Penny jordan-un-motiv-de-casatorie

1. colecţia
fllCRIS

2. © b y Penny Jordan, 1986
A R E A S O N F O R M A R R IA G E

3. P E N N Y J O R D A N
m MOTIV DE CĂSĂTORIE
Traducere de :ANEEMARIE IANCIUŞ
'{/ 'E D IT U R A
<«URIS
B U C U R E ŞT I, 1994

4. Redactor : A U R ELIA N M l C U A N D Y
C onsilier editorial : T R A IA N IA N C U
L e cto r: A N G E L A V A SIL E
IS B N 9 7 3 -9170-1 2-9
Colecţia „ R O Z "

5. C A P IT O L U L 1
- Jamie, ce bine câ eşti aici. Ne-am bucurat
grozav câ ai putut veni. N u prea ne-am mai
vâzut în ultima vreme. Arăţi obosită ; unchiul
M a rk spune că munceşti prea mult.
U n zâmbet scurt m odelă buzele frumos ru­
jate ale lui Jamie când o auzi pe verişoara ei
pom enind de tatăl ei vitreg. Fusese norocoasă,
recunoscu ea în gâ n d ; mai mult decât norocoasă
dacă se gân dea la ce povesteau alţii despre a
dou a căsătorie a părinţilor lor.
Desigur, faptul că tatăl ei natural murise
înainte ca ea să îm plinească doi ani, o făcuse
să-l accepte pe M a rk mai u ş o r ; contase şî
faptul că el fusese pregătit să o iubească la fel
oa pe propria lui fiîcă, aşa cum fusese şi ea
disp u să să-l iubească la fel c a pe adevă­
ratul ei tată.
— Exagerează, Beth, îi sp use Jam ie verişoa-
rei ei, ridicându-şi privirea de pe unghiile pe
care aplicase al doilea strat de ojă.
Invitaţia verişoarei ei de a-şi petrece sfâr­
şitul de săptăm ână cu ea şi soţul ei în ca sa lor
din Bristol coincisese cu o pauză in încărcatul
-------- ------------------------- 5 --------------------------------- -

6. ei progrpm de muncă. D a r acum câ se afla
aici... se strâduia să a lu n g e neliniştea care o
stăp ânea încă de când ajunsese, imediat după
prânz.
- Povesteşte-mi despre fina mea, îi ceru veri-
şoarei ei. N-am mai văzut-o de aproape şase
luni.
- Şi cine-i vinovat ? întrebă Beth indignată.
Noi am fost la Q ueensm e ade de Crăciun. D e
ce n-ai fost şî tu, Jamie ? M a m a ta a fost foarte
necăjită şi dezamăgită.
In momentul în care ridică privirea spre veri-
şoara ei, vinovăţia înlocui o clipă răceala pre­
venitoare din ochii Iui Jamie.
- M ă tem că afacerile. Sperasem să vin şi
eu dar mi s-a oferit un contract la New York
<a care pur şi simplu n-am putut să renunţ.
Ascu!tându-şi propria voce, dîstarttă şi uşor
semeaţă, Iui Jamie îi veni să izbucnească în ­
tr-un râs isteric din cauza falsităţii im aginii pe
care şi-o construise srngură, dar după care se
ascun sese atâţia ani încât devenise aproape o
parte a ei.
N u exista membru al famHiei care să nu vadă
în ea pe femeia de afaceri plină de succes
care devenise. Privindu-şi unghiile lungi şi date
cu ojă, Jamie oftă la am intirea fetiţei băie-
ţoose care fusese, fetiţă care alerga liberă pe
pajiştile din Q ueensm eade. D a r trecuseră zece
ani de când nu mai era fetiţă aceea. între co­
pilul de atunci şi femeia care era acum, exista

7. o prăpastie e d u n câ pe care n-o mai putea trecc
înapoi şi de fapt, nici nu voia,
- Poţi face dm nou cunoştinţă cu fiica mea
mâine, îi sp use ferm Beth, nelăsându-se dusâ
cu vorba. Vreau $â-mi povesteşti despre tine.
U nchiul M ark e teribil de m ândru de tine,
iam ie ; cred c ă uneori e mai m ândru de tine
decât de Jake. Am citit articolul despre tine
în „ C a se şi G ră d in i" de să ptăm ână trecută ;
pozele cu cam erele decorate de tine sunt fan­
tastice.
Articolul respectiv fusese favorabil şi apăruse
în urma unei avalan şe de. comenzi care veni­
seră în afara program ului obişnuit, reflectă
Jamie.
Vechiul stil de finisaj şi decoraţiuni devenise
din ce în ce mai popular, iar ea nu regretase
n iciod ată -că optase pentru varianta mai inte­
resantă de a învăţa şi improviza pe baza teh­
nicilor tradiţionale de sculptură, desen şi pic­
tură care acum erau atât de apreciate şt Ia
modă.
— Acum că eşti aici ar fi grozav dacă te-ai
g â n d i cum aş putea decora casa asta, continuă
Beth. C â n d ne-am mutat aveam o grăm ad ă de
planuri, dar Richard a fost a şa de ocupat că
n-am fost în stare sâ cum părăm nîci m ăcar o
rolă de tapet.
Richard, placidul soţ al lui Beth, se hotărâse
să p ărăsească slujba com odă de Ia com pania
unde tucra şi-şl pornise propria lui afacere.
---------------------------------- 7 ----------------------------------

8. Jamie cunoştea din experienţă problemele
core se puteau Ivi şl înţelegea că aranjatul
ccsei era ultimul punct pe lista priorităţilor.
- Am să văd mâine dim ineaţă casa, îi pro­
mise ea verişoarei ei şî zâmbi văzând-o mulţu­
mită.
- Te invidiez, spuse Beth oftând. Eşti întot­
deauna a şa fermecătoare.
Ridicând din umeri, Jamie îi răspunse ne-
posătoare :
- Nu-i decât o faţadă, Beth. Atâta tot. E
necesar pentru afaceri să ai un aspect stră­
lucitor şi costisitor, dar să ştii că eu nu m-am
schimbat.
Ridicându-şi ochii albaştri spre cei apro ape
violeţi aî celeilalte, Beth sp use serioasă :
- Ştiu că nu te-ai schimbat, Jamie. A trecut
ceva timp de când n-ai mai fost la Q u e e n sm e a ­
de, nu-i a şa ?
Sim ţind o undă de dezaprobare în vocea ve­
rişoarei ei, Jamie avu grijă să-şi elimine din
voce orice urmă de emoţie.
- Valea Yorkshire este destul de departe de
Londra. Văzând o licărire ciudată în ochii, |,ui
Both, o cuprinse neliniştea. S-a întâm plat cevo
iâu acasă ? C e este, Beth ? întrebă ea repede
'• a întâmplat ceva rău cu mama, cu M ark ?
C ând inc cpuse să-l num ească M ark p e 'ta tă
* vitu»a f St rfilnll puteau crede că folosea nu-
•/ ca să-l ţină la distanţă, .ca so

9. facă diferenţa dintre tatâl vitreg şi tatâl ei na
tuna!, dar asta nu era adevârat. Ea luase acest
obicei de la Jake, apro ape fârâ sâ-şi dea seama.
Pe atunci Jake era Dum nezeul ei ; o creatura
m agnificâ şi care îl inspira respect, căreia avea
privilegiul să-i poată spune frate. G u ra ei se
crispă de am ărăciune. Era incredibil că putu­
se să fie a şa de naiva.
- N u trebuia să-ţi spun nimic, zise Beth
vinovată. E vorba de M ark, Jamie. Suferă de
dureri de piept de câtva timp, iar doctorul a
sp us că are ceva la inimă... nu prea grav deo­
camdată, dar i s-a spus să ia lucrurile mai
uşor... să nu-şi mai facă atâtea griji. M a m a ta
încearcă să-l convingă să se retragă şi să-l lase
oe Jake să se ocupe de companie.
N -avea rost să se prefacă şi să pretindă că
n-o durea faptul că trebuia să prim ească ves­
tea asta de la verişoara ei, dar nu era nimeni
vinovat de această durere decât ea însăşi. De
fapt, p ân ă la urmă ea fusese cea care în mod
^eliberat se depărtase de casa ei şi care in­
tenţionat îşi făcuse o carieră îm p ingând asta
pân ă la limită. D a r cel puţin dăd ea telefon
acasă regulat ca să vorbească cu m am a ei.
- M a m a ta n-a vrut ca tu să fii îngrijorată,
?i sp use Beth plină de înţelegere, văzându-i
ochii îndureraţi. Ştie cât eşti de legată de un ­
chiul Mark.

10. - Hmm. N u ştiu cum Dum nezeu o sâ-f pootd
convinge s-o io mai încet.
Beth se lumină Io faţă.
- Joke a spus exact acelaşi lucru. E ca ra ­
ghios cum voi doi aveţi aceleaşi reacţii în ace-
a ş i timp, dar dacă sunteţi îm preună nu cădeţi
niciodată de acord, indiferent despre ce e vor­
ba. M i-a d u c aminte că la nunta mea eroţi gata,
gata să vă luaţi la bătaie.
Jamie plecă ochii, studiindu-şi gânditoare
unghiile înainte de a lua sticluţa de ojă .ca să
aplice ultimul strat.
- Da, sp use ea cu grijă, concentrându-şi c-
pcrent întreaga atenţie asupra unghiilor. în ­
totdeauna a fost aşa.
- Nu, n-a fost.
Lui Jamie îi tresări inim a când observă u şo a ­
ra provocare din vocea tui Beth.
- D e oe nu vă mai vedeţi voi doi, Jamie ?
insistă Beth. Asta îi doare teribil pe m am a ta
şi pe unchiul Mark. Şi unul şi altul vă iubesc
otât de mult pe am ândoi. O ricân d se ad u n ă
întreaga familie e clar că ori tu, ori Jake veţi
fi acolo... dar niciodată am ândoi. E ap ro a p e ca
ţi când totul ar fi fost cu grijă plănuit dinainte.
- El bine, nu este aşa, îi spuse Jam ie cu
oip rlm t, scuzându-se ap o i cu un zâm bet când
vftm «hlpul îndurerat al vsrişoarei ei. îmi pare
Kin Am ridicat puţin tonul. N u suport să c ă lă ­
t o r * ^ < ti dvlonul. M a i ales peste Atlantic. Cred
i ft Im ii moi Mifâr de rău de avion.

11. Rău de avion ? Durere şi um ilinţă ar fi fost
mai aproape de adevăr, dar acele emoţii apa r­
ţineau unei fiinţe de mult moarte şi îngropate
pe care ea nu voia s-o dezgroape pentru nimic
în lume.
-O b servâ nd părul roşcat închis, m ătăsos şi
strălucitor al verişoarei sale care era aplecata
a su p ra unghiilor, Beth schimbă, plină de tact.
subiectul şi întrebă cu invidie în g la s :
— Cum Dum nezeu reuşeşti să-ţi faci unghiile
a şa ?
— Nu-i greu. E nevoie num ai de un ochi for­
mat, de o m ână sigură şi de exerciţiu, îi ră s­
punse Jamie, zâm bind în timp ce aplica uşor
ultimul strat de ojă. Şi în fond cine o să mă
angajeze ca decorator dacă vede că nu-s în
stare nici m ăcar să-mi fac unghiile ?
— D a r eu nu reuşesc nici m ăcar să le las aşa
de lungi, ca să nu mai discutăm despre datu!
cu lac.
— Ei bine, doar ştii că eu duc o viaţă m on­
denă, glumi Jamie ridicând uşor dintr-o sp rân­
ceană.
N u era drept ca unei singure persoane să i
se dea atât de mult, gândi Beth, oftând din
cauza risipei de calităţi feminine înglobate in
verişoara ei care pe deasupra declara cu ră­
ceală că nu avea de gân d să se mărite şi că
nu crede în dragoste.
Poate că Jamie nu era frum oasă, în felul ge ­
neral acceptat, dar avea ceva mai mult decât

12. ţ umuseţe. Privind-o, aveai impresia câ priveşti
într-o a p â foarte ad â ncă şi foarte liniştită ; a şa
că te trezeai ţinându-ţi respiraţia şi aşteptând
să a p a râ un cât de uşor val pe suprafaţa ne­
tedă. Jam ie avea o aură de calm şi linişte, dar
nu fusese mereu aşa. Beth îşi mai am intea încă
de adolescenta băieţoasă care fusese Jamie.
căţărându-se în copaci, făcând întreceri, a c o ­
perită tot timpul de tăieturi, zgârieturi şi juli-
turi. Pe atunci ochii ei violeţi râdeau, gura
plină era m obilă iar mişcările ei ca a rg in ­
tul viu.
La zece ani era teribil de invidioasă pe ve-
rişoara ei de paisprezece ani şi pe apropierea
dintre ea şi fratele ei vitreg. C u toate că era la
universitate, Jake tot îşi mai petrecea cea mai
mare parte a timpului liber cu tânăra lui soră
vitregă. Erau apropiaţi într-un fel pe care ea, ca
unic copil, a r fi vrut să-l imite, dar, undeva, pe
parcurs, se întâm plase ceva cu această a p ro ­
piere, şi acum... ce ? Acum , ori de câte ori p o ­
m enea de Jake în prezenţa lui Jamie simţea brusc
cum verişoara ei se închide în sine. C â n d pro­
nunţa num ele lui Jamie într-o discuţie cu Jake,
gura lui lua o expresie cinică şi ochii îi deve­
neau reci şi goi.
- M o n d e n ă ? întrebă Beth, încercând să-i
a scun dă lui Jamie ceea ce gândea. D e c â n d ?
O h, eu ştiu că asta e im presia pe care vrei s-o
laşi, Jamie, dar munceşti mult. Prea mult, după
cum crede unchiul M ark.

