prin a o arunca cu ambele mâini și termină cu mâna
dominantă. Poți desena cercuri la diferite înălțimi pentru a
încerca să-i lovești centrul.
8. TEHNICIDEBAZĂII
73
Exercițiul2
Ține mingea deasupra capului și ușor în față cu mâna
neîndemânatică. Lovește cu mâna îndemânatică în direcții
diferite, folosind încheietura.
Exercițiul 3
Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, aruncă mingea
în aer cu ambele mâini. Mâna neîndemânatică menține
punctul de echilibru, în timp ce mâna îndemânatică se
pregătește și execută lovitura (este recomandat să o faci în
fața unui perete).
Acest exercițiu se poate face lovind în partea de sus a
mingii, pentru a-i imprima o traiectorie în jos sau în centrul
mingii pentru a o împinge înainte.
Exercițiul 4
Plasat în mijlocul terenului, lovește mingea spre diferite
cercuri situate în partea opusă a fileului. Se poate decide
dacă jucătorii ar trebui să aibă o poziție fixă sau dacă pot
sta în fața cercului pe care vor să-l lovească.
Acest exercițiu poate fi considerat ca o provocare dacă se
adaugă un punctaj pentru fiecare cerc și trebuie obținut un
număr minim de puncte.
Exercițiul 5
Lucrând în perechi, la distanțe de 6-8 m (în funcție de nivel),
jucătorul A lovește mingea împotriva jucătorului B, care
trebuie să rămână nemișcat.
Partenerul trebuie să încerce să prindă sau să lovească
74
mingea fără să se miște (acesta este un joc de țintă).
Acest exercițiu se poate face cu sau fără fileu între jucători.
Exercițiul 6
Lucrând în perechi, urmând regulile exercițiului precedent,
un jucător lovește mingea și trebuie să o trimită astfel încât
partenerul să facă doi pași în orice direcție pentru a o prinde
sau lovi.
O componentă competitivă poate fi adăugată atribuind un
punctaj fiecărei lovituri reușite.
Exercițiul 7
Lucrând în perechi în fața unui perete, jucați-vă lovind
mingea puternic în podea. Dacă mingea nu atinge o înălțime
minimă, jucătorul care a lovit-o ultima dată este sancționat.
Exercițiul 8
Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, încercați
un exercițiu de continuitate. Fiecare jucător are 2 lovituri, de
aceea este necesar să se efectueze o pasă de jos sau de
sus, urmată de un atac controlat către partener.
Ideea este să se mențină mingea între cei doi jucători cât
mai mult timp, fără ca aceasta să cadă pe teren.
8.4. Blocajul
 
Blocajul reprezintă prima acțiune defensivă a unei echipe.
Este vorba despre oprirea mingii la fileu pentru a nu intra în
terenul propriu.
8. TEHNICIDEBAZĂII
75
PREGĂTIREA: începi prin observarea terenului opus și
te deplasezi către locul potrivit, înainte de lovitura
adversarului; mișcarea se poate face cu pași laterali sau
încrucișați în funcție de viteza necesară (în funcție de
distanță);
SĂRITURA: din poziția de start - picioare paralele și
semi-flexate, greutatea distribuită spre vârfurile
degetelor și mâinile la înălțimea umerilor - faci un salt
vertical în timp ce întinzi brațele și deschizi mâinile -
degetele trebuie separate, dar să rămână ferme;
CONTACTUL: în momentul contactului, încheieturile și
brațele trebuie să fie puternice, gata pentru impact;
mâinile ar trebui să fie larg deschise și să se urmărească
mingea cu privirea; în funcție de tipul de blocaj pe care îl
facem și de poziția în care suntem, unghiurile mâinilor și
a încheieturilor trebuie să varieze, îndreptându-se
mereu spre interiorul terenului opus;
REVENIREA: revenirea trebuie făcută cu ambele
picioare îndoite și având grijă să nu invadezi terenul
opus.
Există două tipuri de blocaj de bază: defensiv și ofensiv. În
blocajul defensiv, se țin mâinile în terenul propriu, încercând
să amortizăm forța atacului opus și să facilităm apărarea.
În blocajul ofensiv, cel mai obișnuit, se așează mâinile pe
fileu în spațiul adversarului, fără a atinge fileul, și fără a
influența lovirea, pentru a împiedica mingea să ajungă la
centrul terenului propriu.
Blocajul se poate face individual, dublu (doi jucători, cel mai
obișnuit) sau triplu (trei jucători, mai puțin obișnuit).
Procedeul tehnic constă în diferite faze:
76
realizarea mișcării brațului și a mâinii fără minge;
lucrul cu mingea, de pe podea;
lucrul cu mingea și săritură, încercând să găsești
momentul potrivit;
mișcarea fără existența unui atac oponent;
observarea și mișcarea cu un atac oponent;
lucrul cu partenerii (pentru adaptarea mișcărilor și
acoperirea spațiului).
Se recomandă urmărirea acestor propuneri metodologice:
Acțiuni de blocaj
8. TEHNICIDEBAZĂII
77
săritura la timpul nepotrivit, de obicei înaintea
atacantului;
nepoziționarea în fața liniei de atac a atacantului, și nu a
corpului său;
poziționare incorectă a mâinilor (acestea trebuie să fie
în permanență spre centru terenului);
atingerea fileului, invadarea terenului adversarului sau
împingerea coechipierilor.
Un blocaj eficient garantează succesul defensiv al echipei și
limitează foarte mult opțiunile adversarului, așa că, pe cât
putem, trebuie creat un mediu de siguranță și încredere
despre acest gest.
Cele mai frecvente erori:
Exercițiul 1
Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, în poziția
de start, întindeți-vă brațele și atingeți-vă mâinile deasupra
fileului.
Se poate adăuga ca element motivant ca jucătorul A să
încerce să atingă capul jucătorului B (care își va lăsa brațele
în jos) și invers.
Exercițiul 2
Pentru a îmbunătăți direcționarea mâinilor, lucrează
individual în fața unui perete și împinge cu ambele mâini,
încercând să generezi unghiuri diferite ale mișcării.
Exercițiul 3
Coborând fileul, pentru a putea lucra de la sol, jucătorul A
atacă spre mâinile jucătorului B care se află în poziție de
78
blocaj. Începe prin a lovi în linie dreaptă și lucrează
progresiv la unghiuri diferite.
Ca o variantă pentru a lucra la viteza de reacție, jucătorul B
trebuie să ridice mâinile în momentul lovirii.
Exercițiul 4
Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, jucătorul
A ține mingea în mână. La semnal, amândoi sar, iar
jucătorul A trebuie să încerce să introducă mingea în terenul
jucătorului B. După mai multe repetări inversați rolurile.
Acest exercițiu se poate face static sau cu un pas lateral
înainte de a sări.
Exercițiul 5
Lucrând în perechi, jucătorul A se află pe o bancă, iar
jucătorul B pe podea, de cealaltă parte a fileului. Jucătorul A
împinge mingea în terenul adversarului, astfel încât
jucătorul B să sară pentru a o bloca.
La fiecare 10 repetări rolurile sunt inversate. Dacă tehnica
acumulată permite, jucătorul care este sus poate lovi
mingea cu un gest de atac.
Exercițiul 6
Similar cu exercițiul anterior, dar jucătorul care are mingea o
aruncă în aer și realizează un atac controlat din săritură.
Jucătorul de la fileu trebuie să citească traiectoria și să
urmărească mingea la blocaj. Jucătorul atacant poate alege
diferite traiectorii și parabole pentru a lovi mingea.
8. TEHNICIDEBAZĂII
79
Exercițiul 7
În grupuri de trei, jucătorul A este la fileu și pregătit de
blocaj. Jucătorul B se află în fața jucătorului A de cealaltă
parte a fileului. Jucătorul C se află în spatele jucătorului A,
pe partea lui de teren. Jucătorul A trebuie să blocheze
mingea aruncată de către jucătorul B și apoi să apere o
minge care i-a fost trimisă de jucătorul C. La fiecare 10
repetări se schimbă pozițiile.
Exercițiul 8
În grupuri de trei, un jucător este situat la fileu, în poziția
inițială, iar coechipierii la 1 m de fileu în terenul opus, la o
distanță de 2-3 m unul de celălalt. Coechipierii aruncă
mingea alternativ spre fileu, în timp ce jucătorul de la fileu
trebuie să se deplaseze și să blocheze mingea. La fiecare
10 repetări, faceți o rotație.
Exercițiul 9
În grupuri de 6, trei jucători sunt la fileu în poziția de start,
iar ceilalți trei sunt în fața lor la o distanță de 1 m de fileu.
Coechipierii aruncă sau lovesc mingea la fileu. Jucătorul
central trebuie să se deplaseze pentru a efectua un blocaj
dublu în zonele 2 și 4. Când atacul este pe zona 3, jucătorii
exersează un blocaj triplu.
Exercițiul 10
Urmând indicațiile exercițiului precedent, blocajul se va face
în fața unui atac real din terenul opus. Atacul poate fi pe
oricare dintre zone fără anunț înainte.
80
Echipa trebuie să decidă, în funcție de caracteristicile sale,
cum este blocajul în zona 3 (unic, dublu sau triplu) și care
jucători trebuie să participe în acea zonă.
8.5. Rostogolirile peste umăr și pe spate
 
Tehnica de rostogolire este un procedeu care permite o
reacție rapidă a jucătorului într-o anumită situație de
apărare. În acest tip de rostogolire, jucătorul apără mingea
aruncându-se pe pământ în diferite poziții.
Cea mai obișnuită rostogolire, care de obicei se învață
prima, este cea peste „umăr”, în care jucătorul, după un pas
larg, atinge mingea cu o mână, cu interiorul încheieturii sau
cu dosul mâinii, după care cade într-un mod controlat să se
rostogolească peste umăr și să se ridice din nou.
O altă alternativă de lovire, care nu necesită o tumbă, este
rostogolirea "pe spate". În această cădere, apărătorul cade
pe spate într-o manieră controlată, în timp ce lovește
mingea deasupra capului.
Finalizarea acestui gest se poate face cu sau fără o tumbă,
dar este important ca jucătorii să învețe să-și controleze
căderea pentru a evita posibilele accidentări fizice.
Picioarele trebuie să fie bine îndoite și este necesar să te
lași să te rostogolești pe spate, lovind mingea în momentul
pierderii echilibrului.
Deși viteza reală a ambelor procedee tehnice este foarte
mare, se recomandă să se învețe încet și să fie luate toate
măsurile de siguranță. O saltea poate ajuta la prevenirea
fricii la primele experiențe.
8. TEHNICIDEBAZĂII
81
așezarea cotului sau încheieturii pe podea înainte de
căderea corpului;
neîndoirea genunchilor pentru a amortiza impactul;
săritura în locul căderii;
încetinirea vitezei de mișcare, care ajută la ridicarea
ulterioară.
Este important ca executanții să-și relaxeze corpul și să își
dea drumul în timpul rostogolirii, făcând sau nu o tumbă.
Cele mai frecvente erori:
Exercițiul 1
În perechi, din poziție ghemuită, trage de partenerul care
încearcă să se opună. Trasul în spate și lateral sunt permise.
Exercițiul 2
Individual și dintr-o poziție foarte flexată, aruncă-te din
lateral pe o saltea (fără a te rostogoli). Cea mai importantă
instrucțiune este să întinzi brațul și să nu te sprijini în cot.
Contactul cu solul trebuie făcut cu șoldul, nu cu genunchiul.
Exercițiul 3
Lucrând în perechi, continuă cu exercițiul anterior, dar de
data aceasta partenerul ne aruncă încet mingi și bine
direcționate într-una din părți.
Mingea trebuie să fie suficient de departe astfel încât să nu
poți ajunge la ea fără să cazi. La fiecare 4 repetări se
schimbă rolurile.
82
Exercițiul 4
Lucrează în perechi, pe o saltea. Jucătorul A ia o poziție
defensivă cu genunchii îndoiți și mâinile în față. Jucătorul B
aruncă o minge rapidă spre capul jucătorului A, care trebuie
să prindă mingea în timp ce se lasă pe spate.
Este esențial ca picioarele să nu fie aliniate, pentru că acest
lucru permite amortizarea căderii printr-o îndoire mai
profundă a piciorului din spate înainte de impactul cu solul.
Căderea trebuie rotunjită, urmărind curbura spatelui.
La fiecare 5-6 repetări se schimbă rolurile.
Exercițiul 5
Exersează individual rostogolirea laterală peste umăr
incluzând și tumba.
Corpul trebuie să treacă peste brațul opus loviturii, care
trebuie să fie complet extins.
Exercițiul 6
Lucrează în perechi, folosind o saltea. Jucătorul A aruncă
mingi în lateral sau peste capul jucătorului B, care trebuie să
apere mingea după cum consideră. La fiecare 3-4 repetări
se schimbă rolul. 8. TEHNICIDEBAZĂII
83
9. TACTICIDEBAZĂ
84
6A-0R sau 6A-6U: în acest sistem toată lumea face de
toate; este sistemul cel mai de folosit; ridicătorul își
îndeplinește rolul în timp ce se rotește într-o poziție
specifică a terenului; ocupă de obicei zona 3;
9. TACTICI DE BAZĂ
 
Aplicarea unor sisteme specifice care se potrivesc cu
punctele forte ale jucătorilor unei echipe se numește tactică.
Unul dintre cele mai importante elemente de înțeles despre
tactici este că dezvoltarea lor se bazează în totalitate pe
abilitățile echipei și pe acele sisteme pe care un antrenor le
consideră cele mai potrivite pentru persoanele pe care le
antrenează.
Voleiul este un sport de echipă delimitat de diferite reguli.
Aceste reglementări determină într-un mod foarte
important toate aspectele sale tehnico-tactice, precum și
structurarea jocului, făcând aproape imposibilă diferențierea
între fazele de atac și apărare. Acest lucru a determinat
mulți autori să se refere la ideea de complex strategic:
complexul unu (K-1) și complexul doi (K-2).
Complexul K-1 începe cu apărarea serviciului, recepția și se
termină cu atacul din K-1, numit și side out (ieșirea la
recepție). Complexul K-2 începe cu apărarea acțiunii.
Principalul obiectiv al ambelor complexe este același: să
trecem de la o acțiune dominată la una dominantă și să
obținem un punct, adică să împiedicăm adversarul să pună
mingea pe terenul nostru și să trimitem mingea pe terenul
lui.
Printre sistemele de atac de bază găsim (A - apărător, R -
ridicător, U - jucătorul universal):
9. TACTICIDEBAZĂ
85
3A-3R sau 6A-3U: În acest sistem există 3 jucători care
permit atacul celorlalți.
4A-2R: În acest sistem cei doi ridicători sunt distribuiți
în opoziție; atunci când unul dintre ei devine apărător,
celălalt preia responsabilitatea ridicării, astfel încât să fie
mereu unul care să îndeplinească funcția de ridicător.
La fel ca în sistemul anterior, există posibilitatea de a
decide care sunt ridicătorii, în funcție de zona terenului
din care se decide să se joace.
În primele etape, ridicătorul este situat în mod normal în
zona 3, pentru a se deplasa mai târziu în zona 2, în
căutarea jucătorilor înalți care să ocupe centrul fileului.
Acesta este cel mai simplu sistem și, prin urmare, cel
mai recomandat pentru inițiere.
De acum, ne vom referi la acesta ca: 4-2.
Poziții diferite în sistemul de joc 4-2
R-ridicător A- apărător
Apărarea joacă un rol esențial în tacticile de volei. Apărarea
unei mingi presupune posibilitatea de a obține puncte,
contraatacând, și continuă cu serviciul.
86
La nivelurile de inițiere, când de obicei atacurile sunt din
mingi înalte în „lateral”, timpul de apărare este aproape
inexistent, și astfel, oriunde am fi inițial, vom putea să ne
mișcăm spre poziția ideală finală, deși câteodată nu se
efectuează, din diferite motive.
Este uzual pentru majoritatea țărilor să numească sistemul
defensiv bazat pe poziția inițială adoptată de jucători.
Aceste sisteme sunt prezentate în următoarele imagini:
Poziții inițiale în sistemele defensive
Această poziție inițială se schimbă în funcție de nevoile
jocului, de nivelul echipei și de atacul adversarului. Pozițiile
finale și tranzițiile în apărare sunt descrise în capitolul de
tactici avansate.
9. TACTICIDEBAZĂ
87
10. VOLEIDISTRACTIV
88
10. VOLEI DISTRACTIV
 
ACTIVITATEA 1: Joacă-te cu balonul
Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a familiarizării.
Descrierea activității: Fiecare lovește individual un balon
folosind proceduri tehnice de volei (pasul de sus sau de jos)
și încearcă să nu lase balonul să cadă.
Materiale: baloane
Variații: Lovește balonul cu diferite părți ale corpului,
lovește balonul în perechi.
 
