3. MIRCEA ALEXAN © OVIDIU BOJOR 9 FLORENTiN CRĂCIUN
Doctor în bio lo g ie Doctor farm acist Inginer agronom
FLORA .
MEDICINALA
A ROMÂNIEI V O L. I
EDITURA CERES
Bucureşti, 1983

4. V o lu m u l al II - le a c u p rin d e , în c o n tin u a re , d e sc rie re a
sp e c iilo r m e d ic in a le în c e p în d cu F am . P h y to la c c a c e a e , d a te
p riv in d co m p o z iţia ch im ică , a c ţiu n e a fa rm a c o -d in a m ic ă ,
p rin c ip a le le a p lic ă ri în fito te ra p ie şi m o d u l de p re p a r a r e
şi a d m in is tra re .

5. CUPRINS
C u v în t î n a i n t e .............................................................................................................................. 5
P A R T E A G E N E R A L A ................................................................................................................. 9
Is to ric u l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d i c i n a l e ........................................................................... 9
S tră v e c h i tr a d iţii în d o m e n iu l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d ic in a le p e te r ito r iu l
R o m â n i e i ...........................................................................................................................................13
C la sific a re a p la n te lo r m e d i c i n a l e ...........................................................................................21
C la s ific a re a şi id e n tif ic a re a p la n te lo r d u p ă c a ra c te re b o ta n ic e . . . . 22
C la s ific a re a p rin c ip a le lo r p la n te m e d ic in a le d u p ă m e d iu l lo r v ia ţă . . 56
C la sific a re a p la n te lo r d u p ă c r ite r ii f i t o c h i m i c e .................................................... 63
C la sific a re a p la n te lo r d u p ă u tiliz a re a lo r p e b a z a a c ţiu n ii te r a p e u tic e . . 80
P rin c ip a lii fa c to ri c a re d e te r m in ă c a lita te a p la n te lo r m e d ic in a le . . . . 86
M eto d o lo g ia c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă . 91
D e fin iţie şi s c o p ..................................................................................................................... 94
T e h n ic a d e l u c r u .................................................................................................................94
F a z a de l a b o r a t o r .....................................................................................................................106
Im p o rta n ţa p ra c tic ă şi te o re tic ă a c a r t ă r i i .................................................................111
P ro te c ţia flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e . P re o c u p ă r i p e n tr u m e n ţin e r e a şi c re ş te ­
re a p o te n ţia lu lu i e c o n o m i c ........................................................................................................ 112
P A R T E A S P E C IA L A
în c r e n g ă tu r a M y c o p h y ta ( C i u p e r c i ) .....................................................................................116
F a m . H y p o c r e a c e a e ............................................................................................................ 116
în c r e n g ă tu r a L ic h e n e s ( L i c h e n i ) .........................................................................................131
F am . P a r m e l i a c e a e ..................................................................................................................133
F am . U s n e a c e a e ...................................................................................................................... 134
în c r e n g ă tu r a E ry o p h y ta ( M u ş c h i ) ....................................................................................136
în c r e n g ă tu r a P te r id o p h y ta ( P t e r i d o f i t e ) ...........................................................................137
F am . L y c o p o d i a c e a e ................................................................................................................ 137
F am . S e l a g i n e l l a c e a e ............................................................................................................ 141
F am . E q u i s e t a c e a e .................................................................................................................. 141
F am . A sp id ia c e a e (F am . P o l y p o d i a c e a e ) ......................................................................145
în c r e n g ă tu r a P in o p h ita ( G y m n o s p e r m a t o p h y t a ) ........................................................... 151
O rd in u l C o n i f e r a l e s .............................................................................................................. 151
F a m . P i n a c e a e ..........................................................................................................................
F a m . C u p r e s s a c e a e ............................................................................................................... 159
C lasa G n e ta le s, O rd in u l E p h e d r a l e s .................................................................................... 165
F am . E p h e d r a c e a e ...................................................................................................................165
3

6. în c r e n g ă tu r a M a g n o lio p h v ta (A n g io s p e rm a to p h y ta )...................................................... 1 6 7
F a m . B e t u l a c e a e ....................................................................................................................... 1 G7
F a m . F a g a c e a e ..........................................................................................................................1 7 2
F a m . J u g l a n d a c e a e ............................................................................................................... 1 7 5
F a m . S a l i c a c e a e ..................................................................................................................... 1 7 8
F am . M o r a c e a e ...................................................................................................................... ig i
F am . C a n n a b i n a c e a e ............................................................................................................ 182
F am . U l m a c e a e ..................................................................................................................... 185
F am . U r t i c a c e a e ...................................................................................................... 185
F a m . L o r a n t h a c e a e ...............................................................................................................188
F a m . A r i s t o l o c h i a c e a e ...........................................................................................................190
F a m . P o l y g o n a c e a e ................................................................................................................. 194
F a m . C h e n o p o d ia c e a e .............................................................................................................. 205
F a m . A m a r a n t h a c e a e .............................................................................................................207
D ic ţio n a r d e te rm e n i b o t a n i c i ...............................................................................................208
D ic ţio n a r d e te rm e n i m e d i c a l i ............................................................................................. 212
I n d e x de d e n u m iri ş t i i n ţ i f i c e ............................................................................ ....... 217
In d e x d e d e n u m iri p o p u l a r e ...................................................................................................219
B ib lio g ra fie s e l e c t i v ă .................................................................................................................. 221

7. CUVINT ÎNAINTE
P rin instinct, prin intuiţie şi din ce în ce m ai m ult p rin raţiu n e
astăzi acceptăm cu m ai m ult discernăm înt decît în prim a ju m ătate a
secolului nostru u n alim ent sau un m edicam ent n a tu ra l faţă de unul a rti­
ficial. Dacă în prim a ju m ă ta te a acestui secol in d u stria farm aceutică
punea la dispoziţia terapiei alopate din ce în ce m ai m ulte produse fa r­
m aceutice rezu ltat al sintezei chimice, în ultim ele decenii — din păcate
după unele accidente m edicam entoase, incom patibilităţi biologice sau
reacţii adverse — un curent nou, revitalizant al m ijloacelor terapiei tra ­
diţionale şi-a făcut apariţia în m ajoritatea ţărilo r lumii.
Plecând de la faptul incontestabil că facem parte in teg ran tă din
n a tu ră şi că ceea ce ne oferă sau ceea ce n a tu ra n e-ar p u tea oferi este
m ai com patibil organism ului um an, am ajuns la concluzia că încă nu
dispunem de o tehnologie adecvată p e n tru a reproduce u n ita te a de bază
a vieţii, de a reproduce celula vie şi substanţele naturale elaborate de
ea decît parţial, sim ilar sau incom plet. Fenom enele m oleculare specifice
prim ului sem nal al vieţii celulare, prim a sinteză vie care a determ inat
m işcarea biologică, prim a verigă în lan ţu l reacţiilor u rm ătoare specifice
vieţii s-a născut în celula vegetală. Din apă, substanţe m inerale, aer,
energie solară şi cosmică acest m icrolaborator m inunat, celula, ne pune
în perm anenţă la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie p e n tru a vieţui şi
a supravieţui inclusiv „sacul cu fu n d “ al energiilor fosile pe care am
clădit civilizaţia convenţională a celui de-al doilea m ileniu.
în ultim a noastră lucrare a p ăru tă tot sub redacţia ştiinţifică şi te h ­
nică a E diturii CERES în urm ă cu 10 ani sub titlu l „Farm acia N aturii"
am arătat, subliniind p rin titlu, că prim a „farm aeie“ a lu at naştere în
m ijlocul n aturii, vechim ea ei confundîndu-se cu însăşi preistoria şi isto­
ria om enirii.
De la acest început şi pînă în zilele noastre drum ul lung al fito-
terapiei a parcurs etape, a creat curente şi şcoli, sistem e terapeutice
n a tu ra le specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii.
Din păcate o rnare parte a tezau ru lu i acum ulat p rin tradiţie sau prin
scrieri pe tăbliţe de lu t sau pap iru su ri s-a p ierd u t irecuperabil.
în ultim ele decenii însă terap ia n a tu ra lă este acceptată de tot mai
m ulte curente ale lum ii m edicale m oderne din num eroase ţări, în tre care
3

8. şi ţa ra noastră. Mai m ult, în ultim ii ani însăşi O rganizaţia M ondială a
S ănătăţii a adoptat o nouă strategie p e n tru in teg rarea m edicinii trad iţio ­
nale în m ijloacele globale de profilaxie şi tratam en t. Ţ inînd seam a de
fap tu l că în ţările în curs de dezvoltare cca. 80% din populaţie nu bene­
ficiază decît de m etode şi rem edii tradiţionale, sin g u ra posibilitate pen­
tru a atinge dezideratul „S ănătate p e n tru toţi în anul 2000 !“ este in te ­
grarea m edicinii tradiţionale în sistem ele m oderne de profilaxie şi tr a ­
tam ent.
F itoterapia, arom aterapia, terap ia n a tu ra lă de astăzi capătă noi
valenţe faţă de cea din trecut. In plus, m etodele, sistem ele terapeutice şi
m edicam entele de astăzi se adresează din ce în ce m ai m ult bolnavului
şi nu bolilor. începe să se reactualizeze vechea concepţie traco-daeică în
zona noastră sau a altor sistem e străvechi în alte zone geografice ca cea
ayurvedieă, sidha, tibetană etc., a unei terapii integrale care se adresează
organism ului um an în ansam blul lui şi nu organului afectat. în viitorul
apropiat se va ren u n ţa la conceptul „antibios“ în favoarea concepţiei
,,probios“ , cu alte cuvinte se va pune din ce în ce m ai m ult accentul pe
capacitatea de conservare, în tă rire şi stim ulare a funcţiilor biologice de
auto ap ărare ale individului. Cu cît individul va urca m ai sus pe scara
evoluţiei m ateriale, intelectuale şi spirituale, va deveni mai conştient că
n u trebuie să fie bolnav şi că-i stă în pu tin ţă acest lucru. în prezent în
om s-a red eştep tat dorinţa n atu rală, logică, de-a trăi cît m ai m ult tim p
sănătos, cît m ai bine şi cît m ai util p e n tru el, p e n tru fam ilie, p en tru
societate. Tocmai de această transform are a om ului va trebui să ţină
seam a terapeutica prezentului şi cea a viitorului apropiat. Sub acest
aspect terap ia n a tu ra lă com plexă oferă o nouă şansă om ului p e n tru a-şi
m enţine sănătatea. Începînd cu fructele, legum ele şi sem inţele, cu p lan ­
tele m edicinale, uleiurile volatile, num eroasele rem edii hom eopatice şi
apiterapeutice, fizioterapia şi balneologia, psihoterapia, reducerea seden­
tarism ului, com baterea poluării organism ului şi a m ediului sînt factori
si posibilităţi pe care n a tu ra ni le pune la dispoziţie cu m ultă dărnicie.
C u a tît m ai m ult cu cît ţara noastră dispune de num eroase resurse n a tu ­
rale şi în acest dom eniu dorim să atragem aten ţia m edicilor şi farm a­
ciştilor şi tu tu ro r celor interesaţi, p rin această nouă lucrare a noastră,
despre tezau ru l n a tu ra l fitoterapeutic de care dispunem . în tr-a d e v ă r
F lora m edicinală a Rom âniei consem nează în prezent cca. 800 specii din
flora spontană şi din culturi utilizate în m edicina clasică sau tradiţională.
P rin datele noi de care dispunem sperăm să ridicăm în cele tre i volum e
ale Florei m edicinale a Rom âniei acest index la cca. 1 000 specii inclu-
zînd în acest num ăr şi unele plante m ai p uţin cunoscute sau încă n estu ­
diate ştiinţific, dar care, în u rm a cercetărilor, ar putea deveni m edicinale.
în această lucrare vom urm a în linii m ari m odul de- p rezentare a
plantelor în ordine sistem atică, descriere, răspîndire, tehnologie de cul­
tu ră, compoziţie chimică, acţiune farm acodinam ică şi dom enii de u tili­
zare. P e n tru a accentua caracterul practic al lu crării în p a rte a generală
vom prezenta pe lîngă criteriile de clasificare a plantelor m edicinale şi o
cheie de d eterm inare a celor m ai im portante specii, date generale: asupra
stru c tu rii substanţelor active, m etodologia cartării economice a plan telo r
m edicinale şi principalii factori care influenţează calitatea m ateriei prim e
6

