Veronica micle

ION IONESCU BUCOVU
VERONICA
MICLE-
“ÎNGERUL BLOND”
AL LUI
EMINESCU

2016
Prefaţă
Dacă destinul nu făcea ca Veronica Micle să se întâlnească cu
Eminescu, probabil că rămânea o necunoscută în Iaşi, o poetesă minoră
cum a rămas majoritatea colaboratorilor de la “Convorbiri literare”.
Prietenia cu poetul îi va releva Veronicăi Micle mulţumiri
superioare, pe care, la rându-i, le va resfrânge asupra reveriei clasicului
poet, în ambele cazuri stimulându-le lirica. Atât Veronica, dar mai ales
Eminescu, după întâlnirea lor, au dat cele mai frumoase poeme de
dragoste . Eminescologii sunt toţi de acord că muza lui Eminescu a fost
o sursă de inspiraţie pentru poet, scriind în aşa- zisa “perioadă
veroniană” (1884-1887) cele mai frumoase poeme orfice din literature
română.
Respectul adevărului impune pentru viitorime restituirea
portretului moral al celei mai cântate femei din literatura română.
Crucială a fost întâlnirea femeii cu Eminescu în anul 1874, ale cărui
poezii Veronica le citiese din “Convorbiri literare”, rămânând uimită de
talentul necunoscutului. După acestă dată prietenia lor durează până la
moarte. S-au spus multe despre Veronica Micle, majoritatea bârfe de
salon, inventate de egoismul trecător al unor femei. Dar în aceste bârfe
s-au amestecat şi oameni de vază de la Junimea, dar mai ales
Maiorescu, care s-a împotrivit la căsătoria lui Eminescu cu Veronica
Micle.
Existenţa biografică a Veronicăi Micle a creat unul din cele mai
dezbătute cazuri încă din timpul vieţii sale, precum şi după moarte,
transformat în lungi colpotrări şi fastidioase polemici, preluate de
istoria literară. Istoricii literari de profesie dar şi cei ocazionali s-au
împărţit în două grupe: pe de o parte cei care au denigrat-o iar pe de
alta cei care i-au luat apărarea în faţa justiţiei sociale. În prima linie s-
au aflat Maiorescu-Călinescu- Lovinescu care, cu prestigiul lor, au
contribuit la o imagine fadă a femeii acuzând-o pe nedrept de rele care
nu i-au aparţinut. Lovinescu a ratat şi intrarea în Academie în anul
3
3

1936 din cauză că a “denigrat” pe Eminescu. A doua linie de
eminescologi prin Octav Minar , cel mai hulit cercetător al vieţii celor
doi, Ibrăileanu, Sadoveanu, Iorga, George Munteanu, Augustin
Z.N.Pop, profitând de scrisorile apărute între timp dintre cei doi poeţi şi
de alte surse noi, au luat apărarea poetei discupând-o de toate
nelegiuirile pe care i le aduseseră înaintaşii.
Cert este că cei doi poeţi trecând prin tartarul dragostei lui Eros s-
au iubit şi s-au urât cu o patimă bolnavă până la moarte. Numai cine
citeşte scrisorile lor de dragoste şi dialogul liric dintre ei, îşi dă seama
prin ce “furci caudine” au trecut sufletele lor blestemate în scurta lor
existenţă. Ei au ars ca o torţă şi s-au stins atât de repede, încât legenda
lor tristă a rămas să fie repovestită generaţiilor viitoare, cât va exista
poezie şi dragoste pe pământ.
Cum chipul Beatricei Portinari însoţeşte pe divinul florentin,
Dante, de-alungul întregii “Divinei comedii”, cum pentru Julie Charles
se aude suspinând vioara din durerile lui Lamartine, cum Francesco
Petrarca a cântat-o pe Laura, cum Francesca da Rimini a fost alintata
lui Paolo Malatesta, cum divinul Ovidiu i-a închinat Iuliei cele mai
frumoase versuri, aşa şi Eminescu i-a dedicate Veronicăi Micle versuri
orfice care au îmblânzit zeii, rămânând nemuritoare.
AUGUSTIN Z: N: POP ÎMPREUNĂ CU GHERGHE EMINESCU
4
4

Origini şi copilăria
Veronica Micle s-a născut pe date de 22 aprilie 1850 în localitatea
Năsăud. (Însemnarea Botezaţilor din parochial Nasseudului, pag.129)
Oraşul Năsăud a avut o istorie tragică. A fost cunoscut ca re edin ăș ț
pentru Districtul Grăniceresc Năsăud sau Al doilea Regiment Românesc (în
maghiară Oláh) de Infanterie Grănicerească nr. 17, înfiin at în anul 1762. Oț
bună parte dintre solda ii regimentului năsăudean a luptat laț Austerlitz sau la
podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de
Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, ace tia i-au câ tigat un cunoscutș ș ș
renume în acea vreme, acela de "cătanele negre".
În anul 1848 Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului austriac. În
contextul revoluţionar apărut în acest an în întreaga Europă, Ungaria aflată şi
ea sub aceeaşi stăpânire habsburgică decide să îşi proclame independenţa.
Ungurii din Ardeal, văzând atitudinea Ungariei, doresc să unească
Transilvania la aceasta. Ei declară în Dietă că în Ardeal există o singură
naţiune, cea maghiară, şi declară uniunea Ardealului cu Ungaria, fără să ţină
cont de dorinţele şi protestele celorlalte naţiuni din Transilvania, românii
şi saşii. Era normal ca în asemenea condiţii să se ajungă la război civil,
formându-se două tabere opuse. De o parte se aflau ungurii din Ungaria şi
Ardeal, care doreau formarea unei Ungarii mari, iar de cealaltă parte se aflau
austriecii care îşi vedeau ameninţat imperiul şi saşii şi românii care îşi
vedeau ameninţată fiinţa naţională.
Luptele între cele două tabere încep în vara anului 1848 şi vor dura până în
vara anului 1849, când armata şi insurgenţii unguri sunt înfrânţi de trupele
austro-ruse care au beneficiat de un deosebit de important ajutor din partea
românilor, mai ales a moţilor conduşi de Avram Iancu, din Munţii Apuseni.
5
5

Părinţii Veronicăi Micle se numeau Ilie Câmpeanu şi Ana. Ilie
Câmpeanu, meseriaş cismar, se înrolează în miliţiile româneşti din Munţii
Apuseni sub flamurile lui Avram Iancu şi participă la luptele din 1848-
1849.
Miliţiile româneşti vor adopta organizarea după modelul armatei
romane, cea mai mare unitate fiind legiunea, compusă din tribunate, centurii
şi decurii. Organizarea după model roman era făcută şi în ideea de a sublinia
rădăcinile latine ale poporului român. Ca baze de operaţii, legiunile
româneşti de la 1848 se adunau în tabere, numite în epocă "lagăre" sau
"loagăre", cum le mai spuneau ţăranii. Aici se făcea concentrarea
subunităţilor legiunilor, se completa armamentul şi se făcea instrucţia
militară a luptătorilor.
După Revoluţia de la 1848, în martie 1849, Năsăudul a fost ars în
întregime de insurgen ii maghiari, rămânînd doar câteva clădiri apar inândț ț
institu iilor publice şi casele mărginaşe la care nu ajunsese focul.ț
Majoritatea luptătorilor români au fost prinşi şi împuşcaţi sau trimişi la ocnă
la Viena. Ilie Câmpeanu, tatăl Veronicăi fusese urmărit şi împuşcat în piept
cu două gloanţe, murind la puţin timp, fără a-şi vede fiica născută.
Dada Ana, o femeie aspră şi plină de vlagă, fiind urmărită, mai ca toţi
urmaşii revoluţionarilor, se hotărăşte să vândă casa din Năsăud şi să treacă în
Moldova. Ţărancă dârză, cu fata abia născută în braţe şi cu băiatul Radu de 6
ani de mână, anchetată de organele hamsburgice trece pe jos prin Pasul
Dornei în 1850 şi se statorniceşte pentru puţin timp la Piatra Neamţ. Trebuie
să menţionăm că mulţi transilvăneni îşi părăsiseră locurile natale şi se
stabileau peste Munţii Moldovei. Amintim pe juristconsultul Petru Suciu, pe
istoricul Al. Papiu Ilarian, meditator în familia Elenei Cuza, apoi Ion Pop –
Popescu, Ştefan Neagoe, Simion Haliţă, Simion Bărnuţiu, istoricul August
Treboniu Laurian, chiar fizicianul şi viitorul soţ al Veronicăi, Ştefan Micle,
matematicianul Ion Popp, arhitectul Ştefan Emilian şi alţii, instalându-se în
diferite oraşe din Moldova.
Vânzându-şi casa din Năsăud, ajutată de exilaţii transilvăneni, cu ce
mai împrumută de la Iaşi de la ruda ei, juristul universitar Petru Câmpeanu,
profesor de drept natural, şi cu ce mai câştigă ea, muncind pe la unul şi pe la
altul, Ana Câmpeanu se opreşte la Târgu Neamţ şi cumpără de la Mânăstirea
Neamţului, pe o sută de galbeni, o căsuţă în marginea micului orăşel,
aproape de Humuleştii lui Creangă, pe drumul către ruinele Cetăţii
6
6