ACTIVITATEA 2: Balonul nebun
Obiectiv: Dezvoltarea capacității de reacție.
Descrierea activității: în perechi, lovește balonul folosind
vârfurile degetelor, urmând un anumit ritm și direcții diferite
(față, spate, lateral, etc.).
Materiale: baloane
Variații: includerea a mai multor baloane și schimbarea
direcțiilor folosind ritmul muzicii (lent, rapid, etc.)
10. VOLEIDISTRACTIV
89
ACTIVITATEA 3: Balonul și numărul
Obiectiv: Dezvoltarea agilității și coordonării.
Descrierea activității: Se formează echipele și apoi se
așează într-un cerc, cu un balon. Fiecare jucător are un
număr diferit. Balonul este aruncat și unul dintre jucători
spune un număr. Cel care are acest număr va trebui să
lovească balonul cu degetele și, în același timp, să spună un
alt număr.
Materiale: baloane
Variații: folosește nume de animale, flori, etc. în loc de
numere și combină diferite tipuri de pase (de antebraț, din
degete, etc.).
ACTIVITATEA 4: Volei cu prosoape
Obiectiv: Dezvoltarea agilității și coordonării.
Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în grupuri.
Fiecare grup are un prosop de plajă. Fiecare grup încearcă
să câștige punctul aruncând mingea cu prosopul în direcția
terenului opus.
Materiale: un fileu, mingi de volei și prosoape
Variații: Schimbă numărul de participanți (2, 3, 4, etc) și
folosește diferite dimensiuni de prosop.
90
ACTIVITATEA 5: Mingea Mare
Obiectiv: Dezvoltarea muncii în echipă
Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe.
Fiecare echipă este plasată într-o zonă diferită a terenului
de volei. Obiectivul este să se joace volei, dar cu mingea
mare folosindu-se aceleași reguli ale sportului.
Materiale: minge mare de fitness.
Variații: numărul de lovituri permise.
ACTIVITATEA 6: Competiție în grup
Obiectiv: promovarea muncii în echipă și viteza de reacție;
Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe.
Fiecare echipă este așezată în linie. Primul jucător din linie
deține o minge de fitness. La semnalul antrenorului,
jucătorul trebuie să alerge cu mingea de fitness până când
o trece peste fileu. Apoi, trebuie să se întoarcă pentru a da
mingea următorului jucător din rând.
Materiale: mingi de fitness.
Variații: se variază direcțiile și modul de transport al mingii.
10. VOLEIDISTRACTIV
91
ACTIVITATEA 7: Voleiul final
Obiectiv: promovarea muncii în echipă și a jucatului de
plăcere.
Descrierea activității: Acesta este un joc de volei cu un
frisbee (disc). Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Este
permis să se paseze de maxim 3 ori între coechipeieri
înainte de a arunca frisbeeul pe terenul opus. Jucătorul are
5 secunde pentru a pasa sau arunca frisbeeul.
Materiale: un fileu și un frisbee (disc zburător din plastic).
Variații: varierea numărului de pase pe care jucătorii le pot
efectua și a modului de primire a mingii (așezat, într-un
picior, etc.)
ACTIVITATEA 8: Pichi
Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a agilității.
Descrierea activității: Acesta este un joc de echipă care
constă în realizarea unui serviciu bun (lovirea unei mingi de
tenis cu mâna) și o cursă bună (parcurgând diferitele baze).
Echipa atacantă lovește mingea, astfel ca timpul să le
permite să alerge în jurul terenului spre diferite baze.
Materiale: o minge de tenis și conuri/ inele.
Variații: Jucătorul care nu ajunge la con va face 20 de
abdomene.
92
ACTIVITATEA 9: Fileul invizibil
Obiectiv: Dezvoltarea vitezei de reacție și a coordonării.
Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe.
Acesta este un joc de volei, dar fileul este acoperit cu
diferite prosoape pentru a-l face mat. Jucătorii ar trebui să
încerce să ghicească strategia echipei adverse.
Materiale: un fileu, o minge și prosoape
Variații: Se pot utiliza diferite tipuri de mingi (mingi de tenis,
mingi de plastic etc.)
ACTIVITATEA 10: Spikeball
Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a motilității.
Descrierea activității: Jocul este pentru doi la doi. Echipa ce
servește începe jocul prin atacul mingii peste fileu către
echipa adversă. Echipa ce apără are la dispoziție maxim trei
atingeri, alternând pasele între cei doi jucători.
Materiale: kit de Spikeball (o plasă specifică și o minge mică
de plastic).
Variații: Echipa apărătoare are voie până la cinci atingeri.
10. VOLEIDISTRACTIV
93
ACTIVITATEA 11: Volei-tenis
Obiectiv: îmbunătățirea vitezei și mișcării.
Descrierea activității: Două echipe, una în fiecare jumătate
de teren. Mingea este trecută peste fileu (pasul de sus sau
de jos) după ce ricoșează o singură dată. Un punct pentru
adversari de fiecare dată când returnarea eșuează. Echipa
care atinge numărul prestabilit de puncte, câștigă.
Materiale: un fileu și o minge.
Variații: Fiecare jucător poate atinge mingea de două ori
înainte de a o trece peste fileu.
ACTIVITATEA 12: Volei-badminton
Obiectiv: promovarea muncii în echipă și plăcerea.
Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe.
Acesta este un joc de volei cu rachete de badminton și un
fluturaș. Sunt permise până la trei pase între parteneri
înainte de a da fluturașul pe terenul opus.
Materiale: un fileu, rachete de badminton și fluturași.
Variații: se poate lovi fluturașul doar cu mâinile, fără
rachete, sau folosind orice alt tip de materiale.
94
ACTIVITATEA 13: Coșul
Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a controlului mingii.
Descrierea activității: în grupuri de patru, un jucător aruncă
o minge unui partener care încearcă să trimită mingea în
coș folosind o tehnică de volei (cu degetele sau cu
antebrațul).
Materiale: o minge și un coș de baschet
Variații: varierea pozițiilor jucătorilor, dar și a distanțelor de
aruncare.
 
ACTIVITATEA 14: Super săritura
Obiectiv: coordonarea săriturii cu lovirea mingii.
Descrierea activității: O trambulină va fi amplasată aproape
de fileu și antrenorul aruncă mingi jucătorului care se află pe
trambulină. Jucătorul ar trebui să sară și să lovească mingea
spre terenul opus.
Materiale: o trambulină, un fileu și mingi.
Variații: înainte de a sări, jucătorul trebuie să alerge din
capătul terenului.
10. VOLEIDISTRACTIV
95
ACTIVITATEA 15: Echilibru nebun
Obiectiv: dezvoltarea echilibrului și a controlului posturii
corpului.
Descrierea activității: Fiecare jucător se află pe o minge de
fitness menținându-și echilibrul și returnând mingi cu pasul
de jos.
Materiale: mingi și mingi de fitness
Variații: returnarea mingii cu pasul de sus
 
ACTIVITATEA 16: Volei incluziv
Obiectiv: practicarea sportului incluziv.
Descrierea activității: jucătorii vor respecta aceleași reguli
ale sportului, dar din poziția așezat.
Materiale: fileu, mingi.
Variații: se poate varia numărul de jucători și contactele
permise cu mingea și, de asemenea, pot varia dimensiunile
câmpului (lățimea și lungimea).
96
11.LIBEROULÎNVOLEI
97
11. LIBEROUL ÎN VOLEI
 
11.1. Ce este liberoul în volei?
 
Liberoul este o poziție de specialist defensiv în voleiul de
sală. Poziția a fost adăugată jocului de volei de sală în
1999, împreună cu un set de reguli speciale pentru a
încuraja executarea mai multor recepții și schimb de pase, și
să facă jocul mai incitant per ansamblu.
Liberoul rămâne tot timpul în joc și este singurul jucător
care nu este limitat de regulile obișnuite de rotație. De
obicei, înlocuiește poziția centrului atunci când acest jucător
ajunge în rândul din spate, dar liberoul nu va ajunge
niciodată pe rândul din față.
Echipa alege liberoul înainte de un meci sau turneu, iar
jucătorul care este desemnat ca libero trebuie să rămână în
această poziție pentru întregul meci sau turneu.
Dacă liberoul este rănit, poate fi înlocuit de oricare alt
jucător care nu era pe teren la momentul accidentării, dar
acel jucător trebuie să rămână libero pentru restul meciului.
Unele organizații permit desemnarea a doi libero, dar doar
unul poate fi pe teren în joc.
 
11.2. Ce face liberoul în timpul unui meci?
Liberoul este responsabil în mare măsură de pase în situații
de serviciu-primire. Adesea, liberoul este responsabil pentru
o parte mult mai mare de teren decât ceilalți membri ai
echipei.
98
abilități bune de pasare;
abilități bune de recepție;
abilități bune de manevrare a mingii;
agilitate și coordonare;
consistență.
joacă doar în rândul din spate;
poate înlocui orice poziție din rândul din spate (de
exemplu, liberoul poate înlocui în spate ambii centri);
poartă un tricou de culoare diferită de restul echipei;
nu se numără ca înlocuire.
să servească (cu unele excepții);
să atace mingea deasupra înălțimii fileului;
să blocheze sau să încerce să blocheze;
să ridice mingea din prima linie pentru un atacant.
Liberoul este în joc pentru a suplimenta controlul mingii,
responsabilitatea sa principală fiind să paseze bine mingea,
astfel încât echipa să poată executa corect ofensiva.
În apărare, liberoul trebuie să apere bine, să atingă fiecare
minge pentru a menține continuitatea jocului. Deoarece un
libero nu are responsabilități de atac, trebuie să urmărească
orice minge poate. De asemenea, liberoul poate fi
responsabil și în ridicarea mingii dacă aceasta a fost
recepționată de ridicător sau este în afara ariei acestuia.
 
11.3. Ce calități ar trebui să aibă un libero?
Calități:
Caracteristicile liberoulu:
Ce nu poate face un libero:
11.LIBEROULÎNVOLEI
99
11.4. Mișcările unui libero
 
Liberoul intră sau iese din teren doar atunci când mingea
este oprită, trecând prin zona delimitată de linia de 3 metri
și linia de fund a terenului.
Schimbarea liberoului nu necesită o notificare prealabilă sau
autorizare. Fiecare ieșire și o nouă intrare a liberoului se
face la finalizarea unui punct (nu se poate în timpul jocului).
Pozițiile și acțiunile liberoului în teren
100
Mișcările de deplasare ar trebui să fie întotdeauna scurte și
rapide, în general cu maxim doi sau trei pași. În sistemul în
care 3 jucători efectuează recepția, mișcările sunt în
principal anterioare-posterioare, cu mici necesități de
mișcări laterale.
În cazul unui sistem de 2 jucători de apărare, mișcările devin
mai complexe, deoarece pe lângă deplasarea anterioară-
posterioară, liberoul trebuie să efectueze mișcări
posterolaterale și anterolaterale. Liberoul este responsabil
de ocuparea unui spațiu maxim pe teren pentru a asigura
prima atingere în timpul recepției ca jucător specialist.
Din moment ce liberoul nu poate ataca, are un rol foarte
important în acoperirea atacului. După primire, trebuie să se
deplaseze rapid în față pentru a acoperi mingea și a-și
putea susține jucătorul atacant în cazul în care adversarul
efectuează un blocaj.
Mai mult, liberoul trebuie să fie întotdeauna atent în
apărare, să observe mingea de la primire și în timpul ridicării
(fiind pregătit pentru posibilitatea unui atac simulat la a
doua atingere), analizând direcția și traiectoria mingii.
În cele din urmă, liberoul ar trebui să fie atent la atacant,
încercând să anticipeze unde va trimite mingea folosind
informații din poziția și direcția corpului atacantului.
Când mingea vine în lateral apărătorul își mută greutatea
corporală spre partea unde va fi intercepția. Pe măsură ce
își mută greutatea corpului spre piciorul cel mai aproape de
minge, se generează un dezechilibru care, după lovire, duce
la o cădere laterală.
Mișcarea impulsului (contracția concentrică a piciorului
îndepărtat) este rapidă, în timp ce mișcarea de explozie
11.LIBEROULÎNVOLEI
101
primul este poziția de rotație în care liberoul ajunge la
serviciu
(contracția excentrică a piciorului din apropiere) este lentă.
Plonjările sunt făcute pentru mingile mai îndepărtate la care
nu se poate ajunge prin căzătură. În cazul acestora, vedem
o lansare a corpului la pământ în adâncime, niciodată în
înălțime.
Din poziția de defensivă se realizează un pas anterior, ce
trebuie să fie lung, coborând centrul de greutate și
realizându-se un impuls cu piciorul din spate ce descrie o
traiectorie oblică, la un unghi foarte aproape de sol.
11.5. Pozițiile liberoului
 
Presupunând că liberoul este cel mai bun jucător ce
controlează mingea, ar trebui situat în poziția din care poate
avea contact cu cât mai multe mingi posibile, atât în
primirea serviciilor, cât și în apărare.
Liberoul poate fi situat oriunde în rândul din spate, deși este
cel mai adesea în mijloc (zona 6) sau în poziția 5. Decizia
depinde de diferite aspecte precum atacul din linia din
spate, inexistența celui de-al doilea ridicător din sistem,
unde echipa rivală atacă cel mai des, sau în funcție de
situații specifice ale jocului.
Există două aspecte când ne referim la rotația liberoului:
Odată ce liberoul ajunge să servească (zona 1), este
înlocuit de un alt jucător care va efectua serviciul în acea
rotație, deoarece liberoul nu poate servi. Aceasta este
uneori numită rotația liberului. În SUA este posibil ca
liberoului să îi fie permis să servească de asemenea.
102
cea de-a doua rotație a liberoului se referă la modul în
care poți ajusta rotația în jurul liberoului, astfel încât
acesta să rămână în poziția de mijloc-spate pe tot
parcursul jocului.
Ați văzut probabil că jucătorii se rotesc pe teren, că nu toți
stau în aceleași locuri atunci când ajung într-o anumită
poziție.
Există strategii pe care antrenorii și jucătorii le pot folosi,
care sunt în conformitate cu regulile și care permit ca un
anumit jucător să „forțeze” în modul în care să fie cât mai
aproape de poziția optimă.
Pentru multe echipe, accentul este pus pe menținerea
ridicătorului cât mai aproape de poziția țintă (unde primește
pasele). Pentru alte echipe, menținerea liberoului în poziția
din spate-mijloc este prioritară. Pot fi echipe care să
alterneze între acestea două.
Așadar, de regulă, liberoul intră în teren în poziția 1 (pentru
a înlocui jucătorul care a servit fără succes), se rotește în
rândul din spate în pozițiile 6 și 5, și iese din teren atunci
când ar trebui să ajungă în poziția 4 din primul rând,
deoarece nu are voie să joace în rândul din față.
Poziția libero-ului pe teren la recepția serviciului
11.LIBEROULÎNVOLEI
103
12.TEHNICIAVANSATE
104
întărirea și îmbunătățirea serviciului, nu numai cu ideea
de a pune mingea în joc, ci și ca o armă tactică ce
permite obținerea directă de puncte sau a unor situații
de apărare și atac mult mai benefice pentru echipă;
lovitura de atac ca gest de mare forță în lumea voleiului,
folosit în cele mai multe cazuri ca cea de a treia lovitură
pentru finalizarea unui schimb de mingi.
12. TEHNICI AVANSATE
 
În această ultimă secțiune tehnică, vom aprofunda acele
abilități tehnice care implică o dificultate mai mare în
executare și control:
În cele din urmă, la aspectul defensiv, vom adăuga o altă
acțiune tehnică care necesită abilități deosebite: plonjonul.
De asemenea, vom exersa tehnica de plonjon prin
alunecare, mult mai ușor de executat și destul de utilă în
situațiile de apărare compromise. 
12.1. Serviciul avansat
 
Serviciul este prima șansă de a pierde sau câștiga un punct.
Ideea care ar trebui să predomine în timpul executării sale
este realizarea unui serviciu sigur, ceea ce permite
jucătorului să câștige încredere. Odată creată această
siguranță, începem să căutăm o componentă tactică în
serviciu, încercând să-l transformăm în primul nostru atac.
Folosind descrierea loviturii explicată în capitolele
anterioare, obiectivul din această a doua etapă este
reprezentat de:
12.TEHNICIAVANSATE
105
un serviciu de sus controlat și trimis în zona dorită a
terenului;
adaptarea în funcție de moment:
lovirea mingii în zona inferioară, pentru a-i produce
o rotație înainte și o parabolă în jos;
lovirea mingii în zona central-posterioară, astfel
încât parcursul mingii, fără rotații, produce variații
de traiectorie, în special în ultima parte (din
săritură).
Diferite tehnici de serviciu
106
Pașii serviciului din săritură
12.TEHNICIAVANSATE
107
poziția de echilibru, cu impulsul potrivit;
aruncare precisă a mingii;
lovire precisă și direcționată în diferite zone ale terenului
căutarea zonelor neacoperite ale echipei adverse;
serviciul către jucătorii cei mai slabi din echipa adversă;
serviciul pe jucătorul înlocuitor, dacă există vreunul;
folosirea serviciul scurt spre jucătorii care sunt gata să
atace din prima;
mutarea celor ce recepționează atacul de la fileu;  
căutarea zonelor de conflict dintre jucători.
Pentru a asigura o execuție tehnică corectă, vom evidenția
aceste aspecte:
Ori de câte ori jucătorul este pregătit și îi permite condiția,
poate incorpora serviciul din săritură, urmărind tiparele
mișcării execuției serviciului și a loviturii, și combinând cu
înălțimea, distanța și traiectoria necesare pentru a realiza o
execuție corectă și sigură.
Lucrul la serviciul scurt este de asemenea convenabil în
această fază. Această tehnică ne permite să destabilizăm
sistemul de apărare al adversarilor și să împiedicăm atacul
lor ulterior.
Ca aspecte diferențiale în această secțiune, vom vorbi
despre importanța tactică a serviciului, pentru care trebuie
să urmărim aceste instrucțiuni:
Exercițiul 1
Lucru în perechi cu o minge, jucătorii servesc coechipierului
ce poate fi situat oriunde pe teren. Un serviciu este reușit
dacă partenerul nu trebuie să se deplaseze pentru a prinde
sau primi mingea.
108
Exercițiul 2
Lucrând în perechi, urmând instrucțiunile exercițiului
precedent, realizezi un serviciu de succes dacă partenerul
trebuie să se deplaseze 2-3 pași pentru a prinde sau primi
mingea.
Exercițiul 3
Lucrând în grupuri, așează pe podea diferite obiecte pe care
jucătorii trebuie să le lovească prin serviciu. Poate fi dat un
timp limită sau un număr limitat de servicii pentru atingerea
obiectivului.
Exercițiul 4
În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului, jucătorii se
întrec între ei. Fiecare echipă trimite un jucător în terenul
advers în zona 1; acel jucător trebuie să rămână așezat și să
nu se miște.
Când echipa reușește să trimită mingea spre acel jucător, se
face un schimb și următorul jucător se așează în zona 2.
Jocul continuă până când o echipă completează toate cele 6
zone ale terenului. Se poate juca cel mai bun din una sau
două runde.
Exercițiul 5
În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului. Plasează
scaune pe suprafața terenului drept adversari. Servește
între obstacole, în fața sau în spatele lor. Dacă lovești unul
dintre scaune primești o penalizare.
12.TEHNICIAVANSATE
109
punct direct din serviciu: 2 puncte pentru echipa A
serviciu care forțează o eroare la primire: 1 punct pentru
echipa A
Exercițiul 6
În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului. Așează
cercuri în cadrul zonei de 3 metri. Ideea este de a servi în
interiorul acestora. Poți schimba poziția sau utiliza diferite
cercuri colorate pentru scopuri diferite.
Exercițiul 7
În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului.
Marchează pe sol o zona de 1 metru pe toată lungimea
terenului. Lucrează la serviciu în această zonă.
Exercițiul 8
În două grupuri, unul este de fiecare parte a fileului.
Plasează o bandă elastică de la o antenă la cealaltă în
partea de sus, astfel încât să exersezi serviciul în acel
spațiu. Pentru o complexitate mai mare, poți include zone
de direcționare pe teren.
Exercițiul 9
În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului; jucătorii
concurează între ei. Într-o parte echipa A servește, în
cealaltă, echipă B primește și se rotește astfel încât să fie
mereu 2 până la 4 jucători pe teren, la care se adaugă și
ridicătorul. Fiecare echipă concurează 8 minute pentru a
obține numărul maxim de puncte, care este înregistrat după
cum urmează:
110
primirea în mâinile ridicătorului, fără a fi nevoie să se
miște: 2 puncte pentru echipa B
primirea care poate asigura continuitatea jocului: 1
punct pentru echipa B
ABORDAREA SAU PAȘII DE IMPULS: Mișcarea se
realizează în general cu doi pași de abordare, după
pregătirea poziției corpului. În cazul unui jucător
dreptaci, primul pas se face cu piciorul stâng, cu o
lungime de pas normal. Al doilea pas va fi mai lung și se
face în doi timpi succesivi mai rapizi, călcând dreapta-
stânga. În acest al doilea pas este important să intri pe
Exercițiul 10
În două grupuri, câte unul de fiecare parte a fileului, într-o
situație reală de joc. Lucrează la serviciul tactic către echipa
adversă, în diferite rotații. Acest exercițiu poate fi folosit ca
pregătire pentru un meci competitiv.
12.2. Lovitura de atac
 