13. - M a rk e un dulce, dar e puţin conservator
in privinţa femeilor. El crede câ a r trebui sâ fim
toate ca mama şi sâ ne ocupăm num ai de soţ,
casă şi familie.
Jamie îşi ascun se expresia ochilor, plecân-
du-şi pleoapele cu ge n e lungi ca un evantai
peste pomeţii înalţi şi proeminenţi. Toate astea
îi dădeau, fără s-o ştie, un aer de vulnerabili
tate. O dată, de mult, şi ea îşi dorise de la via­
ţă altceva decât să iubească şi să fie iubită.
- încearcă să iei calciu. Se întoarse spre
Beth, zâm bind uşor şi a lungâ nd u-şi din minte
trecutul.
- C alciu ? Beth părea foarte dezorientată.
- Pentru unghii, îi explică Jamie uşor iro-
r,iCă.
- N -am făcut încă planuri pentru weekend,
spuse Beth schim bând subiectul. M -am gândit
că ai sâ te culci devreme astă seară şi mâine
vor venî la cină nişte prieteni... A b ia aştept să
'e-o prezint pe verişoara mea cea deşteaptă.
Şl... vine şi Jake, desigur, a d ă u g ă Beth în trea­
căt. Ah, am uitat să-ţi spun că familia ultimei
lui prietene locuieşte foarte aproape de noi. E
o fată drăguţă, cam tânără pentru Jake, cu
toate că asta era de aşteptat. Foarte frum oasă
şi foarte am biţioasă.
Slavă Dom nului că se uita în altă direcţie,
gân di Jamie încercând să-şi potolească bătăile
inimii. Jake... va veni aici... primul im puls era
să plece imediat, dar era prinsă într-o cursă

14. şi ştio asta. D acă ar pleca, Beth or ghici tot.
U n a era c a toată familia să ştie că ea şi Jake
se antipatizau, dar...
— Jamie, îţi este rău ? Ai pălit îngrozitor.
— Toţi roşcaţii sunt palizi, răspunse Jamie
aiurea, ascun zâ ndu-se în spatele unei măşti so ­
fisticate. D a c ă M ark e bolnav, mă mir că Jake
ore timp să plece în weekend.
— O h, ei bine, presupun că-i vorba şi de a-
faceri. S e pare că Brierton Plastics va fuzîona cu
com pania tatălui Am andei. D e fapt, a şa s-au
cunoscut Jake şi Am anda. N u e nici un secret
că părinţii ei speră că se vor căsători, dar eu
personal cred că A m anda e prea tânără - are
nouăsprezece ani - şî nu-i decât un copil. N u
credeam că asta va alege Jake. înţelegi tu. Beth
strâm bă din nas. Sigur, unchiul M ark a r vrea
să-f vad ă însurat. El şi mama ta se p lâng tot
timpul că tu nu prea pari să vrei să le dăruieşti
nepoţi.
— Da, pare puţin ciudat, răspunse iam ie in­
diferentă, rugându-se ca Beth să nu simtă ce-i
în sufletul ei. Jake căsătorit... Durerea o sfâşia
îr» c iu d a scutului pe care îl construise d e -a lun­
gul a şa se ani. C e se întâm pla cu ea ? Ştiuse
că ziua aceasta va veni. Acum şase a n i ştia că
Joke vrea să se căsătorească. îşi dorea urt fiu
care să -l urmeze în afacerile pe care tatăl lui
te co n d u se se cu atâta succes. Jake era şi am ­
biţios şi hotărât. Ea ştia asta. Şi era crud, foar­
te, foarte crud, dar ea era acum deasupra du-

15. rerii. Acel Jake pe care îl cunoscuse şi iubise nu
existase niciodată. N u existase decât o faţadă
In spatele căreia îşi ascun sese adevăratul chip.
A şa cum îşi sp usese mereu în ultimii ani, îşi
sp use din nou că cel puţin ea a vu se se norocul
să descopere adevărul înainte de a fi prea târ­
ziu, înainte de a fi prinsă în cap cana unei c ă să ­
torii bazate pe am biţie şi lăcomie.
Acum nu mai e ia naivă ca Ia optsprezece
ani şi cunoştea destul viaţa ca să realizeze c ă
Jake nu era singurul care vroia să se căsă to­
rească din interes, d a r cruzim ea lui deliberata
de a o înşela în încrederea ei...
- O h , Doam ne, su nă telefonul. Stai aici şi
odihneşte-te puţin. A m să-ţi fac un ceai.
Sin gu ră în cam era de oaspeţi pe care i-o
d ăd u se Beth, Jamie se îndreptă spre fereastră
şi privi afară la peisajul de ţară, d a r fără sâ-i
vad ă frumuseţea. O a re fata aceea, Am anda,
ştia cum este Jake cu adevărat sa u fusese şi
ea păcălită ? Zâm betul acela cald şi ironic,
ochii aceia verzi şi reci care d eo dată puteau
deveni fierbinţi şi te ardeau ca focul, g u ra aceea
care ştia să.„
închizând ochii ca să-şi lim pezească g â n d u ­
rile, se agăţă de pervazul ferestrei. O h , D o a m ­
ne, d oa r trecuse de asta, trecuse peste toate.
Acum nu mai era fetiţa prostuţă pe ca-re Jake
o înşelase cu atâta cruzime. El n u mai avea
acum puterea s-o mai răne ască în vreun fel,

16. D a r atunci de ce-i bătea inim a mai repede ?
D e ce oare îşi amintea cu o claritate în sp ă i­
m ântătoare senzaţia pe care i-o dăd ea gura
lui lipită de a ei ?
Sin gu ra ei salvare era convingerea că cel p u ­
ţin nu mai ştia nimeni cât fusese de proastă.
Nim eni nu ştia că fuseseră am anţi ; că Jake îi
şoptise cuvinte de dragoste şi îi prom isese că
se vor căsători, pentru ca mai târziu Jam ie să
cfle de la am anta lui că el vroia s-o ia de so ­
ţie num ai pentru că ştia că tatăl lui urma să-şi
împartă averea între ei, dân du-i şi ei exact la
fel de multe acţiuni ca şi lui Jake. La început
nu voise să creadă în a firm a ţie nedovedite ale
W andei şi îşi im aginase ch ia r că de fapt îl b â r­
feşte pe Jake din gelozie. D a r când se dusese
ia Jake, în apartam entul lui ca să-i sp ună ce
se întâm plase, primul lucru pe care îl.văzuse,
după ce trecuse de uşile lăsate descuiate, fu­
sese im agin ea lui Jake şi a W andei, unul în
braţele celuilalt.
D esigur, Jake o văzuse şi o strigase dar ea
nu se oprise şi fugise disperată la maşină. C o n ­
dusese de la New York la Q ueensm e ad e c a şi
când a r fi urmărit-o diavolul însuşi.
M a rk şi m am a ei erau plecaţi în vacanţă
atunci — o lună de vacanţă în Berm uda — şi
din cauza asta ea şi Jake nu sp useseră nim ă­
nui nimic despre planurile lor. Vroiau să p ă s­
treze surpriza p ân ă la întoarcerea părinţilor lor.
Pe atunci lucra tem porar la o firmă de deco-

17. raţiuni interioare, dar prea rănită şi umilită ca
să mai dea ochii cu Jake, se răzgândise de
a se duce acasă, ştiind că el a r fi venit dupâ
ea şi o luase spre autostrada care duce spre
sud.
Slujba ei nu era prea bine plătită, dar avea
alocaţia de la M a rk şi destui bani în contul
personal din b an că pentru a-şi putea plăti o
cam eră într-un hotel ieftin destul timp ca să-şi
reorganizeze viaţa.
Trim isese o scrisoare scurtă patronului ei în
care explica faptul că voia să lucreze la Londra,
şi una mai lungă părinţilor ei în care Ie expu-
sese planurile ei de viitor. A treia scrisoare eră
pentru Jake şi-i sp unea că făcuse o greşeală,
că nu era încă pregătită să se aşeze la casa ei
şi că îşi dorea libertatea şi să-şi facă o carieră.
Fusese prea rănită şi prea m ândră ca să pom e­
nească de W anda.
C â n d părinţii ei se întoarseră din Bermuda,
trei săptăm âni mai târziu, ea se înscrisese deja
ia un curs pentru învăţarea tehnicilor de pictu­
ră şi design, pe care acum se baza activitatea
ei ; gă sise o cam eră îm preună cu încă două
fete, la panoul de la colegiu ; îşi tăiase părul
lung p ân ă Ia umeri ; îşi schim base felul de a
se îmbrăca, înlocuind stilul ei de fetiţă sim plă
şi sportivă cu cel a l unei femei recî şi sofisticate
care voia să devină.
Părinţii ei fuseseră puţin surprinşi, dar ea le
explicase motivul pentru care luase această ho

18. târâre aş-a brusc, sp unând u-ie că se gâ n d e a ia
asta de luni de zile dar câ ab ia atunci, când
ei se aflau în Bermuda, se decisese.
La început se su pâraserâ puţin ; M a rk in
special dore a ca ea sâ răm ână apro ape de
casâ. N u era nevoie ca ea să-şi câştige existen­
ţa şi cu toate că de nu ştiu câte ori în acele
luni a r fi dat orice ca să se poată întoarce a c a ­
să, gân d ul că trebuia să dea ochii cu Jake o
oprise. în seara în care îl găsise cu altcineva,
fccuse un le g ă m â n t: să nu-l mai vadă niciod a­
tă p ân ă în momentul în care nu va mai simţi
nimic pentru el... absolut nimic.
Urm ătorii şase ani fuseseră foarte plini. La
colegiu se împrietenise cu un alt student, Ralph
Howard, şi Ralph era acum asociatul ei în a fa ­
ceri. Se înţelegeau foarte bine, iar relaţia lor
era com odă şi fără pretenţii. Unii dintre prie­
tenii lor credeau că fuseseră amanţi, dar nu
era aşa. Ralph era pentru ea fratele pe care
nu-l avusese niciodată, iar relaţia cu el era
total diferită de adoraţia pe care o avu sese
pentru Jake.
M u n c a lor asid uă d ăd u se roade a ş a c ă acum
erau nişte oameni de afaceri, de succes şî cu
o viaţă m ondenă foarte bogată. M ulte din pe­
trecerile pe care le dăd eau sa u la care mer­
geau aveau drept scop afacerile. Jamie ştia că
formau un cuplu reuşit dar bizar. R alph era
înalt şi blond şi avea ochii veseli şi albaştri.
Arăta mai mult a jucător de rugby decât a orice

19. altceva-; era m usculos şi avea oase mari. 11
am uza întotdeauna când vedea că alţi bărbaţi
o tratează pe Jam ie ca pe un vas de porţelan.
S c u n d ă şi cu oase mici şi picioare subţiri, pă­
rea mult mai firavă decât era de fapt.
Ea nu infirmase niciodată credinţa celorlalţi
care erau convinşi că ea -şi Ralph sunt am anţi’
Era o cale sigură de a-i ţine Ia distanţă pe alţii
fără a-i ofensa. Ştia că Ralph era curios în
legătură cu viaţa ei sentimentală - sau absenţa
ei - dar îi respectase întotdeauna tăcerea. El
n u ştia nimic despre trecutul ei. Ea nu-i pome­
nise niciodată de Jake, cu toate că el cunoştea
istoria familiei ei ; despre căsătoria mamei sale
cu patronul acesteia care era pe atunci văduv
şt avea un fiu în vârstă de unsprezece ani. Beth
şi Richard 51 cunoşteau pe Ralph, care venise s
cu Jamie la botezul Iui Sarah. Jake fusese no- j
sul, dar în afară de scurtul moment când el j
ţinuse copilul şi apoi îl trecuse lui Jamie, in j
rest se ţinuseră departe unul de altul.
Crisp ân d u-se puţin, Jamie se gândi că tre­
buie să fie greu să-ţi fie descoperit brusc ade­
văratul chip, a şa cum păţise Jake. D a r greu sau
nu, asta nu-l oprise să o privească rece şi d is­
preţuitor, după cum îşi amintea acum. A ro g a n ­
ţa lui era cu adevărat de necrezut I O a re el se
gân d ise vreodată ce s-ar fi întâm plat dacă ea
s-ar fi dus ta M ark să-i sp ună că fiul iui o se­
dusese şi o lăsase intenţionat să creadă că o
------ :--------------------------- t 9 __--------------------------- -—

20. iubea şi o dorea când de fapt tot ce dorea e!
era partea ei din averea tatălui lui ?
D a r ea nu putuse sâ facă a şa ceva. Şi m am a
ei şl M a rk îl ado rau pe Jake şi adevărul i-ar fi
frânt Inim a lui Mark. M a i presus de toate, M ark
era un om cu adevărat cinstit, iar descoperirea
câ fiul Iul nu era Ia fel !*ar fi rânit cumplit.
A şa că ea tăcuse şi se străduise să-şi croiască
o viaţă nouă, sâ-şi gă se a scă noi ţeluri, sâ-şi
sp ună şi să şi creadă că ceea ce dorea cu ad e ­
vărat de la viaţă era o carieră şi încă de succes.
Am urgul de toam nă târzie se transform a
repede în întuneric, ream intindu-l cât de p u ­
ţin răm ăsese pânâ la sfârşitul anului. C u n o s­
cuta durere provocată de gân dul Ia evenim en­
tele din trecut era am plificată acum de o sum ­
bră disperare. Trecuseră, slavă Dom nului, şase
ani de atunci, şi tot nu se simţea mai bine.
Tot ce reuşise să obţină era abilitatea de a se
închide în sine şi de a se preface faţă de res­
tul lumii câ durerea ei nu există.
Alte fete de vârsta ei suferiseră traum e sim i­
lare şi îşi reveniseră ; cunoscuseră alţi bărbaţi,
î$i întem eîaseră alte relaţii. D e ce oare ea nu
reuşise niciodată să gă se a scă pe altcineva care
să-l scoată pe Jake din inîm a ei ?
Poate că sentimentul că a fost trădată era
mai puternic din cauza faptului că Jake nu ero
num ai prima ei dragoste şi primul ei amant,
ci şi persoana cea mai apro piată de ea şi deci
t'ăda rea lui nu-i răpise num ai iubitul ci şi fra-

21. tele, prietenul, stânca de co're se sprijinise în­
totdeauna.
Lucrurile erau înrăutăţite de faptul că îl iu­
bise nebuneşte şi crezuse în el atât de sincer
încât nu s-a lăsat convinsă nici o secundă de
afirmaţiile W andei. In definitiv, ştiuse că în a­
intea ei mai existaseră alte fete in viaţa lui ;
era cu opt ani mai mare decât ea, fusese la
universitate şi, în plus, faptul că era un bărbat
cu o evidentă aură de magnetism sexual, făcea
ca o viaţă de celibatar să fie o imposibilitate
pentru el.
Păcat de biata fată care se va mărita cu
el, gân di Jamie plină de am ărăciune. Jake nu-i
va răm âne credincios prea multă vreme, cu atât
mai mult cu cât ea nu e decât o naivă fată
de nouăsprezece ani.
C u toate că nu observaseră atunci când fă­
cuseră dragoste, reconstituind acum totul, realiză
că întotdeauna existase o urmă de reţinere în
felul în care el o atingea, o uşoară crispare
care venea probabil din faptul că, fără nici o
îndoială, lipsa ei de experienţă îl enerva. Pe
atunci nu fusese conştientă de asta şl nu se
gân d ise decât la m area ei bucurie de a avea
dovada că el o îubea. Sim pla atingere a de ge ­
telor lui pe pielea ei o um plea de plăcere şi
fericire şi în naivitatea ei crezuse câ şi el se
simţea la fel şi câ motivul pentru care făcea
atunci dragoste era acelaşi cu al ei, adică fap­
tul c â nu mai putea aştepta ca sâ-şi împli*
nea scâ iubirea.