Neamţului. Mânăstirea vindea odăiţe humuite de pe “Uliţa Mare, capătul
Târgului despre Cetatea Neamţ- cum specifică actul de vânzare-cumpărare
încheiat la 10 august 1850, semnat de stareţul Neonil Buzilă cu întreg
consiliul spiritual şi economic, precum şi de Ana Câmpeanu din Năsăud
(Transilvania)”, pentru a acoperi cheltuielile făcute la zidirea spitalului
nemţean şi al noului local de şcoală.
Veronica Micle la vârsta de 19 ani
Actul precizează topografia casei Ana Câmpeanu din faţa şcolii Grigore
Ghica Vodă şi a spitalului din Târgu Neamţ, precum şi compartimentarea
locuinţei. La miază-noapte se mărginea cu Uliţa Mare şi la miazăzi cu
prundul Ozanei. Casa se făcuse în anul 1834 cu pereţi de lemn şi zid,
acoperită cu draniţă. Se deschidea printr-un cerdac la uliţă şi se compunea
din patru odăi. În ogradă avea fântână, beci, grajd, şură, loc de pomi,
împrejmuit cu gard de scânduri pe toată întinderea.
7
7

Casa Veronicăi Micle de la Târgu-Neamţ
Văzând că aici sunt puţine mijloace de existenţă, la insistenţele lui Petru
Câmpeanu, Dada Ana cu copiii se îndreaptă spre Iaşi, unde se instalează la
început cu chirie. Văduva, nu s-a sfiit ca, izbită de lipsuri, să spele rufe pe la
bogătaşii oraşului sau să moşească câte o femeie care năştea, ţinând loc de
doctor.
Câţiva ani ai copilăriei, Veronica i-a petrecut la Târgu Neamţ şi Iaşi
colindând împrejurimile cu copiii de seama ei, urcând dealurile şi munţii
Ciungi sau jucându-se pe drumul Filioarei. De la mama ei a învăţat poveşti
şi poezii despre revoluţia care se terminase tragic cu moartea tatălui, cu eroi;
legende despre Ardeal şi despre Moldova.
Veronica Ana Câmpeanu a urmat şcoala primară, apoi Şcoala Centrală
de Fete din Iaşi. La Şcoala Centrală Veronica a fost bursieră, deoarece era
săracă şi învăţa foarte bine. Trebuie să spunem că încă de acum eleva
Veronica Ana Câmpeanu avea un talent deosebit la muzică şi literatură.
Maică-sa o mângâia cu apelativul Alintata. La o onomastică a mamei, mica
Veronică i-a făcut şi o poezioară: “Zi de sărbătoare/ Flori şi fără teamă/
Fiica iubitoare/ Te sărută , mamă.” Când mergea la Târgu-Neamţ cu maică-
sa umbla prin toate coclaurile, colinda pădurile şi dealurile din apropiere,
cântând cântece ştiute numai de ea de la maică-sa: “Albăstrele, viorele/
Precum lacrimile mele,/ Udându-mi cărările,/ Deschizându-mi zările…/
Albăstrele, viorele/ Să mă-mpodobesc cu ele…” La sfârşitul şcolii, la
serbarea de sfârşit de an, a jucat pe Violeta din Traviata, glasul ei a fermecat
8
8

sala, iar Directorul unei trupe italiene de operă i-a propus s-o încadreze ca
solistă şi să colinde Orientul şi Occidentul într-un lung turneu. Mama ei însă
nu a fost de accord, spunând că artiştii au o viaţă grea, fiind mereu în bătaia
vântului.
Veronica Micle la vârsta de 19 ani
Peste paisprezece ani, răspunzând scrisorilor unei foste colege de şcoală
de care se simţea legată “printr-o sfântă amiciţie de la vârsta în care
făţărniciile lumii reale nu-şi făcuseră loc în inimile noastre”, îşi evoca anii de
şcoală de la “Centrală”, când, mici şi sprinţare, cu o carte în mână, îşi
făureau visuri de farmec asupra viitorului lor. Era perioada lor de romantism
când iluziile o luau înaintea realităţii, în condiţiile de atunci, fără a vedea că
viaţa viitoare “care, ca să spunem întreg adevărul, nu este decât o tristă
decepţie.”
În anul 1863, Veronica Ana Câmpeanu absolvea Şcoala Centală prin
examen public în faţa unei exigente comisii compusă din Vasile
Alexandrescu-Urechea, Titu Maiorescu, Ion Pangrati, O.Teodori şi N.
Culianu, la care asista şi rectorul Universităţii din Iaşi, profesorul Ştefan
Micle. Eleva Veronica Ana Câmpeanu prin Atestatul şcolastic de absolvire
nr. 19690 cu data de 3 iulie 1863, obţine calificativul de eminenţă,
surprinzând comisia cu un bagaj de cunoştinţe foarte solid.
9
9

Căsătoria
Tocmai când era examinată, la comisie se afla şi rectorul Universităţii
ieşene, Ştefan Micle, care rămâne foarte impresionat de elevă, apreciind nu
numai cunoştinţele ei ci şi fizicul graţios şi comportarea ei. Trebuie să
spunem că încă de atunci tânăra Veronica avea un corp de invidiat, strunit
de uniforma albastră pe care o purta. Dezvoltată ceva mai mult decât
celelalte eleve, radia în jur un fel de frumuseţe aparte care atrăgea ochiul
privitorului. Dublată de graţie şi de talentul său la vorbă şi în cântec, ea
atrăgea imediat atenţia oricui. La sfârşitul şcolii, la serbarea de sfârşit de an,
Veronica Micle este remarcată de directorul operei italiene care-i propune un
contract nedeterminat la Opera italiană, colindând “Orientul şi
Occidentul”cu trupa operei. Mama ei, Ana, refuză contractul, în favoarea
căsătoriei cu Ştefan Micle.
Peste un an de la absolvire, profesorul Ştefan Micle, fermecat de tânăra
femeie şi având-o în minte de la examenul cu pricina, o cere în căsătorie.
Maică-sa, dada Ana, bucuroasă că fata ei este cerută în căsătorie de o
somitate a Iaşului o îndeamnă să accepte această cerere şi hotărăsc împreună
cu “însurăţelul”-cum se numeşte singur în unele scrisori- căsătoria. Mamă-sa
trebuie să se fi simţit foarte măgulită când acestă personalitate a Iaşului i-a
10
10

cerut mâna fetei, punând la cale cu toţii o vizită în localitatea natală. Imediat
Veronica, Ana Câmpeanu şi Ştefan Micle au plecat la Năsăud, oraşul de
baştină al familiei Câmpeanu, călătorind cu un ailvagăn, pe la sfârşitul lunii
iunie 1864, urmând să se logodească în asistenţa rudelor dinspre mamă,
Veronica socotind totdeuna Năsăudul ca locul ei de baştină şi patria ei. La
braţ cu impunătorul Micle, au străbătut uliţele înguste şi întortochiate ale
localităţii, vizitând pe prietenii familiei şi zăbovind mai mult pe la rude,
care-i felicitară şi le urară casă de piatră. După câteva zile s-au lăsat pe
drumul către inima Ardealului, unde ajunşi la Cluj, au tras la hotelul Biasini,
hotel care-l adăpostise şi pe poetul maghiar Petofi Şandorf cu iubita lui Iulia
Szendrey, prin octombrie 1847. Acum se fac vizite de politeţe la familiile
din partea soţului, pe care le invită la ceremonia căsătoriei.
Veronica Micle (foto Nestor Heck, Iaşi)
Căsătoria civilă dintre Veronica Câmpeanu şi Ştefan Micle s-a încheiat
la 7 august 1864 în prezenţa pensionarului Gheorghe Crainic, a controlorului
Iosif Csogedi, a parohului Nicolae Pop, din Mănăştur, şi a soţiei sale Maria,
născută Lobonţ, martorii oficiali, şi numeroşi intimi, colegi şi prieteni ai lui
Ştefan Micle. Masa a fost servită la restaurantul Biasini, unde toţi au
participat la agapa nupţială.
Ştefan Micle “însurăţelul”
Cine era Ştefan Micle?
11
11

Ştefan Micle s-a născut în comuna Feleac, un sat mic de lângă Cluj, pe
25 septembrie 1820, din părinţi săraci. A urmat şcoala primară la Cluj,
împotriva părinţilor care se opunseseră, întreţinându-se singur, muncind pe
unde apuca cu ziua. Atât de sărman era, că în perioada şcolarităţii făcea
drumul dintre oraş şi Feleac de două ori pe zi, pe jos, desculţ sau în opinci,
nemairămânăndu-i vreme să înveţe decât pe cale. După promovarea claselor
gimnaziale la Cluj, până într-a patra, şi spre a se ajutora cu plata chiriei la o
gazdă vecină cu şcoala, elevul s-a angajat ca secretăraş la un funcţionar
superior din capitala Ardealului. Clasa a şaptea a absolvit-o la Bistriţa în
Năsăud.
Audiind pentru prima dată în 1839 pe magistrul Simion Bărnuţiu la
Blaj, rămâne impresionat, devenindu-i devotat până la moarte. După ce a
terminat liceul s-a înscris la Facultatea juridică de la Sibiu, pe care o încheie
alături şi ajutat de Simion Bărnuţiu în 1843. Mai târziu biblioteca lui
Bărnuţiu a intrat în posesia lui Ştefan Micle, apoi în posesia familiei
Veronica Micle care o donează Bibliotecii Universităţii ieşene. Negăsind
serviciu, tânărul felecan încearcă fel de fel de servicii şi meşteşuguri,
tâmplărie la Raicu, strungărie, lăcătuşerie, ceasornicărie, turnătorie şi
armurărie, practici ce îi vor deveni de un real folos mai târziu.
În 1848 s-a cunoscut cu Aron Pumnul, viitorul professor de română al
lui Eminescu şi împreună cu el, au participat pe Câmpia Libertăţii la
adunarea românilor, unde se înrolează voluntar sub steagurile revoluţiei
perticipând la bătăliile dintre Cluj şi Someşfalău. După înfrângerea
revoluţiei, de teama represaliilor la care fuseseră supuşi toţi participanţii,
porni în secret spre Craiova. Pe drum, fiind interceptat de un batalion
12
12