Lovitura de atac este una dintre cele mai folosite tehnici în
volei. Este de obicei cea de-a treia lovitură a unei echipe și
cea mai eficientă în câștigarea unui schimb de mingi.
Este cea mai explozivă acțiune din sportul nostru, motiv
pentru care jucătorii sunt motivați să o învețe cât mai
repede posibil și nu este convenabilă întârzierea prea mare
în învățarea ei. Totuși, trebuie respectat ritmul personal și
condiția fizică individuală a jucătorilor.
Pentru a dezvolta o tehnică corectă mai târziu, este necesar
să împărțim planul de învățare a loviturii în 4 etape:
12.TEHNICIAVANSATE
111
SĂRITURA: În salt sunt două părți diferențiate: faza de
amortizare a celui de-al doilea pas al fazei de impuls
(intrând pe călcâie), și o fază de impuls, în care datorită
mișcării brațelor și extensiei picioarelor, începe faza de
ridicare.
LOVITURA: Ajuns în aer, brațul stâng (pentru un jucător
dreptaci) este întins în fața capului jucătorului, în timp
ce brațul drept efectuează mișcarea de pendul - se
flexează până se atinge urechea cu mâna și se extinde
în fața frunții – până când lovim cu toată mâna,
deasupra mingii. În acel moment umărul stâng se
rotește înapoi pentru a permite mișcarea brațului de
execuție. Poziția încheieturii determină direcția finală a
mingii.
ATERIZAREA: trebuie făcută pe ambele picioare,
balansând greutatea corpului. Se realizează pe treimea
frontală a labei piciorului și îndoind picioarele pentru a
evita accidentările.
învățarea mișcării brațelor de la sol (fără săritură);
exersarea pașilor de săritură, fără a atinge fileul;
coordonarea abordării cu săritura și lovirea;
posibilitatea de a lovi cu diferite traiectorii;
ajustarea loviturii la pasa ridicătorului.
călcâie, balansează brațele înapoi și îndoaie genunchii
pentru a te pregăti de săritură.
O propunere metodologică corectă trebuie să conțină
următoarele etape:
Având în vedere complexitatea acestui procedeu tehnic,
trebuie să acordăm atenție fiecărei dintre diferitele faze
pentru garantarea succesului final.
112
Un proces greșit de învățare duce la dobândirea de vicii și
gesturi inutile care pot afecta sever corecția ulterioară,
odată ce jucătorul a consolidat mișcarea. Trebuie să fim
foarte atenți în acest proces.
Atacuri în forță
începerea greșită cu piciorul la începutul mișcării (pași
schimbați);
nepregătirea pentru abordare;
viteza redusă în abordare;
Cele mai frecvente greșeli:
12.TEHNICIAVANSATE
113
coordonarea slabă a sincronizării saltului (citirea și
calcularea vitezei);
nefolosirea ambelor brațe pentru impuls;
eroare de frânare;
neîntinderea brațul în momentul lovirii;
lovirea mingii peste cap sau în spatele corpului.
Exercițiul 1 (mișcarea brațului)
Lucrează în perechi. Jucătorul A lovește mingea ținută de
jucătorul B. Se realizează doar mișcarea de la talie în sus,
fără săritură.
 
Exercițiul 2 (mișcarea brațului)
Individual, lovește mingea continuu de perete. Dacă nu sunt
potrivite condițiile de lovire, oprește mingea și reîncepe.
Exercițiul 3 (mișcarea brațului)
În perechi, unul este de fiecare parte a fileului. Fiecare
jucător aruncă mingea și lovește astfel încât să ricoșeze
chiar sub fileu. Ca o variantă de dificultate mai mare,
mingea poate fi trimisă peste fileu de către partener și, de
asemenea, lovită astfel încât să ricoșeze pe sub fileu.
Exercițiul 4 (abordarea)
Individual, așezat în fața fileului sau a unui perete, fiecare
jucător exersează pașii de abordare. Acest exercițiu poate fi
realizat și prin efectuarea pașilor pe întreaga lungime a
terenului, de la un capăt la altul. Este important să
automatizezi mișcarea și să încerci întotdeauna să ridici
ambele brațe, aplaudând în cel mai înalt punct.
114
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z
Voleiul de la A la Z

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

analizator acustico-vestibular
analizator acustico-vestibularanalizator acustico-vestibular
analizator acustico-vestibularsimonacadare
 
Relatii intere speciile animale
Relatii intere speciile animaleRelatii intere speciile animale
Relatii intere speciile animalevanea_vlc
 
Efectele fumatului Prezentare Powerpoint
Efectele fumatului Prezentare PowerpointEfectele fumatului Prezentare Powerpoint
Efectele fumatului Prezentare PowerpointDombici Serban
 
Sistemul digestiv - Prezentare ppt
Sistemul digestiv - Prezentare pptSistemul digestiv - Prezentare ppt
Sistemul digestiv - Prezentare pptSimonne Chirilă
 
Managementul timpului-pentru-copii
Managementul timpului-pentru-copiiManagementul timpului-pentru-copii
Managementul timpului-pentru-copiiIvy Blue
 
Minte sănătoasă în corp sănătos
Minte sănătoasă în corp sănătosMinte sănătoasă în corp sănătos
Minte sănătoasă în corp sănătosMarinescu Madalina
 
Proiect didactic Sistemul respirator
Proiect didactic Sistemul respiratorProiect didactic Sistemul respirator
Proiect didactic Sistemul respiratorSimonne Chirilă
 
Prezentare proiect didactic
Prezentare proiect didacticPrezentare proiect didactic
Prezentare proiect didacticandreeageogra
 
Circuitulmaterieiinecosistem
CircuitulmaterieiinecosistemCircuitulmaterieiinecosistem
CircuitulmaterieiinecosistemGavril Simona
 
Prezentare Gremalschi Anatol.pptx
Prezentare Gremalschi Anatol.pptxPrezentare Gremalschi Anatol.pptx
Prezentare Gremalschi Anatol.pptxNadyaRacila
 
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaViticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaRobert XD
 
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletul
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletulProiect didactic pentru programul de mentorat scheletul
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletulangelachirilov1
 
Clasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorClasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorelenamoisa
 
Utilizarile apei
Utilizarile apeiUtilizarile apei
Utilizarile apeicopeliaoros
 
Scenariu didactic „Școala banilor”
Scenariu didactic „Școala banilor”Scenariu didactic „Școala banilor”
Scenariu didactic „Școala banilor”Daniela Munca-Aftenev
 

Mais procurados (20)

analizator acustico-vestibular
analizator acustico-vestibularanalizator acustico-vestibular
analizator acustico-vestibular
 
Relatii intere speciile animale
Relatii intere speciile animaleRelatii intere speciile animale
Relatii intere speciile animale
 
Efectele fumatului Prezentare Powerpoint
Efectele fumatului Prezentare PowerpointEfectele fumatului Prezentare Powerpoint
Efectele fumatului Prezentare Powerpoint
 
Fotosinteza
FotosintezaFotosinteza
Fotosinteza
 
Sistem nervos
Sistem nervosSistem nervos
Sistem nervos
 
Sistemul digestiv - Prezentare ppt
Sistemul digestiv - Prezentare pptSistemul digestiv - Prezentare ppt
Sistemul digestiv - Prezentare ppt
 
Managementul timpului-pentru-copii
Managementul timpului-pentru-copiiManagementul timpului-pentru-copii
Managementul timpului-pentru-copii
 
Minte sănătoasă în corp sănătos
Minte sănătoasă în corp sănătosMinte sănătoasă în corp sănătos
Minte sănătoasă în corp sănătos
 
Proiect didactic Sistemul respirator
Proiect didactic Sistemul respiratorProiect didactic Sistemul respirator
Proiect didactic Sistemul respirator
 
Celula procariota
Celula procariotaCelula procariota
Celula procariota
 
Prezentare proiect didactic
Prezentare proiect didacticPrezentare proiect didactic
Prezentare proiect didactic
 
Circuitulmaterieiinecosistem
CircuitulmaterieiinecosistemCircuitulmaterieiinecosistem
Circuitulmaterieiinecosistem
 
Prezentare Gremalschi Anatol.pptx
Prezentare Gremalschi Anatol.pptxPrezentare Gremalschi Anatol.pptx
Prezentare Gremalschi Anatol.pptx
 
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.MoldovaViticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
Viticultura si Industria Vinicola din R.Moldova
 
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletul
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletulProiect didactic pentru programul de mentorat scheletul
Proiect didactic pentru programul de mentorat scheletul
 
Ochiul
OchiulOchiul
Ochiul
 
2 culegere-exercitii
2 culegere-exercitii2 culegere-exercitii
2 culegere-exercitii
 
Clasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelorClasificarea ecosistemelor
Clasificarea ecosistemelor
 
Utilizarile apei
Utilizarile apeiUtilizarile apei
Utilizarile apei
 
Scenariu didactic „Școala banilor”
Scenariu didactic „Școala banilor”Scenariu didactic „Școala banilor”
Scenariu didactic „Școala banilor”
 

Semelhante a Voleiul de la A la Z

World_Rugby_Laws_2022_RO.pdf
World_Rugby_Laws_2022_RO.pdfWorld_Rugby_Laws_2022_RO.pdf
World_Rugby_Laws_2022_RO.pdfgaby55210
 
Pomicultura generala si speciala
Pomicultura generala si specialaPomicultura generala si speciala
Pomicultura generala si specialaGherghescu Gabriel
 
Bit defender businessclient_userguide_ro
Bit defender businessclient_userguide_roBit defender businessclient_userguide_ro
Bit defender businessclient_userguide_ropaulbth
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaSima Sorin
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaSima Sorin
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaSima Sorin
 
Management de proiect editia ii v1
Management de proiect editia ii   v1Management de proiect editia ii   v1
Management de proiect editia ii v1Oxana Ghenciu
 
Bazele generale ale kinetoterapiei
Bazele generale ale kinetoterapieiBazele generale ale kinetoterapiei
Bazele generale ale kinetoterapieiGheorghe Bîlba
 
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013IMI PQ NET Romania
 
Finante si plati internationale
Finante si plati internationaleFinante si plati internationale
Finante si plati internationalebajenarudana2009
 
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romaneLivia Moldovan
 
Carte bucate
Carte bucateCarte bucate
Carte bucaterelu27
 
Curs management-proiect
Curs management-proiectCurs management-proiect
Curs management-proiectcaddylac_slk
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetQuickmobile
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetQuickmobile
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetQuickmobile
 

Semelhante a Voleiul de la A la Z (20)

World_Rugby_Laws_2022_RO.pdf
World_Rugby_Laws_2022_RO.pdfWorld_Rugby_Laws_2022_RO.pdf
World_Rugby_Laws_2022_RO.pdf
 
Pomicultura generala si speciala
Pomicultura generala si specialaPomicultura generala si speciala
Pomicultura generala si speciala
 
Bit defender businessclient_userguide_ro
Bit defender businessclient_userguide_roBit defender businessclient_userguide_ro
Bit defender businessclient_userguide_ro
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_baza
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_baza
 
Fotbal curs de_baza
Fotbal curs de_bazaFotbal curs de_baza
Fotbal curs de_baza
 
Curs patiser
Curs patiserCurs patiser
Curs patiser
 
Management de proiect editia ii v1
Management de proiect editia ii   v1Management de proiect editia ii   v1
Management de proiect editia ii v1
 
Bazele generale ale kinetoterapiei
Bazele generale ale kinetoterapieiBazele generale ale kinetoterapiei
Bazele generale ale kinetoterapiei
 
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
 
Raport de activitate SRTv 2009
Raport de activitate SRTv 2009Raport de activitate SRTv 2009
Raport de activitate SRTv 2009
 
Finante si plati internationale
Finante si plati internationaleFinante si plati internationale
Finante si plati internationale
 
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane
77997067 metodica predari_lb_si_lit_romane
 
Drept civil
Drept civil Drept civil
Drept civil
 
Carte bucate
Carte bucateCarte bucate
Carte bucate
 
Curs management-proiect
Curs management-proiectCurs management-proiect
Curs management-proiect
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
 
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violetManual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
Manual instructiuni-lg-km570-arena-2-violet
 
Curs handbal
Curs handbalCurs handbal
Curs handbal
 

Mais de Volleyball Science

VolleyScience - Activities report
VolleyScience - Activities report VolleyScience - Activities report
VolleyScience - Activities report Volleyball Science
 
Marketing basico para clubes desportivos
Marketing basico para clubes desportivosMarketing basico para clubes desportivos
Marketing basico para clubes desportivosVolleyball Science
 
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORT
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORTMARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORT
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORTVolleyball Science
 
Volunteering actions and opportunities
Volunteering actions and opportunitiesVolunteering actions and opportunities
Volunteering actions and opportunitiesVolleyball Science
 
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOS
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOSGUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOS
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOSVolleyball Science
 
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVE
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVEMARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVE
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVEVolleyball Science
 
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBS
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBSBASIC MARKETING FOR SPORT CLUBS
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBSVolleyball Science
 
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVE
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVEMARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVE
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVEVolleyball Science
 
VolleyScience - Alexandra's stories
VolleyScience - Alexandra's storiesVolleyScience - Alexandra's stories
VolleyScience - Alexandra's storiesVolleyball Science
 
VolleyScience - Viorela's stories
VolleyScience - Viorela's storiesVolleyScience - Viorela's stories
VolleyScience - Viorela's storiesVolleyball Science
 
VolleyScience - Azik's stories
VolleyScience - Azik's storiesVolleyScience - Azik's stories
VolleyScience - Azik's storiesVolleyball Science
 
Volley Science activities - Ana
Volley Science activities - AnaVolley Science activities - Ana
Volley Science activities - AnaVolleyball Science
 
Volley Science activities - Viorela
Volley Science activities - ViorelaVolley Science activities - Viorela
Volley Science activities - ViorelaVolleyball Science
 

Mais de Volleyball Science (20)

VolleyScience - Activities report
VolleyScience - Activities report VolleyScience - Activities report
VolleyScience - Activities report
 
Volei de A a Z
Volei de A a ZVolei de A a Z
Volei de A a Z
 
Marketing basico para clubes desportivos
Marketing basico para clubes desportivosMarketing basico para clubes desportivos
Marketing basico para clubes desportivos
 
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORT
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORTMARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORT
MARKETING DE BASE POUR LES CLUBS DE SPORT
 
Volley-ball de A à Z
Volley-ball de A à ZVolley-ball de A à Z
Volley-ball de A à Z
 
Volunteering actions and opportunities
Volunteering actions and opportunitiesVolunteering actions and opportunities
Volunteering actions and opportunities
 
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOS
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOSGUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOS
GUIA BASICA DE MARKETING PARA CLUBES DEPORTIVOS
 
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVE
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVEMARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVE
MARKETING DI BASE PER LE ORGANIZZAZIONI SPORTIVE
 
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBS
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBSBASIC MARKETING FOR SPORT CLUBS
BASIC MARKETING FOR SPORT CLUBS
 
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVE
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVEMARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVE
MARKETING DE BAZA PENTRU CLUBURI SPORTIVE
 
Voleibol desde la A a la Z
Voleibol desde la A a la ZVoleibol desde la A a la Z
Voleibol desde la A a la Z
 
Pallavolo dalla A alla Z
Pallavolo dalla A alla ZPallavolo dalla A alla Z
Pallavolo dalla A alla Z
 
Volleyball from A to Z
Volleyball from A to ZVolleyball from A to Z
Volleyball from A to Z
 
Oportunitati de dezvoltare
Oportunitati de dezvoltareOportunitati de dezvoltare
Oportunitati de dezvoltare
 
VolleyScience - Alexandra's stories
VolleyScience - Alexandra's storiesVolleyScience - Alexandra's stories
VolleyScience - Alexandra's stories
 
VolleyScience - Viorela's stories
VolleyScience - Viorela's storiesVolleyScience - Viorela's stories
VolleyScience - Viorela's stories
 
VolleyScience - Azik's stories
VolleyScience - Azik's storiesVolleyScience - Azik's stories
VolleyScience - Azik's stories
 
Volley Science activities - Ana
Volley Science activities - AnaVolley Science activities - Ana
Volley Science activities - Ana
 
Volley Science activities - Viorela
Volley Science activities - ViorelaVolley Science activities - Viorela
Volley Science activities - Viorela
 