22. El cvusese multă răbdare cu ea şi fusese
foarte atent şi blând, dar de fapt de ce n-ar
fi fost, gân di ea acum, plina de am ărăciune.
N u a r fi servit scopurilor lui sâ o sperie şi de­
sigur câ avea întotdeauna la dispoziţie femei
ca W a n d a jca re sâ-i ofere satisfacţia pe care
ea nu i-o putea da.
Cutrem urându-se puţin, Jamie se întoarse de
la fereastiă, dureros de conştientă de faptul
co gândurile ei luaseră o cale periculoasă. Lă­
sase trecutul în urma ei şi acolo şi trebuia sâ
rămână. C u toate că în braţele lui Jake se în ­
fiorase de plăcere şi îşi dorise m ângâierile lui,
nici unul din bărbaţii cu care se mai întâlnise
în ultimii şase ani, nu-i trezise nici cel mai uşor
interes sexual. Era ca şi când acea parte din
ea îngheţase sau poate pur şi sim plu nu mai
exista, gân di ea dezorientată, dar în definitiv
ce altceva era sexul decât o altă poftă ? îşi
pierdea oare cineva timpul gân d in d u-se de ce
n-are poftă de m âncare ? La fel cum unii se
m ulţum eau numai cu câteva ore de som n pe
noapte, în timp ce alţii aveau nevoie de opt
ore, aşa şi ea putea trăi fără sex. Era ceva
simplu şi banal.
Poate că aşa era, dar o voce timidă din
ad â n cu l sufletului ei o întrebă : D a r dra­
gostea ? Iubirea ? Buzele ei tremurară. Dar,
de fapt, ce era dragostea ? Emoţia aceea peri­
culo asă ca un delir pe care Jake o trezise în

23. ea ? D a c â da, atunci era mult mai bine fără
ea. D a r nu reuşise aceastâ performanţă de a scă­
pa de emoţia aceea, îşi reaminti ea; chiar şi nu ­
mai num ele lui Jake pronunţat de altă persoană
era suficient pentru ca muşchii să i se con*
tracte şi pulsul să I se accelereze. Motivul pen­
tru care îl evitase cu atâta asiduitate, din mo­
mentul în care fugise atunci, nu era faptul că
îl ura ci faptul că era îngrozită că se va trăda
în faţa privirii lui experimentate iar el va afla
că este încă vulnerabilă. C ât timp Jake nu ştia
că ea încă îl mai iubeşte, se simţea mai în si­
guranţă cu toate că nu-şi dădea seam a de ce.
Şi în plus, ce importanţă puteau avea sentim en­
tele ei pentru el ? D o a r nu încercase niciodată
să ia legătura cu ea sau să-i ofere vreo expli­
caţie.
Prim ise totuşi o scrisoare de la el, care so ­
sise puţin după ce îi trimisese acel bilet, dar
ea nu o citise. O a re el crezuse m inciuna ei
care sp unea că plecase pentru câ era prea
tânără ca să se mărite ? Oricum , m ândria ei
fusese călcată în picioare, iar faptul că el nu
făcuse nici o încercare de a se justifica era o
dovadă sigură că afirmaţiile W andei fuseseră
adevărate.
Iar a dou a zi urm a să-i vadă pe el şi pe
prietena lui. Avea oare tăria să dea ochii cu
el ? Avea altă alternativă ? D a că pleca, Beth
avea toate m otivde sâ facă speculaţii şi în
plus nu avea de ce să se teamă. Nim eni din

24. familie nu ştia despre scurta lună de extaz pe
care el i-o dăruise înainte ca m inciunile şi în ­
şelătoriile să-i despartă. N um ai ea şi Jake ştiau
despre acele seri petrecute în apartam entul a-
cestuia cân d ea uita de toate în braţele luî şi
îi simţea mâinile pe piele, când el îi spusese
că nu aşteptase decât ca ea să crească şi să-l
vadă ca pe un bărbat şi nu doar c a pe un
frate vitreg.
Se făcuse întuneric. O a re de când stătea
a şa privind în gol ? S e uită la ceas. A pro ape
de o oră. Probabil Beth se întreba de mult ce
face.
Cel puţin i se acordaseră câteva ore ca să
se pregătească. Privi spre valiza pe care o lă ­
sase pe pat, se îndreptă spre ea şi o deschise.
V enîse direct la Bristol d u p ă o scurtă oprire în
apartam entul ei din Londra, cu ocazia căreia
făcuse un duş apoi din nou, bagajele.
La N ew York avusese suficient timp liber ca
să facă ceva cumpărături. G ân d in d u -se la a
ceastâ vizită cum p ărase o bluză pentru Beth
şi o d ră g ă la şă păp uşă pentru fina ei.
Se a p u că să despacheteze cu m işcări auto­
mate şi cu mişcări îndelung exersate. In valiză
se crfla nou a rochie, de la casa de m odă Calvin
Klein, pe care şi-o cum p ărase la New York.
O luase cu ea sub un im puls de moment. Era
un jerse de mătase albastru închis, care nu
părea cine ştie ce, dar care se mula pe corpul ei
şi reflecta neobişnuita culoare a ochilor ei. Era

25. o rochie sofisticata care aproape merita să fie
descrisâ drept sexy. Se decise sâ o îm brace în
seara care urma. O ricare erau sentimentele ei
personale, nu vroia ca Jake sâ nu se convingă
de faptul câ vechea Jamie dispăruse. Aşezând
rochia pe um eraş se felicită pentru experienţele
care o învăţaseră de-a lungul anilor cum sâ
desfăşoare un flirt uşor fără să se angajeze
prea m ult Dacă-şt cunoştea bine verişoara,
atunci Beth se gân dise deja la un eventua'
partener pentru ea, pe care urma sâ l-l pre­
zinte la cină.
In mod normal s-ar fi purtat rece şi distant cu
el, dându-i de înţeles că nu era d ispu să să se
implice in vreo relaţie, nici m ăcar pentru o |
seară, dar seara care urma...
O auzi pe verişoara ei oare o striga din uşa
dormitorului ş*i după ce îşi com puse o expre­
sie de calm şi seninătate, se duse să deschidă
uşa.
— Sa rah s-a trezit, ii spuse Beth, ţinând h
b raţe fetiţa cu ochi albaştri pentru ca jamie
să o poată vedea mai bine.
— Doam ne, ce mult a c re sc u t!
D u p ă câteva secunde de nehotărâre, fetiţa
începu să zâm bească.
— E ora de baie, îi explică Beth, privind cu
drag la căm ăşuţa im aculată şi pantalonaşii de
caşm ir ai copilului. îmi pare rău că sunt o gaz­
dă a şa săracă. D a c â vrei să cobori în sufra­
gerie..;

26. - C eea ce vreau sâ fac, ii spuse Jamie,
ferm, este să te ajut sâ-i faci finuţei mele baia.
fa definitiv, spuse ea cu şi mai multă blândeţe
atingând cu vârfurile degetelor pielea fină a
copilului, sunt naşa ei. Da, şi tocmai mi-am
amintit că i-am a d u s un mic dar de la New
York.
A lungân du-şi-l pe Jake din minte, Jam ie în­
tinse mâinile şi o luă pe Sarah din braţele
mamei sale.
— Haide, îi spuse ea fetiţei. E timpul ca tu
şi cu mine să începem să ne cunoaştem mal
bine, tânără dom nişoară.

27. C A P IT O L U L 2
- Jamie, eşti un înger, sp use Beth cu răsu­
flarea tăiată, privind vaza cu flori pe care Ja­
mie tocmai o aşezase pe m asa din sufragerie.
Draperiile lungi de catifea fuseseră trase ;
Jam ie strânse din buze în timp ce controla a ra n ­
jamentul floral.
- C u Sa rah de care trebuie să am grijă,
niciodată nu-mi mai răm âne timp pentru detalii
ca florile, spuse Beth mişcată. Richard va avea
un şoc atunci când o să vadă ce avem Ia masă.
M ă tem că tot ce reuşesc eu să pregătesc este
ceva foarte simplu. Iţi sunt cu adevărat foarte
recunoscătoare pentru tot ce ai făcut. D a r mă
simt teribil de vinovată. Trebuia să te odihneşti
aici.
- M i-a fâcut plăcere, sp use Jamie plină de
sinceritate. E multă vreme de când n-am mai
fost lăsată să mă desfăşor într-o bucătărie.
- Sigur, uitasem că m am a ta te-a învăţat
să găteşti. N u-i de mirare că te descurci atât
de bine.
- Adecvat dar nu inspirat, îi răsp unse Jamie,
resp ingând complimentul.

28. Sufrageria casei. Iul Beth şi Richard era de
mărime potrivită, dar foştii proprietari fus-eseră
ce! puţin originali în alegerea decorului. Pe­
reţii şi tavanul erau crem, fără a pune în va ­
loare încântătorul tavan -înalt şi superba cor­
nişă.
- C am era asta e groaznic de mohorâtă, co­
mentă Beth pe un ton critic şi strâm bând din
nas. Toată casa trebuie redecorotă, dar eu nici
nu ştiu de unde să încep.
- O să stăm m âine liniştite de vorbă, pro­
mise Jamie.
- E Richard, exclamă Beth, când se auzi so ­
neria de la uşă.
- Cred că a r fi mai bine să mă duc su s şi
să mă pregătesc, sp use Jamie, zâm bindu-î cald
soţului verişoarei ei când acesta intră în c a ­
meră. Lui Jamie îi plăcea Richard oare sem ăna
cu un ursuleţ rotofei, dar care în realitate era
un om de afaceri foarte abil, care îşi ado ra
soţia şi fetiţa.
Lăsâ ndu-i singuri, Jam ie urcă repede în c a ­
mera ei. Intr-o oră şi jum ătate Jake urm a să fie
acolo. D eja inima ei bătea repede şi nere­
gulat. Degetele îi trem urau cân d deschise
uşa dormitorului. N u -I va lăsa să observe cât
este de afectată. V a fi rece şi indiferentă faţă
de el. Trebuia să fie.
- Vai, splendidă rochie I Beth făcu ochii
mari în timp ce o cerceta pe verişoara ei, a d ­
m irând cu invidie jerseul de mătase care se

29. mula pe trupul suplu al lui Jamie. C um D u m ­
nezeu reuşeşti sâ te menţii aşa de suplâ ? în­
treba ea necâjitâ. Eu am cel puţin şase kilo­
gram e în plus.
— D acâ-i aşa, atunci mie a şa îmi placi, îi
răspunse Richard soţiei lui, intrând în bucătă­
rie şi sârutând-o pe Beth. Mmm, ce bine miroase.
— Ei bine, poţi sâ-i mulţumeşti lui Jamie. Ea
s o ocupat de m âncare in seara asta. îi spuse
Beth.
Jamie ştia câ urm au sâ fie opt în total. Jake
şi prietena lui, doctorul din localitate şi soţia
lui, fratele acestuia care locuia la ei în urma
unui accident de circulaţie, Jamie, Beth şi
Richard.
Beth ii sp usese foarte puţine despre subiectul
lan Parsons, explicându-i câ era ge o log şi lu­
cra în strâinâtate şi câ fusese implicat într-un
accident de circulaţie în care soţia lui îşi pier­
d use viaţa.
— lan a fost rânit foarte grav, dar acum e
iar pe picioare. Accidentul o avut loc acum
optsprezece luni şi de atunci locuieşte cu Sue
şi Chris. E mai d e gra b â tâcut şi retras, o aver­
tiza ea pe Jamie. Su e zice câ se considera
vinovat pentru m oartea soţiei sale. Erau pe
punctul de a se dsspârţi când s-a întâm plat
nenorocirea şi el crede câ dacâ nu s-a r fi cer­
tat, soţia lui n-ar fi ciocnit maşina.
------ --------- 29---------------

30. Jamie era in bucătărie şi se ocupa de primul
tel de m âncare pe care il pregătise, când auzi
loneria de la intrare.
U şa bucătăriei era deschisă şi ea o auzi pe
Beth deschizând-o pe cea de la intrare, Iar
oielea i se făcuse ca de g ă in ă când recunoscu
vocea joasă şi tărăgănată a bărbatului care-i
răspunse lui Beth la caldele salutări. Jake
scşise I
Se bucură că, fiind în bucătărie, nu era ne ­
voită să iasă şi să-I salute. D a r în definitiv nu
acesta era motivul pentru care se oferise să
pregătească ea m asa ? Putea să-i păcălească
De alţii, dar pe sine nu.
- C e bine miroase, îl auzi ea pe Jake repe­
tând, fără să ştie, complimentul lui Richard. U i­
tase cât de catifelată şi totuşi ironică putea fi
vocea lui. O durea tot corpul şi simţi o dorinţă
puternică de a deschide uşa din spate şi de o
fugi.
C a şi când ar fi ştiut, Beth intră în bucătărie
iar Jamie se încordă toată dându-şi seam a că
nu are la dispoziţie decât foarte puţine secunde
oa sâ-şi pregătească apărarea.
Toţi patru intrară în cam eră. Jamie era cu
spatele la ei, prefăcându-se că toată atenţia ii
era concentrată asu p ra gătitului, deşi în reali­
tate nu era conştientă decât de prezenţa lui
Jake. Putea aproape să simtă mirosul trupului
său, gân di ea febril, ştiind datorită unui a! şa ­
selea simţ că el era cel caYe se afla cel mai

31. a p ro ap e de ea. Trebuia să se întoarcă şi să
dea ochii cu el.
— Jake. Jamie îi zâmbi convenţional şi mai
mult politicos decât cu plăcere. M i s-a părut că
ţi-am recunoscut vocea.
Ea nu-i întinse m âna şi în loc de asta luă
o lingură şi îşi făcu de lucru.
Jake era ca un câm p magnetic, gândi ea
înnebunită, forţându-se sâ-î susţină privirea rece
şi cinică. Asta o făCu să-şl piardă toată ener­
gia şi rezistenţa. Ultima oară când îl văzuse
fusese la botezul lui Sa rah dar atundi stătuse
foarte puţin, plecând cu mult înainte ca petre­
cerea să se termine, sub pretextul câ trebuia
să prindă un avion spre Statele Unite. Atunci
avusese la dispoziţie săptăm âni de zile ca să
se pregătească, săptăm âni în care îşi învăţase
simţurile sâ-i înregistreze prezenţa şl apoi sa
o ignore.
Deo dată simţi că tremură şi că are un fel
de fierbinţeală. O ch ii lui verzi se îngustaseră şi
privirea lui îngând urată se plim ba încet peste
rochia ei de m ătase care se mula pe sâni şi pe
coapse.
— N u-i a şa că Jamie arată superb ?
C h ia r şi Beth părea afectată de tensiunea
care dom nea în bucătărie, şî avea vocea a scu ­
ţită şi respiraţia întretăiată.
Fără să-şi ta ochii de Ia ea, Jake sp use cu
răceală :
— E prea slabă.