9. şi o problem ă cu bătaie lungă, în viitorul pe care-1 pregătim generaţiilor
viitoare, conservarea acestei inestim abile bogăţii care este flora m edici­
nală spontană. în p a rtea specială a lucrării, în cadrul m onografiilor de
plan te m edicinale, pe lingă datele de ordin ştiinţific, tehnic sau teoretic,
vom da-şi num eroase reţe te de utilizare a plantelor fie ca atare, fie în
diferite produse fitoterapeutice, precum şi produsele farm aceutice care
folosesc m aterie prim ă vegetală. N um eroase tabele cu caracter practic şi
o iconografie adecvată vor com pleta lucrarea.
în ain te de a încheia acest „cuvînt în ain te 1 dorim să subliniem cîteva
1
dintre ideile de bază p e n tru o cunoaştere şi o in te rp re ta re cît m ai corectă
a fitoterapiei m oderne în vederea integrării ei în ansam blul de m ăsuri
p e n tru ocrotirea sănătăţii.
A tît chim ioterapicele cît şi produsele biologice în tre care şi produ­
sele obţinute din plante m edicinale sîn t com ponente im portante p en tru
terapeutică.
Dacă m edicam entele obţinute p rin sinteză chim ică sînt factori nece­
sari ai m ijloacelor de tra ta m e n t în special în cazuri de prim ajutor, de
urgenţă, produsele biologice inclusiv plantele m edicinale îndeplinesc trei
funcţii im portante : profilaxie, prim a ju to r şi tratam ent.
Este greşită părerea de a considera produsele farm aceutice de ori­
gine vegetală num ai ca adjuvante în •tratam entul bolilor. După cum se
ştie există trei tip u ri bine distincte de produse farm aceutice n atu rale :
— cele cu acţiune puternică cum sînt, în special, glicozidele cardio­
tonice şi alcaloizii ;
— cele cu acţiune m edie ca, de exem plu, substanţele sau complecşii
de substanţe active din speciile de Berberis, Valeriana, Leonurus, num e­
roase Anacardiaceae, num eroase Compositae etc... Nici acestea nu pot
fi considerate ca adjuvante, ele fiind ca atare foarte u tile în tra tam e n te
de lungă durată în num eroase afecţiuni cronice fă ră a prezenta riscuri
terapeutice, ea în cazul tra tam e n te lo r lungi eu chim ioterapice ele sinteză ;
— grupa produselor fitoterapeutice ad juvante ale tra tam e n tu lu i de
bază. N um ărul acestora este foarte m are, începînd cu m uşeţelul, sună'toa-
rea, patlagina etc. şi pînă la num eroase fructe, sem inţe şi legume.
O altă părere greşită este că produsele de origine vegetală ar fi lip­
site de nocivitate. Se cunosc num eroase substanţe n a tu ra le active extrem
de toxice ca, de exem plu, stricnina, digitalicele, aconitina, alcaloizii din
cornul secarei sau din unele specii tropicale, care, în can tităţi de cîteva
m g pînă la un gram , pot provoca m oartea. Ele devin m edicam ente abia
după ce au fost precis dozate sub form ă de produse farm aceutice. Din
păcate unele produse tot de origine vegetală se folosesc ca droguri — o
adevărată calam itate a ţărilo r dezvoltate, iar lu p ta anti-drog îm bracă de
m ulte ori aspecte dram atice.
Mai există şi u n alt tip de nocivitate a folosirii p lantelor m edicinale,
atunci cînd ele au in tra t pe m îna unor incom petenţi, persoane nepregă­
tite în dom eniul fitoterapiei şi le recom andă persoanelor credule, naive,
sustrăgîndu-le atenţia de la o m edicaţie adecvată. în această direcţie ar
tre b u i să facem o distincţie n e tă în tre izvoarele reale ale fitoterapiei —
respectiv m edicina trad iţio n ală — şi diletantism ul fitoterapeutic, aşa-
7

10. n u m ita „m edicină populară “practicată de cei lipsiţi de elem entarele no­
ţiuni de fitoterapie. A ceştia nu num ai că fac un deservici bolnavului, dar
com prom it ideea tra tam e n tu lu i cu produse n atu rale pe bază de plante.
Ţ inînd seam a de dezvoltarea m etodelor m oderne de investigaţie şi
tratam en t şi în dom eniul plantelor m edicinale şi a fitoterapiei putem
spune că această străveche ram u ră a terapiei nu num ai că îşi m enţine
valoarea, dar înregistrează progrese în fiecare zi. A ctualizînd cercetările
în acest dom eniu din ţa ra noastră şi de peste hotare, n e revine obligaţia
de a prezenta ,,F lora m edicinală a R om âniei4 la nivelul exigenţelor ac­
4
tuale. Sperăm să reuşim m ăcar în p a rte acest lucru m ulţum ind şi pe
această cale celor ce ne-au sp rijin it cu ideile şi lucrările lor de bază la
realizarea lucrării noastre.
A U T O R II

11. PARTEA GENERALĂ
ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE
în tre b u in ţare a plantelor ca factori terapeutici a a p ă ru t probabil d
dată cu societatea omenească. M arele H i p o c r a t e, considerat p ă rin ­
tele m edicinei, scria cu m ult tem ei : nevoia l-a în v ăţat pe om a rta de a
vindeca bolile'4 .
Dovezi indirecte ou p riv ire la utilizarea plantelor m edicinale constă
a tît în folosirea instinctivă de către unele anim ale a acestora, cît şi de
către unele com unităţi t<ribale care pînă în zilele noastre nu şi-au schim ­
b at prea m ult m odul de existenţă faţă de om ul neolitic. N um eroase dovezi'
arheologice atestă în tre b u in ţa re a u nor specii ca M acul, M ăselariţa,
Cînepa ş.a. sau a u nor răşini si balsam uri din perioada prim elor com u­
n ităţi um ane. C hiar şi cele m ai vechi urm e scrise descoperite pînă în
prezent din perioada civilizaţilor sum eriene, babiloniene, chineze sau
egiptene datînd din m ileniile IV—III. î.e.n. nu rep rezin tă altceVa decît
consem narea datelor m ultim ilenare transm ise p rin trad iţie cu privire la
u tilizarea plantelor în scop terapeutic.
M arile civilizaţii ale antichităţii au adus contribuţii im portante şi în
ce priveşte utilizarea p lantelor m edicinale. Astfel, în Egiptul antic, papi­
rusul Ebers, red actat probabil în ju ru l anului 1550 î.e.n., cuprinde refe-*-
riri la peste 200 specii, cu reţete com plexe şi indicaţii privind m odul de
preparare, doze şi m odul de adm inistrare. P lantele se culegeau din flora
spontană, dar şi din culturi. S ubstanţele de origine vegetală, în special
răşinile şi unele uleiuri, se foloseau şi p e n tru îm bălsăm ări, a rtă în care
egiptenii au răm as de neîntrecut.
Alte străvechi civilizaţii ca cele din M esopotam ia de la Jarm o din
n ord-estul Irakului, care după cercetările m oderne cu C 14 datează din
ju ru l anilor 6500 î.e.n., sau ca cele ale culturii H assuna, care au o ve­
chim e de 5700 î.e.n., atestă şi ele folosirea plantelor m edicinale.
P înă în prezent se cunoaşte că prim ele tăbliţe cu tex te m edicale
redactate în sum eriană datează din m ileniul III î.e.n. Prescripţiile m edi­
cale din această perioadă se pot îm părţi în tre i categorii : pulberi şi
substanţe de uz in te rn dizolvate în bere. com prese locale şi lichide (pro­
babil antiseptice) p e n tru spălatul plăgilor care apoi erau acoperite de
ingrediente p e n tru vindecare. M edicam entele erau de origine m inerală,
anim ală şi vegetală, cu predilecţie plante m edicinale.
Tot în zona geografică la care ne referim , la asiro-babilonieni, p rin tre
cele 20 mii tăbliţe din biblioteca de la Ninive a regelui A surbanipal, ca
9

12. şi cele găsite la N ippur, m ulte conţineau date despre plante m edicinale,
la Ninive fiinţînd chiar o grădină de plante m edicinale. Se apreciază că
e ra u cunoscute şi folosite peste 250 plante în scop terapeutic ponderea
rem ediilor de origină vegetală fiind de cca. 90.°/o din to talul substanţelor
folosite p e n tru tratam ent. în tre acestea e ra M uştaru'l, Macul, M ăselariţa,
Cim brul, Salvia etc.
D epozitară a unei trad iţii m ultim ilenare, cultura chineză s-a ilu strat
şi în acest dom eniu, legendarului îm p ărat Şen-N ung (cca. 3000 î.e.n.)
atribui ndu-i-se prim ele lu crări sistem atice despre plantele m edicinale.
P este veacuri c ă rtu ra ru l călător rom ân N i c o l a e M i l e s c u relata
în ,,Descrierea C hinei'4 : „Ei au m ulte cărţi doctoriceşti în care sînt
descrise şi desenate tot felul de ierburi şi rădăcini".
Este in teresan tă paralela făcută de către Dr. J. A. D u k e şi
Dr. E d. A. A y e n s u (1985) în tre m edicina tradiţională chineză şi cea
a unor trib u ri de am erindieni (indieni din vechile civilizaţii precolum -
biene) în. folosirea cu predilecţie a am estecurilor de plante sau a ex trac­
telor complexe. Această concepţie a unor civilizaţii situate la m ari dis­
tan ţe se bazează pe considerarea corpului om enesc ca un complex
hom eostatic capabil de a folosi selectiv substanţele care-i sînt necesare
d in tr-u n am estec sau d in tr-u n complex. C ercetătorii m edicinei străvechi
chinezeşti m enţionează u n num ăr ele cca. 6 000 specii de plante folosite
în scop terapeutic.
în India veche dintre vestitele Vede în tre care şi „Ş tiinţa vieţii
lungi“ sau A yurveda (cca. sec. IX î.e.n.) ca şi sistem ul m edical U nani
conţin m ulte elem ente despre folosirea plantelor m edicinale. în tr-o
lucrare a m edicului S u s r u t a (sec. IV î.e.n.) s în t descrise efectele a
peste 700 specii de plante, dîndu-se şi indicaţii privind ecologia, perioada
optim ă de recoltare şi alte date. Este sem nificativ fap tu l că m ajoritatea
p lantelor folosite de vechile sistem e m edicale indiene provin din zona
him alaiană, străvechi leagăn a u nor vechi civilizaţii şi culturi.
Toţi m arii m edici ai Greciei antice au scris despre proprietăţile m e­
dicinale ale unor plante, începînd cu H i p o c r a t în „Corpus hippocra-
tieum “ şi continuînd eu T e o f r a s t şi D i o s c o r i d e . O m are parte
din învăţaţii greci au in flu e n ţa t şi au continuat să extindă aceste preo­
cupări şi în perioada im periului rom an ca, de exem plu, A n t o n i u s
M u s a, m edicul îm p ăratu lu i A ugust şi C e l s u s , care în opera sa „De
a rte m edica“ descrie 250 de plante cu p roprietăţile şi m odul de folosire
a lor, m ulte din indicaţii fiind valabile şi astăzi. La fel, unele d intre reco­
m andările terapeutice ale lui D i o s c o r i d e (sec. I î.e.n.) d in lucrarea
sa „De m ateria m edica1 îşi păstrează valabilitatea pînă în zilele noastre.
1
în lucrarea de sinteză „H istoria N atu ralis“ a lui P l i n i u c e l
B ă t r î n, alcătuită d in 37 cărţi, sîn t red ate şi cunoştinţe despre cca.
1 000 plante m edicinale. F aim a lui G a 1 e n (sec. II e.n.) s -a p ă s tra t pînă
în secolul a l XV II-lea, in trîn d în vocabular term en u l de „Farm acie igale-
nică“ .
în antichitate culegători de „ierburi de leac“ erau foarte num eroşi.
Ei îşi desfăceau m ateriile prim e sau produsele în pieţe sa u le încredinţau
celor care p rep arau rem ediile. în această perioadă funcţia de m edic şi fa r­
m acist era exercitată de aceeaşi persoană. Este in te re sa n t de m enţionat
că încă din tim puri înd ep ărtate exista şi preocuparea de ocrotire a plan­
10

