2. Viata
Ion Luca Caragiale s-a nascut in comuna
Haimanale pe 30.01.1852 si a decedat la
Berlin pe 9 iunie 1912.
Comuna sa natala a fost redenumita si
acum ii poarta numele.
A fost primul fiu al Ecaterinei si al lui Luca
Caragiale.
Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu
părintele Marinache, la Ploiesti
Până în 1867 a urmat trei clase la
Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din
Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a
liceală la Bucuresti. Caragiale a
absolvit Gimnaziul “Sfintii Petru si Pavel” .
A fost
un dramaturg,nuvelist,pamfletar,poet,scriit
or si director de teatru.
3. Cariera de ziarist si publicist
Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi
datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la
ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica
de anecdote intitulată Curiozități. Apropierea de ziaristică
este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la
revista Ghimpele .
Între anii 1878 și 1881 a colaborat la Timpul, alături
de Eminescu și Slavici. La 1 februarie 1880
revista Convorbiri Literare a publicat comedia într-un
act Conu Leonida fata cu reactiunea. Tot în 1878 a început
să frecventeze ședințele bucureștene ale Junimii, la Titu
Maiorescu și să citească din scrierile sale.
4. Opera
Opera lui Ion Luca Caragiale
cuprinde
teatru (opt comedii și
o drama), nuvele și povestiri,
momente și schite,
publicistică, parodii si poezii.
Caragiale nu este numai
întemeietorul teatrului comic
din România, ci și unul dintre
principalii fondatori ai
teatrului național
Comedii:
O noapte
Furtunoasa (1879)
Conul Leonida fata cu
reactiunea(1880)
O scrisoare
pierduta (1884) D-ale
Carnavalului (1885) .
5. OPERA
Nuvele și povestiri:
In vreme de razboi (1898)
Pacat(1892)
Doua Loturi(1901)
Parodii:
Smarandita
Da-damult…Mai da damult
6. Momente si schite:
O zi solemna
Bubico
D-l Goe
Teatrul Nostru
Scandal
Muzica
Pomada fermecata
7. Premii
Pentru piesele originale
care înregistrau cele mai
multe
reprezentații, Teatrul
National din Bucuresti ac
orda în primul deceniu al
secolului trecut premii.
Printre autorii premiați în
luna aprilie 1912 s-a aflat
si I. L. Caragiale, pentru
piesele: D-ale
Carnavalului, O noapte
furtunoasa și Năpasta;.
La 25 ianuarie 1885,
Caragiale mai primise un
premiu, tot de la Teatrul
National, pentru piesa Dale carnavalului, din
partea unui juriu format
din Vasile Alecsandri, B.P.
Hasdeu si Titu Maiorescu
8. Aprecieri critice
“ Arvanitii sunt capatanosi,tacuti,greoi la intelegere,cam crunti
,fideli in chip obtuz. Caragiale dimpotriva e zglobiu ca un
palicar ,galagios ca un barcagiu,sarcastic,mistificator.Deci trebuie
sa fie amestecatura in sangele lui,poate si dupa mama. (George
Calinescu- “Istoria Literaturii Romana de la origini pana in
prezent”)
“ Discretia clasicizanta pe care a pastrat-o Caragiale face dificila
reconstituirea biografiei sale.Caragiale a refuzat in cateva randuri
sa dea amanunte pe care le considera fara raport cu opera: <<Ce
are familia mea,care nu e nobiliara,cu operele mele?>>
(Silvian Iosifescu in “Istoria Literaturii Romana vol III”).