Sport vocabulary
Sport vocabularySport vocabulary
Sport vocabulary
 

Voleiul de la A la Z

  • 1. ■ Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA ■ ■ Carmen Daniela QUERO CALERO ■ Benito ZURITA ORTIZ ■ ■ María CÁNOVAS LÓPEZ ■ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA ■ Voleiul de la A la Z Baia Mare 2020
  • 2.
  • 3. Voleiul de la A la Z ■ Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA ■ ■ Carmen Daniela QUERO CALERO ■ Benito ZURITA ORTIZ ■ ■ María CÁNOVAS LÓPEZ ■ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA ■ Baia Mare 2020
  • 4. Autori Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA Carmen Daniela QUERO CALERO Benito ZURITA ORTIZ María CÁNOVAS LÓPEZ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA ISBN 978-973-0-32846-2 Notă Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicație reflectă doar punctul de vedere al autorului și Comisia nu poate fi trasă la răspundere pentru nicio modalitate de utilizare a informației pe care o conține. Manualul a fost elaborat în cadrul proiectului „Volleyball is not rocket science. We are!” (603393-EPP-1-2018-1-RO- SPO-SSCP), finanțat de Uniunea Europeană prin Agenția Executivă de Educație, Audiovizual și Cultură, în contextul programului Erasmus+ Sport, acțiunea „Parteneriate de mici dimensiuni”.
  • 5. Autori Carmen MARTÍNEZ VILLANUEVA Carmen Daniela QUERO CALERO Benito ZURITA ORTIZ María CÁNOVAS LÓPEZ Luis Manuel MARTÍNEZ ARANDA    Traducere în română Viorela GRIGORE, Andreea CĂPLESCU, Andrei CRIȘAN Fotografii & Design Andreea CĂPLESCU   Grafică Andrei CRIȘAN   Parteneri Yellow Shirts – România C.S. Știința Baia Mare – România Marketing Gate – Macedonia de Nord Universidad Católica San Antonio de Murcia – Spania Giovani senza Frontiere – Italia Data publicării Octombrie 2020
  • 6.
  • 8. CUPRINS 1. INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 2. ISTORIA VOLEIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 2.1. Apariția voleiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 2.2. Răspândirea voleiului în timpul celor două războaie mondiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 2.3. Unificarea regulilor și crearea FIVB . . . . . . . . . . . 15 3. CE ESTE VOLEIUL? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 3.1. Sistemul de punctare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 3.2. Ce este serviciul? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 3.3. Ce este sistemul de „rotație” în echipă? . . . . . . . 23 4. ECHIPAMENTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 4.1. Terenul sau zona de joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 4.2. Fileul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 4.3. Mingea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 5. JUCĂTORI (CU, VERSUS, +1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 5.1. Jocul de cooperare „CU” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 5.2. Jocul de cooperare „VERSUS” . . . . . . . . . . . . . . . . 33 5.3. Funcția „+1 Jucător” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 6. TEHNICI DE BAZĂ I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 6.1. Activități de familiarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 6.2. Pasul de sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 6.3. Pasul de jos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 6.4. Serviciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 7. REGULI DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 8. TEHNICI DE BAZĂ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 8.1. Ridicarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 8.2. Preluarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 8.3. Gestul de atac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 8
  • 9. CUPRINS 9 8.4. Blocajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 8.5. Rostogolirile peste umăr și pe spate . . . . . . . . . . 81 9. TACTICI DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 10. VOLEI DISTRACTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 11. LIBEROUL ÎN VOLEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 11.1. Ce este liberoul în volei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 11.2. Ce face liberoul în timpul unui meci?  . . . . . . . . . 98 11.3. Ce atribuții trebuie să aibă un libero? . . . . . . . . 99 11.4. Mișcările liberolui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 11.5. Pozițiile liberoului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 12. TEHNICI AVANSATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 12.1. Serviciul avansat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 12.2. Atacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 12.3. Plonjonul și alunecarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 13. TACTICI AVANSATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 14. STRATEGII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNICII 128 14.1. De ce strategii avem nevoie? . . . . . . . . . . . . . . 130 14.2. Sisteme de evaluare și control . . . . . . . . . . . . . 131 15. VOLEI PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI . . 134 15.1. Categorii sportive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 15.2. Diferențele principale între regulile voleiului așezat și în stând . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 15.3. Origine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138 15.4. Diferențe ale procedeelor tehnice de bază . . . 138 16. VOLEI PE PLAJĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 16.1. Istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 16.2. Reguli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 16.3. Tehnică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 16.4. Tactici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 17. BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
  • 11. 1. INTRODUCERE   Voleiul este unul dintre cele mai populare sporturi din întreaga lume. Se poate juca de la vârste fragede și este o variantă foarte bună de petrecere a timpului liber. Spre deosebire de alte sporturi de echipă, în volei, nu există contact direct cu adversarul, iar răspunsul se bazează cel mai adesea pe modul în care reacționează membrii echipei. În acest sport, mișcarea depinde viteză și reacție, ceea ce fascinează atât ca spectator, cât și ca jucător. Voleiul necesită reacții rapide, atenție deosebită, reflexe rapide, comunicare, coordonarea mișcărilor proprii cu cele ale echipei, abilități de lider și, nu în ultimul rând, o condiție fizică bună. Inițiativa acestui proiect a pornit din dorința de a promova mai mult voleiul la nivel de masă pentru a atrage cât mai multe persoane de diferite vârste să-l practice în timpul liber. Mai mult de atât, poate fi un început al carierei sportive pentru copii și tineri. Pentru a te ajuta, am realizat un ghid de volei acompaniat de materiale video pentru o susținere vizuală, și un ghid de marketing pentru cluburile care doresc să atragă mai multe persoane spre ei.   Echipa Yellow Shirts 1.INTRODUCERE 11
  • 13. 2. ISTORIA VOLEIULUI   2.1. Apariția voleiului   Există istorici care asociază voleiul cu un joc de minge din Roma anului 200 î.Hr. și unuia din ultima parte a Evului Mediu. În Germania a apărut o variantă care se numea „Faustball”, joc în care mingea avea voie să atingă de două ori solul. 2. ISTORIAVOLEIULUI Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor este de acord că voleiul a fost creat de William G. Morgan în anul 1895. În acea perioadă, era directorul departamentului de Educație Fizică din cadrul YMCA (Young Men’s Christian Association) din Holyoke, în statul Massachusetts, SUA. Pornind de la tenis și adaptându-se la materialele disponibile, a creat regulile inițiale și conceptele de bază pentru MINTONETTE (primul nume al voleiului). Demn de menționat este colaborarea cu compania Spalding A. G. & Bros în fabricarea mingii. Portretul lui William G. Morgan 13
  • 14. Doi colegi ai lui Morgan, Dr. Franklin Wood și John Lynch, au stabilit conceptele de bază și primele reguli. Cu toate acestea, nu au fost publicate decât în prima ediție a cărții Ligii Atletice YMCA din America de Nord, în 1897. La începutul anului 1896, Springfield YMCA a organizat o serie de întâlniri la care au participat toți antrenorii săi de educație fizică. La acele întrevederi, au decis să schimbe numele din mintonette în „Volley Ball” (minge în zbor), grație modului în care mingea se mișcă în timpul jocului. Datorită acestui nume nou, voleiul s-a râspândit rapid în toată țara. Canada a fost prima țară ce a adoptat jocul în afara SUA, în 1900. La scurt timp au urmat Japonia (1908), Filipine (1910), China, Birmania și India. De asemenea, a fost preluat foarte curând de Mexic, Cuba și restul Americii, ajungând chiar și în țările africane. 2.2. Răspândirea voleiului în timpul celor două războaie mondiale   În 1914, secretarul departamentului de război al YMCA, George Fisher, a inclus voleiul în programul de educare și recreere al forțelor armate americane, realizându-se astfel o expunere internațională în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Primele campionate naționale de volei au avut loc în Statele Unite în 1922, iar în 1928 a fost înființată Asociația de Volei a Statelor Unite (USVA). 14
  • 15. Paul Libaud (1947-1984), Rubén Acosta (1984-2008), Wei Jizhong (2008-2012), Ary Graça (2012-prezent). Încă o dată armata a fost motorul propagării voleiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), introducând sportul ca metodă de îmbunătățire a moralului și învătarea lucrului în echipă. 2.3. Unificarea regulilor și crearea FIVB În anul 1946, Federația Franceză de Volei a organizat o întâlnire într-o berărie din Praga, în care s-a hotărât organizarea Congresului Constituțional din Paris din 1947. Acolo au fost unificate regulile jocului american și al celui european, și creionate statutele și regulamentele Federației Internaționale de Volei (FIVB). Președinții FIVB au fost: 2. ISTORIAVOLEIULUI 15
  • 16. 1948 1952 D E Z V O L T A R E A VOLEIULUI 1949 Primul Campionat European în Roma. Primul turneu oficial de volei pe plajă în State Beach, California. Primul Campionat Mondial Feminin în Moscova. URSS câștigă. 1956 „Voleiul în așezat” apare în Olanda, sport adaptat pentru persoanele cu un anumit grad de dificultăți motorii. Prima publicare a Buletinului Oficial al FIVB. Primul Campionat Mondial Masculin ținut în Praga. URSS câștigă. 1955 Congresul FIVB ținut în Florența. Federația Japoneză adopta regulile internaționale și apoi le introduce în toată Asia. Voleiul este introdus în programul Jocurilor Panamericane. D E L A C R E A R E A F I V B 16
  • 17. 1967 1974 1973 Primul Campionat Mondial Feminin jucat în Tokyo și primul Campionat al continentului african. Apariția la televizor a Campionatului Mondial. 1992 Comitetul Olimpic Internațional acceptă voleiul pe plajă ca probă olimpică pentru Jocurile Olimpicie de la Atlanta, 1996. Prima Cupă Mondială Feminină ținută în Uruguay. 1987 Primul Campionat Mondial de Volei pe Plajă în Ipanema, Brazilia. 1966 Primul simpozion științific profitându-se de Campionatul Mondial Masculin din Praga. 1965 Prima Cupă Mondială Masculină. 2. ISTORIAVOLEIULUI 1957 La sesiunea Comitetului Olimpic International din Sofia, a fost ținut un turneu la care s-a permis introducerea voleiului ca sport demonstrativ la jocurile de la Roma (1960) și să fie inclus în programul celei de a 17-a ediții a Jocurilor Olimpice din Tokyo, în 1964. 17
  • 19. 3. CEESTEVOLEIUL? jocul începe cu serviciul și acesta este prima șansă de a puncta; cu recepția (preluarea pe antebraț) se poate controla serviciul echipei adverse; cu ridicarea (pasul de sus) se poate organiza acțiunea de atac; în ultima acțiune (atac) se încearcă punctarea pentru propria echipă (lovire); la fileu, se încearcă oprirea atacului echipei adverse (blocaj); cu apărarea, se poate controla mingea echipei adverse (preluarea pe antebraț). 3. CE ESTE VOLEIUL?   Voleiul este o disciplină sportivă în care 2 echipe compuse din 6 jucători se confruntă reciproc pe un teren delimitat, lovind o minge peste un fileu. Principalul obiectiv este trecerea mingii peste fileul care separă echipele. Este necesar ca mingea să atingă podeaua astfel încât membrii echipei adversare să nu poată continua jocul (pierd mingea). Trebuie evitat însă ca mingea să cadă pe terenul propriu. Jucătorii au voie să lovească mingea cu orice parte a corpului pentru a o returna spre terenul adversarului. Pe parcursul jocului există diferite lovituri: 19
  • 20. ca mingea să fie ținută sau reținută; același jucător să atingă mingea de două ori consecutiv; să nu aibă loc rotația atunci când este cazul; să fie mai mult de trei lovituri pe acțiune, pentru fiecare echipă; să se atingă fileul. În volei nu este permis: Diferite lovituri din timpul jocului și funcția lor principală (serviciu, recepție, apărare, ridicare, atac și blocaj) 20
  • 21. 3. CEESTEVOLEIUL? mingea atinge podeaua în propriul teren; mingea iese din teren, din cauza unui atac greșit sau a unei erori la apărare; patru atingeri ale mingii pe echipă sau duble atingeri individuale; greșeală de poziționare sau de rotație; reținere sau acompaniere (dublaj) a mingii; greșeala apărătorilor (linie) sau a liberoului (blocaj, atac); pătrunderea în terenul advers pe sub fileu, piciorul peste linia de centru; contactul cu fileul (între tije), contactul cu alte elemente, dacă influențează jocul. 3.1. Sistemul de punctare   Când se obține un punct? Cum se câștigă o partidă? Ori de câte ori mingea traversează linia centrală a fileului și cade pe partea adversă se va obține un punct. Atunci când o echipă nu reușește să servească mingea corect sau comite o greșeală, echipa adversă primește un punct. Pentru a obține victoria în volei trebuie să câștigi 3 seturi din cele 5 care sunt în total, cu 25 de puncte fiecare și având întotdeauna o diferență de 2 puncte față de echipa adversă. Setul al cincilea se joacă până la 15 puncte, de asemenea cu un avantaj de 2 puncte. În plus, se poate obține un punct atunci când echipa adversă comite oricare dintre următoarele greșeli sau abateri: 21
  • 22. 3.2. Ce este serviciul?   Serviciul este metoda prin care se începe meciul sau de a repune mingea în joc după o pauză sau un punct. Echipa care servește începe cu lansarea acțiunii de atac, care este în același timp primul element al apărării sale. Obiectivul fundamental al serviciului este: pe de o parte, câștigarea unui punct direct prin serviciu și, pe de altă parte, îngreunarea acțiunii de atac a echipei adverse, din moment ce, dacă aceștia recepționează necorespunzător serviciul, le va fi foarte dificil să atace în condiții optime. Pot exista două situații legate de serviciu: dacă echipa care servește reușeste să puncteze, păstrează din nou posesia la serviciu, însă dacă nu, punctul va fi pentru echipa adversă, căreia îi revine și dreptul de a servi în acțiunea următoare. Timpul alocat unui serviciu este de 8 secunde și există mai multe tipuri de serviciu în funcție de înălțimea la care sunt făcute. După cum vom vedea mai târziu putem distinge: Serviciul în forțăServiciul de jos 22
  • 23. nu călca pe liniile terenului; ai un timp limitat pentru a servi; mingea nu poate să atingă fileul; mingea trebuie să fie în aer înainte de a o lovi; ai grijă când arunci mingea, controleaz-o și stai cu ochii pe ea. Iată câteva sfaturi pentru a nu pierde oportunitatea de a marca încă din momentul serviciului: 3.3. Ce este sistemul de „rotație” în echipă?   Echipa este formată din șase jucători în total, dintre care trei apărători, doi atacanți și un libero. La începutul fiecărui set, echipele sunt poziționate pe teren în două rânduri, unul în față cu 3 înaintași (pozițiile 2, 3 și 4), și unul în spate cu 3 apărători (pozițiile 1, 5 și 6). 3. CEESTEVOLEIUL? Serviciul suspendatServiciul de sus (plutitor) 23
  • 24. Principala funcție a apărătorilor este de a primi serviciul echipei adversare și de a apăra atacul acestora. Liberoul este un jucător dedicat acțiunii defensive ce înlocuiește jucătorii cu caracteristici limitate când ajung în pozițiile defensive. Cei ce încheie sunt acei jucători ce au funcția de a ataca prin lovirea mingii peste fileu și, în general, în mijlocul terenului. Această organizare este dinamică, schimbându-se de fiecare dată: o echipă câștigă serviciul sau cealaltă îl pierde, făcându-se o rotație spre dreapta și mișcând jucătorul din poziția 1 (ridicătorul). Sistemul de rotație în echipă 24
  • 26. 4. ECHIPAMENTUL   4.1. Terenul sau zona de joc   Terenul în care au loc meciurile de volei este realizat dintr-o suprafață de lemn sau sintetică. Este divizat în mai multe părți sau zone: zona liberă, zona de serviciu, zona de apărare și zona de atac. Terenul este împărțit în două jumătăți de către fileu și linia centrală, fiind delimitat în același timp de liniile de fund și cele laterale. Zonele de atac și de apărare sunt despărțite de linia de atac. Spațiul de joc și dimensiunile sale 26
  • 27. o plasă neagră de 1 m lățime și 9,5-10 m lungime, cu două benzi în partea superioară (cu cablu de întindere) și în cea inferioară; două benzi laterale de 5 cm lățime și 1 m lungime pe liniile laterale ale terenului; doi stâlpi de 2,55 m fixați fiecare la 1 m depărtare de liniile laterale; două antene de 1,80 m ce delimitează lateral zona de trecere a mingii. 4.2. Fileul   Fileul de volei este format din: Înălțimea specifică a fileului se schimbă în funcție de sex: 2,43 m pentru masculin și 2,24 m pentru feminin, începând cu categoria tineret (17-19 ani și peste). 4.ECHIPAMENTUL Fileul de volei și principalele dimensiuni 27
  • 28. circumferința de 65-67 cm; greutatea de 260-280 g; presiunea internă între 0,30-0,325 kg/cm2. 4.3. Mingea   Mingea de volei are caracteristici specifice, aceasta fiind confecționată din piele sintetică. Caracteristicile sunt: Culorile mingii vor depinde de evenimentul care va fi jucat, dar de obicei mingea de antrenament este albă. Mai apoi putem avea mingi cu albastru-galben sau verde-alb-roșu. Mingi de volei 28
  • 30. 5. JUCĂTORI (CU, VERSUS, +1)   Jocurile din timpul procesului de învățare vor începe din situații cu intenție tactică. Astfel, elevii pot fi ajutați să înțeleagă jocul din primele momente. Jocuri de cooperare și competitive vor fi folosite pentru a ajuta jucătorul în timpul învățării.   5.1. Jocul de cooperare „CU”   Când e să vorbim despre jocul de cooperare „CU” ne referim la colaborarea cu colegii și adversarii. Scopul este de a stimula experimentarea cursantului oferindu-i posibilitatea de a participa activ, și unde jucătorii să descopere diferite strategii. Astfel, vom stabili bazele gândirii tactice a jucătorilor prin luarea de decizii care le vor permite să rezolve probleme motrice independent. 1 CU 1 Număr de jucători: În perechi, câte unul de o parte și de alta a fileului. Descriere: Jucătorii colaborează încercând să facă numărul maxim de atingeri fără ca mingea să cadă pe podea, trimițând-o în terenul opus în cele mai bune condiții pentru ca partenerul s-o returneze. Indicații pentru antrenor: Controlul mingii și aprecierea diferitelor distanțe și traiectorii sunt obiectivele urmărite. 30