13. telor. Astfel, P l i n i u s S e c u n d u s recom anda ocrotirea u nor specii
rare, d în d ea exem plu d istru g erea p rin p ăşu n at intensiv a unor specii
de Laserpitium în Cyrenaica.
C unoştinţele din antichitate s-au transm is pe trei căi pînă în epoca
R enaşterii, care a constituit şi în acest dom eniu o perioadă de m are
progres : 1
- p rin m arii învăţaţi arabi care au p relu at o p arte din cunoştinţele
—
antichităţii greeo-rom ane, îm binîndu-le cu a lte cunoştinţe fie proprii, fie
p reluate din O rientul în d ep ărtat. în tre aceştia A 1-R a z i (R h a z e s),
I b n S'a r a b i (S e r a p i o n), B e n M a s s a w a y ( M e s s u e ) , în
sec. X, A 1-B i r n ii i şi M ă i m o n i d e în sec. X II au deschis drum ul
vestitu lu i Xb n - S i n a ( A v i c e n n a ) care a sintetizat în lucrările sale
„Canonul ştiinţei m edicale“ şi „PomUl M edicinii'1 cunoştinţele din dome­
niul fitoterapiei ;
— p rin cu ltiv area u n o r plante m edicinale pe lîngă miînăstiri (Tours,
C h a rtre s,.M onte..Cassino, F ulda şi în special St. G allen din E lveţia unde
se cu ltiv au Chim ion, Fenioul, M entă, Rosmatrin, Salvie ş.a.). Tot din
această perioadă se m enţionează şi num ele călugăriţei H i l d e g a r d e
(sec. ai X ll-lea), autoarea unei lucrări despre proprietăţile terapeutice a
peste 250 specii m edicinale ;
— p rin dezvoltarea, cunoştinţelor despre plante, în tre care şi cele
m edicinale, la prim ele u n iv ersităţi ca cea d in M ontpellier {sec. X), Paris,
Bologna. i'.adova, Neapple, Oam bridge, Toulouse (sec. X I— XIII) precum
şi în. şcoala din Salerno (sec. XI) unde se studiau peste 270 specii de
plante, m edicinale. ■ . ;; . .
M arii botanişti ai R enaşterii, ca H i e r o n y m u s B o c k în „H er-
barul. sau Carte despre p lan te" (1539), M a t t i o l i , C e s a l p i n o în
,,16 cărţi despre p lan te1 , L o b e l, B a u h i n ş.a. au descris pe larg şi
1
proprietăţile m edicinale ale plan telo r studiate. P a r a c e l s u s em ite
teoria :,isignaturii“, după care m orfologia plantelor indică proprietăţile
lor vindecătoare şi „teoria sufletului vegetal (arcanum )“ care poate fi
solubilizat în alcool.
U rm are ă m ărilor descoperiri geografice sînt studiate proprietăţile
m edicinale ale plan telo r din „Lum ea nouă“ de către portughezul
G a r c i a d e O r t a, spaniolii J u a n F e r n a n d e z şi J u a n F r a-
g o s o, italian u l A l p i n o , francezul C h a r l e s d e l ’E c l u s e s.a.
în 1545, la Padova se înfiinţează prim a grădină botanică m edicală.
S epararea prim elor su bstanţe din plante de către S c h e e 1 e (sfîr-
şitul sec. XVIII), izolarea prim ului alcaloid în sta re p u ră — m orfina — din
capsule de Mac de către S e r t u r n e r (1806) ca şi experim entele pe
anim ale ale m arelui fiziolog- C l a u d e B e r n a r d p e n tru fundam enta­
rea p roprietăţilor m edicinale ale unor plan te folosite em piric au dus apoi
la utilizarea acestora ca m aterie prim ă în in d u stria de m edicam ente.
P e n tru asigurarea cantităţilor necesare de plante m edicinale în ve­
derea industrializării lor, s-a dezvoltat rapid tehnologia de cultivare a
num eroase specii. P rim ele încercări în obţinerea de culturi celulare sau
tisulare extrase d in tr-u n anum it organ al plantei şi aduse în tr-u n m ediu
n u tritiv convenabil au fost făcute de către H e b e r l a n d t (1902).
S tatisticile O.M.S. apreciază că în prezent peste 1/3 din m edicam ente
sîn t de origine vegetală (dintre care peste 70o/0 p e n tru ap aratu l cardio­
11

14. vascular, procente m ari reprezentînd şi cele p en tru tra tam e n tu l afecţiu­
nilor digestive, ale ap aratu lu i respirator, ale sistem ului nervos ş.a:). P e n ­
tru ţările în curs de dezvoltare plantele m edicinale şi m edicina
trad iţio n ală rep rezin tă aproape singura altern ativ ă de tratam ent, peste
fîjjo/o din populaţie reourgînd la .acestea. Deoarece nu se întrevede o
schim bare radicală în această direcţie pînă la sfîrşitul acestui m ileniu,
a tît O.M.S., cît şi d iferite organism e naţionale de asistenţă sanitară caută
m ijloacele cele m ai potrivite p e n tru in teg rarea sistem elor tradiţionale în
m ijloacele generale de ocrotire a sănătăţii.
în prezent şi în ţările puternic industrializate se constată o re m a r­
cabilă creştere a utilizării plantelor m edicinale biologifc pure, nepoluate,
fie ca atare în form ă e ît m ai norm ală, fie în d iferite produse fa rm a ­
ceutice, această preocupare înscriindu-se în puternicele curente ecolo-
giste din diferite ţări.
Dinam ica utilizării plantelor m edicinale este deosebită. Astfel, dacă
în 1958 au fost izolate şi studiate 2 669 substanţe active din plante, în
1979 au fost izolate cca. 50 000. N um ărul flavonoidclor cunoscute a cres­
cu t in num ai două decenii de peste cinci ori, respectiv' de la 295 în 1958
la 1 445 în 1978.
O dată cu valorificarea intensivă a resu rselo r naturale de plante, u n e ­
ori chiar abuzivă, a rezu ltat în ultim ele decenii o strategie m ondială a
conservării n aturii, im plicit a p lantelor m edicinale din flora spontană.
Problem ele pe care le ridică protecţia m ediului înconjurător trebuie in­
te rp re ta tă ca problem e de etică în cadrul relaţiei om -natură. Om ul
nefiind nici deasupra şi nici în afara n a tu rii face parte in teg ran tă din
in terio ru l sistem ului de relaţii care constituie însăşi m ediul său de viaţă
prezent şi viitor. P roblem a ocrotirii m ediului înconjurător n u este num ai
de ordin naţional ea are im plicaţii internaţionale chiar planetare. D ato­
rită acestui fapt a fost creat u n organism intern aţio n al „U niunea In te r­
naţională p en tru C onservarea N a tu rii“ care colaborează cu organism e ale
O.N.U. (Program ul N aţiunilor U nite p e n tru m ediul înconjurător —
P.N.U.E., Fondul M ondial p e n tru N atu ră — W.W.F., O rganizaţia N aţiu­
nilor U nite p e n tru alim entaţie şi ag ricultură — F.A.O., O rganizaţia N a­
ţiunilor U nite p e n tru Educaţie, Ş tiin ţă şi C ultu ră — UNESCO).

15. STRĂVECHI TRADIŢII
IN DOMENIUL UTILIZĂRII PLANTELOR
MEDICINALE PE TERITORIUL ROMÂNIEI
In vechiul spaţiu C arpato-D anubiano-Pontic adică terito riu l obîrşiei
poporului nostru, prezenţa om ului este atestată p rin num eroase descope­
riri arheologice şi studii antropologice ca avînd o vechim e de cca. două
m ilioane ani. Dacă în paleolitic m igrarea şi tran sh u m an ţa erau fenom ene
obişnuite, în neolitic apar pe terito riu l patriei noastre prim ele com unităţi
um ane organizate stabile. S tabilizarea acestor com unităţi n u a cunoscut
fenom ene inverse adică spre paleolitic, ci au evoluat prin com unităţi din
ce în ce m ai m ari şi mai bine organizate unite p rin lim baj, p rin stru ctu ri
sociale şi politice, p rin obiceiuri comune şi p rin conştiinţa ap arten en ţei şi
unităţii.
Deci m ultim ilenara istorie a poporului nostru, inclusiv a utilizării
plantelor ca surse de existenţă, ca m ijloc de producţie indiferent că este
vorba de alim ent, m edicam ent, îm brăcăm inte, colorant sau ornam ent, o
putem situa ca avîndu-şi izvoarele într-o epocă de cel p u ţin de 20 mii ani
vechim e. In acea dep ărtată epocă preistorică s-a stabilit o populaţie
autohtonă la sud şi nord de C arpaţi, la est şi vest de lan ţu l C arpatic,
adevărat tezaur de bogate resurse n a tu ra le şi tradiţii în tre care şi p lan ­
tele m edicinale. O haba-Ponor, N andru, Cioclovina, Ionăşel, Valea D îrjo-
vului, Valea lui G răneeanu, Turdaş, G usteriţa, M ioara, Spolomca, Dipşa
(jud. Cluj) alături de Tupalău, Zagra, Cotul M iculinţi şi m ulte altele sta u
ca m ărtu rie a unei străvechi culturi şi tehnici ru d im en tare inclusiv a
folosirii plantelor în cele m ai diferite scopuri.
C unoaşterea şi utilizarea plantelor m edicinale în spaţiul C arpato-
D anubiano-Pontic are vechi şi puternice tradiţii. T r a i a n S ă v u -
l e s e u (1924) aprecia pe d rept cuvînt că „...botanica populară la noi
s-a născut o dată cu poporul, a evoluat cu el şi în tr-în sa se răsfrîng tre ­
cutul, istoria, îndeletnicirile, suferinţele şi bucuriile lui...“. In bogata
noastră m edicină populară R. V u l c ă n e s c u (1985) deosebeşte plante
contingente unor figuri mitologice şi plante considerate a avea proprie­
tăţi „m agice“, recoltarea lor făcîndu-se conform unor ritu a lu ri complexe.
M ult m ai recent, în perioada istorică, vom în tîln i num eroase date
cu privire la utilizarea plantelor în scop terap eu tic de către străm oşii
noştri în special la H e r o d o t , D i o s c o r i d e , P I a t o n şi alţii,
în acea epocă şi în perioadele urm ătoare „vocabularul botanic" al s tră ­
bunilor noştri cuprindea peste 5 000 denum iri, m ulte specii avînd două,
trei sau m ai m ulte denum iri diferite. H e r o d o t , părintele istoriei, m en­
ţiona iscusinţa dacilor în a folosi anum ite plante p e n tru calm area d u re­
13