32. Vorbea despre ea ca şi când ar fi fost totd
incapabilă sâ aib â emoţii şi sentimente. O duru
otât de tare încât se simţi sfâşiatâ în bucâţi.
N u trebuia sâ-l lase sâ se poarte aşa cu ea.
Lui Jake îi plăcuse întotdeauna sâ o dom ine şi
sâ-i dicteze, ştia asta, şi i-ar fi plăcut sâ facâ
Ic fe! şi acum, numai pentru sim pla plâcere de
a o umili. N u putea sâ accepte asta. Trase
adâ nc aer în piept, ream intindu-şi câ acum era
o femeie de afaceri foarte sofisticată, şi nu un
copil care-l ado ra în tăcere, şi punând jos lin­
gura se întoarse spre fata frum oasă şi blândă
care stătea neliniştită între Jake şi Beth,
— Nim eni nu pare să aib ă de gâ n d sâ ne
facă cunoştinţă, sp use ea zâmbind. Eu sunt
Jamie, şi cred că tu trebuie să fii Am anda.
Fata, pentru că asta era, gân di Jamie cer-
cetându-i piele«a curată şi gura de copil, zâm b‘
nevinovat.
— M â bucur sâ te cu nosc ; am auzit atâtea
despre tine de la m am a ta şi de la tatăl lu>
jake.
Pe Jamie o cuprinse o durere neaşteptată şi
devastatoare. C â n d Beth sp usese că Jake are
de gâ n d să se aşeze, e a nu o crezuse cu a d e ­
vărat, d a r era evident c ă Jake o dusese pe
Am anda şi la Q ueensm eade.
— Am ândo i sunt foarte mândri de tine, co n ­
tinuă vocea cu respiraţia tăiată, devenind ceva
mai puternică atunci c â n d a d ă u g ă : Te invi­
diez. M i-a r place să fac ceva la fel de intere-

33. sânt ca tine. Tata nici m ăcar nu mă lasă sâ
merg la universitate. Sp u n e câ aş lua locul alt­
cuiva şi câ oricum nu va trebui niciodată, să
muncesc. A m an d a oftâ, în timp ce peste ochii
ei albaştri se lâsâ o umbrâ. Deodatâ, împotri­
va voinţei ei, Jamie se simţi atrasâ de ea.
Clopoţelul de la uşâ sunâ din nou, iar Jamie
se întoarse iar spre aragaz, în timp ce Bfth ţi
conducea pe toţi înapoi în hol.
Trecuse, şi ea supravieţuise, dar nu se putea
relaxa. Nervii ei erau încordaţi şi o durea tot
trupul şi sufletul.
Auzi din nou uşa bucâtâriei şi spuse tremu­
rând :
- Beth, mâ tem câ am cea mai teribilă d u ­
rere de cap. Vrei sâ supraveghezi tu m âncarea
pân â mâ duc sus sâ iau o codeinâ ?
- Beth e ocupatâ să servească invitaţii cu
băuturi. Cuvintele laconice şi nepâsâtoare n-a-
veau importanţâ. Im portant era faptul câ Jake
se afla acolo, în bucâlârie cu ea. U n moment
râm ase încremenită, simţind cum o pândeşte
primejdia, dar era prea zâpâcitâ ca sâ ghicească
din ce direcţie urma sâ vinâ.
- M -a trimis sâ te întreb ce bei.
O uşoară batjocură îi sublim e cuvintele.
O h, Beth, gân di Jamie nefericită. Te amesteci
în ceva ce nu înţelegi.
- Cred câ e de părere că o data ce suntem
naşii lui Sarah, a r trebui să ne înţelegem mai
bine.

34. Slavă Dom nului că avea scuza că su prave­
ghează m âncarea şi nu trebuia să se întoarcă
să-l privească.
El îi ignoră comentariul şi îi spuse sec :
- M a rk e îngrijorat din cauza ta. Ştii că nu
se simte bine ?
- Da. Bine că tremuru! vocii ei putea fi pus
pe seam a grijii pentru tată! ei vitreg. Beth mi-a
spus aseară. C ât de grav e, Jake ?
Se văzu nevoită sâ se întoarcă şi sâ-l pri­
vească, dar a pro ape sări înapo i văzându-i m ânia
şi dispreţul din ochii reci.
- C â mult îţi mai pcsâ, spuse e! tăios. D e
când nu te-ai mai dus sâ-I vezi, Jamie ? U n
an, optsprezece luni ?
- Am fost ocupată, am...
- Prostii ! Degetele Iui se înfipseră în bra­
ţul ei într-un moment în care nu era atentă.
N -ai venit a c a să pentru că nu suporţi să mă
vezi pe mine, nu-i a şa ? N u-i acesta adevărul ?
Ea simţi că nu mai suportă durerea, şocul şi
umilinţa generate de faptul că el ştia ce simte
faţă de el. D a r uitându-se în ochii lui d esco­
peri d oa r m ânie în ei, nu batjocură sau dispreţ
cum se aştepta.
Trase a d â n c aer în piept, încercând sâ-şi
stăp ânească nervii.
- Eşti ridicol, Jake, îi sp use ea fără expresie.
- D a ? Dovedeşte-o, o provocă el aspru.
Vino a c a să de Crăciun.

35. Refuzul îi veni pe buze, dar nu reuşi să-!
rostească. Trecuseră şa se ani de la ultimul C ră ­
ciun petrecut acasă. Şa se ani. Şi ce mult ii
plăceau Crăciunurile cu familia.
- M ă c a r o dată în viaţă nu mai fi a şa groaz­
nic de egoistă şi pune pe altcineva pe primul
plan, ii ceru Jake brutal. Tata e un om bolnav,
lamie, şi îi este dor de tine.
Ea il privi în faţă dezarmată. G u ra lui era
crispată şi ochii umbriţi. Părul lui des şi foarte
negru arăta ca şi când avea nevoie sâ fie tuns
Pare obosit, observă ea, ieşind o clipă de sub
puterea m agnetism ului căruia îi fusese otâta
timp sclavă şi reuşi să-l privească, dar ca pe
a altă sim p'ă şi vulnerabilă fiinţă om enească.
E! îi dăd u drumul şi impulsivă, ea simţi nevoia
să-! atingă, să m ângâie şi să îndepărteze c u ­
tele de pe fruntea fui, dar imediat am ără ciu­
nea luă locul com pasiunii. Era uşor pentru e!
sc o critice şi să o condam ne. El nu trebuio
so în d u re tortura ei dacă se ducea a c a să şi
dccâ oetrecea C răciun ul sub acelaşi acoperiş
cu el.
- Eu...
- D a c ă din cauza mea îţi faci griji, îi spuse
el încruntându-se cu răceală, n-ai motiv?. M andy
va fi şi ea acolo, aşa că nu va trebui să-ţi p e ­
treci tu timpul cu mine.
- Eu...
- S ă fii acolo, Jamie, o avertiză el. N u pe
mine mă pedepseşti dacă nu vii, sâ ştii. Ochii

36. lui erou plini de furie şi batjocura. Arăţi tu oa
o femeie de afaceri sofisticată, îi spuse el re­
pezit, d a r în sinea ta tot un copil cârcotaş şi
răzgâiat aî rămas.
Ea îi privi cum părăseşte bucătăria, ou un
nod in gât din cauza plânsului reprim at Cum
îndrăzneşte să-i vorbe ască aşa şi s-o acuze ?
Lăsâ nd la o parte groazn ica cruzime de-a trece
peste tot ce-i făcuse ca şl când nici n-ar fi
e x ista t! E! ştia de ce se ţinuse ea departe, d s
ce nu putea îndura să se întoarcă în locul în
oare fusese nebună de fericire, dar o trata oa
şi când ea s-ar fi com portat ca un copM c a ­
pricios şi atât. Sâ -l pedep sească ? Nim ic din
oe-ar putea ea sâ facă nu !-ar putea pedepsi.
O a re e! credea că nu-şi dâ seam a de asta ?
D u p ă ce terminară cina şi ceilalţi musafiri
plecară, Jake anunţă ca din întâm plare :
- Apropo, v-a sp us Jamie câ anul aoesta de
C răciun vine cu noi la Q ueensm e ade ?
Peste masă, ochii lui o avertizară că e mai
bine să nu-i contrazică afirmaţia. Beth îi privea
îmbujorată şi emoţionată.
- M ă tu şa M argaret va fi teribil de încântată.
O h, Jamie, i-a fost a ş a de dor de tine. Desigur,
şi noi o sâ mergem. Poţi sâ vii cu noi cu m a­
şina dacă nu vrei să mergi cu m aşina ta. Ştiu
că mai sunt două luni pân ă atunci, dar...
- Jamie va veni îm preună cu mine. Trebuie
oricum sâ trec prin Londra s-o iau pe M andy.

37. C u alte cuvinte, nu voi avea posibilitatea
sâ-mi găsesc o scuză în ultimul moment, gândi
Jamie am ărâtă, evitând să se uite la el.
M a n d y şedea chiar lângă ea şi auzindu-I pe
Jake, faţa î se lumină de un zâmbet mulţumit.
- Sun t a şa de bucuroasă că vii şi tu, îi şopti
ea lui Jamie. Jake e a şa de sever uneori. Făcu
o mutră necăjită şi apoi se înroşi văzând ex­
presia mirată a lui Jam ie. Tata e un om foarte
bogat ; el e de părere că femeile nu se pot
descurca în problem e financiare... E mai de
m odă veche. Vrea ca eu să mă mărit şi se pare
că-l consideră pe Jake candidatul ideal. N j
cred că a r trebui să-ţi spun toate astea.
Jamie observă privirea puţin nervoasă pe care
fata i-o aruncă lui Jake, care stătea de vorbă
cu Richard.
- îmi place Jake, dar e teribil, nu-i aşa ?
U neori am impresia că nici nu ştie că sunt cu
el. Şi nu mă iubeşte.
- Atunci n-ai motive să-ţi faci griji, nu-i
oşa ? întrebă Jamie. Se simţea ca şi când a r fi
nimerit în mijlocul unei farse macabre. D e ce
Dum nezeu se hotărâse M a n d y sâ i se confeseze
tocmai ei ? Privi chipul fetei şi observă că ne­
liniştea şi nesiguranţa ei încă nu dispăruseră.
- Jake vrea să se însoare, îşi doreşte un fiu.
un nepot pentru tatăl lui, cred, şi... Ei bine, e
o şa de greu să-ţi susţii punctul de vedere în
faţa lui, nu ?

38. O h, da, o şa este, recunoscu Jamie în sinea
el. Jake putea sâ fie îngrozitor de hotârât şi de
încăpăţânat dacâ cineva i se opunea şi, ea p u ­
tea înţelege bine cum de aceastâ fatâ tânârâ
şi mai degrabâ timidâ putea fi zâpâcitâ de el,
mai ales dacâ respectiva câsâtorie era a p ro ­
bată şi de părinţii ei.
- N u mă simt suficient de matură ca să mă
căsătoresc, se confesă ea lui Jamie. Vreau să
fac ceva cu viaţa mea, nu ştiu încă ce, dar cu
siguranţă nu vreau să mă mărit. Sigur, la înce­
put m-am simţit m ăgulită că Jake părea oare­
cum interesat de mine, dar el nu mă vrea cu
adevărat.
— Să p tă m â na viitoare merg cu m am a la
Londra după cumpărături. Pot să trec pe la tine
sâ te văd ? Eu n-am cu cine să pot să vorbesc,
iar tu eşti sora lui Jake. Trebuie să-l cunoşti
foarte bine.
Destul de bine ca să ştie că această copilă
n-ar fi în stare să-i reziste Iui Jake dacă acesta
şi-ar întoarce întreaga forţă, voinţă şi p e rson a­
litate împotriva ei. Bunul simţ îi sp unea să nu
se am estece pentru că asta ar însem na şi mai
multă bătaie de c a p pentru ea. Nu avea deloc
poftă să a u d ă confidenţele copilăreşti ale lui
M andy, dar privind chipul nenorocit al fetei
simţi că şovăie şi un moment mai târziu scria pe
o hârtie adresa şi num ărul de telefon cu toate
câ în acefaşi timp îşi sp unea câ nu face bine
ce face.

39. - Tu şi M an d y păreţi să vă înţelegeţi foarte
bine. C e părere ai despre ea ?
Jamie nu trebuia să privească peste umăr ca
să înţeleagă că Jake stătea în spatele ei. Acel
radar delicat funcţiona ca de fiecare dată când
el se apropia de ea.
Se uită spre cealaltă parte a camerei, unde
M an d y stătea de vorbă cu Beth, înainte de a
răspunde.
- Cred că este fermecătoare, sp use ea scurt,
în cele din urmă.
- Presupun că vrei să insinuezi că e mult
prea fermecătoare pentru mine.
Jamie nu avea nevoie să se uite la el ca să-şi
dea seam a că avea întipărită pe chip o expre­
sie am uzată şi batjocoritoare.
- Prea fermecătoare. Prea inocentă şi mult
prea vulnerabilă, Jake, spuse ea cu maximum
de răceală în glas. D a r sunt sigură că nu-i ne­
voie să-ţi spun eu toate astea. C eea ce mă în ­
grijorează puţin e şi faptul că e şi foarte inte­
ligentă. Ce-ai să faci oare când va descoperi
totul ?
- Căţea ! Insulta era laconică, fără furie sau
emoţie. Tot singură, nu-i a şa ?
Întrebarea era nepăsâtoare, rănind-o pentru
că sublinia singurătatea vieţii ei.
- A şa îmi convine mie, îi spuse ea cu ră­
ceală.
- Tot femeia am biţioasă care face carieră.
Credeam câ ţi-a mai trecut. E ciudat câ eu nu

40. mi-am dat niciodată seam a când erai în creş­
tere, câ ai atâta ambiţie.
— D a ce s-o fi făcut ? Nici eu nu ţi-am cu­
noscut o mulţime de trăsături.
EI îi veni în faţă, încruntându-se Ia Ironia ei.
— C a da exemplu ? o întrebă e*! aparent
calm.
Era prea mult. Indu rase deja prea multe pen­
tru o singură seară ; capul o durea îngrozitor.
EI ştia foarte bine ce făcuse ; şi atunci de ce
vroia s-o facă sâ sp ună ea ? Ii făcea plăcere
s-o scoată din minţi ?
— N u vreau să „vorbesc despre asta. Se ri­
dică repede în picioare, resimţind foarte acut
apropierea Iul şi crezând că se sufocă. Intrată
în panică, încercă sâ treacă pe lângă el dar
descoperi că trupul Iui îi bloca drumul. închise
ochii din cauza cumplitei dureri de cap şi în ­
tinse o m ână ca să se sprijine de ceva. Totu!
îi scăp a de sub control şî se învârtea nebuneşte
în jurul ei. Singura realitate pe care o mai' per­
cepea era vocea fermă a Iui Jake şi se a g ă ţă
de această voce ca un înecat de frânghia sa l­
vatoare, lâsându-se m oale în braţele lui care o
prinseră imediat. M intea î se înceţoşă complet.
Era vag conştientă de faptul că cineva o su s­
ţinea şi a p o i de bătăile accelerate ale inimii
lui Jake. O putea auzi pe Beth punâ nd între­
bări neliniştite şi pe Jake strâduindu-se sâ
o calmeze.