  • 31. 2 CU 2 Număr de jucători: În grupuri de 4, câte doi de fiecare parte a fileului. Descriere: Acum există un jucător fix pentru a elabora fiecare joc. Acesta colaborează cu cei doi colegi oponenți pentru a asigura un joc continuu. Indicații pentru antrenor: Comunicarea și distribuirea zonei de joc sunt obiectivele principale. 5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1) Exemplu Exemplu 31
  • 32. 3 CU 3 Număr de jucători: În grupuri de 6, câte trei de fiecare parte a fileului. Descriere: Acum există doi parteneri cu care să se colaboreze în fiecare acțiune pentru a menține mingea în joc, mai puțin spațiu de acoperit pentru fiecare jucător, dar interferențele dintre aceștia cresc și comunicarea între parteneri va fi foarte importantă. Indicații pentru antrenor: Jocurile de rol devin din ce în ce mai diversificate pentru că poate apărea figura blocajului și relația sa cu apărătorii. Exemplu 32
  • 33. 1 VERSUS 1 Număr de jucători: În perechi, unul de o parte și de alta a fileului. Descriere: Jucătorii concurează să trimită mingea în cele mai nefavorabile condiții pentru adversar. Intenția este de a-l face pe celălalt să greșească, forțându-l să se miște mult sau să îl preseze să returneze simplu mingea. Indicații pentru antrenor: Traiectoriile, distanțele și execuția tehnică au o importanță mai mare, iar deplasările sunt fundamentale pentru a ajunge corect la punctul de contact cu mingea. 5.2. Jocul de cooperare „VERSUS” Când vorbim de jocul de  cooperare „VERSUS” ne referim la competiția prin colaborarea cu coechipierii pentru a marca. Aceste meciuri sunt adaptate cu punctări și reguli mai specifice. Antrenorul va acorda mai multă atenție execuției tehnice corecte, putând chiar să întrerupă jocul dacă vede necesar. Competitivitatea momentului nu trebuie să domine comportamentul jucătorilor prin încercarea de a câștiga cu orice chip în detrimentul unei execuții tehnice defectuoase ce le favorizează șansele de a obține un punct. Pentru a face acest lucru, antrenorul trebuie să acorde mai multă atenție corecției tehnice, astfel încât jucătorii să obțină puncte cu acțiuni de calitate superioară. În plus, trebuie să învățăm jucătorii să privească adversarul, să se adapteze sistemului lor și să propună o soluție tehnică și tactică, atât la nivel individual, cât si colectiv. 5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1) 33
  • 34. 2 VERSUS 2 Număr de jucători: În grupuri de 4, câte doi de fiecare parte a fileului. Descriere: Jucătorii concurează pentru a împiedica adversarii să returneze mingea. Întotdeauna să încearce să facă 3 atingeri ce pot varia la fiecare acțiune. Jucătorii vor trebui să caute diverse modalități de a pasa mingea astfel încât să creeze dificultăți majore adversarilor. Indicații pentru antrenor: Implementarea tehnică, comunicarea, și observarea terenului și a echipamentului advers sunt obiective importante. Exemplu Exemplu 34
  • 35. 3 VERSUS 3 Număr de jucători: în grupuri de 6, trei de fiecare parte a fileului. Descriere: În timpul competiției, jucătorii încearcă să facă 3 atingeri pentru a obține punctul. Trebuie să fie preciși în fiecare acțiune, să solicite mereu mingea și să observe ce se întâmplă în terenul opus pentru a găsi cea mai bună modalitate de a obține punctul. Indicații pentru antrenor: Jucătorii trebuie să fie de acord să acopere întregul teren. Acum vor trebui să țină cont de toate posibilitățile tactice. 5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1)Exemplu 5.3. Funcția „+1 Jucător”   Jucătorul numit „+1” acționează ca ridicător pentru cele două terenuri. Acest jucător va participa alternativ, trecând pe sub fileu și colaborând cu ambele echipe la efectuarea doar a celei de a doua atingere (ridicarea). Jucătorul „+1” nu poate participa la primele atingeri sau cele finale pentru a pasa mingea pe terenul opus. 35
  • 36. 1 CU 1 + 1 Număr de jucători: Grupuri de 3.(jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Un jucător de fiecare parte a fileului și al treilea „+1” colaborează cu cele două echipe care încearcă să plaseze mingea, astfel încât coechipierul să o poată trece spre terenul opus. Obținerea a trei atingeri este obiectivul principal și se adaugă încă un jucător cu care trebuie să se colaboreze. Exemplu 1 VERSUS 1 + 1 Număr de jucători: Grupuri de 3 (jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Jucătorii concurează căutând o modalitate de a trimite mingea în terenul opus, astfel încât să nu poată fi returnată. Obiectivul principal este de a se face trei atingeri și de a controla mingea astfel încât „+1” să se poată plasa cât mai bine posibil și astfel, să fie capabil să paseze mingea spre terenul opus în cele mai nefavorabile condiții pentru adversar. 36
  • 37. 2 CU 2 + 1 Număr de jucători: Grupuri de cinci (jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Mai multe persoane implicate în construcția fiecărui joc și mai mulți adversari acoperind celălalt teren. Acuratețea paselor și a comunicării dintre coechipieri trebuie sa crească. Se încearcă facilitarea muncii jucătorului „+1” prin trimiterea mingii cât mai corect posibil, astfel încât să o poată plasa bine și să îi ofere timp pentru a o pasa spre terenul opus. 5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1) Exemplu Exemplu 37
  • 38. 2 VERSUS 2 + 1 Număr de jucători: Grupuri de 5 (jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Concurează pentru a câștiga punctul. Jucătorul „+1” plasează pentru cele două echipe, care vor încerca să câștige punctul făcând 3 atingeri. Trebuie să se caute erorile adversarului (de exemplu: să căute zonelor libere sau interferența dintre jucători). Cu cât este mai dificilă marcarea, cu atât se dezvoltă mai mult gândirea tactică a jucătorilor. Exemplu 3 CU 3 + 1 Număr de jucători: Grupuri de 7 jucători (jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Acum sunt 4 jucători care participă la elaborarea jocului. Vor avea noi responsabilități defensive și ofensive și mișcări care nu sunt direct legate de contactul cu mingea. Aceasta va însemna o îmbunătățire a dezvoltării conceptelor de joc cu sau fără minge. 38
  • 39. 3 VERSUS 3 + 1 Număr de jucători: Grupuri de 7 jucători (jucătorul „+1” este ridicătorul pentru cele două echipe). Descriere: Este foarte important ca jucătorul „+ 1” să facă eforturi pentru a coopera cu cele două echipe. Jucătorul „+1” trebuie să plaseze în cele mai bune condiții. Restul jucătorilor își va stabili strategiile de atac și de apărare pentru a câștiga jocul. Rețineți că „+ 1” nu participă la prima atingere a apărării și că o plasare bună a pasei depinde de acuratețea celorlalți jucători din acea primă atingere. 5.JUCĂTORI(CU, VERSUS,+1) Exemplu 39 Exemplu
  • 41. să oferim exerciții variate care necesită deplasare anterioară; să adaptăm nivelul de dificultate la grupul de jucători; să încercăm să îmbunătățim condiția fizică și abilitățile de bază prin exerciții cu mingea sau cu terenul; să conferim un sens tactic activităților noastre; 6. TEHNICI DE BAZĂ I   Unul dintre aspectele cheie pentru o dezvoltare tehnică ulterioară adecvată este dobândirea unui bagaj motric mare a jucătorilor începători. Astfel trebuie să oferim cea mai mare variabilitate a abilităților legate de echilibru, viteză de reacție și mișcare, schimbări de direcție, orientare spațială, simțul gravitației, conceptul de lovire și axa de mișcare, printre altele. Nu trebuie să uităm că achiziția tehnică este fundamentală în volei, unde comiterea unei erori de lovire poate fi penalizată conform regulamentului și poate avea repercusiuni asupra scorului sau a capacității echipei de a continua să joace. Orice acțiune greșită poate deveni un punct pentru adversar. Un jucător de volei trebuie să înțeleagă conceptul de mișcare și lovire în sensul global: mișcarea pentru a căuta mingea, executarea unei lovituri fără a face greșeli tehnice sunt bazele dezvoltării sportului. Ca idee generală pentru fiecare dintre diferitele etape de învățare, ne setăm următoarele provocări: 6. TEHNICIDEBAZĂI 41
  • 42. să nu forțăm jucătorii să învețe, și anume, să nu mărim complexitatea acțiunilor până când nu le-au dobândit și stăpânit. 6.1. Activități de familiarizare   Înainte să începem să învățăm gesturi tehnice, trebuie înțeleasă ideea de „a nu ține”, ci de „a lovi” mingea. Vedem în continuare câteva exerciții de familiarizare cu zborul, traiectoria, greutatea și viteza mingii. Toate aceste exerciții pot fi dezvoltate cu materiale adaptate nivelului de maturitate al participanților, de la baloane sau mingi de spumă (dacă dorim ca mișcarea să fie mai lentă) până la mingea convențională. 42
  • 43. Exercițiul1 Aruncă mingea în aer și lovește-o în orice fel dorești cu orice parte a corpului. Observă cum trebuie să lovești mingea să nu cadă pe podea. Exercițiul 2 Aruncă mingea în sus și spre înainte și prinde-o cu ambele mâini deasupra capului înainte de a o arunca din nou. În acest fel sunt introduse conceptele despre distanță, înălțime și adaptare a corpului. Repetă exercițiul, dar aruncând mingea orientată spre zona de lansare (trebuie să te întorci cu 180º). Exercițiul 3 Aruncă mingea în sus, așează-te pe podea și prinde-o cu ambele mâini între picioare. Repetă exercițiul, dar prinzând mingea orientându-te spre zona de lansare (trebuie să te întorci cu 180º). Exercițiul 4 Lovește mingea cu orice parte a brațelor încercând să o menții în aer cât mai mult timp posibil. Variație: numără loviturile consecutive. Variație: când mingea cade pe podea, așteaptă până când se opresc și ceilalți. Exercițiul 5 Lovește mingea alternativ cu picioarele încercând să o ții în aer. 6. TEHNICIDEBAZĂI 43
  • 44. Variație: numără loviturile consecutive. Variație: când mingea cade pe podea, așteaptă până când se opresc și ceilalți. Exercițiul 6 Lovește mingea după fiecare ricoșeu în podea în timp ce te miști în teren. Variație: urmărește direcțiile (înainte, înapoi, stânga sau dreapta), mergi în jurul terenului, încearcă să furi mingea de la alți jucători, etc.   Exercițiul 7 Lucrează în perechi: unul dintre parteneri aruncă mingea (pe pământ sau în aer). Celălalt, care se află în spatele acestuia, trebuie să o prindă sau să o lovească înainte să ajungă într-o anumită zonă, înainte să ricoșeze a doua oară, etc. Exercițiul 8 Lucrează în perechi, amândoi stând pe podea; încearcă să prinzi mingea trimisă de coechipier fără a te ridica. Exercițiul 9 În grupuri de trei, doi jucători se așează față-n față și își pasează mingea unul altuia. Jucătorul din mijloc trebuie să se lase în jos sau să sară pentru a nu fi lovit. Exercițiul 10 În aceeași poziție ca înainte, jucătorii față în față rostogolesc mingea pe podea, iar jucătorul din mijloc trebuie să se 44
  • 45. jucătorul, după ce se mișcă, își așează picioarele la o distanță similară cu lățimea umerilor; îndoaie ușor genunchii; așează brațele într-un unghi potrivit, astfel încât ambele mâini să fie deasupra capului; mâinile sunt așezate sub formă de cupă, astfel încât degetul mare și indexul fiecărei mâini să realizeze o formă de diamant la înălțimea frunții, formând o „fereastră”; lovitura se face doar cu degetele, niciodată cu palma; lovitura este însoțită de extensia întregului corp, acordând o importanță deosebită brațelor și picioarelor. deplaseze astfel încât mingea să-i treacă printre picioare. Jucătorii se pot deplasa între 2 și 3 m pe fiecare parte. 6.2. Pasul de sus Pasul de sus este unul dintre cele mai carateristice gesturi ale voleiului. Aceasta este lovitura folosită atunci când mingea vine spre noi la o anumită înălțime și ne permite să ne poziționăm sub ea pentru a o lovi. Mișcarea completă este dezvoltată în felul următor: Această lovitură este cel mai des folosită ca „a doua lovitură” într-un meci competitiv. Scopul acestei prime etape este de a realiza o atingere cât mai curată și controlată pentru a putea oferi direcționarea mingii în mod corespunzător. 6. TEHNICIDEBAZĂI 45
  • 46. mâini foarte plate sau rigide care nu se potrivesc formei mingii; degetele mari poziționate înainte care împiedică obținerea formei de cupă; coatele prea îndepărtate sau prea apropiate, ce nu fac „fereastra” potrivită pentru a lovi; poziționarea inadecvată a corpului în raport cu mingea; înclinarea necorespunzătoare a trunchiului; direcție incorectă a umerilor; Cele mai frecvente erori: Pasul de sus din unghiuri diferite 46
  • 47. șoldurile sau genunchii nu sunt aliniați cu direcția loviturii; lipsa coordonării picioarelor cu brațele (lanț cinetic); lovitură asimetrică, reținută sau asistată. Exercițiul 1 Aruncă și oprește mingea cu ajutorul palmelor în formă de cupă. Variație: Aruncă mingea cât mai sus și apoi prinde-o după ce ricoșează. Variație: Lovește mingea cu putere într-un perete și apoi prinde-o. Exercițiul 2 În fața peretelui sau a unui coechipier, aruncă și prinde mingea, concentrându-te pe forma mâinilor. Variație: Fă un pas în oricare direcție înainte de a prinde mingea. Exercițiul 3 Pasează-ți și pasează unui coleg mingea, prinzând-o și aruncând-o. Variație: Fă un pas în oricare direcție înainte de a prinde mingea.    Exercițiul 4 Așează cercuri în diferite zone ale terenului cu jucători în jurul lor. Aruncă mingea prin pasul de sus încercând să o aduci în cercuri. Variație: lovește mingea în loc să o arunci. 6. TEHNICIDEBAZĂI 47
  • 48. Exercițiul 5 Lucrând în pereche, dă mingea prin pasul de sus către partener. Ridică mingea prin pasul de sus și dă-o partenerului tău pentru următoarea lovitură. Exercițiul 6 Încearcă să lovești mingea consecutiv, după ce ai lăsat-o să ricoșeze pe pământ. Ai grijă la mișcare și poziționare înainte de a lovi. Dacă mingea nu revine în condiții bune, oprește exercițiul și începe din nou. Exercițiul 7 Aruncă (ridică) mingea partenerului, astfel încât să o poată lovi înapoi cu pasul de sus. Variație: Fă partenerul să se miște un pas în oricare direcție înainte de a lovi. Exercițiul 8 Lovește peretele consecutiv folosind pasul de sus: prima oară de foarte aproape de perete, la aproximativ 1 m; a doua oară de la aproximativ 5-6 m, lăsând mingea să ricoșeze mai întâi pe sol.   Exercițiul 9 Toți jucătorii se află în spatele terenului cu mingea. Faceți pasul de sus până ajungeți la fileu. Reveniți spre fundul terenului. Variație: Spre fileu mergi înainte, iar înapoi spre fundul terenului mergi cu spatele. 48
  • 49. primul și cel mai important lucru este să fii într-o poziție statică înainte de a lovi; deplasează-te rapid către minge și ia poziția corectă înainte de a lovi; plasează picioarele la o distanță puțin mai mare decât lățimea umerilor, îndoind genunchii și înclinând corpul ușor înainte; trebuie să arate ca și cum ești așezat pe un „scaun imaginar”; picioarele sunt așezate paralel și cu unul mai în față decât celălalt, care să te ajute la direcționarea mingii (orientarea degetelor mari de la ambele picioare); extinde complet brațele, mai mult sau mai puțin paralele cu coapsele și ține mâinile fără a lăsa vreun spațiu între degetele mari; în final, prefă-te că „te ridici de pe acel scaun imaginar”, lovind mingea cu prima treime a antebrațelor (nu cu încheieturile mâinilor); lovitura trebuie să fie scurtă, dar nu abruptă, întotdeauna însoțind mingea cu impulsul picioarelor; Exercițiul 10 În grupuri de 6 jucători (3 vs. 3, așezați față în față), lovește mingea spre coechipierul din fața ta și urmărește-o, schimbându-ți poziția cu fiecare lovitură. 6.3. Pasul de jos Pasul de jos este cel mai versatil gest în volei. Este cel mai folosit deoarece permite lovirea mingii atunci când vine la înălțimi mici și foarte puternic. Mișcarea constă în următoarele etape: 6. TEHNICIDEBAZĂI 49
  • 50. brațele nu trebuie să se ridice mai sus de înălțimea umărului; picioarele sunt cele care împing mingea, brațele atenuează și dau direcția; gândește-te că atunci când lovești mingea brațele funcționează ca o „placă” de pe care ricoșează mingea, suprafața trebuie să fie netedă și cu o înclinație corectă. Poziția mâinilor nepoziționarea corectă a mâinilor, brațe îndoite sau moi; poziționarea slabă a jucătorului în raport cu mingea: prea aproape de minge (lovirea cu coatele); foarte departe de minge (cu încheietura mâinii); înclinarea necorespunzătoare a trunchiului; antrenarea insuficientă a picioarelor; direcția incorectă a umerilor sau brațelor; șoldurile/genunchii nu sunt aliniați cu direcția loviturii; necoordonarea picioarelor cu brațele (lanț cinetic); lovitură asimetrică, reținută sau însoțită. Lovitura de antebraț sau pasul de jos se face în principal în acțiunile de recepție și apărare a mingii, deși este lovitura cea mai versatilă din acest sport, ce poate fi folosită în aproape orice circumstanță. Cele mai frecvente erori: 50
  • 51. Pasul de jos din diferite unghiuri Exercițiul 1 Aruncă mingea și oprește-o pe antebrațe în poziție statică. Observă poziția corpului, a picioarelor, direcția umerilor, deschiderea picioarelor, etc. Variație: partenerul îți aruncă mingea și trebuie să o oprești. Alternați aruncările. 6. TEHNICIDEBAZĂI 51
  • 52. Exercițiul 2 Fără minge, deplasează-te între două linii aflate la aproximativ 3 m distanță. Adoptă poziția corectă pentru a lovi pe ambele linii (modifică piciorul care este înainte, direcția picioarelor, a șoldurilor și a umerilor). Exercițiul 3 Lucrând în perechi, un jucător aruncă mingea. Celălalt rămâne așezat pe un scaun și se ridică pentru a lovi. La fiecare 10 lovituri se schimbă rolul. Variație: Jucătorul ce lovește este așezat pe podea cu picioarele deschise și lovește mingea pe care partenerul o aruncă. Exercițiul 4 Lucrând în perechi, partenerul aruncă o minge pe care o lovești în direcția sa. Distanța trebuie să fie de 2-3 m. La fiecare 10 lovituri se schimbă rolul. Variație: Adaugă o deplasare anterioară de 1 m într-o parte sau alta a jucătorului. Exercițiul 5 Așezat în fața peretelui, lovește mingea consecutiv, lăsând- o să sară pe podea. Este important să calculezi distanța și puterea loviturii. Exercițiul 6 Plasat în fața unui coechipier, lovește mingea consecutiv lăsând-o să sară pe sol. Este important ca mingea să atingă 52
