2. Ce este traficul de persoane?
• Prin trafic de persoane se înţelege “recrutarea,
transportarea,transferarea, adăpostirea sau primirea de
persoane, prin ameninţare sau utilizarea forţei, sau a
altor forme de constrângere, prin escrocare, înşelăciune,
abuz de putere, răpire, prin utilizarea unei poziţii
vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de
beneficii convingătoare, în scopul de a le exploata.

3. Din punct de vedere a drepturilor omului, traficul include:
- sclavia
- munca forţată
- prostituţia forţată
- abuzul de încredere
- agresiunea fizică şi psihică a persoanei
- prelevarea de organe

4. Din perspectivă economică, traficul presupune:
- interese financiare
- reţele regionale şi internaţionale de crimă organizată
- crearea condiţiilor în care o persoană poate fi
transformată în marfă
- circulaţia ilicită a banilor pe baza căruia se realizează
traficul
- o stare de sărăcie accentuată a victimelor care se întorc
în ţară de cele mai multe ori mai sărace decât au plecat

5. Etapele traficului
• Recrutarea
1) exista trei categorii de recrutori si transportatori: barbati,
femei, familii.
2) cine sunt recrutorii:
- vecin, soţ/concubin, cunoştinţă/ prieten
- presupun relaţii cu publicul (vânzători, barmani, taximetrişti
etc.)
- angajaţi ai unor firme false
- membrii ai unor reţele de trafic.
3) metode de recrutare:
- oferte false de locuri de munca în străinătate, în special
profesii care nu implică o muncă calificată (chelnăriţă,
bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajeră etc.) în ţări ca
Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franţa etc. făcute
direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor
sau a altor persoane apropiate.
- anunţuri la mica publicitate de tipul: Tinere fete pentru
dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.
- răpire

6. • Transportul
1) Traficul de fiinţe umane se desfăşoară pe anumite rute, din
ţara de origine, spre ţara de destinaţie. Vânzarea se poate face
şi în ţările de tranzit, dar şi ulterior recrutării chiar în ţara de
origine.
2) Trecerea frontierei spre ţara de destinaţie (de cele mai multe
ori alta decât cea promisă victimei) se face cu autorul
recrutorilor sau al călăuzelor şi poate fi:
- legală, sub pretextul unei excursii, în cazul fetelor care au
paşaport
- ilegală, în cazul persoanelor minore sau fără paşaport,
situaţie în care călăuzele promit trecerea graniţei în siguranţa
în schimbul unei sume de bani sau chiar fără plată.
- în cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, mai ales
în ţara de origine, victimele sunt tratate civilizat, li se oferă
cazare şi masă, pot lua legătura cu familiile etc.

7. • Vânzarea
- are loc în ţările de destinaţie (în cazul vânzărilor repetate,
pot fi doar ţări de tranzit), fără ştirea victimelor care devin
proprietatea unor patroni. Aspectul fizic şi vârsta sunt cele care
fixează preţul de vânzare (de regula, între o mie si patru mii de
dolari), dar depinde şi de numărul vânzărilor de la momentul
recrutării la cel al destinaţiei de exploatare.
• Sechestrarea şi exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizează că au fost vândute
în momentul în care sunt sechestrate şi exploatate, etapa
caracterizată prin:
- sechestrarea în locuri bine izolate, închise.
- lipsa totală a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele
de identitate, telefoanele mobile etc.)
- tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis
de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, până
la, în unele cazuri crimă, în momentul în care încearcă să
evadeze sau ameninţă traficanţii cu deconspirarea.

8. • Revânzarea
- victimele intra întrun ciclu al falselor datorii deoarece cei
care le cumpăra pretind că trebuie să-şi recupereze banii din
munca lor.
- în majoritatea cazurilor, în momentul în care victima a reuşit
să-şi plătească datoria, urmează o revânzare către un alt patron
care, la rândul său, vrea să-şi recupereze suma plătită.
• Evadarea
- se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al
politiei (razii) etc.
- victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor
României din ţara respectivă. De ce cele mai multe ori,
victimele nu apelează la ajutorul acestor instituţii.
• Repatrierea
- se realizează cu sprijinul OIM- Misiunile din alte ţări, al
ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de
formalităţile de repatriere şi cu sprijinul organizaţiilor
neguvernamentale din statul de destinaţie.
- victimelor li se eliberează paşaport consular şi documente de
călătorie.