41. — Nu-ţi face griji, întotdeauna s-a extenuai
aşa. Probabil e şi răul de avion care are o In ­
fluenţa. Care e cam era ei, Beth ?
Apoi, în timp ce închidea ochii şi se lăsa c u ­
prinsă de fericirea de a se afla în braţele lui,
îl auzi sp unând :
— Nu, e-n regulă, rămâi aici. N u cred că a
leşinat cu adevărat. A pierdut num ai contactul
cu realitatea. O să-şi revină.
U rcau scările şi Jake se mişca repede. O mai
d usese a şa o dată, de mult, prima oară când
făcuse dragoste cu ea. Deodată stomacul îi fu
cuprins de o durere puternică. N u vroia să-şi
am intească de a.sta acum. Ce emoţionată şi;
tctuşi speriată fusese şi ce blând şi tandru se
purtase Jake. D ar nu avea rost sâ-şi am intească
de asta, nu fusese decât o iluzie, ceva creat
anum e ca s-o înşele şi nici mândria, nici res­
pectul ei pentru sine nu-şi reveniseră. încă de
pe urma faptului că el reuşise cu succes s-o
păcălească.
Intr-adevăr, dacă n-ar fi fost W anda, ea n-a^
fi-aflat niciodată şi acum ar fi fost deja de cinci
ani căsătorită cu Jake şi ar fi fost m am a copiilor
lui. D a r oare de ce nu se simţea uşurate, ci
groaznic de necăjită ? O a re ar fi preferat sâ
nu afle nimic şi să se mărite cu el în orice con­
diţii ? Supărată pe propria ei slăbiciune, în ­
cercă să-şi a lunge amintirile. Se aflau acum
în dormitorul ei. Deschise ochii cu grijă dar îi
închise repede la loc văzând cum se clatină ca-
------------------------------------- 41 -----T------------------------------

42. mera cu ea. Era num ai vina ei, gândi am ărâtă.
N u m âncase a pro ape nimic în timpul zborului
spre N ew York şî foarte puţin, de atunci. N u
era deci de mirare câ nu avea putere şi rezis­
tenţă.
Trecutul şi prezentul începură sâ se conto­
pească, desprinzând-o de realitate, zâpâcind-o
pân ă când nu mai fu sigură decât de faptul câ
se află în braţele lui Jake. Simţi ru m o depune
pe pat şj deschise ochii, clipind în momentul în
care întâlni privirea verde şî rece a ochilor Iui.
- Jake.
Tot trupul îi tremura din cauza efortului de
a-i pronunţa numele ; lacrimile o orbeau pen­
tru câ nu putea izgoni răceala jignitoare din
ochii lui. Avea din nou optsprezece ani şi ere
îndrăgostită Ia disperare. Se întinse spre el, im-
plorându-l şi scâncind când îl văzu îndepârtân-
du-se şi ţinând-o la distanţă cu atâta brutali­
tate încât i se păru că îi va fărâm a oasele.
— C e vrei tu de la mine, jam ie ?
Vocea lui era neobişnuit de aspră ca un se­
ver ecou al vechii dureri care o zăpăcea.
îşi trecu limba peste buzele uscate în timp ce
stom acul 1 şe crispa de nervi. îşi simţea capul
greu ca un om beat şi era incapabilă sâ ros­
tească vreun cuvânt care sâ aibă sens. Undeva,
într-un colţ îndepărtat al minţii ei tulburate se
năştea ideea că e pe cale să facă o prostie, dar
nu era în stare sâ asculte de asta. N u putea
să se gâ n d e a scă fa cât de mult tânjea şi 0

43. dorea pe bărbatul care se af!a lân gă ea şi caro
o privea de parcă ar fi avut un motiv foarte se^
rios ca să o sugrum e.
C onfuzia îi cuprinse mintea, du cân d -o înapoi,
în trecut. O c h ii îi erau elocvenţi şi rugători în
timp ce privea chipul lui.
— Jamie, pentru num ele lui D um nezeu I D e ­
getele lui se desprinseră de pe m âinile ei ca şi
c ân d pielea ei l-ar fi'a rs. D e-a ce naiba te joc»
tu acum ?
El 'se îndepărta acum de ea iar ea nu vroia
să-l lase să plece. Panica şi durerea creşteau
ş< îşi înfigeau sălbatic ghearele în sufletul ei ;
se simţi deodată g o a lă pe dinăuntru. Speriată,
îl strigă plină de dorinţă.
Întunericul se despică pentru o clipă şi simţ*
deodată trupul lui fierbinte lipit de al ei, gura
lui acoperind-o pe a ei, răspunzând repede
geam ătului implorator a! vocii ei. Fără să se
g â n d e a scă la nimic, Jamie se dărui cu volup­
tate plăcerii de a-1 atinge şi de a-l săruta. Lim ­
ba ei desena febril binecunoscutul contur al
buzelor lui, în timp ce inima i se zbătea cu pu­
tere în piept.
— Jamie ?
Sunetul ezitant al vocii lui Beth o trezi brusc.
Privi confuză în jur, mirată să descopere că a-
fară se luminase.
— Cum te simţi ? Beth se apropie temătoare
de pat. A se ară vroiam să chem doctorul, da<-

44. Jake a sp us că nu e nevoie. M ai sp unea că ai
mai avut asem enea crize şi când erai mai mică.
- Da, aşa e, răspunse ea absentă, încer­
când sâ-şi aşeze în ordine imagini pe care şi
le am intea parţial. Jake o dusese sus în braţe
în seara trecută, fusese furios pe ea şi se cer­
taseră ; faţa ei se înroşi şi simţi că ia foc brusc,
in momentul în care şi altceva îi reveni în me­
morie. Probabil mintea îi juca feste. N u se
putea să-l fi sărutat cu adevărat... închise uşor
ochii şi o trecu un fior.
- Jamie ?
- Sunt bine, doar puţin slăbită...
- Jake spune că adorm iseşi când a plecat
de lângă tine, aseară. M i-a spus să nu te mai
deranjez. Bine că a fost el aici. N-am ştiut că
poţi avea asem enea atacuri.
Jamie a r fi vrut să-i sp u n ă că nu are de obi­
cei asem enea crize şi că leşinul ei a fost pro­
vocat de o puternică durere de cap şi de încor­
darea generată de prezenţa lui Jake, dar hotărî,
înţeleaptă, să nu sp ună nimic. Inim a îi bătea
încă foarte tare, iar mintea îi era tulburată de
am intirea vagă a gurii Iui Jake lipită de a ei
şi de încercarea, bazată pe măiestria învăţată
de la el, de a-i îndulci trăsăturile crispate ale
feţei. D oa m n e Sfinte, cu siguranţă că nu putuse
să facă aşa ceva I Precis memoria îi juca feste.
Cum avea să dea din nou ochii cu Jake ?
Alte amintiri începură să iasă la suprafaţă.
Jake o determ inase să accepte să m eargă a-

45. ca sa de Crăciun. D a r de ce ? Se putea ca e
să-i dorească prezenţa aşa cum şi ea o dorea
pe a Iui ? Motivase sp unând că Iui M a rk şî m a­
mei el Ie era dor de ea. Buzele ei se crispară.
O a re de asta vroia el ca ea să m eargă acasă,
sau num ai pentru ca să o tulbure în continuare ?
- C e părere ai despre A m and a ? întrebă
Beth, nerăbdătoare, aşezându-se pe m arginea
patului în timp ce Jamie se străduia să se ri­
dice. E drăguţă, nu-i aşa ?
- M ult prea drăguţă, replică Jamie prompt,
dorindu-şi să nu fi fost aşa de repezită când
văzu expresia surprinsă a Iui Beth. îmi spunea
a seară că nu o entuziasm ează prea tare ideea
de a se căsători, indiferent cu cine, îi spuse
ea lui Beth, ca o explicaţie. Am im presia că e
înspăim ântată de gân dul câ tatăl ei şi Jake o
vor obliga să se mărite.
- O h, nu, nu cred ?! Jake n-ar putea face
o şa ceva. D e ce s-o facă ? dacă vrea să se în ­
soare poate găsi o mulţime de femei fericite-
să se prezinte Ia cel mai mic semn al lui.
- Foste iubite, vrei să spui ? sp use Jamie
sarcastic. Beth, Jake e prea m ândru pentru
asta. El vrea o soţie pe care s-o poată dom ina ;
o fată inocentă, neatinsă de vreun alt bărbat
nici fizic, nici spiritual. Sun t sigură că el crede
că A m an d a ar fi o soţie excelentă, din punctul
ăsta de vedere. E doar un copil şi, în plus, ta­
tăl ei e un om foarte bogat.

46. — Ştiu că tu şi Jake nu prea vă înţelegeţi,
dar nu pot crede că gândeşti chiar a şa despre
el, se su pără Beth. Ştiu că poate fi în că p ăţâ­
nat şi arogant, dar...
— Nici un dar, Beth, îl spuse Jamie obosită.
Jake are capul aşezat destul de bine pe umeri
oa să decidă ce anum e vrea .de Ia viaţă şi apo i
să şl obţină fără să se mai împiedice de de­
talii ban ale ca emoţiile şi sentimentele.
Beth sări în picioare, uluită de tonul am ar
al verişoarei ei.
— Venisem num ai să văd dacâ te-ai trezit.
A cum am sâ mâ duc să-ţi fac un ceai. Eşti si­
gură câ te simţi bine ?
A p ro b â n d din cap, Jam ie se întoarse cu faţa
spre pernă. Num ai bine nu se simţea. Nim ic
nu o maî proteja împotriva realităţii de a-I fi
văzut pe Jake. Era la fel ca de fiecare dată,
d acă nu chiar mai rău. Se înfioră şi încercă
sâ-şi alu n ge din m emorie tulburătoarea am in ­
tire a braţelor lui. C e nesăbuită fusese daco
putuse sâ I se arun ce în braţe, sâ se lipească
de el, să se dea de gol în cel mai umilitor mod
posibil. Simţi câ îi a p a r broboane de sudoare
pe frunte şi c â i se strânge stom acul provocân-
du-i o durere puternică. Te rog. Doam ne, fâ
ca ironica şi vaga am intire sâ aparţină trecu­

47. tului mai îndepărtat, sau şi mai bine, să nu fie
decât o iluzie. N u voia şi nu putea îndura chi­
nul de a fi conştientă că Jake ştia că anii de
rece indiferenţă faţă de el nu fuseseră decât
o fragilă barieră în spatele căreia îşi ascunsese
dragostea.

48. C A P IT O L U L 3
Trecuse, slavă Dom nului, încă o zi. O ftând
uşor, Jamie încuie uşa biroului în urma ei şi
se grăbi să iasă în întunericul rece al serii de
început de noiembrie.
Fuseseră foarte ocupaţi în ultima vreme, dar
nu acesta era motivul pentru care cute adânci
îi brăzdau fruntea şi pentru care avea privirea
încordată. Până şi Ralph, partenerul ei, obser­
vase că nu era rece şi calm ă ca de obicei.
Pentru asta trebuia să-i m ulţum ească lui Jake,
gân di ea supărată, şi gura ei dulce şi feminină
se strâmbă.
C u o săptăm ână înainte primise o scrisoare
de Ia m am a ei care îi sp unea cât de fericiţi
erau ea şi M ark pentru că ea urm a să m eargă
acasă de Crăciun. Probabil le sp usese Jake.
S ă mai ai încredere în el. Făcuse în a şa fe'
încât sâ nu-şi mai poată găsi nici o scuză pen­
tru a nu se duce acasă. O a re căt de bolnav
era M a rk ? Jamie se încruntă mai tare. O ri de
câte ori o întreba pe m am a ei de starea tatâ'u!
ei vitreg, primea răspunsuri liniştitoare, dar e v a -

49. zive. O uşoară a n g in ă — aşa descrisese mama
ei starea lui M ark — dar dacă era mai mult
decât atât, dacâ... Sp a im a şt pan ica îi cuprin-
serâ inima la gân dul câ i se putea întâm pla
ceva tatălui ei vitreg, că putea fi ceva mai grav
decât i se spunea şi că putea sâ-l piardă. Ştie
că nu şi-ar putea-o ierta niciodată, dacă M ark
murea înainte ca ea să-l mai vadă o dată.
C h iar şi aşa situaţia era imposibilă. M ăcar
dacâ Jake n-ar fi locuit aşa aproape d s
Q ueensm eade. El preluase conducerea fabrici
şi venea foarte des fa Q u eensm e ade ca sâ dis­
cute afaceri cu tatăl lui. Jamie îşi propusese
oa, dacă nu ştia precis că el nu era acolo, să
n u se ducă acasă, pentru că nu putea îndura
să dea ochii cu el în focul în care odată c u ­
n oscuse atâta fericire prostească.
Era tipic pentru aro gan ţa lui Jake să se a ş ­
tepte ca e a să dea uitării trecutul şi să se poarte
ca şi câ n d nimic nu s-a întâmplat. D a c â W a n d a
nu i-ar fi deschis ochii, ca să poată vedea
adevărul, acum ar fi fost măritată cu el şi ar
fi fost prea târziu. Plănuiseră să le sp ună pg
rinţilor despre dragostea lor, când s-ar fi întors
din vacanţă. Jake se gâ n d e a la o nuntă de
Crăciun. C e naivă fusese să creadă că o iu­
bea cu adevărat, şi ce priceput se arătase e!
în a-şi ascun de sentimentele reale.
C eea ce o duruse cel mai tare nu era faptul
câ îl iubise ci faptul că avu sese atâta încredere
în el, câ îl ado rase şi îl adm irase toată copilă-