  • 53. o anumită înălțime pentru a-ți permite să te deplasezi confortabil. Variație: după ce controlezi lovitura, adaugă o mișcare laterală mică. Exercițiul 7 Un partener este cu spatele la fileu, celălalt în spatele terenului. Partenerul aruncă două mingi: una mai departe (la aproximativ 5-6 m de fileu) și una mai aproape (la aproximativ 3 m de fileu). Jucătorul din spate lovește ambele mingi consecutiv. Este important să te miști înainte și înapoi pentru a te poziționa corect înainte de a lovi. Jucătorii schimbă rolul la fiecare 10 lovituri. Exercițiul 8 Lovește mingea în perete consecutiv folosind lovitura din antebraț: prima oară de foarte aproape de perete, de la aproximativ 1 m; a doua de la 5-6 m lăsând mingea să sară mai întâi pe sol. Este important să controlezi direcția de lovire și forța.   Exercițiul 9 Toți jucătorii se află cu mingea în spatele terenului. Lovește mingea până ajungi la fileu, după care întoarce-te în spatele terenului. Variație: mergi înainte spre fileu și revii cu spatele. Variație: așează 2-3 conuri pentru fiecare jucător, trebuind să facă slalom printre ele în timpul mersului. 6. TEHNICIDEBAZĂI 53
  • 54. poziționarea inițială: un picior plasat ușor înaintea celuilalt (piciorul opus brațului cu care se lovește); direcția șoldului și a umerilor spre zona de lovire; o lansare corespunzătoare a mingii (nu prea sus sau prea jos, înainte sau înapoi, în lateral, etc.); o bună controlare și extensie a brațului pentru lovire; reglarea loviturii cu mingea. Exercițiul 10 În grupuri de 6 jucători (3 vs. 3, așezați față în față), lovește mingea spre coechipierul din fața ta și urmărește-o, schimbând linia cu fiecare lovitură. 6.4. Serviciul   Serviciul este modalitatea de a pune mingea în joc și singura cale de a începe cu un punct. Acesta va fi efectuat de jucătorul care se află în zona 1 a terenului (în funcție de rotație). Se execută din zona de serviciu (în spatele liniei de bază) și mingea este lovită cu mâna sau cu o parte a brațului (nu sunt permise alte părți ale corpului pentru acesta). Serviciul este singura acțiune în care este implicat un singur jucător și în care poți pregăti gestul tehnic, pentru care ai la dispoziție 8 secunde de la fluierul arbitrului. Printre cele mai importante aspecte pentru o execuție corectă a loviturii, putem evidenția: 54
  • 55. a. Serviciul de jos   Serviciul de jos sau din antebraț este serviciul învățat de obicei în fazele incipiente, deoarece nu necesită o forță excesivă sau control asupra mingii. Jucătorul stă într-o poziție semi-laterală pe teren și ține mingea cu ambele mâini la nivelul taliei. Apoi, aruncând mingea din mâna nedominantă o lovești cu cealaltă mână într-o mișcare de pendul. Mingea poate fi lovită cu podul sau mijlocul palmei, în funcție de cât de ușor este pentru jucător. Accentul se pune pe direcția și înălțimea mingii. Pașii serviciului de jos b. Serviciul de sus   În serviciul de sus, mingea este aruncată cu mâna opusă și lovită cu cealaltă mână complet deschisă, în mijlocul mingii, întinzând brațul complet deasupra capului. 6. TEHNICIDEBAZĂI 55
  • 56. În timpul acestui serviciu, umerii sunt plasați perpendicular pe direcția mingii. Picioarele sunt paralele și situate aproximativ la lățimea umerilor. Piciorul opus brațului de lovire trebuie să fie ușor înainte. Greutatea corpului este distribuită cât să se mențină echilibrul. Mâna neîndemânatică ține și aruncă mingea. Mingea trebuie aruncată în fața umărului, dar la o înălțime suficientă pentru a fi lovită. Greutatea corpului se transferă pe piciorul aflat în față, se poate face chiar un pas înainte, iar mâna complet deschisă lovește mingea în cel mai înalt punct posibil. Acest serviciu are dezavantajul că necesită o anumită forță și abilitate în mișcarea tehnică, astfel încât va fi dezvoltat în etape mai avansate ale jucătorului sau atunci când sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare. Pașii serviciului de sus 56
  • 57. poziționarea greșită a corpului în raport cu terenul sau cu mingea; aruncarea sau lovirea necorespunzătoare a mingii; lipsa tensiunii din mână sau din încheietură; flexarea brațului sau stresul excesiv în mișcare; necoordonarea picioarelor cu brațele (lanț cinetic); lovire asimetrică sau lovire asistată; lipsa de concentrare, frică sau pasivitate în mișcare Cele mai frecvente erori: Exercițiul 1 (serviciul de jos) Stând în fața peretelui, lovește mingea ca un pendul cu o mână. Începe de la aproximativ 3-4 m și îndepărtează-te progresiv.   Exercițiul 2 (serviciul de jos) Stând în fața peretelui aruncă cu mâna opusă și lovește mingea în așa fel încât să aibă o traiectorie dreaptă. Dacă mingea este aruncată bine, ar trebui să zboare deasupra capului.   Exercițiul 3 (serviciul de jos) Lucrând în perechi, câte unul de fiecare parte a fileului, servește spre partea opusă situată la aproximativ 3-4 m distanță de fileu. Depărtează-te progresiv, atâta timp cât tehnica este corectă.   Exercițiul 4 (serviciul de sus) Stai în fața peretelui și aruncă mingea vertical, făcând un 6. TEHNICIDEBAZĂI 57
  • 58. pas înainte. Dacă aruncarea este corectă, mingea ar trebui să cadă pe umăr. Exercițiul 5 (serviciul de sus) Stând în fața peretelui, aruncă mai întâi mingea și prinde-o în cel mai înalt punct; apoi lovește mingea într-un mod controlat de la aproximativ 3-4 m distanță.   Exercițiul 6 (serviciul de sus) Lucrând în perechi, câte unul de fiecare parte a fileului, servește spre partea opusă situată la aproximativ 3-4 m distanță de fileu. Depărtează-te progresiv, atât timp cât tehnica este corectă. Este important să fixezi poziția corpului și mișcarea brațului la lovire.   Exercițiul 7 (ambele servicii) Coechipierul este plasat în diferite părți ale terenului; încearcă să direcționezi mingea spre el. Începe de la o distanță de 5-6 m de fileu până reușești. Apropie-te  progresiv de linia de fund a terenului.   Exercițiul 8 (ambele servicii) Împarte terenul cu frânghii pentru a delimita cele 6 zone. Din orice poziție, jucătorul trebuie să realizeze un număr de servicii (de ex. 5 servicii) către fiecare zonă a terenului. Variație: este obligatoriu să urmezi o anumită direcție (de exemplu, în sensul acelor de ceasornic). 58
  • 60. mingea atinge pământul în propriul teren; mingea iese din teren, din cauza unui atac greșit sau a unei erori în apărare. 7. REGULI DE BAZĂ   Când obții un punct? Cum câștigi o partidă? Ori de câte ori mingea traversează centrul fileului și cade pe partea adversarului se obține un punct și se continuă cu serviciul. Când o echipă nu reușește să servească corect sau comite o eroare, echipa adversă primește un punct și își recuperează dreptul de a servi din nou. Pentru a obține victoria în volei trebuie să câștigi 3 seturi din 5 câte sunt în total, cu câte 25 de puncte fiecare și având întotdeauna o diferență de 2 puncte față de echipa adversă. Al cincilea set se joacă până la 15 puncte, de asemenea cu un avantaj de 2 puncte. În plus, un punct este marcat atunci când echipa adversă comite oricare dintre următoarele greșeli: În același fel, jucătorii pot obține puncte datorită încălcării regulilor de către echipa adversă. Jucătorii echipei trebuie să cunoască regulile de joc și să încerce să nu comită următoarele greșeli: Eroare de serviciu (execuție slabă, nu se respectă rotația echipei) 60
  • 61. Pătrunderea în terenul opus pe sub fileu, piciorul peste linia de centru Contactul cu fileul (între antene), contactul cu alte elemente dacă influențează jocul Contact dublu cu mingea (cu excepția blocajului anterior) Eroarea celor 4 atingeri sau dublă atingere individuală 7. REGULIDEBAZĂ 61
  • 62. Eroare de blocaj (din serviciul adversarului, pătrunderea în terenul acestuia, trimiterea mingii în afara spațiului de joc) Eroarea jucătorului din linia 2 (trecerea peste linia care îi delimitează zona de mișcare, realizarea unui blocaj), eroarea liberoului (atac, blocaj). Reținerea sau acompanierea mingii Eoare de poziție sau eroare de rotație a echipei 62
  • 64. pentru perfecționarea tehnicii la maxim, ridicătorul trebuie să aibă un pas de sus excelent, folosind ambele mâini; 8. TEHNICI DE BAZĂ II   În acest al doilea bloc de tehnici, vom lucra la acțiuni de execuție cu o complexitate mai mare, ce pot conține o componentă tactică. Acest aspect este, de exemplu, cheia principală între o lovitură de sus cu ambele mâini și o pasă, între o lovitură de jos și o preluare. Din acest motiv, activitățile propuse au un sens real în ceea ce privește jocul, oferind jucătorilor o abordare critică la nivel personal, și o analiză la nivel de echipă.   8.1. Ridicarea   Ridicarea nu este un simplu pas de sus. În primele etape, atunci când jucătorii nu sunt încă specializați, aceste două mișcări tehnice pot fi grupate într-una singură. Cu toate acestea, în fazele avansate de joc, ridicarea (de obicei a doua atingere) este un instrument major pentru succes. Ridicătorul trebuie să aibă o pregătire tehnică și tactică specifice pentru a interpreta nevoile fiecărui joc și de a scoate ce e mai bun de la echipă. Pasa de ridicare necesită observare, cunoașterea coechipierilor și analizarea echipei adverse. Pentru ca cei ce învață să atingă nivelul maxim, sunt propuse următoarele progrese: 64
  • 65. atingerea cu cea mai înaltă precizie la executarea loviturii, cu sau fără mișcare și în orice direcție; antrenarea acțiunilor tactice cu echipa; dirijarea jocului ținând cont de multitudinea de factori implicați (luarea de decizii și execuția). Ridicarea folosind pasul de sus 8. TEHNICIDEBAZĂII 65
  • 66. Exercițiul 1 Pasează din diferite poziții către un coș sau un cerc plasat la diferite înălțimi pentru a perfecționa toate traiectoriile posibile. Exercițiul 2 Din poziția 2 a terenului, ridicătorul trimite mingile primite de la antrenor, în pozițiile 3 și 4. La fel, din poziția 2-3, exersează pasa cu spatele spre poziția 2. Exercițiul 3 Din poziția 2 a terenului, execută o săritură de blocaj și apoi pasează mingea trimisă de antrenor sau de partener. Poți exersa pasa spre pozițiile 4 și 3.   Exercițiul 4 Din poziția 4 a terenului, ridicătorul se deplasează pe poziția 2-3 pentru a pasa mingea în poziția 4, 3 sau 2, așa cum este indicat. Același exercițiu poate fi efectuat și ieșind din spatele unui scaun din poziția 6. Exercițiul 5 Din poziția 3 a terenului, antrenorul sau un coechipier aruncă mingi alternativ în pozițiile 1 și 5. Ridicătorul, din poziția 6, se deplasează spre minge și o trimite în partea opusă a terenului de unde vine mingea, de exemplu din zona 1 la 4 și din zona 5 la 2. 66
  • 67. Exercițiul 6 Din poziția 4 a terenului, antrenorul sau un coechipier aruncă mingi ridicătorului, care din poziția 2-3 trebuie să le întoarcă în zona 4. Alternativ, ridicătorul poate decide în ce zonă (2, 3 sau 4) să trimită mingea la discreția sa. Exercițiul 7 Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, trimite mingile aproape de fileu, pentru ca ridicătorul să lucreze la pasa laterală. Același exercițiu se poate face și cu mingi pentru a exersa pasa din săritură. Exercițiul 8 Din poziția 2, ridicătorul trimite mingile atacanților așezați în rânduri în pozițiile 3 și 4. În funcție de nivelul de joc al echipei, încearcă acele combinații tactice pe care le consideri adecvate. Exercițiul 9 Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, ridicătorul se deplasează din zona 1 în zona 2-3 pentru a executa diferite opțiuni cu 3 atacanți, situați în zonele 2, 3 și 4. Exercițiul 10 Doi parteneri sunt poziționați în zonele 4 și 5, iar ridicătorul în zona 2-3. Mingea merge din zona 4 spre zona 5 într-un mod controlat. Din zona 5 se apără spre zona 2-3. 8. TEHNICIDEBAZĂII 67
  • 68. folosirea umerilor; mutarea piciorului exterior înainte și coborârea umărului interior; plasarea în fața mingii. ridici umerii spre înainte; cobori pieptul pentru a amortiza puterea mingii; aduci brațele împreună și să le rotești spre exterior pentru a crește suprafața de atac. Ridicătorul trimite mingea în zona 4, deplasându-se pentru a susține atacul. Se urmărește același traseu până la perfecționarea diferitelor poziții și mișcări. Același exercițiu se poate face și cu asistenții în zonele 1 și 2, pentru a lucra la pasa pe spate și la susținerea atacului. 8.2. Preluarea   Preluarea sau recepția mingii ca răspuns la serviciul adversarului este prima acțiune individuală care permite construirea unui atac bun. Dacă recepția nu este corectă, posibilitățile jocului ofensiv vor fi clar limitate, așa că dedică timpul necesar acestui procedeu tehnic. Este indicat să lucrezi progresiv, pornind de la o situație individuală în care să te concentrezi asupra mișcărilor și poziției corpului, ajungând la lucrul în grupuri mici (2-3 jucători), fixând pozițiile de joc și direcțiile mingii. Pentru a facilita acțiunea de direcționare a mingii, se recomandă: În executarea corectă a recepției trebuie să: 68
  • 70. Exercițiul 1 În grupuri de 3, un coechipier servește, iar celălalt primește mingea și o trimite spre fileu. Cel de la fileu prinde mingea și o pasează celui care a servit. Acest exercițiu se poate face din diferite poziții ale terenului.   Exercițiul 2 Jucătorii (care intră în teren unul câte unul) recepționează o minge în poziția 1, se deplasează de acolo în stânga lor, pentru a primi alte două mingi în pozițiile 6 și 5. Același exercițiu se poate face și din poziție inversată, de la 5 la 1. Exercițiul 3 Un jucător situat în zona 6 se deplasează pentru a primi serviciile care vin în zonele 1 și 5. Pentru a asigura acuratețea serviciilor, se poate propune ca acestea să fie realizate de la mijlocul terenului, dacă este necesar. Exercițiul 4 Împarte terenul longitudinal cu semne pe podea (formând două jumătăți de teren). În fiecare jumătate de teren, în direcții opuse există câte un apărător, un ridicător și un atacant. Restul coechipierilor servesc. Acest exercițiu poate fi condiționat de timp sau de un anumit număr de repetări. Jucătorii își schimbă pozițiile conform instrucțiunilor antrenorului (serviciu-recepție-atac) până când trec prin toate pozițiile. 70
  • 71. Exercițiul 5 Doi apărători sunt situați de fiecare parte a terenului (zonele 1-6 și 5-6). Din spatele terenului opus, coechipierii servesc alternativ. Acest exercițiu poate fi realizat ca și cum ar fi o competiție, de exemplu, prima echipă care realizează 10 recepții perfecte câștigă un punct.   Exercițiul 6 Trei apărători sunt pe teren și coechipierii lor la capătul opus. Apărătorii vin din linia de 3 metri și se deplasează în spate de fiecare dată când se servește. Odată ce reușesc să efectueze până la 10 recepții bune, echipa este schimbată. Exercițiul 7 Pe teren se află trei apărători (în zonele 1, 6 și 5), un ridicător (zona 2-3) și un atacant (2, 3 sau 4). Restul coechipierilor servesc. Fiecare jucător trebuie să rămână în zona lui până când se ajunge la un număr de recepții sau la un anumit timp; se pot face rotații dacă se dorește. Odată ce are loc recepția, jocul trebuie continuat până la finalizarea atacului. Poziția atacantului poate fi schimbată în funcție de specializarea sa. Exercițiul 8 Doi apărători se află în zonele 1-6 și 5-6, un ridicător se află în zona 2-3 și doi atacanți în zonele 2 și 4. Restul coechipierilor servesc. Fiecare jucător trebuie să rămână în 8. TEHNICIDEBAZĂII 71
  • 72. zona lui până când se ajunge la un anumit număr de recepții sau la un anumit timp; se pot face rotații dacă se dorește. Odată ce are loc recepția, jocul trebuie continuat până la apariția unui atac din zonele 2 și 4. Poziția atacanților poate fi schimbată în funcție de specializarea lor. 8.3. Lovitura de atac   Atacul sau lovirea cu o mână este cel mai ofensiv gest în volei, astfel că necesită lucrat de la începutul procesului de învățare, dar doar după perfecționarea tehnicilor de lovire cu ambele mâini (pasul de sus și pasul de jos). Lovitura cu o singură mână este un procedeu motivant și larg acceptat în rândul jucătorilor, dar trebuie avută atenție la faptul că nu este vorba doar de a lovi, ci de a o face cu o direcție și forță adecvate. Calculul traiectoriilor și coordonarea necesară pentru a face această lovitură pot fi afectate dacă se încearcă introducerea ei înainte ca jucătorul să fie pregătit. Această secțiune este abordată din perspectiva faptului că jucătorii învață să lovească mingea în mod eficient și în siguranță. Este important să ne amintim că, la acest moment, un gest de atac nu trebuie confundat cu un atac, ci că este o modalitate pentru realizarea sa în viitor. Gestul de atac nu trebuie să implice un salt, uneori nici măcar o lovitură cu o mână, dar implică o intenție ofensivă care să îl pună pe adversar în alertă. Pentru asigurarea unei execuții tehnice corecte, ne vom concentra pe: 72
  • 73. traiectoria anterioară a brațului (pregătire); întinderea brațului; lovirea la cel mai înalt punct. Modalități de atac Exercițiul 1 Aruncă mingea spre un perete deasupra capului. Începe prin a o arunca cu ambele mâini și termină cu mâna dominantă. Poți desena cercuri la diferite înălțimi pentru a încerca să-i lovești centrul. 8. TEHNICIDEBAZĂII 73
  • 74. Exercițiul2 Ține mingea deasupra capului și ușor în față cu mâna neîndemânatică. Lovește cu mâna îndemânatică în direcții diferite, folosind încheietura. Exercițiul 3 Urmând instrucțiunile exercițiului precedent, aruncă mingea în aer cu ambele mâini. Mâna neîndemânatică menține punctul de echilibru, în timp ce mâna îndemânatică se pregătește și execută lovitura (este recomandat să o faci în fața unui perete). Acest exercițiu se poate face lovind în partea de sus a mingii, pentru a-i imprima o traiectorie în jos sau în centrul mingii pentru a o împinge înainte. Exercițiul 4 Plasat în mijlocul terenului, lovește mingea spre diferite cercuri situate în partea opusă a fileului. Se poate decide dacă jucătorii ar trebui să aibă o poziție fixă sau dacă pot sta în fața cercului pe care vor să-l lovească. Acest exercițiu poate fi considerat ca o provocare dacă se adaugă un punctaj pentru fiecare cerc și trebuie obținut un număr minim de puncte. Exercițiul 5 Lucrând în perechi, la distanțe de 6-8 m (în funcție de nivel), jucătorul A lovește mingea împotriva jucătorului B, care trebuie să rămână nemișcat. Partenerul trebuie să încerce să prindă sau să lovească 74
