pt studenti/rezidenti

1. Patologia legată de ascensiunea la
înălțime
Radu CRIȘAN-DABIJA, Traian MIHĂESCU
Clinica Pneumologică Iași

2. AUTORII NU DECLARĂ NICIUN CONFLICT DE INTERESE

3. • Orice efort de ascensiune poate afecta
organismul uman
• Felul în care oamenii reacționează la
provocările legate de ascensiune este
diferit de la individ la individ
• Oamenii nu sunt făcuți să zboare dar
sunt datori să încerce !

4. MUNȚII INACCESIBILI SUNT ÎNCONJURAȚI DE MISTICISM

5. CUCERIREA ÎNĂLȚIMILOR
ESTE O PROVOCARE ANTICĂ
• 1336 Francesco Petrarca este primul alpinist din
istorie (primul om care a urcat din pasiune, un
munte) – Muntele Ventoux – 1912 m
• 1492 Antoine de Ville folosește prima echipă de
alpiniști care cucerește Mont Aiguille, 2085 m
• 1854 Sir Alfred Willis înființează și primul club
de alpiniști punând bazele alpinismului ca sport

6. CE POATE MERGE
RĂU CÂND
ASCENSIONEZI ?
• Odata cu scăderea
presiunii atmosferice,
aerul devine mai sărac în
O2
• Cu cât un organism este
mai obisnuit (aclimatizat
la altitudini mici, cu atât
va resimți mai tare răul de
înălțime
• Altitudine mare = >2000 m

7. BOALA DE
ALTITUDINE ÎNALTĂ
• 3 SINDROAME
• Boala acută a muntelui (Acute
Mountain Sickness)
• Edemul cerebral de altitudine
înaltă
• Edemul pulmonar de altitudine
înaltă

8. CE SE ÎNTÂMPLĂ ?
• Presiunea atmosferică scade nonlinear la
altitudine
• PiO2 ⇣  PaO2 ⇣  SpO2
• ⇣ tº, ⇣ umiditate  ⇡ reactivitatea bronșică

9. FIZIOPATOLOGIA
ASCENSIUNII
⇣ PaO2  stress
hipoxic
Răspuns Ventilator
Hipoxic
Răspuns Ventilator
Hipoxic (⇣PaCO2)
Hiperventilație
(⇡PaO2)
Alcaloză respiratorie
Vasoconstricție pulmonară

10. • Afectează 1 din 4 sau chiar 1 din 2 persoane non-aclimatizate
(low-landers) care ascensionează rapid la altitudinii 2000-4200m
• Răspunsul compensator respirator (hipoxemia) pare că este baza
dezvoltării AMS
• Are și o componentă neurologică
• Debut tardiv (4-8 ore după ascensiune)
BOALA ACUTĂ A MUNTELUI (A.M.S.*)
* - Acute Mountain Sickness

11. BOALA ACUTĂ A
MUNTELUI (A.M.S.*)
• Stare generală influențată
• Dureri de cap
• Vertij
• Simptome gastrointestinale (grețuri și
emeză)
• Edem periferi
• Tulburări de somn
DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL CU CONSECINȚELE
BEȚIEI SAU MIGRENĂ !!!
* - Acute Mountain Sickness

12. EDEMUL PULMONAR DE
ALTITUDINE (HAPE)
• Edem pulmonar acut non-cardiogen la o persoană
neaclimatizată, care ascensionează la peste 2500 m
• Apare 2-4 zile de la ascensiune
• Poate apărea ca o complicație a Bolii Acute a
Muntelui sau ca manifestare singulară a ascensiunii
• Factori predispozanți:
• Genul masculin
• Ascensiunea rapidă
• Altitudine mare
• Infecții respiratorii preexistente
• Efort fizic intens

13. EDEMUL PULMONAR DE
ALTITUDINE (HAPE)
• Astenie fizică
• Dispnee de efort
• Tahipnee
• Tuse seacă ulterior cu expectorație rozie
• Raluri crepitante cu predominanță
axilară dreaptă