16. rilo r şi vindecarea bolilor. Zam olxe, zeitate suprem ă a; tu tu ro r sem inţiilor
tracice, era în acelaşi tim p şi zeu-vindecător, iar preoţii săi erau cei care
se ocupau şi cu practici de vindecare, avînd o rem arcabilă viziune in te -
gralistă despre organism ul um an, dîndu-şi seam a că în tre p ărţile bolnave
şi organism există o leg ătu ră indisolubilă. Iordanes (sec. VI e.n.) consem ­
nează în „G etica1 faptul că preoţii lui Zam olxe cercetează ierburile şi
1
arbuştii m edicinali din ţa ra lor.
R eferindu-se la dezvoltarea civilizaţiei şi culturii noastre străvechi
m arele istoric C. D a i c o v i c i u afirm a : „...cultura străm oşilor geto-
daci, de un grad şi o calitate superioară, a tît în m edicină, cît şi în astro­
nom ie, constituie un m otiv de legitim ă m în d rie“.
D ate despre folosirea plantelor m edicinale la geto-daci se întîlnesc
şi în lucrările „M ateria medica*1 a lui D i o s c o r i d e şi în „H erbarius“
a unui anonim denum it ca P s e u d o-A p u 1 e i u s, autorii imenţiomnd
că acestea erau utilizate ca diuretice, vom itive, sedative, cicatrizante,
antihem oragice, purgative, sudorifice etc.
G a 1 e n am inteşte şi el că Geţii foloseau sucuri de plante p en tru
o trăvirea vîrfu rilo r săgeţilor lor.
P ornind de la tex tele lui D i o s c o r i d e , P s e u d o- A p u 1 e i u s,
I o r d a n e s ş.a., C. V a c z y şi M. R u s u reconstituie u n n u ­
m ăr de peste 30 denum iri dacice ale unor plante m edicinale p rin tre
care : M urul (Rubus fruticosus) == M antia, Rostopasca (C helidonium m a-
jus) — kroustane, P ăpălăul (Physalis alkekengi) = koikodila, B rusturele
(A rc tiu m lappa) = riborasta, alte specii denum indu-se m izela, kotikta,
skiare, duodela, ziodela, chodela, adilla, teudila etc.
D intre dovezile arheologice şi istorice ne referim la ştam pila găsită
la C îrbău, jud. Cluj ap arţin în d lui P . u b l i u s C o r c o l o n i u s în care
este tre c u tă p la n ta C helidonium (rostopasca) contra „întunecării ochilor1, 1
iar de l a T i t u s A 11 i u s D i v i x t u s a răm as o reţetă în care vale-
rian a era folosită în tr-u n colir p e n tru conjunctivită. Este cunoscut şi
activul com erţ cu plante m edicinale p rin interm ediul cetăţilor-porturi
greceşti de la P o ntul Euxin (Tomis, H istria) că tre Elada şi invers, desco-
perindu-se vase conţinînd diferite m irodenii, răşini, balsam uri şi substanţe
utilizate în m edicina din antichitate.
In perioada ocu p aţiei. rom ane ca şi în secolele care au u rm a t pînă
la form area voievodatelor rom âneşti practica folosirii plantelor m edici­
nale a av u t fără îndoială continuitate constituind principala su rsă p e n tru
produsele terapeutice. Tot în această perioadă istorică frăm în tată, pe m ă­
su ra îm bogăţirii lim bii rom âne cu elem ente noi, num eroase plante au
p rim it noi, denum iri fie p rin analogie cu aspectul lo r (Coada-calului^
L im ba-şarpelui, T raista-ciobanului etc...), fie după gustul lor (Am ăreală,
Fierea-păm întului, Lemn-duJ.ee etc.), fie după u tilizările lor în terap eu ­
tică (Scrîntitoare, V eninariţa, Iarb ă de negi sau N egelariţa etc.).
I. B e n k o în „M onografia T ransilvaniei4 (1778) sugestiv in titu lată
1
„T ranssylvania sive M agnus T ranssylvaniae Principatus, olim Dacia-: Me-
diterranea dictus1 (T ransilvania sau M arele P rincipat al T ransilvaniei,
1
odinioară Dacia M editerană) : „...mai ales rom âncele întrebuinţează, cu
m ult folos p e n tru vindecarea feluritelor boli buruienile neglijate de alţii1. 1
Acelaşi autor m enţionează „...rom ânim ea cunoaşte foarte bine ierb u rile
şi întrebiainţîndu-le sp re folosul ei, întrece alte n e a m u ri1. La rîn d u l său
1
F. P a x (1900) scrie : „poporul cunoaşte. în general lum ea plantelor -mai
14

17. bine decit în G erm ania1 , fiind im presionat de cunoştinţele despre plan te
1
ale num eroşilor ţă ra n i p e care i-a în tîln it în tim pul călătoriilor sale ştiin ­
ţifice în C arpaţi şi în alte regiuni ale ţării noastre.
M otivarea obiectivă a vechim ii şi continuităţii populaţiilor stabile
pe terito riu l ţării noastre constă şi în nom enclatura bogată, în cunoştin­
ţele am ple cu p riv ire la utilizarea plantelor, în tran sm iterea acestor
cunoştinţe de la o generaţie la alta pînă în zilele noastre. O analiză obiec­
tivă a acestui fenom en trebuie să aibă în vedere în principal tre i aspecte :
—■ v a rietatea deosebită a florei de pe terito riu l Rom âniei, unde în tîl-
nim peste 3 600 specii de plan te superioare, ceea ce rep rezin tă m ar m u lt
de ju m ătate din în treag a floră europeană. A ceastă bogăţie în specii vege­
tale spontane se datoreşte factorilor clim aterici ai zonei în care trăim ,
reliefului variat, m icroclim atelor locale, influenţelor v ariate cen tral-
europene, pontice, m editeraneene. C om parativ cu alte ţări nu m ăru l ele­
m en telor endem ice este şi el foarte m are.
— specificul vieţii geto-dacilor, avînd ca preocupare principală păs-
to ritu l, creşterea anim alelor, agricultura, vînătoarea şi pescuitul, îndelet­
niciri strîn s legate de n atu ră. A ceastă com uniune p erm anentă cu n a tu ra
l-a făcut pe rom ân să fie „frate cu codrul4, să iubească n a tu ra şi să-i
4
folosească d aru rile oferite cu m ultă pricepere şi înţelepciune.
— continuitatea, fără false „viduri istorice4 a populaţiei autohtone
- 4
în spaţiul C arpato-D anubiano-Pontic din prim ele zile ale existenţei sale
p în ă în zilele noastre.
G r a z i e l a B a i c u (1974), cercctînd tem einic istoricul cunoaşterii,
folosirii şi valorificării plantelor m edicinale, face urm ătoarea etapizare :
1. perioada etnoiatriei ca unică form ă de valorificare în scop te ra ­
peutic a plantelor m edicinale ;
2. perioada apariţiei şi dezvoltării preocupărilor p e n tru valorificarea
p lantelor m edicinale pe baza unor criterii ştiinţifice cu o intensificare a
activ ităţii de inventariere, cultivare şi aclim atizare a unor specii situ în d
această perioadă în tre sec. al X V III-lea pînă la m ijlocul secolului
nostru.
3. perioada valorificării superioare a plantelor m edicinale corespun-
:zînd ultim elor p a tru decenii.
La fel ca şi în apusul Europei, la noi a rta vindecării bolilor s-a dez­
v o lta t m u lt pe lîngă m înăstiri. Astfel, sînt atestate docum entar încă din
-secolele XIV—XV aşa num itele „bolniţe4 de pe lîngă m înăstirile de la
4
T ism ana şi B istriţa (din Oltenia), N eam ţ, Prislop ş.a., unde călugării se
îndeletniceau cu recoltarea de plante de leac şi cu p relu crarea lor. In
paralel cu aceştia existau num eroşi vindecători populari la care avea
acces m ajoritatea populaţiei, cunoştinţele de etnoiatrie ale acestora fiind
atestate şi de călătorii străin i care au stră b ă tu t P rincipatele rom âne :
D e l C h i a r o, G r i s e l i n i , S u l z e r ş.a.
P ractica populară în acea perioadă consta nu num ai în alegerea p lan ­
telo r m edicinale, dar şi în perioada optim ă de recoltare, de uscare şi
ş i prep arare a lor sub form ă de fie rtu ri apoase, extracţie p rin m acerare
în m ediu acid (vin, oţet), extracţie alcoolică, în ulei sau p rep a ra re a u nor
unguente pe bază de u n tu ră, u n t sau seu.
D ovada exploatării şi com ercializării plantelor noastre m edicinale în
c a n tită ţi care depăşeau necesităţile in tern e o avem în convenţiile M a­
re lu i Voevod M ir cea cel B ătrîn cu negustorii braşoveni şi ale lui A le­
15

18. x a n d ru cel B un cu cei lioveni, convenţii în care erau nom inalizate şi
plante m edicinale. C onvenţii sim ilare au fost sem nate şi în tim pul dom­
niei lui Ş tefan cel Mare. Inform aţii despre utilizarea plantelor m edicinale
le intîlnim şi într-o scriere religioasă P saltirea scheiană4 (anul 1500).
4
P relucrări din scrierile lui D i o s c o r i d e Ie găsim şi în tr-u n m anu­
scris slavon din sec. XV I-lca, în care sînt prezentate 13 scurte m ono­
grafii despre utilizarea plantelor. P robabil sub influenţa lucrărilor, unor
m agistrii din occident, la B raşov apare în această perioadă prim a carte
originală (1551) a m edicului P a u l K y r in titu la tă „Studiul sănătăţii,
compus p rin im itarea aforism ului, precum şi v irtu ţile hranei, descrise pe
scu rt în ordine alfabetică1. în ordine cronologică m enţionăm lucrarea de
1
la Cluj in titu la tă „H erbarium 4 (1578).
4
în această perioadă se organizează şi prim ele farm acii, prim a atentare
docum entară fiind cea de la Sibiu (1494), apoi farm aciile de la Braşov,
B istriţa şi Cluj, în care plantele m edicinale reprezentau m ajoritatea rem e­
diilor. Conform unui in v en tar din epoca respectivă, din 493 feluri de m e­
dicam ente 427 erau de origine vegetală.
în secolul al XV II-lea, c ă rtu ra ru l rom ân T e o d o r C o r b e a,
în tr-u n dicţionar rom ân-latin, m enţionează 431 de denum iri rom âneşti de
plante făcînd şi unele consideraţii cu privire la utilizarea lor m edicinală.
în tr-o lucrare de popularizare (Pax corporis) publicată la Cluj
în 1790 de către m edicul Papai P ariz sînt indicaţii terapeutice bazate pe
utilizarea a cîtorva sute de plante m edicinale indigene.
Im portanţa folosirii plantelor m edicinale, inclusiv recom andări cu
privire la recoltarea lor, le găsim şi în docum ente oficiale cum s în t-P ra ­
vila lui M atei B asarab (1652), hrisovul lui G rigore Ghica (1725) care
precizează la înfiin ţarea S pitalului Pantelim on că : „spiţerul trebuie să
fie un om anum e, ce ştie şi cunoaşte erbile cele de treab ă doftorilor, care
la vrem ea lor să fie dator a le culege şi a le duce la spiţerie, toate, pe
deplin şi în d estu l4. Recom andări p en tru recoltarea ierburilor de leac
4
apar şi în tim pul dom niei lui A lexandru Ipsilanti (1780).
L ucrări im portante despre plantele m edicinale din ţa ra noastră apar
şi în T ransilvania în sec. X V III. Astfel, farm acistul bistriţean K . a r l
D a n i e l face o catalogare a plantelor m edicinale din districtul B istriţa-
N ăsăud, iar I. B e n k o prezintă în 1773 un rap o rt asupra plantelor m e­
dicinale utilizate în Transilvania. P. M o I n a r şi J 1 v o n L o n g e n -
.
d o r f publică vocabularul „Nornina vegetabilium 4 în care sîn t enum e­
4
rate şi 612 denum iri rom âneşti de plante m edicinale, iar P. S i g e r u s
(1791) publică o listă aproape com pletă a plantelor m edicinale din T ran ­
silvania. La rîn d u l său N e u s t ă d t e r clasifică cele 220 specii de
plante m edicinale din lista sa în tre i grupe : p lan te din flora spontană,
plante de cultură şi plante din im port.
Date despre utilizarea plantelor m edicinale apar şi în opera ilum i­
nistului rom ân P i u a r i u - M o l n a r (1749— 1815) şi în lu crarea lui
S a m u e l V u l c a n („T ractatul despre vindecarea m orburilor poporu­
lui de la tie ra 4).
4
D ezvoltarea deosebită a botanicii în sec. X lX -lea a fost m arcată si
prin interesul p e n tru plantele m edicinale. A par noi form e organizatorice
ca „Societatea m edicilor şi n atu raliştilo r din Iaşi* (1834), Şcoala N aţio­
nală de M edicină şi Farm acie din B ucureşti (1857) în cadrul căreia se
16