  • 75. mingea fără să se miște (acesta este un joc de țintă). Acest exercițiu se poate face cu sau fără fileu între jucători. Exercițiul 6 Lucrând în perechi, urmând regulile exercițiului precedent, un jucător lovește mingea și trebuie să o trimită astfel încât partenerul să facă doi pași în orice direcție pentru a o prinde sau lovi. O componentă competitivă poate fi adăugată atribuind un punctaj fiecărei lovituri reușite. Exercițiul 7 Lucrând în perechi în fața unui perete, jucați-vă lovind mingea puternic în podea. Dacă mingea nu atinge o înălțime minimă, jucătorul care a lovit-o ultima dată este sancționat. Exercițiul 8 Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, încercați un exercițiu de continuitate. Fiecare jucător are 2 lovituri, de aceea este necesar să se efectueze o pasă de jos sau de sus, urmată de un atac controlat către partener. Ideea este să se mențină mingea între cei doi jucători cât mai mult timp, fără ca aceasta să cadă pe teren. 8.4. Blocajul   Blocajul reprezintă prima acțiune defensivă a unei echipe. Este vorba despre oprirea mingii la fileu pentru a nu intra în terenul propriu. 8. TEHNICIDEBAZĂII 75
  • 76. PREGĂTIREA: începi prin observarea terenului opus și te deplasezi către locul potrivit, înainte de lovitura adversarului; mișcarea se poate face cu pași laterali sau încrucișați în funcție de viteza necesară (în funcție de distanță); SĂRITURA: din poziția de start - picioare paralele și semi-flexate, greutatea distribuită spre vârfurile degetelor și mâinile la înălțimea umerilor - faci un salt vertical în timp ce întinzi brațele și deschizi mâinile - degetele trebuie separate, dar să rămână ferme; CONTACTUL: în momentul contactului, încheieturile și brațele trebuie să fie puternice, gata pentru impact; mâinile ar trebui să fie larg deschise și să se urmărească mingea cu privirea; în funcție de tipul de blocaj pe care îl facem și de poziția în care suntem, unghiurile mâinilor și a încheieturilor trebuie să varieze, îndreptându-se mereu spre interiorul terenului opus; REVENIREA: revenirea trebuie făcută cu ambele picioare îndoite și având grijă să nu invadezi terenul opus. Există două tipuri de blocaj de bază: defensiv și ofensiv. În blocajul defensiv, se țin mâinile în terenul propriu, încercând să amortizăm forța atacului opus și să facilităm apărarea. În blocajul ofensiv, cel mai obișnuit, se așează mâinile pe fileu în spațiul adversarului, fără a atinge fileul, și fără a influența lovirea, pentru a împiedica mingea să ajungă la centrul terenului propriu. Blocajul se poate face individual, dublu (doi jucători, cel mai obișnuit) sau triplu (trei jucători, mai puțin obișnuit). Procedeul tehnic constă în diferite faze: 76
  • 77. realizarea mișcării brațului și a mâinii fără minge; lucrul cu mingea, de pe podea; lucrul cu mingea și săritură, încercând să găsești momentul potrivit; mișcarea fără existența unui atac oponent; observarea și mișcarea cu un atac oponent; lucrul cu partenerii (pentru adaptarea mișcărilor și acoperirea spațiului). Se recomandă urmărirea acestor propuneri metodologice: Acțiuni de blocaj 8. TEHNICIDEBAZĂII 77
  • 78. săritura la timpul nepotrivit, de obicei înaintea atacantului; nepoziționarea în fața liniei de atac a atacantului, și nu a corpului său; poziționare incorectă a mâinilor (acestea trebuie să fie în permanență spre centru terenului); atingerea fileului, invadarea terenului adversarului sau împingerea coechipierilor. Un blocaj eficient garantează succesul defensiv al echipei și limitează foarte mult opțiunile adversarului, așa că, pe cât putem, trebuie creat un mediu de siguranță și încredere despre acest gest. Cele mai frecvente erori: Exercițiul 1 Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, în poziția de start, întindeți-vă brațele și atingeți-vă mâinile deasupra fileului. Se poate adăuga ca element motivant ca jucătorul A să încerce să atingă capul jucătorului B (care își va lăsa brațele în jos) și invers. Exercițiul 2 Pentru a îmbunătăți direcționarea mâinilor, lucrează individual în fața unui perete și împinge cu ambele mâini, încercând să generezi unghiuri diferite ale mișcării. Exercițiul 3 Coborând fileul, pentru a putea lucra de la sol, jucătorul A atacă spre mâinile jucătorului B care se află în poziție de 78
  • 79. blocaj. Începe prin a lovi în linie dreaptă și lucrează progresiv la unghiuri diferite. Ca o variantă pentru a lucra la viteza de reacție, jucătorul B trebuie să ridice mâinile în momentul lovirii. Exercițiul 4 Lucrând în perechi, de o parte și de alta a fileului, jucătorul A ține mingea în mână. La semnal, amândoi sar, iar jucătorul A trebuie să încerce să introducă mingea în terenul jucătorului B. După mai multe repetări inversați rolurile. Acest exercițiu se poate face static sau cu un pas lateral înainte de a sări. Exercițiul 5 Lucrând în perechi, jucătorul A se află pe o bancă, iar jucătorul B pe podea, de cealaltă parte a fileului. Jucătorul A împinge mingea în terenul adversarului, astfel încât jucătorul B să sară pentru a o bloca. La fiecare 10 repetări rolurile sunt inversate. Dacă tehnica acumulată permite, jucătorul care este sus poate lovi mingea cu un gest de atac. Exercițiul 6 Similar cu exercițiul anterior, dar jucătorul care are mingea o aruncă în aer și realizează un atac controlat din săritură. Jucătorul de la fileu trebuie să citească traiectoria și să urmărească mingea la blocaj. Jucătorul atacant poate alege diferite traiectorii și parabole pentru a lovi mingea. 8. TEHNICIDEBAZĂII 79
  • 80. Exercițiul 7 În grupuri de trei, jucătorul A este la fileu și pregătit de blocaj. Jucătorul B se află în fața jucătorului A de cealaltă parte a fileului. Jucătorul C se află în spatele jucătorului A, pe partea lui de teren. Jucătorul A trebuie să blocheze mingea aruncată de către jucătorul B și apoi să apere o minge care i-a fost trimisă de jucătorul C. La fiecare 10 repetări se schimbă pozițiile. Exercițiul 8 În grupuri de trei, un jucător este situat la fileu, în poziția inițială, iar coechipierii la 1 m de fileu în terenul opus, la o distanță de 2-3 m unul de celălalt. Coechipierii aruncă mingea alternativ spre fileu, în timp ce jucătorul de la fileu trebuie să se deplaseze și să blocheze mingea. La fiecare 10 repetări, faceți o rotație. Exercițiul 9 În grupuri de 6, trei jucători sunt la fileu în poziția de start, iar ceilalți trei sunt în fața lor la o distanță de 1 m de fileu. Coechipierii aruncă sau lovesc mingea la fileu. Jucătorul central trebuie să se deplaseze pentru a efectua un blocaj dublu în zonele 2 și 4. Când atacul este pe zona 3, jucătorii exersează un blocaj triplu. Exercițiul 10 Urmând indicațiile exercițiului precedent, blocajul se va face în fața unui atac real din terenul opus. Atacul poate fi pe oricare dintre zone fără anunț înainte. 80
  • 81. Echipa trebuie să decidă, în funcție de caracteristicile sale, cum este blocajul în zona 3 (unic, dublu sau triplu) și care jucători trebuie să participe în acea zonă. 8.5. Rostogolirile peste umăr și pe spate   Tehnica de rostogolire este un procedeu care permite o reacție rapidă a jucătorului într-o anumită situație de apărare. În acest tip de rostogolire, jucătorul apără mingea aruncându-se pe pământ în diferite poziții. Cea mai obișnuită rostogolire, care de obicei se învață prima, este cea peste „umăr”, în care jucătorul, după un pas larg, atinge mingea cu o mână, cu interiorul încheieturii sau cu dosul mâinii, după care cade într-un mod controlat să se rostogolească peste umăr și să se ridice din nou. O altă alternativă de lovire, care nu necesită o tumbă, este rostogolirea "pe spate". În această cădere, apărătorul cade pe spate într-o manieră controlată, în timp ce lovește mingea deasupra capului. Finalizarea acestui gest se poate face cu sau fără o tumbă, dar este important ca jucătorii să învețe să-și controleze căderea pentru a evita posibilele accidentări fizice. Picioarele trebuie să fie bine îndoite și este necesar să te lași să te rostogolești pe spate, lovind mingea în momentul pierderii echilibrului. Deși viteza reală a ambelor procedee tehnice este foarte mare, se recomandă să se învețe încet și să fie luate toate măsurile de siguranță. O saltea poate ajuta la prevenirea fricii la primele experiențe. 8. TEHNICIDEBAZĂII 81
  • 82. așezarea cotului sau încheieturii pe podea înainte de căderea corpului; neîndoirea genunchilor pentru a amortiza impactul; săritura în locul căderii; încetinirea vitezei de mișcare, care ajută la ridicarea ulterioară. Este important ca executanții să-și relaxeze corpul și să își dea drumul în timpul rostogolirii, făcând sau nu o tumbă. Cele mai frecvente erori: Exercițiul 1 În perechi, din poziție ghemuită, trage de partenerul care încearcă să se opună. Trasul în spate și lateral sunt permise. Exercițiul 2 Individual și dintr-o poziție foarte flexată, aruncă-te din lateral pe o saltea (fără a te rostogoli). Cea mai importantă instrucțiune este să întinzi brațul și să nu te sprijini în cot. Contactul cu solul trebuie făcut cu șoldul, nu cu genunchiul. Exercițiul 3 Lucrând în perechi, continuă cu exercițiul anterior, dar de data aceasta partenerul ne aruncă încet mingi și bine direcționate într-una din părți. Mingea trebuie să fie suficient de departe astfel încât să nu poți ajunge la ea fără să cazi. La fiecare 4 repetări se schimbă rolurile. 82
  • 83. Exercițiul 4 Lucrează în perechi, pe o saltea. Jucătorul A ia o poziție defensivă cu genunchii îndoiți și mâinile în față. Jucătorul B aruncă o minge rapidă spre capul jucătorului A, care trebuie să prindă mingea în timp ce se lasă pe spate. Este esențial ca picioarele să nu fie aliniate, pentru că acest lucru permite amortizarea căderii printr-o îndoire mai profundă a piciorului din spate înainte de impactul cu solul. Căderea trebuie rotunjită, urmărind curbura spatelui. La fiecare 5-6 repetări se schimbă rolurile. Exercițiul 5 Exersează individual rostogolirea laterală peste umăr incluzând și tumba. Corpul trebuie să treacă peste brațul opus loviturii, care trebuie să fie complet extins. Exercițiul 6 Lucrează în perechi, folosind o saltea. Jucătorul A aruncă mingi în lateral sau peste capul jucătorului B, care trebuie să apere mingea după cum consideră. La fiecare 3-4 repetări se schimbă rolul. 8. TEHNICIDEBAZĂII 83
  • 85. 6A-0R sau 6A-6U: în acest sistem toată lumea face de toate; este sistemul cel mai de folosit; ridicătorul își îndeplinește rolul în timp ce se rotește într-o poziție specifică a terenului; ocupă de obicei zona 3; 9. TACTICI DE BAZĂ   Aplicarea unor sisteme specifice care se potrivesc cu punctele forte ale jucătorilor unei echipe se numește tactică. Unul dintre cele mai importante elemente de înțeles despre tactici este că dezvoltarea lor se bazează în totalitate pe abilitățile echipei și pe acele sisteme pe care un antrenor le consideră cele mai potrivite pentru persoanele pe care le antrenează. Voleiul este un sport de echipă delimitat de diferite reguli. Aceste reglementări determină într-un mod foarte important toate aspectele sale tehnico-tactice, precum și structurarea jocului, făcând aproape imposibilă diferențierea între fazele de atac și apărare. Acest lucru a determinat mulți autori să se refere la ideea de complex strategic: complexul unu (K-1) și complexul doi (K-2). Complexul K-1 începe cu apărarea serviciului, recepția și se termină cu atacul din K-1, numit și side out (ieșirea la recepție). Complexul K-2 începe cu apărarea acțiunii. Principalul obiectiv al ambelor complexe este același: să trecem de la o acțiune dominată la una dominantă și să obținem un punct, adică să împiedicăm adversarul să pună mingea pe terenul nostru și să trimitem mingea pe terenul lui. Printre sistemele de atac de bază găsim (A - apărător, R - ridicător, U - jucătorul universal): 9. TACTICIDEBAZĂ 85
  • 86. 3A-3R sau 6A-3U: În acest sistem există 3 jucători care permit atacul celorlalți. 4A-2R: În acest sistem cei doi ridicători sunt distribuiți în opoziție; atunci când unul dintre ei devine apărător, celălalt preia responsabilitatea ridicării, astfel încât să fie mereu unul care să îndeplinească funcția de ridicător. La fel ca în sistemul anterior, există posibilitatea de a decide care sunt ridicătorii, în funcție de zona terenului din care se decide să se joace. În primele etape, ridicătorul este situat în mod normal în zona 3, pentru a se deplasa mai târziu în zona 2, în căutarea jucătorilor înalți care să ocupe centrul fileului. Acesta este cel mai simplu sistem și, prin urmare, cel mai recomandat pentru inițiere. De acum, ne vom referi la acesta ca: 4-2. Poziții diferite în sistemul de joc 4-2 R-ridicător A- apărător Apărarea joacă un rol esențial în tacticile de volei. Apărarea unei mingi presupune posibilitatea de a obține puncte, contraatacând, și continuă cu serviciul. 86
  • 87. La nivelurile de inițiere, când de obicei atacurile sunt din mingi înalte în „lateral”, timpul de apărare este aproape inexistent, și astfel, oriunde am fi inițial, vom putea să ne mișcăm spre poziția ideală finală, deși câteodată nu se efectuează, din diferite motive. Este uzual pentru majoritatea țărilor să numească sistemul defensiv bazat pe poziția inițială adoptată de jucători. Aceste sisteme sunt prezentate în următoarele imagini: Poziții inițiale în sistemele defensive Această poziție inițială se schimbă în funcție de nevoile jocului, de nivelul echipei și de atacul adversarului. Pozițiile finale și tranzițiile în apărare sunt descrise în capitolul de tactici avansate. 9. TACTICIDEBAZĂ 87
  • 89. 10. VOLEI DISTRACTIV   ACTIVITATEA 1: Joacă-te cu balonul Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a familiarizării. Descrierea activității: Fiecare lovește individual un balon folosind proceduri tehnice de volei (pasul de sus sau de jos) și încearcă să nu lase balonul să cadă. Materiale: baloane Variații: Lovește balonul cu diferite părți ale corpului, lovește balonul în perechi.   ACTIVITATEA 2: Balonul nebun Obiectiv: Dezvoltarea capacității de reacție. Descrierea activității: în perechi, lovește balonul folosind vârfurile degetelor, urmând un anumit ritm și direcții diferite (față, spate, lateral, etc.). Materiale: baloane Variații: includerea a mai multor baloane și schimbarea direcțiilor folosind ritmul muzicii (lent, rapid, etc.) 10. VOLEIDISTRACTIV 89
  • 90. ACTIVITATEA 3: Balonul și numărul Obiectiv: Dezvoltarea agilității și coordonării. Descrierea activității: Se formează echipele și apoi se așează într-un cerc, cu un balon. Fiecare jucător are un număr diferit. Balonul este aruncat și unul dintre jucători spune un număr. Cel care are acest număr va trebui să lovească balonul cu degetele și, în același timp, să spună un alt număr. Materiale: baloane Variații: folosește nume de animale, flori, etc. în loc de numere și combină diferite tipuri de pase (de antebraț, din degete, etc.). ACTIVITATEA 4: Volei cu prosoape Obiectiv: Dezvoltarea agilității și coordonării. Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în grupuri. Fiecare grup are un prosop de plajă. Fiecare grup încearcă să câștige punctul aruncând mingea cu prosopul în direcția terenului opus. Materiale: un fileu, mingi de volei și prosoape Variații: Schimbă numărul de participanți (2, 3, 4, etc) și folosește diferite dimensiuni de prosop. 90
  • 91. ACTIVITATEA 5: Mingea Mare Obiectiv: Dezvoltarea muncii în echipă Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Fiecare echipă este plasată într-o zonă diferită a terenului de volei. Obiectivul este să se joace volei, dar cu mingea mare folosindu-se aceleași reguli ale sportului. Materiale: minge mare de fitness. Variații: numărul de lovituri permise. ACTIVITATEA 6: Competiție în grup Obiectiv: promovarea muncii în echipă și viteza de reacție; Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Fiecare echipă este așezată în linie. Primul jucător din linie deține o minge de fitness. La semnalul antrenorului, jucătorul trebuie să alerge cu mingea de fitness până când o trece peste fileu. Apoi, trebuie să se întoarcă pentru a da mingea următorului jucător din rând. Materiale: mingi de fitness. Variații: se variază direcțiile și modul de transport al mingii. 10. VOLEIDISTRACTIV 91
  • 92. ACTIVITATEA 7: Voleiul final Obiectiv: promovarea muncii în echipă și a jucatului de plăcere. Descrierea activității: Acesta este un joc de volei cu un frisbee (disc). Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Este permis să se paseze de maxim 3 ori între coechipeieri înainte de a arunca frisbeeul pe terenul opus. Jucătorul are 5 secunde pentru a pasa sau arunca frisbeeul. Materiale: un fileu și un frisbee (disc zburător din plastic). Variații: varierea numărului de pase pe care jucătorii le pot efectua și a modului de primire a mingii (așezat, într-un picior, etc.) ACTIVITATEA 8: Pichi Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a agilității. Descrierea activității: Acesta este un joc de echipă care constă în realizarea unui serviciu bun (lovirea unei mingi de tenis cu mâna) și o cursă bună (parcurgând diferitele baze). Echipa atacantă lovește mingea, astfel ca timpul să le permite să alerge în jurul terenului spre diferite baze. Materiale: o minge de tenis și conuri/ inele. Variații: Jucătorul care nu ajunge la con va face 20 de abdomene. 92
  • 93. ACTIVITATEA 9: Fileul invizibil Obiectiv: Dezvoltarea vitezei de reacție și a coordonării. Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Acesta este un joc de volei, dar fileul este acoperit cu diferite prosoape pentru a-l face mat. Jucătorii ar trebui să încerce să ghicească strategia echipei adverse. Materiale: un fileu, o minge și prosoape Variații: Se pot utiliza diferite tipuri de mingi (mingi de tenis, mingi de plastic etc.) ACTIVITATEA 10: Spikeball Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a motilității. Descrierea activității: Jocul este pentru doi la doi. Echipa ce servește începe jocul prin atacul mingii peste fileu către echipa adversă. Echipa ce apără are la dispoziție maxim trei atingeri, alternând pasele între cei doi jucători. Materiale: kit de Spikeball (o plasă specifică și o minge mică de plastic). Variații: Echipa apărătoare are voie până la cinci atingeri. 10. VOLEIDISTRACTIV 93
  • 94. ACTIVITATEA 11: Volei-tenis Obiectiv: îmbunătățirea vitezei și mișcării. Descrierea activității: Două echipe, una în fiecare jumătate de teren. Mingea este trecută peste fileu (pasul de sus sau de jos) după ce ricoșează o singură dată. Un punct pentru adversari de fiecare dată când returnarea eșuează. Echipa care atinge numărul prestabilit de puncte, câștigă. Materiale: un fileu și o minge. Variații: Fiecare jucător poate atinge mingea de două ori înainte de a o trece peste fileu. ACTIVITATEA 12: Volei-badminton Obiectiv: promovarea muncii în echipă și plăcerea. Descrierea activității: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe. Acesta este un joc de volei cu rachete de badminton și un fluturaș. Sunt permise până la trei pase între parteneri înainte de a da fluturașul pe terenul opus. Materiale: un fileu, rachete de badminton și fluturași. Variații: se poate lovi fluturașul doar cu mâinile, fără rachete, sau folosind orice alt tip de materiale. 94