50. rio ei. Fusese o şa fericită că se întâm plase mi­
nun ea ca acest semizeu, pe care-l venerase
toată viaţa, să o iubească pe ea, încât nu*l
venise ideea sâ se întrebe dacâ era posibil ca
un bărbat d e douăzeci de ani, plin de expe­
rienţă, să se îndrăgostească de o adolescentă
fără experienţă, pe care pe deasupra, o cu­
noştea de-o viaţă.
D a r dacă W a n d a nu i-ar fi sp us adevărul,
ar fi fost mai bine ? se întrebă ea cinică, es-
chivându-se. Ii plăcea m unca el, dar partea fi­
nanciară a afacerii, atât de necesară pentru ca
treaba să meargă, era ceva ce prefera să lase
pe seam a lui Ralph. O a re n-ar fi fost la fel
de mulţumită să-şi restrângă puţin afacerile şi
să-şi petreacă restul timpului ca soţie a lui
Ja!<e şi ca mamă a copiilor lui ?
N u era o am biţioasă şi nu fusese niciodată,
ceea ce> nu însem na însă că se considera in ­
ferioară rau făcută să fie servitoarea vreunui
bărbat. M am a ci ii dem onstrase câ era posibil
pentru o femeie sâ fie în acelaşi timp feminină,
fără să-si piardă independenţa sau respectu'
de sine. V ă m se cu ochii ei cum cu toată b o g ă ­
ţia şi puterea lui, M a rk era la fel de depen­
dent de m am a ei, ca şi ea, poate chiar mai
muit. O rice sentimente nutrea un om faţă de
altuf, fa un moment dat asta îl făcea vulnera­
bil, dependent. O parte din cunoştinţele ei fe­
m inine s-ar distra mult pe seam a ei dacâ i-ar
putea citi gândurile, cugetă ea aiurea coborând

51. din metrou şi uniridu-se cu mulţimea de o a ­
meni care se grăbea spre scările rulante.
Vântul se înteţise de când plecase de la bi­
rou şi acum îi învăluia rece, mâinile geale, în
timp ce se îndrepta grăbită spre mica ei lo­
cuinţă victoriană. O cum părase cu o micp suma
de bani pe care i-o lăsase tatăl ei pe când
lucra încă, într-o întreprindere falimentară, a-
preape o ruină.
Intră în holul micuţ şi aprinse luminile. C a r­
peta albastră îi linişti şi alină privirea, iar pere­
ţii galben-p ai alungară răceala nopţii m oho­
râte de noiembrie.
Deoarece casa era mică, Jamie optase pen­
tru aceeaşi combinaţie de culori peste tot, pro­
fitând de cunoştinţele pe care le avea ca să
obţirjâ contrastul ideal in fiecare cameră.
C a întotdeauna când ajungea acasă, urcă
mai în tâi'su s, în dormitorul ei, ca să se dez­
brace de costumul protocolar pe care-l purtase
la serviciu.
C a şi restul casei, dormitorul era decorat în
galben şi albastru, doar că aici galbenul era
mai deschis, aproape ca untul, şi cuverturile şi
draperiile erau împodobite cu floricele colorate
vesel. Nişte draperii lungi atârnau pe inele de
metal, din tavan, de jur-împrejurul patului. Erau
albastre şi se asortau perfect cu culoarea car­
petelor. Jamie îşi pierduse câteva săptăm âni
ca să găse ască acea nuanţă deosebită de al­
bastru care se potrivea atât de bine cu car-

52. peta. Era foarte mulţumită de efectul obţinut,
cu toate că ştia că dormitorul era mult mai fe­
minin decât credeau majoritatea oamenilor, că
era.
Pe unul din pereţi, dulapurile erau mascate
cu măiestrie de nişte lambriuri cu motive flo­
rale. Aplicele de pe pereţi învăluiau camera
într-o lumină aurie şi caldă.
C a sa nu avea decât două dormitoare, dar
fiecare avea o baie proprie. Pentru a ei, Jamie
optase pentru auriu şi galben ca să se aso r­
teze cu cam era ei, în timp ce cam era de o a s­
peţi era mai tradiţională, cu alam ă şi mobilă
din lemn de m ahon oare m ergeau foarte bine
cu tavanul înalt.
Ritualul de seară era întotdeauna acelaşi, şi
o frapă, în timp ce făcea duş, faptul că înce­
puse să aibă tabieturi, aproape ca o fată b ă ­
trână. A lungă acest gân d - nu avea deloc
intenţia să se căsătorească - se şterse şi se
îm brăcă repede într-un halat verde-aprins.
Coborî apoi în bucătărie unde îşi pregăti re­
pede o omletă şi o cană de cafea, pe care le
puse pe o tavă şi le duse în cam era de zi, care
servea şi drept birou.
Se ghem ui într-un fotoliu confortabil şi în­
cepu să m ănânce, privind absentă la televizor.
N um ai aici, pe teritoriul ei, reuşea să se re­
laxeze, dar nici m ăcar aici nu se mai simţea în
siguranţă ca a ltă d ată.-în siguraoţă ? Gându>
o făcu să se încrunte. De ce Dum nezeu se

53. temea ? D e Jake ? C u siguranţă că nu era ca­
zul. Desigur, o silise să accepte să m eargă
a c a să de Crăciun, dar nu pentru el. Jake nu-şi
dorea c o m p an ia ei. N u avea de ce să se team ă
de el nici din punct de vedere sentimental,
nici sexual, pentru că ştia foarte bine că el
n-o dorea.
Nu, numai de ea însăşi trebuia să se teamă,
recunoscu Jamie. D e asta şi de spaim a că nu-şi
va putea ascunde sentimentele în momentul în
care îl va vedea. Acesta era motivul adevărat
pentru care nu se putea întoarce a casă ; nu
era vorba de resentimente sau antipatie ci de
faptul că oricât s-ar fi străduit, pur şi sim plu
nu şi-l putea scoate din suflet.
Tocmai era pe punctul de a se hotărî să se
culce devreme, când auzi clopoţelul de la in­
trare.
Se încruntă puţin pentru că nu aştepta pe
nimeni. Im aginea lui Jake îi ap ă ru în minte,
ca şi cân d gân din du-se la el, l-ar fi putut a-
duce în faţa uşii.
D a r nu era Jake cel care se afla în pragul
uşrî. Era Am anda, îar Jamie ab ia reuşi sâ-şi
ascun dă dezam ăgirea când fata izbucni în ru­
găminţi fierbinţi de a fi lăsată să intre în casă.
Jamie se trase autom at mai în spate şi făcu
ochii mari când observă blugii uzi şi jacheta
fieaşcă, ale fetei. Părul ei blond era lipit de
cap. Ream intindu-şi de propunerea ei de a o
vizita c â n d avea să vină la Londra îm preună cu

54. m am a ei, dupâ cumpărături, Iul Jamie îi trecu
puţin uluiala. D a r din cât îi cunoscuse ea pe
părinţii Am andei, nu-şi putea im agina câ mama
ei era genul de femeie care sâ-şi ia fiica la
cum părături îm brăcată în nişte blugi taciţi şi
într-un hanorac decolorat şi vechi.
- Trebuia să vin. N-aveam unde să rnă duc
în altă parte. Un fior îi întrerupse cuvintele
frenetice, iar Jamie simţi cum uimirea iniţială
se transform ă în neplăcere. Acum,' uitându-se
cu mai multă atenţie, constată câ A m anda era
în pragul isteriei. C â n d tremura, când plângea.
C u multă blândeţe o conduse In camera de
zi şi o aşeză lângă foc în timp ce ea se duse
sus, ca să adu că nişte prosoape curate şi us­
cate.
- Usucă-ţi părul şi scoate-ţi hainele astea
ude, Ii spuse ea calmă, dându-i un halat de
baie şi prosoape. Eu am să mă duc să p regă­
tesc o cafea.
C â n d se întoarse cu cele două căni, Am anda
stătea ghem uită lângă foc, îmbrăcată cu ha­
latul de baie. C â n d îi dăd u cafeaua, Jamie ob­
servă că fetei îi tremurau mâinile. Studiînd-o,
constată că slăbise şi câ avea o încordare în
ochii ei albaştri, pe care înainte n-o avusese.
- înţeleg c â nu te afli la Londra îm preună
cu m am a ta, oa să faceţi cumpărături, spuse
iarr.îe, cşezându -se în faţa ei.

55. A m and a îi aruncă o privire vinovată şi d is­
perată înainte de a răspunde, clătinând din
cap.
- Nu. Am... am fugit de acasă.
Fugise de acasă ? Doam ne, dar de ce era
aşa su rp rin să ? se întrebă Jamie ironică. Tre­
buia să fi ghicit asta din momentul în care-i
deschisese uşa.
- înţeleg. Părinţii tăi ştiu că eşti aici ?
Din nou Am anda clătină din cap.
- Nu. Nici nu vreau să ştie, pentru că alt­
fel or să vină după mine, şi tata o să mă oblige
să mă mărit cu Jake.
A m and a plângea în timp ce Jamie încerca
să priceapă.
- Să te oblige...
- Da. Ne-am certat groaznic săptăm âna tre­
cută din cauza asta. îmi place de Jake, Jamie,
Bar nu vreau să mă mărit cu el. Deocam dată
nu vreau să mă mărit cu nimeni. Vreau să fiu
liberă, să călătoresc, să devin cineva. Tata nu
vrea să înţeleagă că eu nu vreau să devin o
păp uşă răsfăţată, îm brăcată. în haine de mă-
tcse, ca mama. Eu nu sunt genul ăsta. V re a j
să fiu independentă.
- Ei bine, eu te înţeleg, o linişti Jamie, în-
trebându-se în sinea ei cum de putuse tată'
Am andei să fie atât de prost încât s-o facă pe
fiica lui să plece de acasă, disperată.
- M i-ai spus de ce tatăl tău e aşa nerăb­
dător ca tu să te măriţi cu Jake, spuse ea încet,

56. dar Am anda, ştii, asta nu depinde de el. Jake
are un cuvânt de spus în toatâ treaba asta,'
dar sincer, nu cred câ te va forţa sâ te mâriţi
d acâ nu vrei.
— A şa credeam şi eu, spuse A m anda necâ-
jitâ, dar asearâ când i-am mârturisit ce simt,’
mi-a sp us doar cât de mult are nevoie de o
soţie care sâ-i dâruiascâ tatâlui sâu un nepot.
Fata se înfiorâ. A fost groaznic, Jamie. Până
atunci, mi-a plâcut întotdeauna de el, chiar şi
când... Se înroşi puţin. Ei bine, am fost destul de
atnasâ de el. E foarte diferit de ceilalţi bâieţi pe
care îi cunosc. Poate câ nu m -arfi convins, dar
când a început sâ-mi povestească despre tipul
de soţie pe care şi-o doreşte... Se cutremură
iar. Era pur şi simplu dem odat !
- l-ai povestit despre presiunile tatălui tău ?
- Am vrut, dar n-am putut. N u pot să mă
mărit cu el, Jamie. N u vreau. N-am avut la cine
să mă duc. A trebuit să vin la tine. Începu din
nou să plângă. Jamie se uită Ia capul ei ple­
cat, cu inima plină de am ărăciune. Cum de
voia Jake să se însoare cu copilul acesta ? Pen­
tru că A m anda nu era decât un copil.
- Te rog, lasă-m ă să rămân aici I
— N u cred că am altă alternativă. îi răs
punse Jamie sec. N u te pot arunca afară noap
tea, nu ?
Fu răsplătită cu o îmbrăţişare impulsivă.
— Ştiam eu că ai să mă înţelegi.
Jamie îşi permise un zâmbet rece.

57. - Poţi răm âne în noaptea asta, A m an da,
•dar m âine va trebui să le spunem părinţilor tăi
unde eşti. Precis sunt îngrijoraţi din cauza ta,
îi spuse ea. In sinea ei se gândi câ dacă p ă ­
rinţii fetei nu observaseră pân ă atunci cât de
imatură şi nepregătită pentru căsătorie era fiica
lor, atunci fu g a ei le-o va arăta precis.
- Au' să mâ silească sâ mâ întorc şi sâ mâ
mărit cu Jalce.
- N u neapărat, îi sp use Jamie, du p ă care
îi reaminti calm ă : în definitiv, ai peste optspre­
zece ani.
- Jamie, vrei să vorbeşti tu cu ei ? se rugă
Am anda. Tu ai putea’ să-i faci să înţeleagă. Pa
tine te-ar asculta..
O a re ? Jamie se îndoia, dar văzând câ o a sp e ­
tele ei neaşteptat se afla din nou în pragul is­
teriei, spuse liniştind-o :
- C ân d o să le spunem m âine unde eşti.
am să le propun să vină aici, şi...
- Şi atunci ai sâ le spui că n u vreau să mă
mărit cu Jake ?,
- Nu. Tu ai să le spui, Am anda, sp use ea
ferm, după care trase adâ nc aer în piept şi
a d ă u g ă cu nesăbuinţă : d a r nu uita că ai peste
optsprezece am şi dacă vor continua să încer­
ce să te silească să te, măriţi cu el, ei bine, eu
am două dormitoare, ş}..,’
- Vrei să spui că pot să vin să stau cu tine.
la Londra ?

58. Intrebându-sfe de ce se băg ase în toată ne­
bunia aceea, Jamie repetă ferm :
- Vom discuta mâine despre asta.
C â n d se apucă să spele ceşti le de cafea era
deja ora unsprezece şi în ciuda protestelor ei,
era evident c ă A m an d a era obosită. Le-ar face
bine părinţilor eî să se frământe a noapte,
decise Jamie încăpăţânată şi în afară de asta,
nu se simţea în stare să suporte un părinte
nervos la ora aceea din noapte.
în timp ce căuta prin dulapurile ei o pereche
de blugi pentru a dou a zi, o întrebă brusc pe
A m an d a :
- C um a i ajuns la Londra, A m and a ?
Am and a pu răspunse imediat şi asta o făcu
pe Jam ie sâ o privească cercetător.
Fata părea foarte vinovată.
- C u autostopul, răspunse ea în cele din
urmă.
Jamie se cutremură. Fata era mult mai re­
belă decât crezuse. C um de-i trecuse !uî Jake
prin c a p să se însoare cu ea ? N u era genul
care să accepte sâ devină o. soţie docilă şi
blândă, cum voia el. Niciodată.
- N u te mai uita a ş a la mine, se rugă A-
m anda. Te asig u r câ era un om foarte de trea­
bă cel care m-a luat cu maşina.
- Eşti sigură ? Intensitatea propriului glas o
miră pe Jamie. Şi d a că nu era, A m an d a ? Sau
asta a r fi fost o altă metodă ca să-1 pedep­
seşti pe părinţii tăi ?

