4. Pot fi micile nereuşite de a iubi persoanele care ne
stau alături, incapacitatea de a împărtăşi cu alţii
idealul nostru de viaţă.
5. Sau vin asupra noastră boli, lipsuri economice, dezamăgiri
familiale, îndoieli şi suferinţe interioare, pierderea
serviciului, situaţii de război, care ne strivesc şi apar
fără vreo cale de ieşire.
6. Ceea ce apasă mai mult în aceste situaţii este să ne simţim
constrânşi să înfruntăm singuri încercările vieţii, fără spijinul cuiva
capabil să ne dea un ajutor decisiv.
7. Puţine persoane au trăit cu atâta intensitate bucurii şi dureri,
succese şi neînţelegeri, cum le-a trăit apostolul Paul. Totuşi el
a ştiut să-şi continue misiunea cu curaj, fără să cadă în
descurajare.
8. Era un super-erou?
Nu, se simţea slab, fragil, nepotrivit, dar poseda un
secret, pe care-l dezvăluie prietenilor săi din Filipi: „Toate
le pot în cel care mă întăreşte”.
Grecia, Filippi, i resti archeologici
9. Descoperise în viaţa sa prezenţa constantă a lui Isus. Chiar şi
atunci când toţi îl părăsiseră, Paul nu s-a simţit niciodată
singur: Isus i-a rămas aproape.
10. El era acela care îi dădea siguranţă şi îl împingea să meargă
înainte, să înfrunte orice adversitate. Intrase cu totul în
viaţa sa, devenind forţa sa.
12. Toate le pot atunci când chiar şi într-o durere recunosc
şi primesc apropierea misterioasă a lui Isus, care
aproape se identifică şi ia asupra sa acea durere.
13. Toate le pot atunci când trăiesc în comuniune de iubire cu
alţii, deoarece atunci El vine în mijlocul nostru, aşa cum a
promis (cf Mt 18,20), şi sunt susţinut de forţa unităţii.
14. Toate le pot atunci când primesc şi pun în practică cuvintele
evangheliei: mă fac să descopăr drumul pe care sunt chemat să-l
parcurg zi de zi, mă învaţă cum să trăiesc, îmi dau încredere.
15. Voi avea puterea de a înfrunta nu numai încercările mele
personale, sau ale familiei mele, dar şi pe acelea ale
lumii din jurul meu.
16. Poate părea o naivitate, o utopie, atât de enorme sunt
problemele societăţii şi ale naţiunilor. Şi totuşi „toate” le
putem prin prezenţa Celui Atotputernic; „toate” şi numai
binele pe care El, în iubirea sa milostivă, l-a gândit pentru
mine şi pentru alţii prin mine.
17. Şi dacă nu se realizează imediat, putem continua să
credem şi să sperăm în planul lui Dumnezeu care
cuprinde veşnicia şi se va împlini oricum.
18. Va fi de ajuns să lucrăm „în
doi”, aşa cum învăţa Chiara
Lubich: «Eu nu pot să fac
nimic în cazul acela, pentru
acea persoană dragă care este
în pericol sau e bolnavă,
pentru acea situaţie
complicată…
19. Ei bine, eu voi face ceea ce Dumnezeu vrea de la mine în
această clipă: să studiez bine, să mătur bine, să mă rog
bine, să-i îngrijesc bine pe copiii mei…
20. Iar Dumnezeu va avea grijă să descurce acel scul, să-l
mângâie pe cel care suferă, să rezolve acel neprevăzut.
21. Este o muncă în doi în comuniune perfectă, care cere de la noi o mare
credinţă în iubirea lui Dumnezeu pentru fiii săi şi îi oferă lui Dumnezeu
însuşi, prin munca noastră, posibilitatea de a avea încredere în noi.
22. Această încredere reciprocă face minuni. Se va vedea că,
acolo unde nu am ajuns noi, a ajuns într-adevăr un Altul,
care a făcut imens mai bine decât noi».
23. Text de Pr. Fabio Ciardi OMI
* * *
Comentariul Cuvântului Vieții este tradus lunar în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane din toată lumea imprimat sau prin intermediul
radioului, televiziunii sau via internet.
Pentru mai multe informații accesați www.focolare.org
* *
Acest PPS, e publicat in diverite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org
“Toate le pot în cel care mă
întăreşte”
(Fil 4,13)