expediţionar, fu arestat, apoi eliberat de un ofiţer cazac, căruia îi reparase
sabia. Temporar a stat refugiat cu Bărnuţiu la Râmnicu-Vâlcea, apoi la
Turnu –Severin. Revenit în Transilvania după amnistia generală, Micle
capătă o bursă pentru Politehnica din Viena. Practicarea meşteşugurilor de la
Raicu s-a dovedit utilă în timpul studiilor. În 1855 dobândi titul de stat cu
diplomă, iar Augus Treboniu Laurian, la recomandarea lui Simion Bărnuţiu,
îl chemă să vină la Iaşi ca professor de fizică şi chimie la Academie.
Funcţionează aici între anii 1857-1860 şi în anul 1860 “propunea” fizica şi
chimia la Universitatea din Iaşi. Acum el, la sfârşitul lui martie 1858
organizează şi ţine câţiva ani consecutiv, în fiecare duminică, în aula
Academiei, cursuri libere de fizică populară, însoţite de experianţe, atrâgând
un numeros public.
Chemarea lui Micle la Iasi a făcut parte din planul de reorganizare a
şcolilor naţionale din Moldova adoptat sub domnitorul Grigore Ghica,
începând cu anul 1849.
Odată cu înfiinţarea Universităţii din Iaşi, la 26 octombrie 1860, Ştefan
Micle este numit profesor universitar la catedra de fizică şi chimie. Între
1867-1875 a fost rector al Universităţii din Iaşi.
Micle ştia să-şi pună ştiinţa la dispozitia unui public mai larg. El a
deschis un curs liber de fizică, despre care V.A. Urechia în cunoscuta sa
carte “Istoria şcoalelor” scrie: “In anii 1858-1859 se ţin la Iaşi primele
cursuri libere gratuite. Cel dintâi curs liber a fost inaugurat în ziua de
duminica Tomii 1858 de către profesorul Ştefan Micle. Consiliul
profesoral.... la 17 martie 1858 a aprobat facerea acestui curs liber de fizică
populară în sala cea mare a Academiei de la 12 până la 1 p.m.”
Experimentele făcute de profesorul Micle atragea un numeros auditoriu la
aceste cursuri. Micle a fost un profesor model. Asupra calitatilor sale
didactice, P. Suciu are urmatoarele aprecieri: “Ca profesor, atât de liceu cât
şi la Universitate ştiu el să urmeze în propunerile sale regulele pedagogice
cu cea mai mare exactitate. El, adică, se cobora la nivelul ascultătorilor săi,
aşa încât toţi întelegeau ce propunea el. În scurt propunerile sale erau clare,
inteligibile pentru oricare şcolar sau student. El atăt în privinta propunerii cât
şi fregventării la clase poate fi numit modelul profesorilor care vor să-şi
împlinească cu sfinţenie datoria lor. El, nu numai în şcoală, ci şi în societate,
oriunde se afla, răspândea lumina cunoştintelor sale. El voia să facă lumea
13
13

toată, cu care venea în contact, ca să ştie ceea ce ştia el.
În afară de observaţiile sale astronomice şi meteorologice, el nu a dezvoltat
altă activitate ştiinţifică. În imprejurările in care a trăit, neavând mijloace şi
mediu potrivit, nici nu se putea gândi la o astfel de activitate. Trebuiau alte
condiţii; abia dupa cateva decenii avea să se poata injgheba, încetul cu
încetul, cercetarea ştiinţifică.”
Este regretabil că nici lecţiile ţinute la Academia Mihaileană, nici
cursurile de la Facultatea de Ştiinte şi nici conferinţele publice nu s-au
publicat. Rămase în manuscris, cu timpul s-au pierdut. Istrati spune ca a
văzut urmatoarele manuscrise ale lui Micle: Mineralogia, Mecanica agricola,
Astronomia, Botanica, Zoologia, Chimia analitica, Chimia anorganica,
Chimia organica si Chimia experimentala.
Cei care l-au cunoscut l-au admirat nu numai ca profesor ci şi ca om. P.
Poni spune că Micle era bunătatea întrupată, iar B. P. Haşdeu scrie despre el
că era cel mai bun om, şi incapabil de a face vreun rău.
S-a stins din viaţă la 4 august 1879 la Iaşi.
După o scurtă incursiune în viaţa lui Ştefan Micle să revenim la
căsătoria lui cu Veronica. S-au păstrat unele scrisori ale lui Ştefan Micle din
acestă perioadă în care îşi exprimă bucuria căsătoriei. În scrisoarea din 10
august 1864 arăta că: “Mă aflu la Cluj din 16 ale lunei curente, nu ţi-am
putut, însă, scrie până în timpul present. Cauza e că n-am venit singur în
Moldova, ci cu madama Câmpeanu şi fie-sa Veronica, cu scop de a ne
căsători aici în patria mea, ceea ce s-a şi întâmplat în 22/7 aug.st.n.
Acum dar nu mai sunt singur, ci cu soţia despre care te înştiinţez. Joia
viitoare, adică 30/7 aug., întreprindem o călătorie la Viena, unde vom
petrece numai scurt timp, adică 10-12 zile, ca aşa pe Sânta Măria să ne aflăm
reîntorşi la Cluj îndărăt, unde apoi vom petrece câteva zile până când ne
vom întoarce spre Moldova.”
Peste trei luni scria aceluiaşi prieten ardelean, din Iaşi, unde locuia pe
strada Butucu, nr. 401, că i-a primit scrisorile, scuzându-se că noua ordine
casnică nu-i dă răgaz să-i răspundă. Veronica cu “însurăţelul” se aflau în
luna de miere şi n-aveau timp pentru corespondenţă.
14
14

Un proces celebru
Nu a trecut mult după căsătoria cu Ştefan Micle că Veronica a fost
prinsă într-un proces răsunător, care a uimit urbea Iaşului. Despre ce era
vorba. Într-o suită de articole din “Tribuna română” din 1964, din Iasi,
profesorul Nicolae Ionescu, membru marcant al fracţiunii politice
bărnuţiene, lăsându-se antrenat în bârfa instigată de inspectorul de
învăţământ Florian Aaron, atrăgea atenţia asupra comportărilor lui Titu
Maiorescu ca Preşdinte al Comintetului de inspecţiune şcolar şi ca profesor
de gramatică şi de pedagogie, constând din “fapte scandaloase, ba chiar şi
romance întregi”, implicând pe superioara Olimpia Gross şi pe
subdirectoarea Emilia Riquerd.
Deşi i se ceruse procurorului general din Iaşi telegrafic relaţii asupra
cazului de către ministrul Kretzulescu, care urmărea să sisteze ancheta, şi de
către Elena Cuza Doamna, care recomandase să se procedeze cu discreţie,
organele locale au făcut publicitate cercetărilor şi au invitat la 28 septembrie
1864, în faţa judecătorului de instrucţie pe mama Veronicăi, Ana Câmpeanu,
care a relatat în faţa judecătorului că fiica ei, Veronica, venită acasă în
vacanţa de primăvară, i-ar fi spus de o vizită ciudată făcută de Maiorescu
Emiliei Ruckert, urmată de venirea soţiei lui Maiorescu în internat. “Îndată
ce m-am înştiinţat de evenimentele susarătate, eu mi-am luat copila din
internat şi, înfăţişindu-mi-se ocazie, am căsătorit-o, iar acum ea se află
petrecând în Transilvania cu soţul ei.”
În procesul din 11 noiembrie în faţa secţiunii a doua a Tribunalului, atât
Ana Câmpeanu, cât şi Veronica au fost citate ca martori. Din dosarul
procesului reieşea că, întradevăr, Veronica Micle şi Ana Câmpeanu, în
calitate de martore, s-au prezentat în instanţă şi şi-au făcut depoziţiile în
spiritul protocolului juridic. Procurorul Filostat a arătat în procesul verbal
din 13 ianuarie 1865 că “Doamna Veronica Câmpeanu, care şi dumneaei e
numai în vârstă de 15 ani, arată că în timp când a fost elevă la Şcoala
Centrală de Fete, în clasa a cincea, viind odată d. Maiorescu la şcoală, ar fi
intrat drept în odaia d-şoarei Riquerd; după un sfert de oră ar fi venit şi soţia
d-sale şi vroind şi d-neaei să intre în acea odaie, ar fi bătut la uşă, însă nu s-
ar fi deschisu; atunce, d-na Maiorescu ar fi trecut peste sală, şi, bătând în uşa
15
15