59. Fata avu bunul-sim ţ să roşească făcând o
mutră tristă, în timp ce frământa nervoasă cor­
donul halatului în mâini.
- Ei bine, n-am de gân d sâ-ţi fac morală,
adm ise Jamie rece. Bine că eşti aici, în sigu ­
ranţă. încearcă să dormi puţin şi m âine dim i­
neaţă o să vorbim cu părinţii tăi.
Doam ne, în ce se b ăg ase ? se întrebă Jamie,
aşezându-se în pat. Se simţea cu mult mai b ă ­
trână decât Am anda şi nu era num ai simplă
şi puternică gelozie ceea ce simţea gân din du-se
la faptul că ea nu fusese soţia potrivită pentru
Jalce. Jake... C u siguranţă că n-o să-i mulţu­
m ească pentru că se am estecase în problemele
lui, recunoscu ea puţin îngrijorată, dar avea
altă alternativă ? N -o putea a lunga pe Am anda.
N -o lăsa conştiinţa s-o facă pachet şi s-o tri­
mită părinţilor ei, când biata fată venise la ea
să-i ceară ajutor.
- Bună, ţi-am făcut o cafea.
Jamie o văzu pe A m anda stând pe m argi­
nea patului cu părul blond strâns într-o coadă
şi cu o expresie fericită şi relaxată, întipărită
pe chip. Asta o făcu să se sprijine într-un cot
şi să-şi am intească ceea ce se întâm plase în
seara precedentă. O h, bine cel puţin că Am anda
îşi revenise şi îşi recăpătase puterile.
- Cât este ceasul ? Jamie se încruntă când
îşi privi ceasul. Am să dau telefon să anunţ
că nu mă duc azi la birou şi cjupă aceea o

60. să-i sunăm pe părinţii tăi, spuse ea, fixând-o
pe A m anda cu o privire hotărâtă.
Suspinul de uşurare cu care Caroline Far­
mer primi vestea că A m anda este in siguranţă
şi bine-sănătoasă, spulberă sentimentul de vino­
văţie al lui Jamie, sentiment generat de faptul
că nu-i sunase încă din seara precedentă. Din
cealaltă parte a camerei, Am anda o privea cu
ochi umbriţi şi circumspecţi, iar când Jamie îl
ceru la telefon pe tatăl ei, ochii fetei se um­
plură de teamă.
D e -a lungul anilor, Jamie învăţase cum sâ
se poarte cu oamenii furioşi, care te intimidau
şi, foarte repede, tonul ei glacial şi calm reuşi
să spulbere tirada plină de mânie a lui G e ­
rald Farmer.
Ii explică cu mult calm care era motivul exact
pentru care fugise A m anda şi apoi îşi câutase
a d ă p ost în casa ei, ad ă u gân d în final că ar fi
mai bine, atât pentru el cât şi pentru fiica lui,
dacă el şi Caroline înţelegeau să vină imediat
la Londra şi să discute problema.
D e la celălalt capăt al firului urmă un nou
bom bardam ent furios din care se putea des­
prinde întrebarea şi chiar afirmaţia că nu e
treaba lui Jamie.
- Nu, tocmai, c ă nu este, îi răspunse ea
rece. D a r vă reamintesc faptul că A m anda este
considerată adultă şi că eu i-am oferit posibi­
litatea să locuiască la mine dacă ea va hotărî
că nu vrea să se întoarcă la dum neavoastră.

61. - N -are nici un ban şl de la mina n-o sâ
vadă nimic !
■ - N u-i nimic, îi spuse Jamie, tăindu-i vorba.
Sunt în stare şi disp u sâ sâ o susţin financiar
pânâ când va avea o slujbâ.
Conversaţia se încheie cu un accept m oro­
cănos din partea lui de a veni la Londra.
- Ai fost fantastica, o aplaud â Am anda.
Atât de rece şi de calmă. A ş vrea sâ pot fi ca
tine. Ai sâ mă laşi cu adevărat să răm ân aici ?
In sinea ei, Jamie spera câ nu se va a ju n g ?
la aşa ceva. In spatele izbucnirii de furie a lui
G erald Farmer descoperise o dragoste sinceră
pentru fiica lui, iar dacă putea fi convins că o
fiică se descurcă în afaceri la fel de bine ca
un fiu, atunci Jamie b ăn uia că problem a se va
rezolva satisfăcător, pentru toată lumea. C u ex-
ccpţia lui Jake, desigur. Jake nu avea să fie
deloc încântat sâ-şi piardă presupusa-viltoare-
soţie.
- Părinţii tăi vor fi aici în câteva ore, îi spuse
Jamie Am andei - şi te sfătuiesc să-ţi petrec
acest interval de timp punând la punct un plan
concret pe care sâ-l prezinţi tatălui tău. Spui
că vrei să fii independentă şi să-ţi faci o cari­
eră, Am anda. Dovedeşte-i asta. Scrie pe o foaie
de hârtie ce ambiţii ai şi cum speri sâ le fac'
sâ devină realitate. Arată-i că eşti capabila
să-ţi conduci şi să-ţi aranjezi propria viaţă.

62. Patru ore mai târziu, epuizatâ psihic dar evi­
dent uşuratâ, Jamie privea de Ia fereastrâ cum
familia Farmer pleca împâcatâ, acasâ.
întâlnirea decursese exact cum anticipase,
iar calm ul şi hotârârea Am andei reuşiserâ sâ
spulbere m ânia tatâlui ei şi sâ-l determine sâ
ia loc şi s-o asculte.
Jamie asistase la discuţie în tâcere, gata sâ
intervinâ numai în cazul în care A m and a î-ar
fi cerut ajutorul. In rest fusese num ai un sim ­
plu observator. A şa cum îi explicase Am andei,
înaintea sosirii pârinţilor, tatâl ei fusese con­
vins de maturitatea fiicei lui, datoritâ faptului
câ aceasta îşi susţinuse singurâ punctul de ve­
dere.
D u p â cum bânuise Jamie, ca majoritatea o a ­
m enilor puternici, obişnuiţi sâ domine, tatâl
A m andei reacţionase favorabil atunci când ci­
neva îi ţinuse piept şi cu toate câ se strâduise
din râsputeri sâ o ascundâ, Jamie observase
câ de fapt era m ândru de calmul şi hotârârea
Hicei lui.
A b ia dupâ ce toatâ lumea plecâ, gândurile
Sui Jam ie se întoarserâ Ia Jake. Fârâ sprijinul
tatâlui A m andei îi va fi imposibil s-o forţeze
sâ se mârite. O ricum urma sâ fie furias pe Ja­
mie, pentru rolul jucat în desfâşurarea eveni­
mentelor.
D a r oare nu era teamâ, fiorul pe care-! simţi
pe şira spinârii ? Sp re deosebire de tatâl A-
mandei, Jake nu ridica niciodatâ tonul ; nici

63. n-avea nevoie s-o facă, reflectă ea nervoasă,
o sim plă privire a ochilor lui reci era suficient
de distrugătoare ca să mai fie nevoie de c u ­
vinte. Jamie îşi înălţă puţin capul. Trecuseră
zilele când îi dădea socoteală lui Jake, dar ple­
când de la fereastră, nu putu să nu-şi am in­
tească cum se simţise când A m anda îi spusese
că Jake vrec să se însoare cu ea.
Era stupid să fie geloasă. In definitiv, ea ar
fi putut să-i devină soţie dacă ar fi vrut, iar.
rolul A m andei în viaţa lui a r fi fost la fel cu ro­
lul ei. Jake nu susţinuse că o iubeşte pe A m anda;
pretinsese că pe ea o iubeşte.
Strângând din dinţi, Jamie intră în bucătărie
şi începu să spele cănile de cafea. Inteligenţa
ei îi sp unea că făcuse bine atunci când îl p ă ­
răsise pe Jake cu ani în urmă şi că refuzase
să-! mai vadă şi să-i răspundă la scrisori, atunci
când el îi aflase adresa. Făcuse bine când re­
fuzase o căsătorie bazată num ai pe vorbe goale
şi cinism, dar sufleteşte... ah, aceasta era altă
poveste. Sufleteşte era încă vulnerabilă faţă de
el aşa cum fusese întotdeauna, motiv pentru
care se străduia atâta să nu fie nevoită să-l
vadă. Tot de aceea era a şa de speriată de a-
ceastă vizită acasă, pe care urma s-o facă de
Crăciun.
O a re o ajutase pe A m an d a numai din ge n e ­
rozitate sau fusese, m ăcar parţial, motivată ati­
tudinea ei şi de gelozie ?

64. D a r ce importanţă avea ? A m and a era hotă
râtâ să nu se mărite cu Jake cu mult înainte
de a veni la ea să-i ceară ajutorul. D a r oare
Jake va înţelege asta ? se întrebă ea neliniştită
Tatăl Am andei prom isese că-i va com unica lu
Jake că nu-şi va sili fiica să se mărite îm po­
triva voinţei ei, iar Jamie îşi dăd ea seam a că
Farmer nu, va uita să menţioneze rolul jucat de
ea în desfăşurarea evenimentelor, ceea ce în ­
sem na că mai devreme sau mai târziu, Jake
urma să regleze conturile pentru vina ei de o
se fi am estecat în problem ele Iui personale.
Hei, ce-i cu tine ? se întrebă ea. D o a r nu ţi-e
frică de el. C e poate să-ţi facă ? N u e decât
un bărbat.
D ecât un bărbat... propriile cuvinte păreau
să-şi bată joc de ea. Decât un bărbat, poate,
dar din punctul ei de vedere Jake era BARBA-
TUL, singurul bărbat: din lume şi dacă fusese
sigură de asta p ân ă atunci, vizita recentă la
Beth, i-o dovedise.
N u era nevoie decât să-l vadă pentru ca stă­
pânirea ei de sine sâ se clatine şi toate sim ­
ţurile să răspundă cu neruşinare Ia sim pla lui
prezenţă. Dorinţa fizică pe care i-o inspirase
la optsprezece ani părea să fi crescut de-a lun­
gul celor şase ani care se scurseseră de atunci
Viaţa de celibatar nu era un lucru bun, de
cise ea zăpăcită ; prea îţi chin uia mintea, su ­
fletul şi trupul. A r fi trebuit să-şi g ă se a scă ma'
mulţi amanţi, unul d u p ă altul, dar era prea

65. m ândră şi prea dificilă pentru asta. Era ridi­
col d acă se gâ n d e a la pasiunea fizică atât de
intensă pe care o a vu se se faţă de Jake. Era
ciudat cum putea să fie atât de pasionată faţă
de un bărbat şi totuşi, extrem de rece c u toţi
ceilalţi. Era o ciudăţenie în felul ei de a fi, care
o enerva, cu oare se putea îm păca foarte bine
de fapt, dar num aî p ân ă în momentul în c a rs
dăd ea ochii cu Jake în carne şi oase. Atunci
totul se schim ba : îi bâtea inima mai repede,
simţea în e a o tensiune, iar pielea îi devenea
sensibilă şi nerăbdătoare sâ simtă atingerea
Iul.
M unca, îşi spuse e a hotărâtă. M u n c a era
panaceul universal ; doar asta îi putea reduce
durerea. M uncă, m uncă şi iar muncă.

66. C A P IT O L U L 4
- C e naiba ai avut toată săptăm âna asta ?
o întrebă Ralph, mai in glumă, mai în serios.
M unceşti de parcă a r fi intrat zilele în sac.
— Am un surplus de energie, îi explică Ja­
mie, apJecându-se a su p ra hârtiilor de pe birou!
el. Ştii cum e, oam enii vor să-şi termine trebu­
rile pân ă Ia Crăciun.
- Ştiu cum e, fu R a ip h de acord, dar până
acum nu te-am mai văzut în starea asta. Eşti
a şa de harnică încât începi sâ mă îngrijorezi.
Trebuie să te odihneşti, Jamie. D a c â nu... Ralph
clătină din ca p şi o privi atent. Eu cred că a*
necazuri cu un bărbat.
— Vezi-ţi de treburile tale. •
El înghiţi acest sfat cam dur şi zâmbi uşor.
- Aha, deci am dreptate 1 Bine-ai venit în
lum ea muritorilor de rând, d raga mea. în ce p u ­
sem să cred că nu eşti om. C in e e tipul ? Eu
îl cunosc ?
— D a c ă facem nişte jonglerii cu contractele
astea două, ar trebui să rezolvăm cu Benson
p ân ă peste dou ă săptăm âni. Ei..7

67. - Aha, înţeleg, nu vrei să-mi spui, nu-i a şa ?
Hm, înseam nă că-i ceva serios, atunci. Se uită
la ceas. Spe r să mai ţii minte că în seara asta
e petrecerea la familia Johnson. Am prom is că
vom fi acolo.
Jamie se încruntă puţin. Uitase şi Ralph avea
dreptate. Prom iseseră să m eargă Ia in a u gu ra ­
rea casei din Chelsea a unui tânăr cuplu, casă
pe care o decoraseră ei. How ard Johnson lucra
pentru o com panie independentă de televiziune,
iar soţia Iui, Elena, se ocupa cu reclamele.
Am ândoi fuseseră încântaţi de ceea ce Jamie
şi Ralph făcuseră pentru ei, iar Jamie ştia că
petrecerea putea duce Ia noi contracte. C hiar
şi a şa însă, simţi nevoia să-i sugereze Iui Ralph
sâ se ducă singur.
- O h, nu, să nu spui nu, o avertiză el, citin-
du-i cu uşurinţă gândurile. Astea sunt afaceri, iu­
birea mea, iai afacerile sunt pe primul plan, mai
ţii minte ? Tu eşti cea care a spus asta. Uite, sp u ­
se el ceva mai serios, trebuie sâ mergem a m ân ­
doi, altfel, familia Johnson se va simţi jignită.
- Da, vor să ne arate lumii ca pe ultima
lor descoperire.
Ralph ridică din umeri şi sesizând tonul ei
caustic, o privi îngândurat.
- Ei bine, dragostea mea, a şa sunt afa ce ­
rile. Şi pân ă acum asta nu te-a deranjat.
- Ştiu. lartă-m ă că mâ port aşa, dar mă
simt cam obosită.

