1. Copilaria mijlocie
Criza: initiativa versus culpabilitate
Efecte pozitive:
In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sa-si descopere abilitati
motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur, incepe sa aiba initiativa multor activitati
imitand de obicei adultii; frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal
sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si daca acestia vor fi
suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate
lucrurile le sunt permise, fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze fara
a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va conduce la dezvoltarea simtului de
initiativa. De asemenea, parintii trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala
specifica la aceasta varsta.
Efecte negative:
Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o tema de pedeapsa exagerata;
acesta va considera pe viitor ca orice initiativa personala este gresita; daca anumite actiuni nu au
fost finalizate corespunzator se va dezvolta sentimentului de vinovatie.
STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(Jean Piaget)
Stadiul preoperaţional (2-7 ani)
* Abilitatea de a gândi în simboluri
* Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie
* Comunicare verbală
* Este posibilă schematizarea obiectelor în desen
* Dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt – egocentrism
STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE
Erik Erikson
Iniţiativă/vinovăţie (culpabilitate)(3-6 ani) - Eveniment: independenţa
* Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau vinovăţie în funcţie modul în care reuşeşte
organizarea spaţiului personal
Competenţă (spirit întreprinzător)/Inferioritate 6-12 ani) - Eveniment: şcoala
* Dezvoltarea sentimentului competenţei sau incompetenţei în funcţie de succesul în
activitate
Dezvoltarea vorbirii şi limbajului
După 2 ani - stadiul psihismului naiv:
* sunt utilizate cuvinte pentru obiecte dar

2. * nu este înţeleasă încă funcţia simbolică a limbajului şi nici logica relaţiilor exprimate de
formele gramaticale utilizate;
* se recurge la diferite semne externe pentru reactualizarea lor doar dacă semnul este o
reprezentare directă a sarcinii mnezice;
3. Stadiul egocentric
* utilizarea semnelor externe ca ajutoare pentru desemnarea unor fapte de natură internă,
subiectivă.
* Vorbirea este egocentrică, acompaniază acţiunea, apoi controlează şi planifică
comportamentul.
4. Stadiul interiorizării (ingrowth):
* semnele externe sunt transformate în semne interne autogenerate,
* se dezvoltă limbajul intern care devine baza gândirii copilului acesta dezvoltându-şi
mnemotehnici şi conexiuni logice care mediază reamintirea.
Stadiile lingvistice
24-38 luni (3; 2(0))
stadiul formării gramaticale
Recunoaşte după denumire elemente de detaliu ale propriului corp: cot, sprâncene. Înţelege
sensul lui mare/mic. Înţelege povestiri cu 3 personaje dacă sunt plasate, ca acţiune, în spaţii
familiare.
Utilizează propoziţii simple după o sintaxă proprie. Este frecvent fenomenul de echolalie (gr. echo =
sunet, ecou; lalein = a vorbi): repetarea în ecou a cuvintelor („Mănânci?”, întreabă mama, iar copilul
reia: „mănânci?, mănânci?”).
Conversează. Monologhează. 50-80% din ceea ce spune este inteligibil. Tulburări de ritm în
vorbire, pauzele sunt înghiţite. Dislalie de dezvoltare (omisiuni sau înlocuiri de sunete).
"Creaţie" verbală amplă. Ex.: "flecuştean" = oştean; pistăluş = spital; abeon = avion; năpăioaia =
căprioara; cocomana = telecomanda etc.
36-54 luni (3-4½ani)
stadiul dezvoltării gramaticale
• Înţelege sensul prepoziţiilor (deasupra, alături etc.). Înţelege analogiile şi cauzalitatea exprimată
verbal. Cuvintele înţelese încep să se cuantifice în mii (la 3 ani – 900-1000 cuvinte, la 4 ani –
1600 cuvinte).
Articulează corect consoanele. Foloseşte vorbirea pentru a relata evenimentele petrecute.
Foloseşte corect formele gramaticale temporale (trecut, prezent, viitor), interogativ, negativ. Poate