9. Modalităţi de racolare a victimelor frecvente sunt:
- propunerile directe făcute tinerelor chiar de către cunoştinţe, rude
etc.
- anunţuri în ziare, de exemplu: „recrutăm tinere fete, dansatoare,
balerine pentru ţara X. Plecare imediată”; „Dansatoare
profesioniste, Cipru, 2000 euro pe lună, nu e nevoie de experienţă,
recomandări sau şcoală de dans”, „Picoliţe Italia, Spania, Cipru,
Dubai, salarii peste 1500 euro. Pentru fetele certate cu părinţii
oferim cazare până la plecare” etc.
- false oferte de locuri de muncă în străinătate( Italia, Spania,
Grecia, Austria, Germania): chelneriţe, bucătărese pe vase de
croazieră, menajere, dansatoare - de natură să permită câştiguri
importante (unele sub masca unor excursii)
Care sunt iluziile oferite de racolatori? Aceştia fac promisiuni
referitoare la asigurarea până la destinaţie a transportului, cazării,
hranei necesare, se laudă cu persoane de contact bine
„poziţionate” în străinătate.
NU trebuie crezute nici „poveşti de succes” de genul „am mai trimis
fete, s-au întors, şi-au luat şi casă…”; „poţi câştiga 1.000$ pe lună”;
„ o fată frumoasă ca tine, cu meseria ta de… poate să câştige mulţi
bani în ţara X”; „în România nu te poţi realiza…”etc.

10. Cine pot fi victimele traficului?
Bărbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către
Spania, Italia, Grecia, Republica Ceha si Germania în
scopuri de exploatare sexuală, cerşetorie forţată şi
muncă forţată în agricultură, construcţii şi sectorul de
servicii. În plus, bărbaţi şi femei din România sunt
traficaţi către Cipru, Olanda, Slovacia, Polonia,
Portugalia, Belgia, Turcia, Suedia, Ungaria şi Danemarca
în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată.

11. La rândul ei, România este ţară de destinaţie pentru un
număr mic de femei din Moldova, Columbia, traficate în
scopuri de prostituţie forţată şi pentru un număr mic de
bărbaţi din Republica Democratica Congo şi din
Honduras, traficaţi în scopuri de muncă forţată.

12. Vânzarea tinerelor pentru sclavie sexuală, o încălcare
gravă a drepturilor lor şi o ameninţare pentru sănătatea
lor, a crescut considerabil în ultimii 10 ani. Sărăcia
extremă, statutul inferior al femeilor şi al fetelor,
controalele vamale îndoielnice şi implicarea celor care ar
trebui să aplice legea în activităţile de trafic, toate
acestea contribuie la răspândirea fenomenului.
Traficul de persoane a devenit o afacere globală care
generează profituri imense pentru traficanţi. Noi rute
pentru trafic sunt stabilite în mod regulat, iar piaţa
documentelor false de călătorie, a transportului
clandestin şi a trecerii graniţei în mod fraudulos devine
tot mai bine organizată.

13. Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de
muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude,
cunoştinţe sau prieteni de familie. Traficanţii aleg
comunităţile sărace.
Problema este larg răspândită. Deşi cea mai mare parte
a traficului are loc în Asia, apare destul de mult şi în
Africa şi America Latină. Comisia Europeană şi-a
exprimat îngrijorarea cu privire la creşterea traficului de
femei în Europa de est.
Sursa: http://www.unfpa.org/gender/violence1.htm

14. Cine sunt traficanţii?
De obicei sunt bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse
între 20 şi 40 de ani.
Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau
posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime:
barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor
persoane demne de încredere şi afişează discret semne
ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la
îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a
realizat din toate punctele de vedere în străinătate.
Aceşti "binevoitori" dispuşi să ajute o tânăra să câştige
mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar
rude ale ei.

15. Cum poţi verifica locurile de muncă oferite?
Pentru locurile de muncă oferite prin anunţuri locale se pot obţine
informaţii despre societatea/firma respectivă de la Inspectoratul
Teritorial de Muncă şi de la Registrul Comerţului din judeţul în care
îşi desfăşoară aceasta activitatea.
Locurile de muncă oferite de diferite persoane (cunoscuţi: vecini,
rude, prieteni etc. sau necunoscuţi ) în străinătate sau în ţară fără ca
angajatorii să reprezinte firme sau societăţi şi pentru care sursele de
informare nu pot fi verificate (nu prezintă încredere) la nici o
autoritate/instituţie nu trebuie să fie accesate deoarece pot fi o
capcană a traficului de persoane.
Locurile de muncă oferite prin firmele de intermediere trebuie
verificate la ambasada sau consulatul statului/ţării din care este
respectiva firmă/societate angajatoare.