14. EDEMUL CEREBRAL
DE ALTITUDINE
• Apare ca o complicație a edemului
pulmonar sau a bolii acute montane
• Pacientul acuză simptome de
“mahmureală”
• Caracterizat de apariția:
• Ataxiei
• Pierderi de conștiință
• Stare de “beție” inexplicabilă

15. • Aclimatizare inadecvată
• Ascensiunea este prea rapidă și la altitudine prea mare
• Gradul de hipoxie este prea mare pentru mecanismele de
compensare
• Factori de mediu și predispozanți genetici (locuitorii de la
nivelul mării)
• Patologii pulmonare preexistente
DE CE?

16. Ascensiunea lentă și treptată PREVINE patologia legată
de înălțime

17. Metodă/tratament Doze/Descriere Efecte adverse
Ascensiune graduală, lentă Peste 2500 m, sub 500m/zi
Nifedipina cu eliberare
prelungită
30 mg x2/zi Tahicardie, edeme,
hipotensiune (rar)
Salmeterol 125 mcg x2/zi Tahicardie, nu ca unic
medicament
Tadalafil 10 mg x2/zi Dispepsie, cefalee
Dexametasona (cpr) 8 mg x2/zi Hiperglicemie, agitatie,
rebound
PREVENIREA EDEMULUI PULMONAR DE ALTITUDINE

18. TRATAMENTUL EDEMULUI PULMONAR DE ALTITUDINE
• Coborâre imediată la o altitudine sub 1000 m
• Cameră hiperbară (preferabil portabila) (2-4 psi) (0,1 – 0,3
Bar)
• Suplimentare de oxigen pentru a menține SpO2>90%
• Limitarea activității fizice (evacuare imediată dacă este
posibil)
• Nifedipină 30 mg x2/zi

19. • Astmul bronșic (mai puțin frevent)
• BPOC (stresul hipoxic decompensează BPOC prin depleția
mecanismelor adaptative)
• Hipertensiunea arterială pulmonară
• Patologia interstițială pulmonară (vasculite, pneumopatii
interstițiale, etc)
• Sindromul de obezitate/hipoventilație
• 1 studiu legat de sindromul de apnee în somn de tip obstructiv
(Burgess et al., 2006, Respirology)
• Patologiile neuro-musculare
Ce patologii se agravează la înălțime

20. • Studiile sistematice nu au evidențiat o creștere a incidenței
TEP/TVP* la altitudine
• Există un singur studiu (Anand et al.,2001) care a arătat un
risc crescut la militarii cantonați la altitudine (bias –
expunere prelungită)
• Există dovezi clare legate de preexistența tulburărilor de
coagulare și TEP
TROMBOEMBOLISMUL PULMONAR ȘI ASCENSIUNEA
*Tromboembolism pulmonar/ tromboză venoasă profundă

21. Mortală
• Oamenii nu știu
• Oamenii aleg să ignore („Mie nu mi se întâmplă/Am mai fost/”)
• Eroare de diagnostic
• Lipsa mijloacelor terapeutice la îndemână
• Sunt antrenat !
ÎN CEL MAI BUN CAZ
• Experiență neplăcută
• Se poate solda cu sechele pe termen lung
CÂT DE PERICULOASĂ ESTE PATOLOGIA LEGATĂ DE ALTITUDINE ?

22. • Medicina ascensiunii / Medicina înălțimii este un domeniu
extrem de captivant dar extrem de diferit
• Lipsa cunoștințelor medicale și lipsa tratamentului pot duce
la drame printre alpiniști (mai ales amatori)
• Pacienții cu patologii respiratorii preexistente TREBUIE să
ceară sfat medical înainte de a escalada
• Medicii generaliști, interniști, cardiologi și pneumologi
TREBUIE să fie la curent cu patologia legată de ascensiune
pentru a recunoaște, diagnostica și trata corect
CONCLUZIE