19. individualizează în 1869 Şcoala N aţională de Farm acie, la ctitoria cărora
un rol deosebit l-a ju cat C a r o l I) a v i 1 a.
P rin tre cei care s-au rem arcat p rin interesul lor p e n tru plantele
m edicinale au fost C o s t a c h e V â r n a v , cu o dizertaţie privind fito­
terapia în M oldova (1836) şi cu num eroase articole ap ăru te în periodicul
„P ovăţuitorul S ănătăţii" (1844), I. E d e 1, care în însem nările sale din
expediţia sa din C arpaţii M oldovei (1838) dă num eroase date despre
plantele m edicinale (Hippophcie rhamnoid.es, Digitalis ambigua, Digitalis
lutea, Colchicum autum nale, V era tru m album ş.a.). S z a b o şi C z i-
h ale, care publică lucrarea „D espre plantele m edicinale ce se în tre b u in ­
ţează de poporul rom ân la boalele anim alelor şi v ite lo r4 (1863).
4
N um eroşi practicieni se preocupă de valorificarea plantelor în scop
terapeutic. P rin tre aceştia m enţionăm pe C. V o r e i care este autorizat
prin H risovul Domnesc al dom nitorului A lexandru S turza să întem eieze
o farm acie la P iatra-N eam ţ (1825). A ceastă farm acie se va dezvolta tre p ­
ta t şi va deveni un im portant centru de p relucrare a p lantelor m edi­
cinale, cunoscut sub num ele de L aboratoarele Vorel, unitate care va func­
ţiona continuu peste 120 ani. J, K a m n e r şi C. P a p p fac num eroase
experienţe de cultivare a unor specii m edicinale ca Ruta graveolens,
Salvia.officinalis, Ricinus com m unis ş.a.
E venim entul cel m ai im portant din această perioadă în dom eniul
u tiliz ă rii plantelor m edicinale îl constituie apariţia prim ei ediţii a „F ar-
m acopeei Rom âne" (1862) sub redacţia farm acistului C. H epites, lucrare
ce cuprinde 217 m onografii de plante m edicinale. A ctivitatea unor m ari
botanist! ca D i m i t r i e B r â n d z ă şi D. G r e c e s c u au im ­
pulsionat dezvoltarea studiilor şi valorificarea florei m edicinale. A devărat
p ro m o to r;al botanicii ştiinţifice rom âneşti, D. B r â n d z ă şi-a su sţin u t
teza de doctorat la Paris (1869) cu o tem ă legată de plantele m edicinale :
„H istoire botanique et th erap eu tiq u e des G entianacees em ployees en
m edicine“, el fiind apoi în în treag a sa activitate u n prom otor al u tili­
zării plantelor m edicinale indigene p e n tru evitarea im portului. în ace­
laşi tim p el m ilitează p e n tru protecţia n a tu rii în special a speciilor rare
din flora ţării noastre. La rîn d u l său D. G r e c e s c u încheie în 1892
lucrarea „Flora m edicinală a R om âniei1. 1
La începutul secolului al X X -lea B e l a P a t e r înfiinţează la Cluj
în 1904 „S taţiunea experim entală de plante m edicinale", transform ată
u lte rio r în In stitu t experim ental de cercetări p e n tru cultivarea plantelor
m edicinale, care în 1925 cuprindea 25 ha ou peste 40 specii. El propune
un com itet interm in isterial perm anent, arătând că resursele ţării sînt
suficiente p e n tru tot necesarul intern, cu m ari posibilităţi p e n tru export,
m ilitînd în acelaşi tim p p e n tru exploatarea raţională a florei spontane.
Num eroşi medici, farm acişti, natu ralişti, folclorişti studiază bogata
trad iţie de folosire a p lantelor m edicinale. In tre aceştia m enţionăm :
N. L e o n , I. A. C a n d r e a , V. G o m o i u , Z. C. P a n ţ u, E. P o p ,
Al . B o r z a , V. B o 1 o g a, E. Ţ o p a , Al . B u i a , S. I s z a k , V. B la­
t u r ă ş.a.
C ontribuţii im portante aduc studiile lui T h. S o 1 a c o 1 u, în spe­
cial cele privind valorificarea în terapeutică a unor specii (Periploca
k'.----- -— .*
17

20. graeca, specii din genul Digitalis ş.a.), ale lui T r. S ă v u l e s c u, care
întocm eşte u n foarte docum entat studiu p rivind valorificarea p lantelor
m edicinale (1931), şi a lui G h. G r i n ţ e ş c u care publică în Î923 p ri­
m ul „T ratat de botanică farm aceutică". Ing. agr. S. S o f o n e a , pe lîngă
cercetări p e n tru introducerea în cu ltu ră a u nor specii m edicinale, desfă­
şoară o activitate susţinută privind organizarea sectorului de plante m e­
dicinale. Tot în dom eniul cu ltu rilo r de plante m edicinale este rem arca­
bilă activitatea lui G b. M a r t i n , e s e u de la F acu ltatea de Farm acie
din Cluj care este şi in iţiato ru l cu ltivării speciei Pcipaver som n iţeru m la
Sînnicolaul M are în 1921. Tot la Cluj m erită a fi evidenţiate cercetările
lui T h. G o i n a cu priv ire Ia valoarea terapeutică a speciei Berberis
vulgaris, care au fost finalizate şi p rin teza de "doctorat susţinută cu acest
subiect.
N um eroase cercetări p e n tru cultivarea plantelor m edicinale au fost
in iţiate la Facultăţile de Agronom ie sau F arm acie din ţa ră de către
T r. S ă v u l e s c u , Al . B u i a , B. P a t e r , I. Â. F l e x o r ,
G h. H e r m a n n.
In tre cele două războaie m ondiale se fac paşi im portanţi în dom eniul
cercetării şi valorificării p lantelor m edicinale. Astfel, la reform a agrară
din 1920— 1921 se prevedea acordarea de 5— 15 ha celor ce se obligau
să cultive plante m edicinale, iar M inisterul A griculturii a creat o comisie
de coordonare, publicînd num eroase m ateriale de inform are în acest
dom eniu.
Din 1925 E l. K o p p a în fiin ţa t culturi de m entă la Rod, ajungînd
în num ai 4 ani de la 5 ha la 239 ha. în aceeaşi perioadă apar prim ele
nuclee cooperatiste ale cultivatorilor şi culegătorilor de plan te m edici­
nale. D intre acestea m enţionăm : „Adonis“ la Cluj, „C ham om illa4 la Ti­
1
m işoara, „H erba“ la O radea, „R om aniţa“ la B ucureşti, „R ieinus“ la Chi-
şinău, „M entha4 la Braşov. O activitate deosebită se acordă culturilor de
4
plan te m edicinale la O răştie, unde u n ita te a „A donis4 condusă de A. F a-
4
r a g o începe culturile de A tropa belladonna, M entha piperita, A lthaea
officinalis, M alva arborea, R uta graveolens, Angelica archangelica, M a-
jorana hortensis, Ricinus com m unis, Salvia officinalis, Calendula offici­
nalis ş.a. C ulturile de Digitalis purpurea de la O răştie au fost m ult tim p
considerate ca etalon internaţional. Toate aceste unităţi, m ajoritatea
cooperatiste, erau reu n ite în „Sindicatul cultivatorilor, recoltatorilor şi
com ercianţilor de plante m edicinale4 în fiin ţat în 1931. Acest sindicat a
4
ţin u t m ai m ulte conferinţe pe ţară. în 1941 a fost în fiin ţa t un organism
de stat, „C om itetul C entral p e n tru organizarea colectării plantelor m edi­
cinale4 .4
Cu toate acestea situ a ţia valorificării plantelor m edicinale indigene
era considerată deficitară. T r. S ă v u l e s c u (1925) ară ta că în acel an
exp o rtu l total de p lan te reprezenta doar 720 m ii lei în tim p ce valoarea
im portului era de 39,6 m ilioane lei. De m ulte ori se reim portau la p r e ­
ţu ri ridicate plantele m edicinale exportate în vrac de către ţa ra noastră
la p reţu ri scăzute, bineînţeles după o pream balare com ercială frum oasă
făcută de com ercianţii de peste hotare. Aceleaşi aspecte com erciale au
fost evidenţiate şi de către I. G r i n ţ e ş c u (1932) care propunea o
18

21. reorganizare a întregului sector de plante, crearea unei in d u strii naţio­
nale de prelucrare şi interzicerea im portului de plan te m edicinale care
se p u tea recolta sau cultiva în ţara noastră.
în 1930 începe organizarea unei reţele de studiu p e n tru p lan te m e­
dicinale şi 'arom atice, cercetările fiind făcute la staţiu n ile experim entale
de la Cîm pia Turzii, Lugoj, Nucet, V alul lui Traian, Cluj şi Bucureşti.
N um ai la cîm purile experim entale de la B ăneasa ale In stitu tu lu i de cer­
cetări agronom ice al Rom âniei se efectuau cercetări pe un num ăr de 120
specii m edicinale şi arom atice.
Cu toate acestea nici în 1945 după cum rem arca G h . G r i n ţ e s c u
s itu a ţia 'h u s-a îm b u n ătăţit : „R ecoltarea plantelor m edicinale se găseşte
în tr-o stare rudim entară. Astăzi recolta se face de fiecare cum se pricepe4 4
iar în altă p a rte : „recoltările constituie un jaf în flora sp o n tan ă1... 1
O etapă m ai bună p e n tru organizarea sectorului de plante începe o
dată cu în fiin ţarea în anul 1949 a „în trep rin d e rii com erciale de S tat
PLA FA R '4 în subordinea M inisterului S ănătăţii avînd ca obiect de acti­
vitate achiziţia p lantelor din flora spontană, contractarea celor din cul­
tu ri cu u n ită ţi producătoare, condiţionarea, prelu crarea prim ară a m ate­
riei prim e şi începutul valorificării sub form ă de produse farm aceutice,
în anul 1951 ia n aştere tot subordonat M inisterului S ănătăţii „C entrul
de cercetări ştiinţifice p e n tru plante m edicinale arom atice şi sim ilare4 , 4
unde încep cercetări p e n tru valorificarea m ateriilor prim e din flora spon­
tan ă şi din culturi pînă la produsul finit. D upă restru c tu ra rea acestui
C entru de cercetări problem ele legate de valorificarea superioară a p lan ­
telor m edicinale sîn t dispersate la m ai m ulte in stitu te sau u n ită ţi de
cercetare : In stitu tu l p e n tru C ontrolul de S tat al M edicam entului şi C er­
cetări Farm aceutice, In stitu tu l de C ercetări Chim ico-Farm aceutice, S ta­
ţiunea de C ercetări p e n tru P la n te M edicinale şi A rom atice — F.undulea
(1975) şi la catedrele de profil din cadrul F acultăţilor de Farm acie şi
Biologie din ţară, la Institu tele agronom ice. în cadrul tu tu ro r acestor
in stitu te sau institu ţii num eroşi cercetători şi cadre didactice au adus o
im portantă contribuţie la valorificarea ştiinţifică a florei noastre m edi­
cinale şi la în fiin ţarea unor secţii de p relucrare a p lantelor sau de con­
d iţionale a acestora pînă la form a de m edicam ent.
Sectorul de producţie a m ateriei prim e şi de prelucrare p rim ară a
fost şi el reorganizat. Astfel, în tre p rin d ere a PLA FA R în perioada 1956—
1975 a fost coordonată de către U niunea C entrală a C ooperativelor de
Consum, iar din anul 1975 se înfiinţează T u strul PLAFAR în subordinea
M inisterului A griculturii, avînd în subordine 10 în trep rin d eri in te rju -
deţene la activitatea cărora au fost an tren ate şi alte organism e : M inis­
teru l Silviculturii, M inisterul Educaţiei şi înv ăţăm în tu lu i, Cooperaţia,
Com itetul p e n tru Problem ele Consiliilor Populare.
în prezent d atorită dezvoltării industriei naţionale de m edicam ente
activitatea de producţie, recoltare, condiţionare, p relucrare prim ară a
plantelor m edicinale şi arom atice este ax ată la fel ca şi cercetarea în
acest dom eniu pe satisfacerea acesteia cu m aterii prim e de bună calitate.
19

22. In intervalul 1950— --1955 a fost elaborată o m etodologie a cercetării
florei m edicinale spontane din Rom ânia cu scopul cunoaşterii po ten ţia­
lului economic, calităţii p lantelor m edicinale şi ocrotirii s p e c iilo r'ra re
sau pe cale de dispariţie. L ucrările de cartare au fost efectuate în pe­
rioada 1956— 1980 de către In stitu tu l p e n tru Controlul de S tat al Me­
dicam entului şi C ercetări F arm aceutice în colaborare cu catedrele de
profil ale F acultăţilor de Farm acie din Cluj, Tg,-M ureş şi ia şi şi cu. In ­
stitu tu l de Biologie din Bucureşti.
D atorită im portanţei m etodologiei cartării economice a florei., m edi­
cinale, m etodă care a fost adoptată şi pe plan internaţional, c ît şL aspec­
tele legate de ocrotirea florei m edicinale spontane din ţa ra noastră, vom
rezerva acestor problem e un capitol din p a rtea generală a lucrării
noastre.

23. CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE
Nici unul d intre criteriile de clasificare a plantelor m edicinale u ti­
lizate pînă în prezent nu le putem considera ca perfecte. în cazul în
care încercăm o clasificare după criterii botanice, de sistem atică sau
m orfologie vegetală, vom constata că plan te din încrengături, ordine sau
fam ilii diferite au su stan ţe active sim ilare sau că plante foarte în rudite
botanic conţin su bstanţe active com plet diferite. U n exem plu clasic în
acest sens este prezenţa alcaloizilor 'lisergici în ciuperca Claviceps pur-
purea, dar şi în plante din fam ilia Convolvulaceae. Din punct de v e ­
dere taxonom ic ch iar în cadrul aceleiaşi specii vom în tîln i în n a tu ră
chem otaxoni care au sau nu aii deloc anum ite substanţe chimice. De
exem plu, după cum se ştie, în cadrul speciei A chillea m illefo liu m vom
în tîln i chem otaxoni bogaţi în azulene, iar în alţi chem otaxoni vom con­
stata lipsa com pletă a azulenelor chiar dacă trăiesc în aceleaşi condiţii.
Pe de altă p arte în organele plantelor — rădăcini, rizomi, tulpini,
frunze, flori, fructe — pot exista substanţe chimice identice sau sim i­
lare sau com plet diferite.
O clasificare după stru c tu ra fitochim ică a substanţelor active exis­
tente în plante întîm pină aceleaşi dificultăţi deoarece plantele pot con­
ţine de la una sau două stru ctu ri bine definite chim ic pînă la 20—40— 50
substanţe cu stru c tu ri diferite din punct de vedere fitochim ic. în cazul
în care planta m edicinală va conţine substanţe active în num ăr m are şi
deci acţiune farm acodinam ică complexă, vom avea un cîm p m ai la rg de
aplicabilitate terapeutică. în acest din urm ă caz este destul de greu a
stabili o linie de dem arcaţie netă în tre in te rp re ta re a alopată sau hom eo-
pată a acţiunii terapeutice a produselor farm aceutice obţinute din plante.
O clasificare după acţiunea farm acodinam ică sau după utilizarea în
terapeutică este din punct de vedere practic m ai accesibilă unui m are
num ăr de beneficiari ai fitoterapiei. în acelaşi tim p, d ato rită com plexi­
tăţii compoziţiei chimice, a num ărului m are de substanţe active care
există în tr-o plantă, p rin clasificarea plantelor după acest c riteriu vom
fi nevoiţi să repetăm de foarte m ulte ori aceeaşi specie care poate fi re ­
com andată în afecţiuni diferite.
Deoarece dorim ca această lucrare să fie utilă u n u i n u m ăr cît m ai
m are de cititori şi din alte specialităţi sau dom enii de activitate decît
fitcţţerapia, vom p rezen ta pe sc u rt cele tre i criterii principale de clasi-
ficare a plantelor m edicinale.
21

24. în prim ul rînd clasificarea după criterii botanice sau de sistem atică
şi m orfologie vegetală care va perm ite o mai uşoară identificare a p rin ­
cipalelor specii descrise in lucrare. In acest scop vom p rezen ta şi o „cheie
de d eterm in are1 cît m ai sim plă a p lantelor m edicinale accesibilă tu tu ro r.
1
De asemenea vom da unele elem ente de diferenţiere în tre specii sim i­
lare p e n tru a evita orice confuzie.
P e n tru a cunoaşte principalele grupe de substanţe chim ice din
plante vom prezenta o clasificare a lor începînd cu stru ctu rile cele m ai
sim ple pînă la cele m ai complexe. A ceasta va contribui şi la o m ai u şoară
înţelegere a acţiunii farm acodinam ice, respectiv a recom andărilor în te ­
rapeutică a plantelor m edicinale.
în fine, din considerente de ordin practic considerăm u tilă şi o cla­
sificare a speciilor m edicinale pe grupe de afecţiuni.
CLASIFICAREA ŞI IDENTIFICAREA PLANTELOR
DU PĂ CARACTERE BOTANICE
în lucrarea noastră am u rm a t în principal clasificarea plantelor m e­
dicinale conform m onum entalei lucrări „Flora Republicii Socialiste
Rom ânia" a p ăru tă în 13 volum e în in terv alu l 1952— 1976 în E ditura Aca­
demiei R.S.R. Deoarece această lucrare se adresează specialiştilor şi cu­
prinde to ate speciile din în cren g ătu rile Pterido'fitelor şi S perm atofitelor
este destul de dificil de a identifica plantele m edicinale după F lora
R.S.R.
în cheia p e n tru d eterm inarea plantelor m edicinale am adoptat cele
m ai sim ple criterii de recunoaştere a plantelor după, u rm ătoarele ca­
ractere :
A. Plante fără flori.
B l — A rbori, arbuşti.
B. Plante cu flori.
B II — P lan te erbacee.
Din grupa B I fac p a rte (1) G im nosperm ele (cu săm înţă neînchisă în
fruct) reprezentate în ţa ra noastră p rin ordinul Coniferales (conifere) şi
(2) A ngiosperm ele (cu săm înţă închisă în fruct).
G rupa B II — adică a plantelor ierboase a fost subîm părţită după
caracterele cele m ai uşor de; identificat vizual adică după culoarea flori­
lor după cum urm ează :
B II.1. P lante cu flori fără învelişuri florale colorate (flori verzi
sau verzui).
B II.2. P lan te cu flori albe.
B II.3. P lan te cu flori galbene.
B 11,4. P lan te cu flori roşii sau roz.
B II.5; P lan te cu flori violacee.
B II.6. P lante cu flori albastre.
Sperăm că această m etodă de d eterm inare a speciilor m edicinale, să
fie utilă a tît specialiştilor din alte dom enii decît botanica, cît şi tu tu ro r
celor ce, doresc să identifice singuri plantele m edicinale din flora noas­
tră. D upă această „Cheie de determ inare a plantelor m edicinale" vom
prezenta şi o clasificare a principalelor specii m edicinale după m ed iu l
lor de viaţă.
22

25. A. P lan te fără flori
la . P lan te cu corp vegetativ n e d ife re n ţia t în organe, de tip tal
b. P la n te cu corp vegetativ avînd organe d iferenţiate (rădă­
cină, tulpină, frunze), de tip c o r m .............................................
2a. Ciupercă parazită pe secară (mai ra r pe g rîu sau alte gram inee).
recunoscîndu-se după form a de rezistenţă ( = sclerot) care se
form ează în ovar, înlocuind cariopsa ; scleroţii au consistenţă
cornoasă, sînt curbaţi, culoare violacee închisă, proem inînd în
afara s p ic u lu i. . . Claviceps purpurea (Cornul secarei)
b. Tal de form ă frunzoasă sau de imici tufe (fruticolosă) —
L i c h e n i ................................................................................................
3a. Tal frunzos (foliaceu), cu alveole pe su p rafaţă ; asem ănîndu-se
cu un plăm în ; culoare verde pe faţa superioară, galben-brună
pe cea inferioară, frecvent pe trunchiuri, s tîn c i. . . Lobaria
pulmonaria (Brîncă)
b. Tal tufos ( f r u t i c u l o s ) ..........................................................................
4a. Licheni exclusiv tericoli (se dezvoltă pe sol, pe su b strat stîncos),
mică tu fă (8— 10 cm) b run-verzuie la p artea superioară, ce-
nuşie-albicioasă la p artea inferioară, lobi nereg u lat ram ificaţi,
cu m arginea ru la tă ; vegetează în zona alpină . . . Cetraria
islandica (Lichen de piatră),
b. Licheni corticoli (se dezvoltă pe scoarţa arborilor)
5a. Vegetează pe scoarţa c o n i f e r e l o r ....................................................
b. Vegetează pe foioase, îndeosebi pe ste ja r (dar şi fag, m es­
teacăn, anin ş.a.), precum şi pe arbori fru ctiferi din livezile
bătrîne neîngrijite (mai ales pe p r u n i) .. . Evernia prunastri
(Lichen de stejar)
45a. Tal re p e ta t ram ificat dichotomic, faţa superioară cenuşiu-închis,
cea inferioară neagră, m arginile îndoite spre in terio r ca un
jgheab . . . Parmelia furfuracea (Lichen de conifere)
b. Tal cu ram ificaţii filiform e, subţiri, cu poziţie pendulă
(atîrnă pe ram uri) şi sim etrie rad ia ră (nu sînt diferenţiate
2 feţe) . . . XJsnea barbata (M ătreaţa bradului)
7a. P lan te cu frunze reduse la mici solzi, ram ificaţii în verticil, tu l­
pina cu noduri şi in ternoduri evidente avînd rol asim ilator
b. P lante cu frunze d e z v o l t a t e ............................................................
•8a. R am ificaţiile din verticil evident p e n d u le .. . E quisetuin syl-
vaticum (Coada calului de pădure) — su b stitu en t
b. R am ificaţiile din verticil rigide

26. 9a. T ulpini înalte de peste 1 rn, grosim e peste 1,5 cm ; vaginele
(tecile de la noduri) cu 30—40 dinţi, ram ificaţiile cu 8 m u­
chii . . . Equisetum maximum (Coada calului m are) — sub­
stitu en t
b. T ulpini pînă la m ax. 50— 60 cm înălţim e, grosim e pînă la
0,5— 0,6 cm ; vaginele (tecile) cu mai p uţin de 20 dinţi, ram i­
ficaţiile cu 4— 5 m u c h i i .............................................
ta. Tulpini de 2 feluri, sterile-verzi (mai tardive) şi fertile-b ru n e
(tim purii), term in a te cu spic sporifer ; ram ificaţii de regulă
cu 4 coaste, pline la interior cu m ăduvă ; dinţii vaginelor
fără m argine m em branoasă albă . . . E quisetum arvense
(Coada calului)
b. U n singur fel de tulpini, cu spice sporifere la capătul unor
ram ificaţii term inale ; ram ificaţii de regulă cu 5 coaste goale
la interior ; dinţii vaginelor cu m argine m em branoasă albă .. .
Equisetum palustre (Coada calului de bahne) — su b stitu en t • ;
toxic
H a. Frunze m ărunte, liniar-lanceolate, dispuse în ju ru l tulpinii
tulpinile sînt culcate sau ascendente (Lycopodiaceae)
b. Frunze lăţite, poartă sporangi (Polypodiaceae)
12a. P lan te cu spice sporifere term inale, tulpini tîrîto are
b. P lante fără spice sporifere term inale, tu lpini ascendente . .
Lycopodium selago (Brădişor) • substituent
—
13a. Spice sporifere singuratice . . . Lycopodium annotinum (Corni-
şor) — su b stitu en t

27. b. Spice sporifere grupate cîte 2 (rar 3). .. Lycopodium ela-
v atu m (Pedicuţă)
14a. F runze întregi, sporangi lin ia r i. .. Phyllitis scolopendriuim
(Năvalnic)
b. F runze p e n a t - s e c t a t e .........................................................................
15a. Frunze sim plu-penat-sectate, talie mică (10—30 c m ). . . Poly-
podium vulgare (Feriguţă dulce)
b. F runze de 2—3 ori penat-sectate, talie mai m arc
16a. Frunze de 2 ori p e n a t - s e c t a t e ...........................................................
b. Frunze de 3 ori penat-sectate, m arginile foliolelor re ­
curbate . . . Pteridium aquilinum (Ferigă de cîmp)
17a. Sori circulari ; secţiunea în peţiol are 6— 12 puncte albicioase
( D r y o p t e r i s ) ........................................................................................
b. Sori sem icirculari ; secţiune în peţiol cu num ai 2 fasci­
cule co n d u căto are. . . Athyrium filix-fem ina (Ferigă ferne-
iaseă, Spinarea lupului) — substituent