d-nei Gros, i-ar fi deschis, în interval însă s-ar fi deschis şi uşa d-şoarei
Riquert, unde era d. Maiorescu.”
Procesul, prelungindu-se prea mult, s-a desfăşurat în mai multe etape,
datorită avocaţilor celebri aduşi de Maiorescu, P.P. Carp, Vasile Pogor, N.
Mandrea, Pantazi Ghica şi Iacob Negruzzi. Şedinţa secţiei a doua a
Tribunalului s-a încheiat cu cuvântul apărării care a persiflat declaraţiile
celor două cerând instanţei să constate contradicţii în declaraţiile lor. La
reluarea din 6 februarie grefierul a adus la cunoştinţa Curţii protestul scris de
Veronica Micle, cu următorul conţinut, pe limbajul bărnăuţenilor, demn de
limbajul lui Caragiale:
“Domnule Preşedinte,
Prin adresa d-voastră nr. 753 m-aţi citat pe ziua de 4 februarie spre a fi
faţă la cercetarea şi hotărârea procesului intentat de Procurorie contra d-lui
Titu L. Maiorescu, şi, prin altă citaţiune, sub nr.1290 mi-aţi repetat
chemarea, adăogând deşteptarea cominatoare că la neurmare mi se va aplica
art. 108 din codicele de procedură civilă.
Domnule Preşedinte! Eu am fost următoare, însă spre marea mea uimire
şi confusiune, în loc de a sta faţă la cercetare, şi de a mi se da ascultare în
audienţa solemnă, m-au confinat în o odaie de alăture, şi apoi adusă prin
aprod denaintea d-voastră, unde am fost supusă unui tacrir îndeosebi de orce
alţi martori şi în fiinţa pârâţilor şi a bancului defensorilor. Publicul au putut
să audă şi să vadă cât de inchizitoriale au fost întrebările ce mi-aţi pus din
insuflarea şi chiar dictarea avocaţilor pârâtului, faţă fiind acesta.
Însă ce a fost acestea, vă rog, d-le Preşedinte?
Fost-am un tacrir luat precum cerea legea(Art.100 din Cod. Proc. Pen.)
adică îndeosebi şi în nefiinţa pârâtului? Nu! Căci pârâtul sta de faţă şi un
asemenea tacrir mi s-au mai fost odată.
Poate iarăşi să zică cineva că a fost cercetarea pentru care m-aţi poftit?
Iarăşi nu! Căci o asemena cercetare trebue să se facă după cum prescrie
legea (art.142), adică ascultându-se martorii cei împotrivă, cât şi cei în
favorul pârâtului propuindu-se împotrivirile şi judecându-se, arătându-se
martorilor înscrisurile apăsătoare sau aperetoare şi celelalte toatelucruri
16
16

solemne ale ascultării martorilor în audienţă şi înainte de a se declara
desăvârşita cercetare.
Pe cât timp, d-le Preşedinte, nu se va proceda astfel la ascultarea
martorilor înainte de enunţarea hotărârei, eu ca martoră am dreptul de a
protesta orce lucrare şi vin a protesta.
Drept aceea, în numele Nălţimei Sale Domnului Alexandru Ioan I, în
numele căruia se distribuie justiţia, eu subscrisa mai jos cer şi reclam se fiu
ascultată astăzi în audienţă regulară, fiindcă ieri, de faţă cu pârâtul şi
îndeosebi de orice martor, n-am fost supusă de cât la un tacrir singular, afară
din lege din toate punctele nul şi ca neavenit.
Vă rod, d-le Preşedinte să luaţi în serioasă considerare această
întemeiată protestare. Iassy 1865 Fevruar 6. Semnaează M. Veronica,
născută Câmpeanu”
În timp ce curtea s-a retras ca să delibereze asupra protestului, în sală s-
a produs vacarm, alimentat de apărarea junimistă. La reintrare, preşedintele a
înmânat grefierului să citească hotărârea prin care, se constată, aprobator, că
“cetirea procesului au urmat regulat şi trebuie a se continua, lăsând dreptul
oricăror martori a mai aduce ştiinţele ce vor mai avea asupra faptei”. În faţa
acestei decizii, susţinătorii acuzatului au provocat larmă în pretoriu, aşa încât
preşedintele suspendă şedinţa, evacuă sala şi reluă procesul a doua zi.
Intimidat de tulburările produse, preşedintele Gh. Racoviţă asistat de
judecătorul Alexandru Iuliano şi de supleantul Botez, bătu în retragere.
Reintrând în camera de chibzuinţă ca să delibereze asupra cererii martorei,
judecătorii au reţinut-o “de necesitate” şi pe loc., preşedintele amână
dezbaterile pe 8 februarie la ora 10,30. În acea zi tribunalul a ascultat în
lectura grefierului depoziţia Veronicăi Micle. La darea sentinţei s-au iscat
disensiuni între magistraţi. Opinia separată a supleantului Botez, anexată la
dosar, a reţinut din proba cu martori “mărturisirea” Veronicăi Micle.
Intervenţiile şi presiunile pe lângă Veronica Micle, de a retracta depoziţiile
ce făcuse, s-au izbit de un refuz categoric.
Prima instanţă l-a achitat pe Maiorescu, dar prin apelul procurorului,
speţa a trecut înaintea Curţii Criminale, în faţa căreia Veronica Micle şi Ana
Câmpeanu au fost iarăşi citate pe 12 martie 1865. Procurorul Curţii
Criminale ieşene raportează ministrului Justiţiei la 22 martie 1865 că “din
17
17

depunerile fostelor eleve ale Şcoalei, precum Smaranda Dimitriu, Veronica
Micle, altele, care neschimbat au susţinut primele lor arătări, se vede că
scandalul ajunsese în cel mai mare grad şi că produsese consternarea între
elevele cele mai mari”. El ceru organelor superioare “ a regula măsurile ce
veţi găsi de cuviinţă pentru ca martorii să rămână liberi de orice presiune”.
Opoziţia la apel s-a judecat la 26 şi 27 aprilie 1865. Decizia Curţii de
apel nr. 143/27 aprilie 1875, prin achitarea lui Titu Maiorescu, nu mai
surprindea. Dar Maiorescu, şicanat, a rămas discreditat moral pentru toată
viaţa în acest proces.
Drept, după mărturiile Veronicăi, sau nedrept, după învinuit, procesul
atrage excluderea din învăţămâmntul universitar a lui Titu Maiorescu şi ura
lui susţinută, întreaga viaţă faţă de Veronica pe care n-a iertat-o niciodată,
neapreciindu-i poeziile, cum le aprecia pe cele ale “poetaşilor” de la
“Convorbiri…”, ajungându-se până la împotrivirea căsătoriei poetei cu
Mihai Eminescu. Veronica Micle- zice Maiorescu- a fost pentru Eminescu
“o nenorocire”.
Sub influenţa lui Maiorescu, nici G. Călinescu n-o iartă pe Veronica,
deşi putea verifica dragostea lor prin zecile de poezii postume din ciclul
veronian sau din scrisorile lor publicate până la acea dată. “Opiniunea aşa
dar că Veronica Micle formează obiectul unic al pasiunii lui Eminescu este
cu totul greşită.”-zice criticul. Un Mihai Eminescu văzut prin ochii lui
Călinescu nu este verosimil. Criticul “divin” greşeşte când afirmă că
Veronica nu formează “obiectul unic al pasiunii lui Eminescu” În viziunea
lui, chipul Veronicăi este foarte subiectiv: “Prvim fotografiile poetei şi ne
aflăm în faţa unei femei uscăţive în tinereţe, cu proeminenţele feţei acute,
îngroşate mai apoi şi trivializate, cu o oţărâre în toate liniile feţei, cu buzele
lungi, subţiri şi subte, cu un văl de lividitate şi melancolie histerică ce
urâţeşte fizionomia şi o face antipatică.”
Veronica Micle era o“cochetă”, cum i se spunea, o “zvăpăiată”, “o
Bălăucă”, dar nu trebuie să-i ignorăm inteligenţa şi talentul ei. Era o femeie
împlinită cum trebuie, departe de a fi uscăţivă sau a fi grasă. Deabia după
ş1883 formele sale se rotunjesc. Glasul ei era extraordinar de personal şi de
muzical. Ea încânta pe toată lumea, fiind sufletul cenaclului literar de la ea
din casă, când citea poezii, cunoscută ca cea mai bună poetă a Iaşului.
18
18

Să nu uităm nici portretul făcut de Eminescu unei eroine din romanul
său care seamănă perfect cu portretul Veronicăi: “Dar ce frumoasă, ce plină,
ce amabilă era! Faţa ei de-o albeaţă chihlimbarie, întunecată numai de-o
viorie umbră, transpariţiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează
idealele artei în boltita frunte şi-n acei ochi de-un albastru întuneric, care
sclipesc în umbra genelor lungi şi devin prin asta mai lungi, mai întunecoşi,
mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza
dedesubt puţin mai plină părea că cere sărutări, nasul fin şi barba rotundă şi
dulce ca femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul
ei se ridica cu-n fel de copilăroasă mândrie, astfel cum şi-l ridică caii de rasă
arabă, ş-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca
gâtul lui Antinous”.
Veronica Micle, sub presiunea lui Ştefan Micle şi a bărnăuţenilor făcuse
jocul înscenărilor adversarilor lui Maiorescu. Acestă atitudine o va costa
mult, criticul nu va uita niciodată dârzenia ei de la 14 ani, şi cu severitate,
nu-i va acorda circumstanţa vârstei de tânără căsătorită, răzbunându-se pe ea
la căsătoria cu Eminescu, când s-a opus categoric.
Despre Veronica Micle notăm din amintirile răutăcioase ale Corneliei
Emilian: “ Era bună şcolăriţă, deşteaptă, sârguitoare la carte şi din an în an
se făcea mai frumoasă. La examenul din urmă când sfârşise învăţătura, se
îndrăgi de ea profesorul din comisiunea examinatoare. Aflând colegii lui
aflând de dragostea sa, căutară să-l abată de la hotărârea de a se căsători cu
ea, fiindcă pentru vârsta lui, Bălăuca era prea tânără.”
Iată şi un alt portret făcut de N.Petraşcu: “De talie mijlocie, plină şi
rotundă la formele corpului, cu părul blond ruginiu cu reflexur de aur vechi,
amintind pe al Florei de Tizian, cu o carnaţie trandafirie ce părea că se
revarsă palpitând de tinereţe şi catifelată la atingere, cu ochii mânâioşi, cu
gâtul graţios deasupra unui sân decoltat puţin, pe care fluturau tulburătoare
efluvii voluptoase, ea seducea de la prima vedere. Dar ceea ce făcea fiinţa ei
mai atrăgătoare, era natura-i fericită, pururea bine dispusă, pururea râzând cu
o gură frumoasă şi senzuală, cu ceva insinuant, sincer şi familiar. Când
râdea, şi râdea, des din toată inima, o vedeai parcă copilă la 17 ani. Pe lângă
aceasta, adăogaţi o drăgălăşenie particulară în glas şi în vorbă, întânlită la
unele femei moldovence, care era la ea un farmec nebiruit”
19
19