  • 95. ACTIVITATEA 13: Coșul Obiectiv: Dezvoltarea coordonării și a controlului mingii. Descrierea activității: în grupuri de patru, un jucător aruncă o minge unui partener care încearcă să trimită mingea în coș folosind o tehnică de volei (cu degetele sau cu antebrațul). Materiale: o minge și un coș de baschet Variații: varierea pozițiilor jucătorilor, dar și a distanțelor de aruncare.   ACTIVITATEA 14: Super săritura Obiectiv: coordonarea săriturii cu lovirea mingii. Descrierea activității: O trambulină va fi amplasată aproape de fileu și antrenorul aruncă mingi jucătorului care se află pe trambulină. Jucătorul ar trebui să sară și să lovească mingea spre terenul opus. Materiale: o trambulină, un fileu și mingi. Variații: înainte de a sări, jucătorul trebuie să alerge din capătul terenului. 10. VOLEIDISTRACTIV 95
  • 96. ACTIVITATEA 15: Echilibru nebun Obiectiv: dezvoltarea echilibrului și a controlului posturii corpului. Descrierea activității: Fiecare jucător se află pe o minge de fitness menținându-și echilibrul și returnând mingi cu pasul de jos. Materiale: mingi și mingi de fitness Variații: returnarea mingii cu pasul de sus   ACTIVITATEA 16: Volei incluziv Obiectiv: practicarea sportului incluziv. Descrierea activității: jucătorii vor respecta aceleași reguli ale sportului, dar din poziția așezat. Materiale: fileu, mingi. Variații: se poate varia numărul de jucători și contactele permise cu mingea și, de asemenea, pot varia dimensiunile câmpului (lățimea și lungimea). 96
  • 98. 11. LIBEROUL ÎN VOLEI   11.1. Ce este liberoul în volei?   Liberoul este o poziție de specialist defensiv în voleiul de sală. Poziția a fost adăugată jocului de volei de sală în 1999, împreună cu un set de reguli speciale pentru a încuraja executarea mai multor recepții și schimb de pase, și să facă jocul mai incitant per ansamblu. Liberoul rămâne tot timpul în joc și este singurul jucător care nu este limitat de regulile obișnuite de rotație. De obicei, înlocuiește poziția centrului atunci când acest jucător ajunge în rândul din spate, dar liberoul nu va ajunge niciodată pe rândul din față. Echipa alege liberoul înainte de un meci sau turneu, iar jucătorul care este desemnat ca libero trebuie să rămână în această poziție pentru întregul meci sau turneu. Dacă liberoul este rănit, poate fi înlocuit de oricare alt jucător care nu era pe teren la momentul accidentării, dar acel jucător trebuie să rămână libero pentru restul meciului. Unele organizații permit desemnarea a doi libero, dar doar unul poate fi pe teren în joc.   11.2. Ce face liberoul în timpul unui meci? Liberoul este responsabil în mare măsură de pase în situații de serviciu-primire. Adesea, liberoul este responsabil pentru o parte mult mai mare de teren decât ceilalți membri ai echipei. 98
  • 99. abilități bune de pasare; abilități bune de recepție; abilități bune de manevrare a mingii; agilitate și coordonare; consistență. joacă doar în rândul din spate; poate înlocui orice poziție din rândul din spate (de exemplu, liberoul poate înlocui în spate ambii centri); poartă un tricou de culoare diferită de restul echipei; nu se numără ca înlocuire. să servească (cu unele excepții); să atace mingea deasupra înălțimii fileului; să blocheze sau să încerce să blocheze; să ridice mingea din prima linie pentru un atacant. Liberoul este în joc pentru a suplimenta controlul mingii, responsabilitatea sa principală fiind să paseze bine mingea, astfel încât echipa să poată executa corect ofensiva. În apărare, liberoul trebuie să apere bine, să atingă fiecare minge pentru a menține continuitatea jocului. Deoarece un libero nu are responsabilități de atac, trebuie să urmărească orice minge poate. De asemenea, liberoul poate fi responsabil și în ridicarea mingii dacă aceasta a fost recepționată de ridicător sau este în afara ariei acestuia.   11.3. Ce calități ar trebui să aibă un libero? Calități: Caracteristicile liberoulu: Ce nu poate face un libero: 11.LIBEROULÎNVOLEI 99
  • 100. 11.4. Mișcările unui libero   Liberoul intră sau iese din teren doar atunci când mingea este oprită, trecând prin zona delimitată de linia de 3 metri și linia de fund a terenului. Schimbarea liberoului nu necesită o notificare prealabilă sau autorizare. Fiecare ieșire și o nouă intrare a liberoului se face la finalizarea unui punct (nu se poate în timpul jocului). Pozițiile și acțiunile liberoului în teren 100
  • 101. Mișcările de deplasare ar trebui să fie întotdeauna scurte și rapide, în general cu maxim doi sau trei pași. În sistemul în care 3 jucători efectuează recepția, mișcările sunt în principal anterioare-posterioare, cu mici necesități de mișcări laterale. În cazul unui sistem de 2 jucători de apărare, mișcările devin mai complexe, deoarece pe lângă deplasarea anterioară- posterioară, liberoul trebuie să efectueze mișcări posterolaterale și anterolaterale. Liberoul este responsabil de ocuparea unui spațiu maxim pe teren pentru a asigura prima atingere în timpul recepției ca jucător specialist. Din moment ce liberoul nu poate ataca, are un rol foarte important în acoperirea atacului. După primire, trebuie să se deplaseze rapid în față pentru a acoperi mingea și a-și putea susține jucătorul atacant în cazul în care adversarul efectuează un blocaj. Mai mult, liberoul trebuie să fie întotdeauna atent în apărare, să observe mingea de la primire și în timpul ridicării (fiind pregătit pentru posibilitatea unui atac simulat la a doua atingere), analizând direcția și traiectoria mingii. În cele din urmă, liberoul ar trebui să fie atent la atacant, încercând să anticipeze unde va trimite mingea folosind informații din poziția și direcția corpului atacantului. Când mingea vine în lateral apărătorul își mută greutatea corporală spre partea unde va fi intercepția. Pe măsură ce își mută greutatea corpului spre piciorul cel mai aproape de minge, se generează un dezechilibru care, după lovire, duce la o cădere laterală. Mișcarea impulsului (contracția concentrică a piciorului îndepărtat) este rapidă, în timp ce mișcarea de explozie 11.LIBEROULÎNVOLEI 101
  • 102. primul este poziția de rotație în care liberoul ajunge la serviciu (contracția excentrică a piciorului din apropiere) este lentă. Plonjările sunt făcute pentru mingile mai îndepărtate la care nu se poate ajunge prin căzătură. În cazul acestora, vedem o lansare a corpului la pământ în adâncime, niciodată în înălțime. Din poziția de defensivă se realizează un pas anterior, ce trebuie să fie lung, coborând centrul de greutate și realizându-se un impuls cu piciorul din spate ce descrie o traiectorie oblică, la un unghi foarte aproape de sol. 11.5. Pozițiile liberoului   Presupunând că liberoul este cel mai bun jucător ce controlează mingea, ar trebui situat în poziția din care poate avea contact cu cât mai multe mingi posibile, atât în primirea serviciilor, cât și în apărare. Liberoul poate fi situat oriunde în rândul din spate, deși este cel mai adesea în mijloc (zona 6) sau în poziția 5. Decizia depinde de diferite aspecte precum atacul din linia din spate, inexistența celui de-al doilea ridicător din sistem, unde echipa rivală atacă cel mai des, sau în funcție de situații specifice ale jocului. Există două aspecte când ne referim la rotația liberoului: Odată ce liberoul ajunge să servească (zona 1), este înlocuit de un alt jucător care va efectua serviciul în acea rotație, deoarece liberoul nu poate servi. Aceasta este uneori numită rotația liberului. În SUA este posibil ca liberoului să îi fie permis să servească de asemenea. 102
  • 103. cea de-a doua rotație a liberoului se referă la modul în care poți ajusta rotația în jurul liberoului, astfel încât acesta să rămână în poziția de mijloc-spate pe tot parcursul jocului. Ați văzut probabil că jucătorii se rotesc pe teren, că nu toți stau în aceleași locuri atunci când ajung într-o anumită poziție. Există strategii pe care antrenorii și jucătorii le pot folosi, care sunt în conformitate cu regulile și care permit ca un anumit jucător să „forțeze” în modul în care să fie cât mai aproape de poziția optimă. Pentru multe echipe, accentul este pus pe menținerea ridicătorului cât mai aproape de poziția țintă (unde primește pasele). Pentru alte echipe, menținerea liberoului în poziția din spate-mijloc este prioritară. Pot fi echipe care să alterneze între acestea două. Așadar, de regulă, liberoul intră în teren în poziția 1 (pentru a înlocui jucătorul care a servit fără succes), se rotește în rândul din spate în pozițiile 6 și 5, și iese din teren atunci când ar trebui să ajungă în poziția 4 din primul rând, deoarece nu are voie să joace în rândul din față. Poziția libero-ului pe teren la recepția serviciului 11.LIBEROULÎNVOLEI 103
  • 105. întărirea și îmbunătățirea serviciului, nu numai cu ideea de a pune mingea în joc, ci și ca o armă tactică ce permite obținerea directă de puncte sau a unor situații de apărare și atac mult mai benefice pentru echipă; lovitura de atac ca gest de mare forță în lumea voleiului, folosit în cele mai multe cazuri ca cea de a treia lovitură pentru finalizarea unui schimb de mingi. 12. TEHNICI AVANSATE   În această ultimă secțiune tehnică, vom aprofunda acele abilități tehnice care implică o dificultate mai mare în executare și control: În cele din urmă, la aspectul defensiv, vom adăuga o altă acțiune tehnică care necesită abilități deosebite: plonjonul. De asemenea, vom exersa tehnica de plonjon prin alunecare, mult mai ușor de executat și destul de utilă în situațiile de apărare compromise.  12.1. Serviciul avansat   Serviciul este prima șansă de a pierde sau câștiga un punct. Ideea care ar trebui să predomine în timpul executării sale este realizarea unui serviciu sigur, ceea ce permite jucătorului să câștige încredere. Odată creată această siguranță, începem să căutăm o componentă tactică în serviciu, încercând să-l transformăm în primul nostru atac. Folosind descrierea loviturii explicată în capitolele anterioare, obiectivul din această a doua etapă este reprezentat de: 12.TEHNICIAVANSATE 105
  • 106. un serviciu de sus controlat și trimis în zona dorită a terenului; adaptarea în funcție de moment: lovirea mingii în zona inferioară, pentru a-i produce o rotație înainte și o parabolă în jos; lovirea mingii în zona central-posterioară, astfel încât parcursul mingii, fără rotații, produce variații de traiectorie, în special în ultima parte (din săritură). Diferite tehnici de serviciu 106
  • 107. Pașii serviciului din săritură 12.TEHNICIAVANSATE 107
  • 108. poziția de echilibru, cu impulsul potrivit; aruncare precisă a mingii; lovire precisă și direcționată în diferite zone ale terenului căutarea zonelor neacoperite ale echipei adverse; serviciul către jucătorii cei mai slabi din echipa adversă; serviciul pe jucătorul înlocuitor, dacă există vreunul; folosirea serviciul scurt spre jucătorii care sunt gata să atace din prima; mutarea celor ce recepționează atacul de la fileu;   căutarea zonelor de conflict dintre jucători. Pentru a asigura o execuție tehnică corectă, vom evidenția aceste aspecte: Ori de câte ori jucătorul este pregătit și îi permite condiția, poate incorpora serviciul din săritură, urmărind tiparele mișcării execuției serviciului și a loviturii, și combinând cu înălțimea, distanța și traiectoria necesare pentru a realiza o execuție corectă și sigură. Lucrul la serviciul scurt este de asemenea convenabil în această fază. Această tehnică ne permite să destabilizăm sistemul de apărare al adversarilor și să împiedicăm atacul lor ulterior. Ca aspecte diferențiale în această secțiune, vom vorbi despre importanța tactică a serviciului, pentru care trebuie să urmărim aceste instrucțiuni: Exercițiul 1 Lucru în perechi cu o minge, jucătorii servesc coechipierului ce poate fi situat oriunde pe teren. Un serviciu este reușit dacă partenerul nu trebuie să se deplaseze pentru a prinde sau primi mingea. 108
  • 109. Exercițiul 2 Lucrând în perechi, urmând instrucțiunile exercițiului precedent, realizezi un serviciu de succes dacă partenerul trebuie să se deplaseze 2-3 pași pentru a prinde sau primi mingea. Exercițiul 3 Lucrând în grupuri, așează pe podea diferite obiecte pe care jucătorii trebuie să le lovească prin serviciu. Poate fi dat un timp limită sau un număr limitat de servicii pentru atingerea obiectivului. Exercițiul 4 În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului, jucătorii se întrec între ei. Fiecare echipă trimite un jucător în terenul advers în zona 1; acel jucător trebuie să rămână așezat și să nu se miște. Când echipa reușește să trimită mingea spre acel jucător, se face un schimb și următorul jucător se așează în zona 2. Jocul continuă până când o echipă completează toate cele 6 zone ale terenului. Se poate juca cel mai bun din una sau două runde. Exercițiul 5 În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului. Plasează scaune pe suprafața terenului drept adversari. Servește între obstacole, în fața sau în spatele lor. Dacă lovești unul dintre scaune primești o penalizare. 12.TEHNICIAVANSATE 109
  • 110. punct direct din serviciu: 2 puncte pentru echipa A serviciu care forțează o eroare la primire: 1 punct pentru echipa A Exercițiul 6 În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului. Așează cercuri în cadrul zonei de 3 metri. Ideea este de a servi în interiorul acestora. Poți schimba poziția sau utiliza diferite cercuri colorate pentru scopuri diferite. Exercițiul 7 În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului. Marchează pe sol o zona de 1 metru pe toată lungimea terenului. Lucrează la serviciu în această zonă. Exercițiul 8 În două grupuri, unul este de fiecare parte a fileului. Plasează o bandă elastică de la o antenă la cealaltă în partea de sus, astfel încât să exersezi serviciul în acel spațiu. Pentru o complexitate mai mare, poți include zone de direcționare pe teren. Exercițiul 9 În două grupuri, unul de fiecare parte a terenului; jucătorii concurează între ei. Într-o parte echipa A servește, în cealaltă, echipă B primește și se rotește astfel încât să fie mereu 2 până la 4 jucători pe teren, la care se adaugă și ridicătorul. Fiecare echipă concurează 8 minute pentru a obține numărul maxim de puncte, care este înregistrat după cum urmează: 110
  • 111. primirea în mâinile ridicătorului, fără a fi nevoie să se miște: 2 puncte pentru echipa B primirea care poate asigura continuitatea jocului: 1 punct pentru echipa B ABORDAREA SAU PAȘII DE IMPULS: Mișcarea se realizează în general cu doi pași de abordare, după pregătirea poziției corpului. În cazul unui jucător dreptaci, primul pas se face cu piciorul stâng, cu o lungime de pas normal. Al doilea pas va fi mai lung și se face în doi timpi succesivi mai rapizi, călcând dreapta- stânga. În acest al doilea pas este important să intri pe Exercițiul 10 În două grupuri, câte unul de fiecare parte a fileului, într-o situație reală de joc. Lucrează la serviciul tactic către echipa adversă, în diferite rotații. Acest exercițiu poate fi folosit ca pregătire pentru un meci competitiv. 12.2. Lovitura de atac   Lovitura de atac este una dintre cele mai folosite tehnici în volei. Este de obicei cea de-a treia lovitură a unei echipe și cea mai eficientă în câștigarea unui schimb de mingi. Este cea mai explozivă acțiune din sportul nostru, motiv pentru care jucătorii sunt motivați să o învețe cât mai repede posibil și nu este convenabilă întârzierea prea mare în învățarea ei. Totuși, trebuie respectat ritmul personal și condiția fizică individuală a jucătorilor. Pentru a dezvolta o tehnică corectă mai târziu, este necesar să împărțim planul de învățare a loviturii în 4 etape: 12.TEHNICIAVANSATE 111
  • 112. SĂRITURA: În salt sunt două părți diferențiate: faza de amortizare a celui de-al doilea pas al fazei de impuls (intrând pe călcâie), și o fază de impuls, în care datorită mișcării brațelor și extensiei picioarelor, începe faza de ridicare. LOVITURA: Ajuns în aer, brațul stâng (pentru un jucător dreptaci) este întins în fața capului jucătorului, în timp ce brațul drept efectuează mișcarea de pendul - se flexează până se atinge urechea cu mâna și se extinde în fața frunții – până când lovim cu toată mâna, deasupra mingii. În acel moment umărul stâng se rotește înapoi pentru a permite mișcarea brațului de execuție. Poziția încheieturii determină direcția finală a mingii. ATERIZAREA: trebuie făcută pe ambele picioare, balansând greutatea corpului. Se realizează pe treimea frontală a labei piciorului și îndoind picioarele pentru a evita accidentările. învățarea mișcării brațelor de la sol (fără săritură); exersarea pașilor de săritură, fără a atinge fileul; coordonarea abordării cu săritura și lovirea; posibilitatea de a lovi cu diferite traiectorii; ajustarea loviturii la pasa ridicătorului. călcâie, balansează brațele înapoi și îndoaie genunchii pentru a te pregăti de săritură. O propunere metodologică corectă trebuie să conțină următoarele etape: Având în vedere complexitatea acestui procedeu tehnic, trebuie să acordăm atenție fiecărei dintre diferitele faze pentru garantarea succesului final. 112
  • 113. Un proces greșit de învățare duce la dobândirea de vicii și gesturi inutile care pot afecta sever corecția ulterioară, odată ce jucătorul a consolidat mișcarea. Trebuie să fim foarte atenți în acest proces. Atacuri în forță începerea greșită cu piciorul la începutul mișcării (pași schimbați); nepregătirea pentru abordare; viteza redusă în abordare; Cele mai frecvente greșeli: 12.TEHNICIAVANSATE 113
  • 114. coordonarea slabă a sincronizării saltului (citirea și calcularea vitezei); nefolosirea ambelor brațe pentru impuls; eroare de frânare; neîntinderea brațul în momentul lovirii; lovirea mingii peste cap sau în spatele corpului. Exercițiul 1 (mișcarea brațului) Lucrează în perechi. Jucătorul A lovește mingea ținută de jucătorul B. Se realizează doar mișcarea de la talie în sus, fără săritură.   Exercițiul 2 (mișcarea brațului) Individual, lovește mingea continuu de perete. Dacă nu sunt potrivite condițiile de lovire, oprește mingea și reîncepe. Exercițiul 3 (mișcarea brațului) În perechi, unul este de fiecare parte a fileului. Fiecare jucător aruncă mingea și lovește astfel încât să ricoșeze chiar sub fileu. Ca o variantă de dificultate mai mare, mingea poate fi trimisă peste fileu de către partener și, de asemenea, lovită astfel încât să ricoșeze pe sub fileu. Exercițiul 4 (abordarea) Individual, așezat în fața fileului sau a unui perete, fiecare jucător exersează pașii de abordare. Acest exercițiu poate fi realizat și prin efectuarea pașilor pe întreaga lungime a terenului, de la un capăt la altul. Este important să automatizezi mișcarea și să încerci întotdeauna să ridici ambele brațe, aplaudând în cel mai înalt punct. 114