28. 18a. Rizom foarte m are (uneori peste 30 cm), în secţiune cu 8— 12
puncte ovale în cerc (a) ; secţiunea în peţioi cu 8— 12 puncte
albicioase în sem icerc (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor
sînt ro tu n jite (c ). . . D ryopteris filix-m as (Ferigă m edicinală)
a b c
b. Rizom sub 10 cm, în secţiune cu 4— 5 puncte (a) ; secţiune
în peţioi cu 6 fascicule (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor
sînt d in ţate la v îrf (c ). . . D ryopteris spinulosa — substi­
tu e n t
b c
B I Arbori, arbuşti
la. F runze aciculare sau solzoase ; exclusiv plante lem noase (arbori
sau arbuşti) care conţin răşină, florile în conuri, săm înţa nu
este închisă în fru ct (uneori cu fructe false, cărnoase sau
pieloase)
(Subîncr. G y m n o s p e r m a e ) .......................................................... B I 1
b. F runze de alte forme, n-au glande rezinifere, flori soli­
tare sau grupate în inflorescenţe v ariate ; după fecundare
săm înţa închisă în fru ct provenit din ovar (Subincr. Angio-
s p e r m a e ) .............................................................................................. B I 2
B 1 1. A rbori, arbuşti din G ym nosperm ae
la. F runze solzoase . . . . . .................................................... 2
b. F runze a c i c u l a r e ..................................... ..... . . . 3
2a. T ulpini erecte, conuri ovoide de 10— 15 m m , din unirea unor
solzi cărnoşi, fiecare cu o mică rid icătu ră (mucron) ; arbust
ornam ental num ai cultivat în p a rc u ri,.sp a ţii v e r z i.. . T huja
occidentalis (Tuia),
b. T ulpini culcate, fru c t fals pseudobacă verde, apoi n eagră-al-
b ăstru ie din conereşterea a 4 cârpele ; spontană în zona m on­
tană, însă cultivată şi o rn a m e n ta l. . . Ju n ip eru s sabina (Ce­
tin ă de negi) (pseudofructul substituent p e n tru J. communis)
26

29. 3a. Acele gru p ate cîte 2 c u o teacă m em branoasă la bază (Pinus)
b. Acele dispuse s o l i t a r ..........................................................................
4a. T ulpini culcate, exclusiv arbuşti din zona alpină, form înd jne-
p e n iş u ri. .. Pinus m ontana (Jneapăn)
b. T ulpini e r e c t e ........................................................................................
Sa. Ace de 7— 14 om, verzi întunecate, înţepătoare . . . Pinus nigra
(Pin negru)
b. Ace de 3— 7 cm, verzi-albăstrui, răsucite... Pinus silvestris
(Pin de pădure)
*8a. F runze aciculare în verticile de 3 ; fru ct fals pseudobacă verde,
apoi neagră-albăstruie, din concreştere a 3 cârpele . . . Juni­
perus communis (Ienupăr)
b. Acele nu sînt dispuse în verticile, n u au fructe false
7a. Ace dispuse pectinat (ca dinţii unui pieptene), cu v îrf em arginat
(ştirbit), lăţite, p rin tran sp aren ţă observîndu-se canalele re-
zinifere ca 2 dungi albe . . . Abies alba (Brad)
b. Ace ascuţite, cu 4 m uchi, dispuse spiralat... Pi cea exceisa
(Molid)
B 1.2. Arbori, arbuşti din A ngiospenne
la . Frunze sim ple .........................................................................................
b. F runze c o m p u s e ........................................................................... .......
2a. F runze o p u s e .........................................................................................
b. F runze a l t e r n e ............................ ...........................................................
3a. P lan tă căţărătoare p rin peţiolii lungi, frunza penată cu 3— 5
foliole... Clem atis vilalba (Curpen de pădure)
b. A rbori sau arbuşti e r e c ţ i ...................................................................
4a. F runze p a lm a t- c o m p u s e ......................................... .......
b. F runze p en at c o m p u s e .........................................................................
5a. Flori albe, fructe cu ţepi... Aesculus hippocastanum (Castan
sălbatic)
b. Flori roşi, fru cte fără ţapi (toxice, n u se recoltează) ; m u lt
•mai rar... Aesculus pavia (Castan roşu)

30. 6a. L ujeri tin eri cu m ăduva . îngustă ; fru c t uscat arip at = sam ară
(g. Fraxinus)
b. L ujeri tin e ri cu m ăduva foarte largă ; fru ct cărnos — drupă
baeiform ă (g. S a m b u e u s ) .................................................................
7a. A rbust sau arbore mic (pînă Ia 10— 12 m), scoarţă netedă, frunze
cu 5—9 foliole cu peri ruginii pe dosul foii;-ici pe n erv u ra
m ediană, flori cu învelişuri florale apărând după înfrunziră,
sam ara la bază cu caliciul persistent... F rax in u s ornus (Moj-
drean)
b. A rbore în alt (pînă la 35 m), scoarţă cu ritidom negricios
cu crăp ătu ri ondulate şi m ăru n te ; frunze m ai ades ou 11 fo­
liole, flori nude (uneori unisexuate) âpărînd înaintea frunze­
lor, sam ara neavînd la bază re stu ri de caliciu persistent...
Fraxinus excelsior (Frasin)
8a. R am urile au m ăduva albă, flori âlb-gălbui gru p ate într^d in­
florescenţă plană, fructe negre ; vegetează în zonă de cîmpie
şi deal... Sambueus nigra (Soc)
b. R am urile au m ăd u v a galbenă sau brună, flori galbene-
verzui g ru p ate în tr-o inflorescenţă ovoidală, fru cte r o ş i i ;
vegetează în zona m ontană... Sambueus raeemosa (Soc roşu
de m unte) — su b stitu en t
9a. F runze cu 3 f o l i o l e ..................................................................................
b. F ru n ze cu m ai m ulte f o l i o l e ............................................................
10a. Foliole pe m argini evident dinţate sau serate, tu lpini cu gm m pi
(g. R u b u s ) ........................................................................... -
b. Foliole pe m argini întregi sau slab dinţate, tu lp in i ia ra
g h i m p i .........................- . - - - -
28

31. 11a. F ructe m ature roşii uşor detaşabile de pe receptacul, frunze
pe dos alb tom entoase (cu peri abundenţi)... Rubus idaeus
(Ztrneur)
b. F ructe m atu re negricioase, aderente pe receptacul... Rubus
fruticosus* (Mur)
12a. L ujeri verzi, erecţi, m uchiaţi, frunze în general foliate, spre
v îrfu l lu jerilo r simple, flori galbene — cîte 1— 2 în lungul
ram urilor ; arb u st pînă la 2 m, cultivat în vestul ţării... Sa­
rothamnus scoparius (M ăturice)
b. L ujeri nem uchiaţi, toate frunzele trifoliâte, flori galbene-
a urii în ciorchini pendenţi (care atîrnă) ; arb u st pînă la 8 m
înălţim e, cultivat ornam ental... Laburnum anagyroides (Sal-
cîm galben)
13a. Frunze dub lu -p en at compuse, lu je ri cu spini m ari, trifurcaţi...
Gleditschia triacanthos (Glădiţă)
b. F runze sim plu penat c o m p u s e .................................................... 14
14a. Foliole dinţate, serate sau l o b a t e .................................................... 15
b. Foliole întiegi sau num ai la bază cu 1—3 dinţi . . . . 21
15a. F runze la bază cu 2 stipele concrescute cu p e ţio lu l; fru ct fals
de tip măceaşă, în interior cu Iructele adevărate de tip achenă
(g. l i o s a ) ................................................................................................. 16
b. Frunze fără stipele sau cu 2 stipele neconcrescute . . . 19
16a. Tulpina lipsită de ghimpi, fru ctu l fals alungit şi sepalele în
continuarea acestuia, achene puţine (5— 10)... Rosa pendu-
lina (Măceş de m unte)
b. Tulpina arm ată cu ghimpi, fructul fals nu este alungit 17
17a. Tulpina arm ată cu ghim pi şi aciculi foarte deşi, perpendiculari
pe tulpină, fru ct fals m are (pînă la 25 mm), globulos, tu rtit,
sepale erecte... Rosa rugosa
* S u b d e n u m ire a c o lec tiv ă d e R u b u s fr u tic o su s s în t de f a p t m a i m u lte specii :
R. p lic a tu s, R. ca n d ica n s, R. su lc a tu s, R. to m c n to su s.
29

32. 17b. T ulpina arm ată cu ghim pi oblici, fru c t ovoid şi m ai mic
(1— 1,2 om lungim e), cu sepale reflecte . . . . v ;
18a. Specii de cultură, de interes ornam ental şi p e n tru petalele nu ­
m eroase utilizate p e n tru dulceaţă şi p e n tru extracţia uleiului.
A u a lă tu ri de ghim pii curbaţi şi aciculi m ărunţi... Rosa cenţi-
folia (T randafir de dulceaţă), Rosa dam ascena (T randafir de
Damasc)
b. Specie spontană, cu floarea avînd 5 petale roz, tulpina a r­
m ată num ai cu ghim pi curbaţi... Rosa canina (Măceş)
19a. Peţioli cu ghim pi, p o rt arbustiv (g. R u b u s ) ..............................
b. Peţioli fără ghim pi, arbori... Sorbus aucuparia (Scoruş
de m unte)
20a. F ructe m atu re roşii, uşor detaşabile de pe receptacul, frunze
pe dos alb tomentoase... R ubus idaeus (Zmeur)
b. F ru cte m atu re negricioase aderente pe receptacul, frunze
pe dos verzi palide... Rubus fruticosus (Mur)
21a. Foliole de regulă m ai m ari de 6 om, fructul popular nucă...
Juglans regia (Nuc)
b. Foliole de m ax. 2— 3 om, fru c t de tip păstaie sau lom entă
22a. Foliole ovate cu vîrfu l acut, flori albe-gălbui, în panicule
erecte, fruct indehiscent, g îtu it — lom entă ; înflorire tardivă
(VII). Arbore ornam ental fără ghimpi... Sophora japonica
(Salcîm japonez)
b. Foliole eliptice, flori albe sau roz în racem e pendente
(care atîrnă), fru c t păstaie dehiscentă ; înflorire mai tim purie
(V—VI). P rezintă ghimpi... Robinia pseudacacia (Salcîm)

33. 23a. A rbuşti scunzi şi foarte ram ificaţi, paraziţi pe arbori . . 24
b. A rbori sau arb u şti cu rădăcinile în p ă r n î n t ..............................25
24a. F ru n ze sem pervirescente (răm în verzi peste iarnă), verzi-
gălbui şi sesile, fructe albe dispuse în g ru p u ri de cîte 3, tu l­
p in a castaniu-cenuşie... Viscum album (Vîsc)
v jti
b. F runze caduce, verzi-închis şi peţiolate, fru cte galbene
dispuse în m ici ciorchini, tu lp in a m ult mai închisă la culoare
(brun-negricios) ; parazitează exclusiv pe speciile de stejar...
Loranthus europaeus (Vîscul de stejar) — su b stituent,
25a. F runze o p u s e ........................................................................................ 26
b. F runze a lte rn e .......................................................................................29
26a. Frunze cu m argini întregi, arb u st care înfloreşte înainte de
în fru n zire ; n erv u rile laterale ale frunzelor evident arcuite
în sus... Cornus mas (Corn)
b. F ru n ze cu m argini dinţate, serate sau cren ate . . . . 27
27a. F runze trilobate, inflorescenţele de tip cim e uimbeliforme albe
au pe m argine u n rîn d de flori m ai m ari, sterile ; arb u st tufos
din locuri um ede... V iburnum opulus (Călin)
jvam 4
y i % h / r ''
b. Frunze n e l o b a t e .................................................................................
28a. F runze ovate, pe dos puternic păroase (cu peri stelaţi), lujerii
de asem enea pîsloşi), flori în cime um beliform e albe, plane,
cu. toate florile fertile, fru cte m ature roşii... V iburnum lan-
tana (Dîrmoz) — su b stitu en t
31