Din tainele căsătoriei, între datorie şi
dragoste
Tânăra soţie a lui Ştefan Micle, trăind în prejma profesorului, se cultivă în
continuare, sprijinită de soţ, ia lecţii de franceză, de literatură universală, de
pian şi canto, dovedindu-se o prezenţă activă în viaţa culturală a Iaşului.
Când s-a constituit la 8 octombrie 1867 Reuniunea Femeilor Române,
viitoarea poetă a făcut parte din comitetul de conducere prezidat de Matilda
Sihleanu, având vicepreşedintă pe Aristiţa Popescu şi pe Cornelia Emilian.
Reuniunea milita pentru “ proletariatul femeiesc, pentru ajutorul copilelor
sărmane: a instrui femeia clasei nevoiaşe, a o educa, a o moraliza.” La 26
septembrie 1869 s-au pus bazele unei şcoli profesionale din Iaşi sub directa
conducere a bunei sale prietene Zoe Livezeanu, unde Veronica a contribuit
la bunul mers al şcolii cu ciclu de patru ani. Mai târziu ea a îndrumat şi
20
20

celelalte şcoli de fete din Iaşi, în baza delegaţiei oficiale primate de la
primăria oraşului
Anul 1872 este anul crucial care schimbă viaţa Veronicăi. Era
primăvară când s-au întâlnit la Viena cu Eminescu. Poetul era student de mai
bine de doi ani şi jumătate, urmând cursurile Facultăţii de filozofie.
Participase la cercul studenţesc “România Jună”, antrenase studenţii în
sărbătorilrea a 400 de ani de la târnosirea Mânăstirii unde îşi avea
mormântul Ştefan cel Mare şi Sfânt. În pregătirea festivităţilor spre slava
învingătorului de la Podul Înalt poetul a vibrat intens, iar numele lui în
comunitatea studenţilor vienezi era foarte cunoscut, publicase la “Convorbiri
Literare”, în “Familia” lui Iosif Vulcan, în “Federaţiunea” din Pesta,semna
articole critice care dăduseră loc la discuţii aprinse şi polemice în presă.
Atacând dulalismul austroungar, poetul fusese citat în faţa judecătorului de
instrucţie. Eminescu era admirat şi adulat. Maiorescu îl lăudase în
“Convorbiri..” ca pe un “poet în adevăratul înţeles al cuvântului”
Veronica Micle citise la vremea aceea poeziile lui din “Convorbiri…”
şi-i închină o poezie “M-am gândit…” pe care o publică, târziu la 1
noiembrie 1883 în “Convorbirile Literare”:
“M-am gândit cu drag la tine până nu te-am cunoscut,/Te ştiam numai
din nume…/Şi-am dorit să pot odată să te văd pe tine eu,/Să-ţi închin a mea
viaţă, să te fac idolul meu.”
Ideea este reluată în 1869, când îi cade în mână portretul poetului cu
imaginea lui luciferică, dăruită de Miron Pompiliu, care-i frecventa casa
săptămânal ca secretar al recorului Ştefan Micle. Pe versoul fotografiei poeta
scrisese:
“Pivindu-ţi faţa de farmec plină,/Luci o rază în al meu sân;/Crudă fu
însă a ei lumină,/Din pieptu-mi scoasă un lung sispin!// Dară suspinul ca
nălucire/ Zbură cu vântul ce-au adiat;/N-a zburat însă însă şi-acea simţire/
Ce-adânc în suflet l-a deşteptat.// Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă/
cum de se naşte pentru-un portret?/Căci nu văzusem ochii tăi încă,/ Ştiam
atâta că eşti poet.!”
21
21

Înainte de a se întâlni cu ea, Eminescu o văzuse de două ori, o dată când
făcuse o vizită rectorului cu Miron Pompiliu şi a doua oară la Putna, când
venise cu rădvanul împreună cu Micle şi cu toată protipendada Iaşului la
marea sărbătoare.
Veronica venise în capitala Imperiului pentru a consulta nişte doctoti
referitor la o boală de piele. O condusese Ştefan Micle şi o cazase la
pensiunea Lovenbach, unde avusese şi Eminescu cândva gazdă. Cum Micle
venise şi cu treabă, fiind foarte ocupat, a lăsat-o pe Veronica singură şi s-a
întors la Iaşi. Se crede că Miron Pompiliu îi sugerase întâlnirea cu Eminescu.
El era singurul- zicea Miron- care putea să-i fie ghid în marea capitală,
deoarece cunoştea oraşul, teatrele, opera, parcurile, localurile pitoreşti,
muzeele şi tot ce era interesant.
Acea primăvară vieneză a anului 1872 i-a găsit pe amândoi pregătiţi
pentru marea dragoste. Studentul Mihai Eminescu avea chipul luciferic pe
care i l-a imortalizat fotografia făcută la Praga în 1869 – la 19 ani – şi pe
care i l-a descris cu genială intuiţie a complexului sufletesc I.L. Caragiale:
“Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o
frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se
vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic; un copil
predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”
Publicase câteva poezii în “Convorbiri literare” în care se arăta fulgerat
de amintirea nefericitei dragoste ipoteştene (Mortua est) şi pregătit să
descifreze enigmele sufletului feminin (Venere şi Madonă), aşezat la rându-i
sub luminile mitului; astfel de creaţiuni se vor dovedi suficiente pentru ca
Titu Maiorescu să creioneze un an mai târziu un convingător portret al
poetului la tinereţe: “Cu totul osebit în felul său, om al timpurilor moderne,
deocamdată blazat în suflet, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai
peste marginile iertate, până acum aşa de puţin format încât ne vine greu să-l
cităm îndată după Alecsandri, dar în fine poet, poet în toată puterea
cuvântului este d. Mihai Eminescu.” Criticul junimist mai aprecia farmecul
limbajului, ca semnul celor aleşi! Pe plan sentimental, cele câteva aventuri
studenţeşti pasagere nu făcuseră decât să întreţină dorul pentru îngerul blond
cu ochi albaştri întruchipat de Bălăuca.
Acel moment vienez a însemnat o astfel de experienţă aşteptată şi
visată, percepută ca atare de Eminescu şi prin raportare la modelul mitologic
22
22

Amor şi Psyche întruchipat în cunoscutul basm antic ale cărui reflexe se
recunosc :
“În orice caz, până a te cunoaşte puţin numai, simţemântul meu nu era
cu mult deosebit de acela dintre Amor şi Psyche, d-ta erai o idee în capul
meu şi te iubeam cum iubeşte cineva un tablou.” Ca o anticipare a
dramatismului relaţiei, se recunoaşte în această situaţie iniţială şi un posibil
model tristanian inversat: regele Mark (Ştefan Micle) îi prezintă lui Tristan
(Eminescu) pe Isolda (Veronica) impunând un pact sever dictat şi de poziţia
sa seniorială: a iubi fără să speri; exasperarea lui Eminescu din perioada
ieşeană e un semn de răzvrătire împotriva pactului pentru respectarea
căruia va apela la gestul separării voluntare (plecarea la Bucureşti) şi
suspendarea comunicării până la eliberarea celei râvnite (moartea lui
Micle) – ambele gesturi figurând în arsenalul curtoaziei cavalereşti.”
Este greu să ne imaginăm succesivele scene din momentul întâlnirii
celor doi poeţi. Poate Veronica l-a căutat, rugându-l să-i fie ghid prin
capitala Imperiului. Întrevedem însă imaginea poetului stăpânindu-şi
plăcutele surprinderi în faţa femeii neobişnuit de frumoasă, spirituală,
modestă şi inimoasă, căreia sfiiciunea lui pornită din firesc şi bunăcuvinţă îi
respira o aromă fragetă. Eminescu rămâne uimit la vederea chipului angelic
al femeii:
“Când te-am văzut, copilă, treceai aşa frumoasă/ Cu ochii mari
albaştri în bolţi întunecoase/ Ca marmura de albă, şi mâinile de ceară/
Urcau pe sânu-ţi mândru o mantie uşoară.”
Conştientizarea sentimentului se va fi produs în contextul aceluiaşi
moment vienez printr-un gest de acceptare stimulat şi de atmosfera artistică
şi muzicală a marelui oraş, atmosferă îmbibată de efluviile dorinţelor erotice;
poate un tablou din galeriile vieneze sau sugestiile unei galante melodii au
încurajat primul sărut – la fel ca în cazul cuplului Francesca da Rimini –
Paolo Malatesta la lectura unui celebru roman cavaleresc:
“Când am citit cum zâmbetul râvnit
i-l săruta pe gură Lancelot,
acesta ce mi-e-n veci nedespărţit
23
23

