2. Ciclul de viață al plantelor
presupune numeroase transformări
la care sunt suprapuse plantele de la
stadiul de embrion al seminței până
la stadiul de plantă matură, care
formează din nou semințe.
Aceste transformări se
realizează prin fenomenele de
creștere și diferențiere celulară.
Plantele sunt însă foarte diferite,
motiv pentru care creșterea și ciclul
de viață vor fi diferite.
3. La plantele inferioare (unicelulare)
toate celulele se divid și cresc în mod
egal.
La plantele pluricelulare exisă
celule specializate pentru creștere.
Vom vedea că ciclul de viață, deci
și creșterea, sunt influențate de
factorii de mediu - în special
temperatura și lumina. În funcție de
acești factori plantele au cicluri de
viață diferite.
4. Creșterea plantelor
Creșterea plantelor trebuie
înțeleasă ca o mărire a
dimensiunilor plantei, prin
adăugarea de celule noi. Această
creștere este ireversibilă.
Plantele, ca ființe, cresc și acest
lucru îl vedem când ele își formează
frunze, lăstari noi. Punctul de plecare
într-o perioadă nouă de vegetație îl
constituie mugurii.
O dată cu mugurii crește și
rădăcina. Creșterea la plante se face
în mod diferit. În timpul iernii unele
plante mor, altele rezistă.
De aceea vom studia câteva
cazuri generale la plante.
5. Creșterea la plantele anuale
Semințele lor încolțesc primăvara,
cresc, noile plante se înmulțesc și
mor iarna. Toate plantele anuale
sunt ierboase.
Rădăcinile lor nu cresc foarte
adânc în pământ.
Ele se ramifică aproape de
suprafața solului și sunt foarte subțiri.
Din aceste cauze ele nu rezistă
la frigul iernii.
Ele cresc de primăvara până
toamna. Supraviețuirea lor depinde
de semințele ce vor încolți primăvara.
6. Creșterea la plantele perene
Plantele perene sunt acele
plante care trăiesc și rodesc mai
mulți ani de-a rândul, având o
rădăcină care dă naștere la o nouă
tulpină în fiecare primăvară.
7. Plantele perene ierboase
Unele plante perene sunt
ierboase (ghiocelul, vioreaua,
laleaua).
La apropierea iernii, organele
lor aeriene mor, dar ele au acumulat
substanțe de rezervă în organe
subterane (bulb, rizom, tuberculi și
chiar rădăcină).
Primăvara, din aceste organe se
vor forma noi plante, care se vor
hrăni cu substanțele de rezervă,
până ce se vor forma frunze noi.
Ele se pot înmulți prin semințele
lor.
După ce au produs fructe cu
semințe, creșterea plantelor
încetează.
8. Plantele perene lemnoase
(arbori, arbuști)
Tulpinile lor sunt bine protejate
și adaptate la frig.
De aceea ele pot rezista peste
iarnă și pot să-și continue creșterea
de la an la an.
Astfel, ele pot trăi mult timp și pot
deveni foarte mari.
Deoarece creșterea se face cu
întreruperi, ele parcurg mai multe
etape.
În lemnul lor apar inele de
creștere care se succed în fiecare an,
formate din primăvară până în
toamnă.
9. Fenomene care se repetă an de
an în funcție de anotimp:
• primăvara, când temperatura a
crescut și lumina este mai intensă,
seva începe să circule și mugurii se
desfac, lăsând să iasă frunze, flori
sau ramuri noi.
Ele cresc continuu prin mugurii
terminali și axilari.
10. • Vara.
În fiecare an, ramurile noi cresc
din mugurii anului precedent.
Astfel, copacul crește în înălțime
și grosime.
Dacă ne uităm cu atenție putem
să recunoaștem părțile crescute
anul trecut și cele care cresc în anul
în curs.
Cele din acest an au frunze, cele
din anii precedenți au cicatrice ale
frunzelor căzute în toamna
precedentă.
O dată cu creșterea în înălțime a
noilor ramuri trunchiul crește în
grosime. În fiecare an, în timpul
verii, se formează un nou strat de
celule lemnoase care se
suprapune peste cel vechi. Stratul
nou îl împinge pe cel vechi spre
exterior și acesta capătă aspectul
caracteristic cu coajă maronie, tare
și crăpată la cei mai mulți copaci.
11. Toamna, lumina și temperatura
scad în intensitate și sunt
insuficiente pentru nevoile plantei.
La baza frunzei se formează o
pătură de celule protectoare.
Canalele vaselor lemnoase se
astupă.
Frunzele se îngălbenesc și cad.
În locul lor rămân cicatrice vizibile,
care dispar cu timpul.
12. Iarna,rămân pe crengi doar
mugurii.
La unele plante sunt mai mici, la
altele sunt mai mari.
Ei prezintă particularitatea de a fi
protejaţi de frunze tari, maronii și
impermeabile, înfruntând astfel frigul
iernii.
13. Dezvoltarea plantelor
O dată cu creșterea are loc și devoltarea plantei, adică ea trece prin mai
multe stadii, având de fiecare dată înfățișare diferită:
Celula- ou --- embrion – plăntuța – plantă cu semințe.
Toate aceste stadii formează ciclul de dezvoltare a unei plante.
Ciclul de dezvoltare al unei plante cu flori începe de la sămânță și se
termină odată cu formarea noii semințe. Durata ciclului de dezvoltare la
plante este diferită. De la 30 minute la bacterii, până la mii de ani la
unele plante cu flori. După ciclul de dezvoltare, la plantele cu flori
deosebim:
14. • plante anuale (porumbul, fasolea)
• plante bienale (sfecla de zahăr,
varza) care formează semințe la 2 ani
după semănare
• plante perene (arborii, arbuștii).
Creșterea și dezvoltarea, deși sunt
două procese diferite, sunt în strânsă
legătură și se desfășoară în paralel.