34. b. Frunze pe dos glabre sau doar p uţin păroase, lu jerii nu
sînt pisloşi. N ervurile laterale evident arcuite către vîrful
frunzei, arb u st nespinos de 1—3 (7) m cu coroana rară din
subarboretul cu exces de um iditate... Rhamnus frangula (Cru-
şin)
29a. F runze cu m argini î n t r e g i ........................................................... 30
b. Frunze cu m argini dinţate, serate, cram ate sau lobate J1
30a. Frunze cu m argini răsfrînte, la vîrf rotunjite şi uşor em argi-
nate (ştirbite), persistente, pieloase, pe partea inferioară ou
puncte m ici brune ; arbust tufos de m are altitudine (peste
lim ita afinului)... Vaccinium vitis-idaea (Merişor)
b. F runze pe dos nepunctate, ovale, cu vîrf ascuţit ; arbust din
zona m ontană, form înd tufărişuri întinse — afinişuri... Vac­
cinium myrtillus (Afin)
31a. Frunze pe dos albe sau cenuşii, niciodată'verzi . . . . 32
b. Frunze pe dos verzi, ovate, pieloase, la bază îngustate ;
tulpini culcate sau căţărătoare pe arbori, ziduri (în afara
acestor frunze, m ai au lăstari sterili cu frunze lobate)... He-
dera helix ( I e d e r ă ) .......................................................................... 33
32a. F runze pe dos cu peri solzoşi mici, argintii ; arbust spinos ^de
pe coaste rîpoase, fru ct bacă falsă ovoidă, portocalie... Ilqj-
pophae rhamnoides (Cătină)
b. Frunze pe dos cu peri albi ; arbore din locuri umede... S a­
lix alba (Salcie)
32

35. 32a, F ru n ze l o b a t e ................................................................................ 34
b. Frunze serate, dinţate sau crenate, dar n u lobate 41
34a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, po r­
nesc 3— 5 n erv u ri puternice, p a l m a t e .............................. 35
b, De la baza lim bului porneşte o singură n e rv u ră principală
din care se desprind n ervurile s e c u n d a r e .............................. 40
.x-■-r-S
35a, Lobii frunzelor întregi, nedinţaţi ; plantă căţărătoare pe arbori,
ziduri sau culcată pe sol. F runze pe dos verzi (Pe lăstarii fe r­
tili au frunze întregi)... H edera faelix (Iedera)
b. Lobii frunzelor d i n ţ a ţ i ........................................................................ 36
36a. F runze cu baza îngustată (g. R i b e s ) ............................................ 37
b. F runze cu baza ro tu n jită sau t r u n c h i a t ă .............................. 39
37a. L ujeri spinoşi cu spini trifu rc aţi aşezaţi la baza frunzelor ; flori
1—3 în fascicule axilare, fru c t bacă de cca. 10 mm în dia­
m etru, verde sau galben... Ribes grossularia (Agriş)
b. L ujeri nespinoşi ; flori num eroase, în racom e . . . . 38
38a. Frunze pe dos cu glande punctiform e, negre ; fru ct negru... R i­
bes nigrum (Coacăz negru)
b. F runze pe dos fără glande punctiform e : fru ct roşu... R i­
bes ru b ru m (Coacăz roşu)
39a. Peţioli cu suc lăptos ; arbori care au şi frunze întregi... M orus
sp. (Dud)
b. Peţioli fără suc lăptos ; arbuşti cu toate frunzele lobate...
Ribes sp. (P entru d eterm inarea speciei, vezi 37)
40a. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri ro tu n jite sau obtuze.
F ru c t ghindă... Q uercus robur (Stejar)
b. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri acute. A rb u şti cu lu ­
jeri spinoşi. F ru ct drupă falsă, roşie... Crataegus sp. (Păducel)
33

36. 41a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, por­
nesc 3— 5 (6) n erv u ri principale . . . . . . . . 42
b. De la baza lim bului porneşte o singură n erv u ră m ediană,
din care se desprind n erv u ri l a t e r a l e ..................................... 49
'42a. P eţioli lungi de cel p u ţin 3 c m .................................................... 43
b. Peţiolii n u ating decît excepţional 3 c m ..................................... 48
43a. De la baza lam inei pornesc 4—5 (6) n e rv u ri puternice (cca
m ediană şi 3—4 laterale) (g. T i - l i a ) .............................................44
b. De la baza lam inei pornesc num ai 3 n erv u ri puternice . . 48
44a. F runze pe dos argintii ; flori 5— 10 în cime m ai scurte decît
lungim ea bracteei acoperită şi ea cu peri stelaţi... Tilia to-
■mentosa (Tei argintiu)
b. F runze pe dos verzi ; flori în cime m ai lungi sau cel puţin
egale cu bracteea care este lipsită de p e r i ..............................45
45a. F runze mici (3— 7 om), cordate, pe spate cu sm ocuri de peri
ru ginii la subsoara n erv u rilo r ; flori în cime a căror lungim e
este egală cu bracteea... Tilia cordata (Tei pucios)
b. Frunze m ari (6—12 cm), eu bază puternic asim etrică un
lob pare trunchiat) ; flori p u ţin num eroase şi m ari, în cime
a căror lungim e depăşeşte bracteea... Tilia piatyphylios (Tei
cu frunza mare)
34

37. 46a. N ervurile laterale se continuă pînă în dinţii frunzelor. Peţiol
necom prim at... Corylus avellana (Alun)
b. N ervurile laterale nu se continuă pînă în dinţii frunzei.
Peţiol adesea lateral com prim at (g. Populus) . . . . 47
47a. M ugurii alungiţi, ascuţiţi, pînă la 2—3 cm... Fopulus nigra
(Plop negru)
b. M uguri ovoizi şi m ai m ici —- 3—4 mm Ia P opulus alba şi
6—7 mm Ia P. trem ula — substituenţi
D
48a. N ervurile laterale se continuă evident pînă în dinţii frunzei...
Corylus avellana (Alun)
b. N ervurile laterale, înainte de a ajunge la m arginea lam i­
nei frunzei se arcuiesc şi se unesc in tre ele, iar din porţiunile
arcuite pornesc ram ificaţii slabe către dinţii frunzei. Peţioli
cu suc lăptos... M orus sp. (Dud)
49a. L ujeri spinoşi ; spinii rigizi aşezaţi de-a lungul lu jeru lu i, frunze
n ereg u lat dinţate... C rataegus sp. (Pădueel)
b. L ujeri nespinoşi sau num ai v îrfu l u n o r lu je ri laterali poate
fi term in at în s p i n .......................................................................... 50
51a. F runze cu mai m u lt de 10 perechi de n erv u ri laterale . . 52
b. F runze cu cel m u lt 10 perechi de nerv u ri laterale . . . 53
52a. Frunze sim plu d inţate ; în fiecare din dinţii frunzei ajunge cîte
o n e rv u ră laterală, lungi de (8) 10— 18 om şi late de 3—6 om...
Castanea sativa (Castan comestibil)
b. Frunze dublu d inţate sau serate ; dinţii de ord. II sînt
m u lt mai num eroşi decît n erv u rile laterale ; frunze cu baza
evident asim etrică... Ulm us foliacea (Ulm de cîmp)
35
/

38. 53a. F runze lat ovate sau subrotunde, de 6— 10 om lăţim e, cu baza
cordată... Corylus aveîlana (Alun)
b. F ru n ze rombice, lu jeri tineri cu num eroase verucozităţi
albe... B etula verrucosa (Mesteacăn)
54a. F runze lungi pînă la 2,5 cm... Vaccinium m yrtillu s (Afin)
b. F runze m ai l u n g i ................................................................................ 55
55a. Frunze pe dos albicioase... Salix alba (Salcie)
b. F runze pe dos verzi sau palid verzi, triu n g h iu la re (del­
toide). M uguri ascuţiţi, lungi de cca 2 cm... Populus rsigra
(Plop negru)
B II. 1. P lan te cu flori fă ră învelişuri florale colorate {flori verzi
sau verzui)
la . P lan te volubile... H um ulus lupulus (Hamei)
b. P lante erecte sau t î r î t o a r e .................................................................
C C to
J1 O
2a. F runze în rozetă b a z a l ă ...................................................................
b. F runze t u l p i n a l e ...................................................................... ....... •
3a. F runze îngust lanceolate... P lantago lanceolata (Pătlagina în ­
gustă)
b. Frunze ovate sau la t e l i p t i c e ....................................................
4a. F runze brusc atenuate in tr-u n peţioi ele lungim ea lam inei, n e r­
v urile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagina lată)
,/
b. Frunze uşor atenuate în peţioi, n ervurile de gradul II ne-
evidento... P. media
5a. P lantă cu o singură frunză tulpinală în form ă de sabie (ensi-
formă), la subsuoara căreia se dezvoltă ‘o inflorescenţă căr­
noasă... Acorus calam us (Obligeana)
b. P la n te cu m ai m ulte frunze t u l p i n a l e .....................................
6a. Flori în inflorescenţe tip spic compus sau panicul (plante clin
fam. G r a m i n e a e ) ................................................................................
b. Flori izolate sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................
7a. P lan tă de cultură înaltă pînă la 2— 2,5 m, term inal cu un pa­
nicul (inflorescenţă bărbătească), inflorescenţe fem eieşti de
tip ştiulete la subsuoara frunzelor... Zea m ays (Porum b)
b. B uruieni de talie r e d u s ă ...................................................................
36

39. 8a. Inflorescenţă spic compus cu călcîie evidente... Agropyron re-
pens (Pir m edicinal)
V
b. Inflorescenţă spic digitat... Cynedon daetylon (Pir gros) —
su b stitu en t
9a. Frunze opuse, plantă cu peri urticanţi... Urtica dioica (Urzică)
b. F runze a l t e r n e ........................................................................................
10a. N ervaţiune arcuată... V eratrum album (Steregoaie)
b. N ervaţiune penată sau p a l m a t ă ...................................................
11a. Plante exclusiv de c u l t u r ă ............................................................
b. P lan te din flora s p o n t a n ă ............................................................
12a. P lan tă înaltă de 1—2 m, frunze palm at-lobate, m ari (ajung
pînă la 0,80— 1 m) ; inflorescenţe panicul term inal... Rheum
sp. (Revent)
b. P lan tă de 30— 60 cm, frunze întregi cordate (în formă de
inim ă), flori în inflorescenţe mici, dispuse Ia subsuoara fru n ­
zelor... Fagopyrum sagittatum (Hrişcă)
13a. F runze trilobate, la bază cu un spin trifu rc a t gălbui... N anthiurn
spinosum (Ghimpe)
b. F runze de altă form ă, fără ghim pi la b a z ă ..............................
14a. Frunze cu nervaţiune p e n a t ă ............................................................
b. F runze cu nervaţiune palm ată

40. 15a. Inflorescenţă terminală ; frunze m ari (pînă la 30— 40 cm), plantă
din locuri îngrăşate (specifică pe locul unor stîne)... Rumex
alpinus (Ştevia stînelor)
b. Flori micuţe, dispuse axilar (3—5), frunze mici (pînă la
2 cm)... Polygonum aviculare (Troscot)
16a. Frunze palm at l o b a t e .........................................................................17
b. Frunze î n t r e g i ....................................................................................... 18
17a. Frunze adînc sectate, pînă aproape de bază, late pînă la 30 cm ;
flori mari, puţine, cu 5 elem ente verzi-purpurii... Heîleborus
purpurascens (Spînz)
b. Frunze reniforme, sinusurile puţin adîncite ; flori m ă­
runte, numeroase, în inflorescenţe term inale... Alchemilla sp.
(Creţişoară)
18a. Frunze reniform e, plantă cu num ai 2—3 frunze lung peţiolate,
rămîn verzi peste iarnă, vegetează în păduri de foioase...
Asarum europaeum (Pochivnic)
b. Frunze cordate la bază, oval-triu n g h iu lare, p lan tă erectă
de locuri însorite... Aristolochia clematitis (M ărul lupului,
Rernf)
38