mă sărută şi-un freamăt era tot;
de-atunci nicicând n-am mai citit ‘nainte
căci pentru noi fu cartea Galeot.”
Postuma “Când te-am văzut, Verena” este o mărturie directă a faptului
că Eminescu a rămas împietrit în faţa frumoasei ieşence:
“Şi îţi aduci aminte cum mă feream în laturi/ De dulcele-ţi cuvinte şi
lunecoase sfaturi,/ Ştiind cum biruieşte poftirea frumuseţii,/ Ştiind ce
vierme pune în sâmburul vieţii, // Ştiam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce
are sete adâncă de formele perfecte/ Şi inima-mi trecut-au nmai rece ca
oţelul/ Ca s-o împlânte chinul, ca să-mi iubesc modelul.”
Eminescu venea după o experienţă tragică în iubire când iubita de la
Ipoteşti murise, lăsându-l dezamăgit. După acea deziluzie Mihai îşi făcuse
plan de călugărie şi-i jurase lui Eros că indiferent cu ce săgeată plină de
otrava dragostei va mai trage în el, o va respinge: “Ea a murit- Am îngropat-
o-n zare/ Sufletul ei de lume este plâns-/ Am sfărâmat harfa-şi a mea
cântare/ S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins” Dar tot Eros a tras cu săgeţi
nevăzute în inima lui maculată de acea tristeţe şi l-a trezit, simţind că noua
femeie, intră încet în sufletul lui ca o nălucă: “Astăzi ea mă înconjoară,/
astăzi eu blestem şi fug./ A mea inimă fecioară/ N-a primit-Azi nu voi
jug.”Dar poetul se înşela. Veronica Micle pătrundea în sufletul lui încet-
încet ca o necunoscută himeră.
După trei luni, Veronica Micle părăsi Viena, lăsându-l pe studentul
Eminescu dezamăgit. Nemaiavând bani şi neinteresându-l examenele,
rătăcitul sentimental se lipsi de examenele pe care trebuia să le dea şi se
întoarse în ţară, dezamăgind atât pe taică-său cât şi pe Maiorescu, care voia
să-l pregătească pentru o carieră universitară. A încercat apoi la Berlin să
înnoade firul studiilor, dar şi aici nu l-a mai tras inima. Dacă ar fi să dăm
crezare celui ce a publicat acestă misivă, Eminescu îi scria în anul 1874, lui
Serban: "Chipul ei nu-mi mai dă răgaz să studiez în pace. E divinitatea
Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ, ca să mă tortureze. Frate
Serbane, vezi de te intereseaza dacă nu s-a mutat de acolo unde sedea", iar
mai departe: "Un fel de anihilare a vointei caracterizează eul meu. Ochii
deprinşi cu slova veche şi înţeleaptă, azi, refuză să mai urmeze drumul care
24
24

duce la fericire după unii, la deznodământ dupa părerea mea. O, nu te mira,
fraţioare, de această schimbare. Vei intelege, când vei afla că Amor, zeul
atotputinte, mi-a cuprins inima, şi fără să vreau sunt sclavul lui."Dacă atât
de mult îl robise acestă fiinţă, nu putea să fie alta decât Veronica Micle,
care-i rămăsese în minte de la Viena. Aşa se face că poetul părăseşte
Berlinul şi în august 1874 intra în ţară cu conştiinţa efemerităţii strădaniilor
de studii din ultimii cinci ani, fără titlul de stat, dezamăgindu-l pe Maiorescu
care spera să-l numească profesor de metafizică la Universitate în locul lui
C. Leonardescu.
De ce dorise el să vină tocmai la Iaşi? Nu cumva îl chema glasul
iubirii? Dar Iaşul însemna ceva mai mult. Pentru nostalgicul romantic, Iaşul
însemna regăsirea vechilor locuri străbătute de propria familie şi de el ca
sufleor şi copist de roluri în trupele Fanny Tardini şi Pascaly. Aici el lua
legătura cu Junimea, care-l ajutase şi băneşte, publicându-i poeziile. Aici
erau vechii lui prieteni Miron Pompiliu, Ioniţă Scipione Bădescu, Samson
Bodnărescu şi Slavici. Sorţii au lucrat în favoarea lui.
Slavici ne informează: “Serile le petreceam adeseori la Miron Pompiliu
şi cu Samson Bodnărescu, făcând lectură ori discuţiuni literare la Dna Burlă,
azi Poni, câteodată, de tot rar, la Dna Micle, pe care Eminescu o ştia încă din
timpul petrecut la Viena. El ţinea dar să fie totdeauna “spelcuit”…”
Intrând ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi,
ajungea la Veronica Micle, prin soţul ei care era rectorul Universităţii. Miron
Pompiliu, secretarul Universităţii, îl ţinea la curent cu Veronica, fiind şi
confidentul ei. De multe ori în vizită venea cu el şi Mihai Eminescu, care o
admira pe frumoasa soţie, discutau, schimbau păreri despre poezii, şi, când
avea ocazia de a rămâne singur cu ea, îi fura şi câte un sărut. Perpessicius
numeşte acestă perioadă, epoca veroniană, când poetul scrie cele mai
frumoase poezii de dragoste, închinate Veronicăi. Pe o filă din “Amartalon
sotiria”, manuscris popular din colecţia sa, procurat de la botoşeneanul
Costache Vasiliu, poetul şi-a însemnat, cu cerneală violetă, momentul fatal
când şi-a dat seama că o iubeşte puternic pe Veronica Micle. Ea îi dăruise
flori, şi poetul în cerul fericirii sale, o asemuia madonelor rafaelice.: “Ziua
de 4/16 fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut pe
Veronica în braţe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea mi-a dat flori
albastre pe care le voi ţine în toată viaţa mea”. Cartea cu pricina a fost
cerută de Mozes Gaster şi Eminescu a şters însemnarea intimă, trecând peste
25
25

ea cu peniţa muiată în cerneală, apăsând violent, satrăpungând aproape
hârtia. Poetul încerca în acestă vreme, prin alegorii şi prin detalii ce-o
portretiza maiestos pe zeci de file de caiete, să-i arate Veronicăi cât de mult
o iubeşte. Petru Rezuş o descrie astfel pe femeie în acestă perioadă: “Femeia
era excepţional de frumoasă în acei ani. Poate forma nasului umbreşte uşor
gingăşia chipului ( ne referim la fotografia din atelierul lui Nestor Heck din
Iaşi, când Veronica avea 19 ani, 1869)- altcum, are un păr bogat şi superb,
mai mult castaniu decât blond, urechile puţin îndepărtate de cap cu loburile
fără rotunjime, lipite de obraz. Nu este nicidecum voluminoasă; nici mai
târziu în 1888 nu va fi, ci numai se va rotunji, după capriciile vârstei.
Pieptul nu este bogat şi rochia se mulează pe un trup de fată. Ochii sunt
cercetători, gânditori, faţa este serioasă, severă, gura puţin prea largă şi cu
buzele subţiri. Cea de jos este senzuală. Totul ne arată un chip deziluzionat,
răvăşit de experienţele vieţii începute de timpuriu cu un bărbat pe care nu l-
a iubit.” În acestă perioadă poetul închiria odăi secrete pentru a se întâlni cu
iuibita. Numai Creangă ştia de dragostea lor, dar “caracuda” aflase şi
începuse bârfele.
Alteori recurge la proiecte de teatru şi în scenele istorice, eroinele lui au
fizicul Veronicăi, colindând Suceava şi Iaşii medievali, iar îndrăgostiţii
declamă propriile pasiuni. Pe manuscrisele eminesciene apar încercări de a
desena din memorie pe Veronica Micle şi jocuri de cuvinte din semnele
grafice ce compun onomastica poetei, prin schimbarea ordinelor literelor,
alcătuieşte ingenioase familii de nume: Veronica, Acinorev,iubit prieten,
Verona, Anorev, Aronev, Aquinora, Aquinore, Irena, Aroniqua, Enorvica,
Vicenora, Acivrone, Civraneo, Neocivra, Vranceora, Norviace, Narvioce,
Vreona, Voerna, Vanoer, Arnoev, Aernoev, Aornev. Lângă manuscrisul
poemului “Rugăciunea unui dac”, Eminescu adresează spontan chemarea:
Verena! du! De asemenea în Kamadeva, poetul integrează propria lui făptură
în poezie iar pe marginea foii compune anagrama Uxe Nime care răsturnată
dă Eminescu: “Părul negru, chipul oacheş,/ Şi obrazul arămiu,/ Ochii mari
se uit cu sete,/ Lucesc negri, moale, viu.”
Henrieta insinuează că legăturile poetului cu Veronica Micle au început
de la Viena ( şi este adevărat n.n.), ba chiar că de pe atunci ea îl “turmenta”
pe Mihai, pentru că acesta s-a fotografiat la Viena numai pentru “ hatârul”
ei. Este adevărat că s-a păstrat o versificare a lui Eminescu “O dată te
văzusem”, o dată însemnând Viena, iar “adoua oară” ar însemna Iaşul.
26
26