16. Informaţii necesare înainte de a pleca pentru a munci
în străinătate:
- să ştii unde pleci: adresa locului de muncă, date de
contact de la locul de muncă
- să ştii unde vei locui/vei fi cazat (adresa şi date de
contact)
- să semnezi un contract de muncă în limba română în
două/trei exemplare în care să apară şi semnătura
angajatorului
- să cunoşti programul de lucru şi salariul real
- să laşi acasă copii xerox după toate documentele
personale
- să comunici cu familia şi apropiaţii în permanenţă
despre condiţiile de muncă şi starea ta

17. • Semnele pericolului:
- ţi se cere paşaportul sau actul de identitate/de
călătorie spre păstrare.
- la locul de plecare s-au adunat doar fete
tinere/bărbaţi care vor munci în acelaşi loc cu tine,
eventual, cu aceiaşi sursă de informare despre locul de
muncă respectiv.
- ţi se interzice ieşirea din maşină în locuri publice
(staţii de alimentare, de exemplu).
- ţi se propune trecerea graniţei cu acte false.
- persoana care conduce grupul tău este iritată, nu se
comportă firesc.
- eşti obligat la prestarea unei munci în contul datoriei:
persoana sau firma angajatoare refuză să plătească
salariul, motivând că se acoperă cheltuielile legate de
transport, de perfectarea paşaportului şi a vizei, fără a fi
definită perioada de timp în care va fi achitată datoria şi
natura muncii prestate.

18. - locul de muncă oferit nu necesită studii, experienţă sau
cunoaşterea limbii ţării respective
- eşti abuzat(ă) emoţional prin înjosiri, umilinţe sau
ameninţări la adresa familiei şi fizic, prin bătăi sau alte
acte de violenţă.
- privarea de libertate - nu ţi se permite ieşirea din
cameră sau din casă, se interzice a lua contact cu
prieteni sau cu altcineva.
- ţi se interzice accesul la mijloacele de comunicare:
telefon, poştă etc.
- eşti permanent supravegheat(ă).
- nu beneficiezi de asistenţă medicală de specialitate în
caz de îmbolnăvire
• Dacă, totuşi ai fost vîndut(ă), trebuie să apelezi după
ajutor la organizaţii oficiale (poliţie, ambasadă ,
consulatul român sau la Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie din ţara unde te afli), la organizaţii
neguvernamentale, biserici, orice instituţie publică sau
chiar la trecători.

19. Mărturii ale victimelor
• „ I., 17 ani, am 2 fraţi şi locuiesc într-un sat din judeţul Iaşi. Am fost
vândută în Serbia la vârsta de 15 ani…”
„ M., 17 ani, sunt din judeţul Mehedinţi. Am fost prinsă de traficanţi la
vârsta de 16 ani şi vândută în Macedonia…”
„A., am 19 ani şi locuiesc în Bistriţa. Aveam 17 ani când prietena
mea cea mai bună m-a vândut traficanţilor din Serbia…”
• De ce?
„ Auzisem că în Italia se găseşte de muncă şi se câştigă bine, nu ca
la noi. Am acceptat propunerea de a lucra ca menajeră în Italia…”
„Un prieten mi-a propus să merg să lucrez afară deoarece acolo se
câştigă bine. Vroiam să nu mai cer bani părinţilor mei…”
„M-a impresionat povestea celor două vecine ale mele care câştigau
foarte bine lucrând în Italia şi, deşi mama nu a fost de acord cu
plecarea mea, nu am ascultat-o…”
„Aveam 15 ani şi lucram la un bar. Acolo m-am împrietenit cu doi
băieţi care mi-au propus o plecare în afara ţării. Am acceptat şi ei m-
au vândut în Iugoslavia…”
„Locuiam împreună cu părinţii. Nu mă înţelegeam bine cu ei. Sora
mea mi-a zis: ”ne certăm cu părinţii şi într-o dimineaţă, când plecăm
la şcoală fugim. Cunosc eu nişte băieţi care ne vor duce să muncim
în Italia”…”