3. repeta foarte corect o propoziţie cu 12 cuvinte. Mai face erori gramaticale ("cum se naschez
copiii?") Poate să definească cuvinte. Atras de rime, se joacă combinând:
Ex.1 – fetiţă – 4 ani: "Un pic lasă-mă să mă deschid, spunea ploaia unei fetiţe. Un pic lasă-mă
să mă deschid. Nu mai ştii ce viaţă am eu cu muritura asta că atât mi-e de cald! Lasă-mă să mă
deschid!"
Povesteşte: Ex.2 Scufiţa Roşie (în versiunea unui copil de 3 ani): "Mama i-a zis să se ducă în
pădure la bunica. Da' lupu' a văzut fetiţa şi a fugit şi a păcălit pe bunica şi s-a suit în pat. A
vrut să înghită fetiţa, da' l-a împuşcat vânătorul."
Relatarea poveştilor
4 ani – memorează foarte multe episoade, dar le narează dezordonat;
5 ani – menţin firul acţiunii, duc povestea spre final, dar nu pot trage concluzii;
6 ani – relatările ajung să fie similare naraţiunilor adulte.
55 luni (4½ ani →)
stadiul desăvârşirii gramaticale
Înţelege exprimarea verbală a datelor legate de numere, timp, spaţiu. Decodifică corect sensul
noţiunilor dreapta-stânga. Înţelege şi unii termeni abstracţi. Poate clasifica termenii după
categorii semantice (Ex. nume de acţiuni, nume de obiecte, nume de persoane).
Povesteşte, dialoghează, poartă discuţii alternative (cu mai mulţi interlocutori). Se corectează
singur la greşeli gramaticale. Vorbire inteligibilă 100%.
În relaţiile cu cei de o seamă, alter, are succesiv alte statute:
• la 2 ani – altul = ameninţare, cel care distruge jocul, deranjează, agresează;
• la 4 ani – altul = rivalul, cel care stimulează dorinţa competitivă, dorinţa de a fi mai bun;
• la 5 ani, şi după – altul = partenerul. Astfel, drumul cooperării care presupune
decentrare; "intrare în pielea /mintea altuia", trece prin conflict şi competiţie.
Conflictualitatea, are ea însăşi o dinamică: ▪ scade ca frecvenţă cu vârsta, dar are episoade mai
lungi
▪ este mai probabilă cu partenerii obişnuiţi, decât cu cei ocazionali
▪ este mai puternică când pleacă de la obiecte personale
▪ este mai frecventă la băieţi.
Stadiul 3 – 4/6 ani
Persoana semnificativă:mediul familial lărgit

4. Capacitate: finalizarea acţiunilor
Conflict: iniţiativă – vinovăţie
In această perioadă acţiunile copilului vor fi orientate de curiozitate. Dacă mediul familial rămâne
indiferent la curiozitatea copilului sau o sancţionează, atunci copilul se va simţi culpabil şi se va
retrage. Dacă copilului îi va fi susţinută şi stimulată curiouitatea, atunci el se va orienta spre polul
iniţiativei.
Stadiul operaţiilor concrete
Stadiul preoperaţional –de la 2 la 7/8 ani este stadiul premergător formării operaţiilor mentale şi
are ca achiziţie principală consolidarea „materialului” ce stă la baza construcţiei cognitive.
Aceasta se realizează prin apariţia şi dezvoltarea limbajului, a jocului simbolic şi a desenului.
Este stadiul în care copilul devine capabil să facă mental anumite acţiuni, să se detaşeze de real,
dar cunoaşterea realităţii se realizează tot la un nivel intuitiv deoarece copilul continuă să rămână
tributar unei ireversibilităţi perceptive. Cu alte cuvinte el gândeşte doar ceea ce vede, neputând să
surprindă fenomene ce nu sunt accesibile simţurilor lui.
Raţionamentul copilului în această perioadă se caracterizează prin analogii şi inferenţe
necontrolate, leagă cuvintele între ele fără o logică bine structurată, gândirea lui fiind de fapt o
gândire intuitivă.