Eminescu devenise şi pentru Veronica “un vânător de talente.” În
familia Micle se făcea şi muzică, dar mai ales se făcea literatură. Veronica
Micle era o bună versificatoare. Dar pe vremea aceea, poeziile Veronicăi nu
atinseseră corzile unei adevărate arte. Poeziile ei nu erau mai prejos de ale
Matildei Cugler-Poni. Deşi colaborase cu poezie şi proză le reviste ca “Noul
curier roman” sau “Columna lui Traian”, numai când luase contact cu şcoala
lui Eminescu, poeziile ei se înalţă la un nou nivel, drept pentru care
Eminescu o îndrumă să trimită poeziile spre publicare. Acum la 1 decembrie
1875 îi trimite poeziile “Fugi îţi zic” şi “În zadar” lui Iacob Negruzzi să le
publice în “Convorbiri literare” .Lui Eminescu i-a produs o mare bucurie
publicarea acestor poezii, destinul ei literar, împletindu-se cu destinul literar
al poetului.
Între anii 1875-1877, Veronica Micle va publica în “Convorbiri
literare” 55 de poezii dintre care menţionăm pe cele legate de destinul ei cu
al lui Eminescu: “Când îmi plec”, De-ai şti…”, “Fugi…”, Ar fi destul…”,
“Singură”, “Pe ceruri…”, “Ai plecat…”, “Şi pulbere, ţărână…”, “Pasăre cu
pene-albastre”, “Am plecat…”, “Luminează-n ceruri luna…”, “Dor de
trecut”, “La portretul unui poet”, “Şi te urăsc…”, “Să pot întinde mâna…”,
“S-a pus vălul”, “M-am gândit…”, “Aş vrea să viu”, 2De-aş putea…”, “Că
astăzi…” “Sânt lăcrimioarele-nflorite…”, “Lui X”, La un portret”, “Şi dacă-
un dor…”, “Scrisoare””, “Să ştii că oriunde” etc.
Ion Creangă prietenul lui Eminescu şi al Veronicăi
27
27

Veronica Micle nu-şi neglijează nici viaţa de familie, devenind o tânără
mămică la o vârstă când alte fete încă se mai joacă cu păpuşile. La 29 aprilie
1866 a venit pe lume primul copil, o fată, Valeria, care va moşteni fizicul
graţios al mamei şi vocea ei de mezzosoprană.
În faţa martorilor Petru Suciu si Gheorghe Alessandrescu Ureche, la
11 noiembrie 1866, universitarul Ştefan Micle îşi declara primul copil, pe
Valeria, născut în 10, ora 4 si 50 min., dimineata, în casa proprie a
părinţilor, din strada Muntenimea de Mijloc, Despărtirea a III-a. Pentru
Primar, semna Ofiterul Stării Civile, Theodor Codrescu (A.N. Iasi, Colectia
Stare Civilă, Actu de nascere, vol. III No. 168/1866).
Scrisoarea rectorului Ştefan Micle copleşit de boli si sărăcie, adresată
în 6/18 februarie 1870 vărului Gavril Pop, era însoţită de o fotografie
(reprodusă în„Cronica”, 26 februarie 1980), prin care prezenta felecanilor de
acasă tînăra sa familie: pe Valerita, acum de 3 ani si 3 luni (scrisoarea era
expediată la jumătate de an după redactare), ... „de-a dreapta mamei sale, cu
mult neagră ieşită în fotografie decît este, o copilă plină de viată si foarte
petulantă – cam seamănă cu Varvara a Elenei (sora profesorului). A doua
copilă, Livia-Virginia, acum de 2 ani fără o lună, foarte vivace si sănătoasă,
bălaie, întocmai cum este, ... ambele copile ştiu a vorbi foarte bine si răspicat
– cea mare recitează şi câteva poezii”.
Despre ceilalti membri ai familiei, încărunţitul în nevoi adaugă: „soţia e
foarte sănătoasă, frecventează toate balurile din carnaval cu mare plăcere, iar
eu mai şed si pre acasă, se întelege, cu copiii si soacra, şi ea, har Domnului!
tare şi mare, nu se plînge de nimica”. Alinturile mamei de nouăsprezece
ani, Greiere pentru Valerita si Fluture pentru Virginia, au relevanţa unei
precocităţi intuitive specifice spiritului astral, damnat la ardere rapidă, de
aceea impetuos. Harul melodic al mamei resimţea cîntecul de greier al
scâncetului şi fragilitatea alunecării discrete a fluturelui.
28
28

Exuberanta, vocea de mezzo-soprană, rotunjimile seducătoare, daruri
moştenite potenţate de un temperament agresiv dar, mai ales, îndârjirea
maternă de a răzbi, adesea la limita umilintei, fac din Valeria artista la care
Veronica visase.
Detalii despre viaţa ei aflăm de la profesoara şi scriitoarea pietreancă
Elena Vulcănescu, din textul publicat în numărul din august 2009 în
“Convorbiri literare”.
Valeria este atrasă şi ea de poezie şi debutează, la 19 ani, în “Convorbiri
literare”, cu poemul “La şezătoare”. Se dedică muzicii şi studiază la
Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Cu o voce apreciată ca fiind
excepţională, îşi continuă studiile la Şcoala de Belcanto din Paris şi
desfăşoară turnee pe marile scene ale Europei, cu numele de afiş Valérie-
Nilda. Valeria se căsătoreşte, în ianuarie 1892, la 25 de ani, cu Nicolae Gh.
Nanu, avocat, în vârstă de 34 de ani, domiciliat în Iaşi, dar cu rădăcinile în
judeţul Neamţ, în comuna Siliştea şi anexa Grumăzăşti din comuna Topoliţa.
Împreună au doi copii, Graziella şi Fănel, dar cei doi soţi se separă în 1895 şi
divorţează în 1896. Nicu Nanu l-a ajutat băneşte pe Eminescu în perioada
din urmă a vieţii sale când rămăsese pe drumuri.
Destinul îi rezervă o nouă dragoste Valeriei, care, în 1902, îl naşte pe
Grigore Căpitan Dimitrie Sturdza, care este înregistrat la Oficiului Stării
Civile Bucureşti. Un an mai târziu, Valeria se instalează la conacul Sturdza
de la Boureni. După încă un an, în octombrie 1904, Valeria Micle, ajunsă la
38 de ani, se căsătoreşte cu Dimitrie-Mihai Popovici Sturdza, care avea 35
de ani. Soţul era fiul natural al Aglaei Popovici, ulterior căsătorită Tiron,
însă fusese recunoscut şi adoptat de Beizadea Grigore M. Sturdza, în 1895.
După Grigore, Valeria mai naşte un fiu, pe Mihai. Viaţa cu fiul beizadelei nu
a fost fericită multă vreme, căci Valeria a fost înlocuită cu o ţiitoare tânără, o
nemţoaică adusă din Bucovina. Elena Vulcănescu notează relatarea lui Moş
Costică P. Tarcan, crescut de la trei ani pe lângă casele boierului, fost
grădinar şi om de curte al conacului: “Doamna Valeria a murit pe iarnă în
’29, după o săptămână de inimă rea, de făcătură, de ursită (farmece, vrăji)…
29
29

A lăsat cu limbă de moarte să fie îngropată cu capul spre sat… deşi înspre
apus…”
Localnicii din Boureni spun că o simt pe Doamna Valeria în noaptea de
Rusalii, când scapă de strânsoarea veciei şi pofteşte cireşe.
La 80 de ani de la plecarea Valeriei Micle Sturdza, o celebritate mereu
amânată, odată cu publicarea Scrisorilor din arhiva familiei Graziella si
Vasile Grigorcea, Christina Zarifopol – Illias lăsa uşa întredeschisă... În
prefata la Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, Christina Zarifopol –
Illias se referă la „moartea total neaşteptată a lui Valérie la moşia Boureni”,
la nici două luni după ce „petrecuse Crăciunul cu fiica ei, Graziella, cu
nepoata, Anna Maria si alte rude îndrăgite”, ceea ce străbunica autoarei,
Hélčne Winkler-Zarifopol, consideră a fi fost „o ultimă mare bucurie într-o
viaţă în care Valérie cunoscuse destule dureri”. Din scrisoarea de
condoleante, datată „24 februarie 1929”,adresată de numita străbunică
Graziellei Grigorcea, se citează cu prudentă: „Ea a fost un mare suflet pe
care nimeni nu-l va putea înlocui în casa ei, pe domeniile ei unde toti erau
siguri că vor găsi un sprijin si un sfat”.
Ceea ce apropiaţii şi satul ştiau, era că stăpîna chiar fusese înlocuită,
în casa ei, de ţiitoarea cea tînără a boierului, o nemţoaică adusă din
Bucovina.
La 7 martie 1868 s-a născut al doilea copil al Veronicăi, tot o fată, pe
nume Virginia.
Virginia face studiile la Iaşi şi solicită la terminarea lor, să fie încadrată,
în învăţământ în oraşul Botoşani, unde se afla Eminescu, bolnav, îngrijit de
sora sa Harieta.
Profesoara Virginia Micle se instalează la Botoşani, ia parte la
inaugurarea Externatului secundar de fete şi face parte din comisia de
examen de admitere, la disciplina matematică, examen în urma căruia, în
clasa I-a sunt admise 44 de eleve. Participă apoi la activitatea didactică din
şcoală, la examenul de sfârşit de an, cum erau atunci normele şi la celelalte
activităţi specifice şcolii (consilii profesorale, conferinţe, întâlniri cu părinţii,
etc.). Este martoră şi se bucură atunci când Titu Maiorescu, ministrul
instrucţiunii publice, la 5 aprilie 1899, hotărăşte trecerea Externatului
Secundar de fete, în subordinea statului fiind scoasă unitatea de la finanţarea
prefecturii judeţului.
30
30