20. Cum am ajuns acolo...
„O prietenă mi-a propus să mergem în Irlanda să lucrăm acolo. A
reuşit să-mi falsifice paşaportul şi am plecat împreună cu avionul cu
ea şi cu prietenul ei. Ne-am oprit în Franţa pentru că prietenul ei s-a
îmbolnăvit şi a trebuit să stea în spital aproape 2 zile. Am dormit pe
străzi şi după ce prietenul ei s-a vindecat am plecat mai departe în
Irlanda. Acolo am fost închisă într-un apartament şi nu am mai ieşit
decât de două ori timp de 6 luni…”
„Am plecat din Timişoara împreună cu două fete ascunse în
compartimentul de bagaje al unui autocar. Urma să coborâm la
Belgrad unde trebuia să ne aştepte altcineva care să ne ducă mai
departe spre Italia. Am fost cazate la un hotel, unde ni s-a spus că
am fost vândute…”
„Am fost invitată de o cunoştinţă într-o discotecă, la un suc. M-am
dus la toaletă, iar în acest timp, ea mi-a turnat ceva în pahar. Am
dormit şi din când în când mă mai trezeam. Îmi aduc aminte că am
fost transportată cu maşina şi la un moment dat cu o barcă. M-am
trezit complet abia în Italia…”
„Nu ştiam că nu mai sunt în România. Eram cu cea mai bună
prietenă a mea. Mi-a spus că mergem în vizită la un prieten şi să
nu-mi fac griji. Mi s-a părut că ceva e în neregulă pentru că îmi
luase actele şi pentru că mergeam numai seara să nu ne vadă
nimeni. Am copilărit împreună. Aveam încredere în ea şi m-a vândut
pentru 300 de dolari!…”

21. „Un băiat din comună, pe care îl cunoşteam şi îi cunoşteam şi
familia, a venit acasă la noi şi mi-a propus să merg în Italia la un loc
de muncă cinstit. L-am întrebat cum o să ajung şi mi-a spus că nu e
nici o problemă, că rezolvă el tot, cu paşaportul, cu transportul. În
Timişoara am fost urcată într-un autocar, iar la graniţă mi s-a spus
să mă ascund într-un loc special amenajat lângă scările autocarului.
După ce am trecut graniţa, mi s-a făcut cunoştinţă cu „patronul”
căruia I-am fost vândută…”
„Mi-a spus: degeaba plângi, acum eşti pe mâna noastră”
Ne-a spus: acum nu mai aveţi ce face. Dacă vreţi să ajungeţi acasă
trebuie să îmi daţi bani, pentru că v-am cumpărat din Bucureşti.
Dacă aveţi să îmi daţi câteva sute de dolari, puteţi pleca…”
„I-am rugat să mă lase să mă duc acasă. Plângeam. Eram păzită
când vorbeam la telefon, dar şi aşa mama şi-a dat seama că ceva
nu e în regulă…”
„Eram cu sora mea când m-au vândut. Au vrut să o violeze, dat era
operată de curând. Le-am spus să mă ia pe mine…”
„Mi s-a spus să nu refuz să dansez, că mi se pune pistolul la tâmplă.
Ori te porţi frumos, ori te omoară…”
„Am început să consum băuturi alcoolice, aşa nu mai eram
conştientă de ce mi se întâmpla…”
„Mi-au spus că voi merge cu „peştele” în pădure pentru că acolo au
mai mulţi clienţi şi mai bogaţi…”

22. „M-au forţat să dansez. Deja fusesem cu 7 clienţi. Apoi am
leşinat…”
„Nu ne dădeau să mâncăm dacă nu aveam clienţi…”
„Prietenii patronului erau puşi să ne promită că ne ajută să scăpăm
de acolo. Noi nu ştiam, încercam să fugim, apoi ne aduceau înapoi
şi ne băteau în faţa fetelor nou venite pentru ca acestea să ştie ce le
aşteaptă dacă vom dori vreodată să facă aşa ceva…”
(din „Jurnal de călătorie” – Salvaţi Copiii)
• Comisia Europeana a decis lansarea unei zile
europene anti-trafic: Pe 18 octombrie 2007, la
Bruxelles.
• Cu ocazia primei Zile Europene de Lupta Împotriva
Traficului Uman, pe 18 Octombrie, potrivit lui Franco
Frattini, Comisia a întocmit recomandări cu şi pentru
statele membre pentru identificarea şi sprijinirea
victimelor

23. Vă mulţumim!
Centrul Regional Împotriva Traficului de Persoane Iaşi
Str. Zugravi, nr.64
Tel./fax: 0232/21.88.22
E- mail: anitp.iasi@mai.gov.ro
INFO-LINE: 0 800 800 678