68. - C a o lum ânare oare arde de la ambele
capete ? sugerâ el sec, dar cu toate câ o a c u ­
zase câ ar fi un bârbat în viaţd ei, nu putea
vedea nici un semn de satisfacţie fizică pe
chipul ei, semn la care de altfel, s-ar fi aştep­
ta t Dimpotrivâ, părea încordatâ şi epuizatâ :
slâbise, observâ el absent şi tot trupul ei radia
o încordare care îi am intea de un arc întins la
limită. Ceva nu era în regulâ, dar o cunoştea
destul de bine pe Jamife ca sâ-şi dea seam a câ
n-o sâ i se confeseze. N u era genul ei.
D a c â se îndrăgostise cumva de cineva, ori­
cum asta nu-i aducea nici o plăcere. Poate era
vorba de un bârbat însurat ? D a r nu, nici asta
nu era în firea ei. Deodată, îşi dăd u seam a
cât de puţin îi cunoştea viaţa particulară, în
ciuda celor şase a n i în care lucraseră îm­
preună.
- Vrei să vin să te iau, diseară ? sugeră
el. C a să nu conduci tu ?
- Mulţum esc, trebuie să recunosc că în mo­
mentul ăsta nu mă simt în stare să fac faţo
traficului din Londra.
- Pentru asta au fost creaţi asociaţii, :i spuse
el zâm bind. S ă vin să te iau la şapte treizeci ?
Se uită din nou Ia ceas. Uite, e patru jumătate,
deja. D e ce nu-ţi închei tu ziua-de lucru acum
ca să te ducî a c a să să te odihneşti puţin ?
N u mai ai nimic de făcut aici. Totul e terminat,
şi...

69. - Voiam sâ-i scriu lui Spencer şi lui For­
tune, ca sâ !e confirm câ suntem de acord cu
datele fixate de ei.
— Am sâ fac eu asta, îi râspunse Ralph ferm.
Tu m işcâ-te acasâ. N -o sâ fie deloc mai bine
dacâ ap a ri în seara asta !a familia Johnson,
a şa cum arâţi acum.
Jam ie ştia câ el are dreptate. O am enii din
lumea tinerilor Johnson ţineau foarte mult la
aspect şi cu toate câ firma m ergea destul de
bine, nu-şi puteau permite sâ piardâ potenţiale
contracte.
In loc sâ se ducâ direct aoasâ, sub un im puls
de moment, Jamie sunâ Ia coaforul Myfair, unde
se ducea regulat, o datâ Ia şase sâptâm âni.
Avu noroc, pentru câ aflâ câ fata care o
coafa de obicei, avea o orâ liberâ. C â n d Ja­
mie îi sp use câ dorea o schimbare, coafeza o
studie o clipâ şi ap o i râspunse :
- N u scurt, dar mai tineresc, mai liber.
O orâ m ai târziu, Jamie pârâsea salonul de
înfrumuseţare, nefiind sigurâ dacâ fâcuse bine
sau nu. A vea pârul scurtat pân â la umeri, iar
în creştet era şi mai scurt tâiat şi dat cu gel.
Ii dâd ea un aer mai puţin formal, uşor n e g li­
jent, d egajat şi foarte tineresc. C â n d întrebcs<=
îngrijorată d acâ nu e puţin cam prea tineresc
pentru ea, coafeza încep use sâ râdo şi îi sp u ­
sese câ de fapt vechea coafurâ era prea sobră
pentru ea.

70. D u p ă ce luase hotărârea să-şi facă o cariera
şi sâ fie independentă ca sâ se elibereze de'
um ilinţa de a se căsători cu Jake pentru că riu
avea încotro, fusese nevoită să se maturizeze
repede. In anii aceia în care se străduise să
porn ească afacerea, nu avu sese timp de joacă,
in definitiv avea num ai douăzeci şi patru de
ani, îşi reaminti ea în timp ce se îndrepta spre
casă. Atunci de ce oa re se simţea a şa de b ă ­
trână ? Avea succes şi era independentă şi avea
toată viaţa înaintea ei şi totuşi de ce se simţea
g o a iă pe dinăuntru şl obosită ? D e ce nu se
putea elibera de acel dor teribil pentru Jake ?
N u regreta c ă nu se căsătorise cu el, dar o mică
parte din mintea ei nu putea sâ nu se g â n ­
d e a scă la cât de diferită i-ar fi fost viaţa daco
n-ar fi aflat niciodată adevărul şi s-a r fi m ări­
tat cu el. D ar îl aflase, îşi sp use ea intrând in
apartam ent. Aflase şi luase singu ra decizie pe
care o putea lua. Făcân d asta. îşi păstrase
respectul pentru sine, dar îşi frânsese inima.
Ralph veni să o îa fix fa şapte şi jumătate
şi făcu ochii mari când observă nou a coafură
şi rochia m odernă pe care o purta. Jerseul su b ­
ţire se m ula provocator pe trupul ei în timp ce
culoarea roz-aurie îi sublinia m agic bogăţia
părului.
— O h 1 unde e tânăra obosită care a ple­
cat azi după -am ia ză de la birou ?
— D eci îţi place ? Ea îşi duse timid m âna

71. — Ţi-aş dem onstra cât de mult îmi place, dar
mâ tem câ am întârzia la petrecere, îi spuse
el zâmbind.
Fuseserâ întotdeauna foarte buni prieteni,
fârâ nim ic sexual între ei, iar când Jam ie îi a-
runcâ o privire de avertisment, el ridicâ m âi­
nile şi sp use :
— Bine, bine, ştiu câ eu sunt fratele pe care
nu l-ai avut niciodată, dar în seara asta arâţi
teribil de sexy, Jamie, şi eu nu am sâ fiu sin­
gurul bârbat care va observa asta.
— O nouâ coafurâ şi nişte haine frum oase
mâ transform â deodatâ într-un sex-simbol, asta
vrei sâ spui, nu-i aşa ? îl îronizâ ea.
Ralph clâtinâ din cap.
— N u tocmai ; sâ spunem însă câ întotdea­
una ai avut acest potenţial, dar acum e primo
oarâ cân d îl sublimezi. Ţie, ţi s-a întâm plai
ceva de curând, Jamie. N u ştiu sigur ce, d a '
sâ-ţi spun ceva. D a câ în seara asta bârbaţii îţi
vor cere num ârul de telefon, sâ ştii câ nu o
vor face num ai pentru afaceri.
— Am douăzeci şi patru de ani, Ralph, nu
şaisprezece, îi sp use e a rece, şi sunt capabilă
sâ deosebesc oile de lupi.
— G alculatorule ! Privirea lui era disperată
Ceva din ochii ei îl făcu să nu m eargă ma
departe.
In timp ce deschidea portiera maşinii* Ralph
oftă uşor. Jamie însem na foarte mult pentru el.
M a i dem ult sperase ca relaţia lor să evolueze

72. altfel, dar de-a lungul anilor începuse s-o pri­
vească mai mult ca pe un prieten şi partener
de afaceri, decât ca pe o femeie. In seara a-
ceasta insâ, total neaşteptat, vechea lui d o ­
rinţă pentru ea reînviase brusc şi Ralph se ener­
vă puţin din cauza indiferenţei ei evidente. îşi
alungă s:tarea aceea însă, se sui în m aşină şi
porni motorul. Jamie era total d e ta şa tă 'd e el,
fusese aşa întotdeauna şi !o fel avea să fie şi
în continuare cu toate că era evident că exista
o altă persoană capabilă să pătrundă în su ­
fletul eî. D a r oare cine era ?
Petrecerea era în toi când ajunseră ei, iar
în clipa in care văzu eleganţa celorlalte femei
invitate, Jamie realiză câ fata-care o coafase,
avu sese dreptate. Femei mai în vârstă decât
ea arborau coafuri cu mult mai tinereşti decât
o ei.
H ow ard Johnson le deschisese uşa şi acum
îşi făcea loc prin mulţime ca să ajun gă !a bar.
— Dati-m i voie să vă ofer ceva de băut şi
să vă prezint m ăcar o parte din invitaţi. Ei se
cunosc destul de bine unii cu alţii. Elena, o
strigă el pe soţia lui, care discuta însufleţită cu
un grup foarte vesel, au sosit Jamie şi Ralph.
Elena Johnson îşi întrerupse conversaţia şi
se îndreptă spre ei. O sărută puţin teatral pa
Jamie, dar pe Ralph îl sărută cu mai multă
căldură decât ar fi trebuit.
V ăzându -Î pe Ralph răspunzând Cu entuziasm
avansurilor ei, Jamie se întrebă dacă toţi băr-

73. boţii erou Io fel : oportunişti, interesaţi şi foorte
egoişti.
Jam ie se trezi cu un poh ar de şam panie în
m ânâ şi condusa departe de Ralph, spre
grupul pe care tocmai îl părăsise How ard
Johnson,
Prezentările fură făcute atât de repede încât
Jamie nu reţinu decât foarte puţine n u m e ;
apoi se auzi din nou soneria de la uşă şi
H ow ard o părăsi.
Conversaţia din jurul ei se desfăşura într-un
ritm frenetic şi avea drept subiect situaţii şl
evenim ente din lumea mass-mediei. Sorbîndu-şî
şam pania, Jamie era mulţumită să stea de-o
parte şi să observe tot ce se petrecea în jurul
ei.
- G ata s-o iej la g o a n ă ? Vocea lui Ralph
acţionă ca o întrerupere binevenită a m ono­
logului pe care îl îndurase până atunci. O p rin d
critica puerilă a interlocutorului ei, critică în ­
dreptată împotriva celui care îi decorase dor­
mitorul, Jamie se scuză scurt.
- M ulţum esc pentru că m-ai salvat, îi şopti
ea lui Ralph în timp ce le căutau pe gazdele
lor.
- Hm, mi s-d părut mie că ai o privire plic­
tisită. Braţul lui o protejă de apropierea altor
invitaţi ; era cald şi puternic. Reacţia lui auto­
mată era reacţia norm ală a oricărui bărbat, dar
degetele lui pe pielea ei nu 0 im presionau a b ­
solut deloc. D a r dacă Jake ar fi fost în locul

74. lui... D e ce Dum nezeu se distrugea în felul
ăsta, gân din du-se tot timpul Ia el şi chinuin-
d u-se ? D o a r luase o hotârâre cu şase ani în
urm ă şi pânâ acum or fi trebuit sâ se liniş­
tească.
D e fapt crezuse câ a şa era, dar num ai pânâ
câ n d îl vâzuse din nou la botez şi ap o i în
weekend-ul petrecut Ia Beth.
— La ce te gândeşti când ai privirea a ia în
ochi ? o tachinâ Ralph când ieşirâ afarâ.
C â n d ea clâtinâ din^cap, el ridicâ uşor din
umeri.
— Bine, bine, păstrează totul pentru tine,
Jamie, dar sâ ştii câ pe mine nu mâ poţi pâ-
câli. Ceva sau cineva te sâcâie.
în timp ce o conducea aca sâ cu m aşina,
Ralph sporovâi despre petrecere şi despre o a ­
menii întâlniţi acolo, neluând, aparent, în sea-
mâ răspunsurile ei monosilabice. In tim p ce el
parca m aşina în dreptul casei ei, Jamie o b ­
servă o altă m aşină care staţiona Ia câţiva metri
mai departe.
— Hm, drăguţ, com entă Ralph, privind-o, ul­
timul tip de BM W . Ai vecini bogaţi.
în loc sâ coboare din maşină, el se întoarse
uşor spre ea şi prinzând-o nepregătită, o trase
spre el şi îşi a p ă să gu ra pe a ei înainte ca ea
sâ poată protesta.
Ralph era un bârbat atrăgător, iar Jamîe ob­
servase Ia petrecere câ multe femei îl priveau

75. cu insistenţă, dar in braţele lui nu simţea n i­
mic, nici excitaţie, nici dorinţă, absolut nimic.
C â n d trupul Iui înregistră lipsa ei de reacţie
şi de dorinţă, îi dădu drumul fărâ grabă, în*
cruntându-se uşor în timp ce se priveau unu'
pe celălalt,
— N -a fost o idee bună,,com entă ektrist, tre-
cându-şi degetele prin pâr cu un gest de puşti.
Presupun câ ar fi trebuit sâ-mi d a u seam a
dinainte.
— Da, aşa a r fi trebuit, confirmă Jam ie g la ­
cial, întrebându-se de *ce nu putea fi ia fe! de
indiferentă cu Jake. R alph era un bărbat atră­
gător şi experimentat, un bărbat pe care orice
femeie i~ar vrea drept amant, dar, pur şi simplu
ei nu-i provoca nici o reacţie. Era ca şi când
atunci când o atinsese, Jake o ferm ecase şi o
făcuse sâ nu mai reacţioneze la apropierea a l­
tui bârb at şi oricât a r fi încercat să se elibe­
reze de vraja lui, îi era imposibil.
— Am să plec acum. Ea coborî din m aşină
iâsondu-1 pe Ralph să o ia de braţ şi să o co n ­
ducă spre uşa apartamentului.
— Răm ânem prieteni ? întrebă el.
— Prieteni, fu Jamie de acord, a p ’ecându-se
şi sârutându-1 scurt, pe obraz, înainte de a d e s­
cuia uşa.
intră înăuntru şi a prinse lumina. O g lin d a din
hol îi reflectă imaginea, şo când-o pentru o cli­
pă. îşi duse m âna spre pâr, încruntându-se p u ­
ţin, propria im agine din oglindă fiind înlocuită

76. de o am intire şocant de bine conservată, a Iui
Jake răsucindu-i şuviţe de păr pe deget şi pri-
vindu-le în timp ce făceau dragoste. Şocu! a-
mintiriî îi făcu râu şi trupul începu sâ-J tre­
mure, reacţionând la sim pîa aducere aminte a
felului în care el o atingea.
C a întotdeauna cân d se gân d e a ia ace le
săptăm âni când fuseseră amanţi, se ruşinâ de
propria ei incapacitate de a răm âne rece la
acele amintiri. Era o proastă. A r fi trebuit sâ*şi
gă se a scă imediat d u p ă Jake un ajt am ant şi
atunci poate n-ar mai fi suferit a tâ t Problem a
era câ ea nu cunoştea pe nimeni care s ă se
poată com para cu el şi nici nu avea vreun eta­
lon dup â care sâ m ăsoare plăcerea pe care ei
i-o dăruise. Şi acum părea sâ fie prea târziu.
Se crezuse deasupra nevoii de sex, liberă de
focul sălbatic al pasiunii şi dorinţei, dar a d e ­
vărul se dovedise a fi altul în ziua aceea, la b o­
tezul lui Sarah. Fusese suficient sâ-l vad ă ca
sâ simtă a dorinţă la fel de puternică precum
o agonie.
Auzind soneria de la uşă, sări în picioare şi
deschise uşa de la intrare.
— Ralph, ce... Cuvintele ii îngheţară pe buze
«ub efectul şocului de a vedea cine se afla Ia
uşă. Jake !
— Ah, deci totuşi îţi mai am inteşti num ele
meu ? G u ra lui se strâm bă batjocoritor în timp
ce intra în casă. A trecut atâta vreme de când