La sfârşitul anului şcolar este asistată la examenele programate, de prof.
Univ. Grigore Cobălcescu şi I. Caragiane, reprezentanţi şi delegaţi ai
Ministerului, la acest important act. Participă apoi la serbarea de sfârşit de an
şcolar 1888-1889, desfăşurată cu un fast deosebit, la manifestare fiind
prezent din partea Ministerului de resort, deputatul de Botoşani în
Parlamentul României, Al. Enacovici.
În această vreme, mai frecvent în 1888, mama sa, Veronica este
prezentă la Botoşani, aşa cum relatează şi Scipione Bădescu, în Gazeta sa
„Curierul Român” din 25 august şi 26 noiembrie 1888, ea îl vizitează de mai
multe ori pe Eminescu, cu scopul de a-l convinge să accepte să fie transferat
la un spital din Bucureşti.
La Botoşani, Veronica trăgea de fiecare dată, la fiica sa, Virginia, la o
gazdă din strada Sfinţii Voievozi, aproape de casele Vasilievici, închiriate
atunci de Externatul de fete, unde funcţiona unitatea. Urmare acestor vizite
făcute, Eminescu pleacă pentru totdeauna din Botoşani pe 12 aprilie 1888,
spre marea supărare a Harietei, sora sa. Datorită plecării lui Eminescu din
Botoşani, ca şi poate altor motive, pe care noi nu le cunoaştem, în încadrarea
Externatului secundar de fete, pe anul şcolar 1890- 1891, Virginia Micle nu
mai apare, catedra rămasă vacantă prin demisie, fiind recuperată de
profesoara „Elena Pădure”. Virginia Micle a funcţionat în continuare ca
profesoară la Paşcani, Focşani şi apoi la Iaşi. S-a căsătorit cu Eduard Gruber,
în anul 1891. Soţul având doctoratul luat la Leiptz, a predat la Iaşi, primul
curs de istorie experimentală. Se îmbolnăveşte şi moare de timpuriu în anul
1896, în Ospiciul Mărcuţa, din Bucureşti.pe unde trecuse şi Eminescu .
Virginia Gruber, fire sensibilă, cu o temeinică cultură, a publicat mai
multe poezii. Se stinge din viaţă la 29 septembrie 1937, în casa sa din
Bucium. Aceasta era locuinţa sa de vară, unde veneau adeseori strănepoţii şi
strănepoatele, să petreacă împreună frumoase şi vesele clipe.
Virginia are şi ea o fiică, pe nume Maria Micle Mălinescu, ce-a locuit în Iaşi
pe strada Th. Vlăşcăuţearu, nr. 31.
Acum se începe duelul poetic între Veronica şi Eminescu, care-i
urmărea fiecare creaţie şi o îndruma în ale poeziei, cum făcuse şi cu Slavici
sau cum avea să-l îndrume şi pe Creangă, mai târziu, să-şi publice
“Amintirile din copilărie”. Poeziile apărute în “Convorbiri Literare” în anul
1876 exprimă pregnant criza pasională prin care trecea Eminescu. Ce a
31
31

reprezentat pentru Veronica Micle, în creşterea talentului şi reliefarea
expresiei sale literare, întâlnirea cu Eminescu, exemplifică, dincolo de
replică, comparaţia dintre cea mai veche poezie a ei, păstrată până acum şi
respinsă de la publicare de redacţia “Convorbirilor…” şi cuprinsă în mapa
lui Iacob Negruzzi şi poemele sale de după anul 1875, sub influenţa
poetului:
S-a stins de-acum, stinsu-s-au toate,/Plăcute ilusii de-acum vă las,/
Tristu meu suflet de azi nu mai poate/ Să simtă altă decât necaz,// Căci pe a
lumei turbate valuri/ Credeam că lesne eu voi pluti/ Şi că viaţa-mi făr-de
necazuri/ făr.de-ntristare se va sfârşi…” Acestă poezie ( Ilusiile mele) este
caracteristică decepţionismului personal ieşean, demonstrând posibilităţile
lirice incerte ale poetei, înainte de a primi influenţa lui Eminescu. El a
îndrumat-o pe poetă să scrie poeme pline de sensibilitate, de corespondent
intim ridicat la simbol, de inspiraţii materne şi de tematică florală. Creaţia
Veronicăi Micle din acestă perioadă se afirmă prin câteva poezii, între care
“Povestea crinului”, dedicată fiicei sale Valeria, dar mai ales în poemele
publicate în “Convorbiri literare”, unde frământată între dorinţele maritale,
apărute raţional, chemările iubirii găsesc urme în pateticele dezbateri lirice,
închinate lui Eminescu: “Fugi” îţi zic, căci a mea minte/ Prevesteşte numai
rău;/”Nu te du”şopteşte-n taină/ sufletul şi dorul meu.// …Vai! Şi eu
nedumerită/ Mă muncesc cu mult mai mult,/ Căci nu ştiu ce-ar fi mai
bine:/Mintea, inima s-ascult?” Acest subtil dialog i-a prilejuit lui Eminescu
replica în poezia “Minte şi inimă” în care poetul, prezent în casa Veronicăi,
asistă la convorbirile dintre Ana (numele de botez al Veronicăi), o “mătuşă”-
care este mama ei şi copii Bibi şi Muţi, figuri ale fiicelor ei.
Aluziile privesc pasiunea nemărturisită dintre cei doi poeţi şi explică
pentru cine scrisese Eminescu “Povestea codrului”, memorând drumul făcut
cândva cu Veronica în vecinătăţile silvane ale Văratecului. Retrăind scene de
dragoste, Eminescu se simte incomodat de “mătuşe şi rudenii”indiscrete, de
care îşi dorea să fie ferit: “Şi ca mumii egiptene/ Stau cu toţii-n scaun
ţepeni/…Iară tu suceşti ţigară/ Smulgi la fire din musteţi,/ Şi-n vorbirea-
nteresantă/ Torni câte-un cuvânt isteţ”, refăcând strofa, chiar cu numele
său: “Cum nu pot în toată voia,/ Măi Mihai să te desmierd/ Şi în ochii tăi
cei negri/ eu privirea să mi-o pierd.” Eminescu, din dorinţa de a simţi
alături fiinţa dragă, se exprimă astfel: “Câteodată îmi închipui/ Pe femeia
ce-aş dori,/Cum în cartea cea deschisă/ Peste umăr m-ar privi.// Urmărind
astfel cu ochii/ Cartea sufletului meu,/Aş simţi-o îndărătu-mi/ Dar nimic n-
32
32

aş zice eu;// Atunci raiul s-ar deschide/ Pentru mine pe pământ/ Şi ne-am
spune-aşa de multe/ Făr-a zice un cuvânt” Între variantele poetice ale lui,
Eminescu destăinuie că Veronica îi recita versurile şi chiar le memora:”…
îmi spuneai a mele/ Dulci versuri pe de rost” ( în “Departe sunt de tine”) iar
în postuma “Minte şi inimă” evocă gingăşiile din locuinţa lui, când îl vizita
Veronica: “Vii la spate, vezi ce scrie,/ Peste şiruri tu alergi,/ Şi iei pana
chiar din mână, Singură v-o vorbă ştergi.// Şi să crezi că ştearsă-o lasă/
Dacă tu vei zice nu, Te aprobă, căci în minte-i/ Şi în inimă eşti tu.”
Parcurgera corespondenţei Veronicăi cu prietena ei, Eugenia Frangolea,
viitoarea soţie a lui Samson Bodnărescu, scoate la iveală mărturii directe
despre preocupările Veronicăi în acestă perioadă. Femeia frecventa Teatrul
Naţional, citea “Dramele Parisului”, roman “destul de fad”-după părerea ei-
“Misterele Parisului” de Eugene Sue, care-şi plimba personajele prin case de
prostituţie, prin saloane, prin închisori, prin mânăstiri, episoade patetice cu
oameni oneşti, cu suflete candide, cu tipi siniştri. Veronica aprecia romanele
scrise de George Sand şi de Doamna de Stael. Râvnea la rândul ei, aşa cum o
ştia Eminescu, să înveţe limba lui Goethe, dorindu-şi să stea un an-doi la
Berlin, după sfaturile lui Micle sau Eminescu.
În data de 24 decembrie 1875, Veronica îi scria prietenei de la Gotha:
“Oh, sufletul meu se potriveşte atât de puţin acum distracţiilor cum eu
însumi nu m-am gândit. Nu ştiu ce schimbare pe loc s-a petrecut în mine-
zice poeta făcând aluzie la începuturile relaţiilor cu Eminescu- dar simt că
inima mea, începând de anul trecut, a îmbătrânit cu zece ani, într-atât mă
plictiseşte şi-ntr-atât mă simt rănită de tot ce văd.” “Între alte noutăţi despre
mine, îţi voi spune că am fost invitată la balul Clubului, dar, închipuie-ţi,
draga mea, că dacă ar fi să iau parte, ar trebui să fac o cheltuială de cel puţin
40 de galbeni, şi pentru ce? Decât doar ca să apari într-o lume a cărei
eleganţă te va uimi şi care va privi cu milă la broasca proletară care se
îndeasă în mijlocul ei; spune şi tu, dacă merită şi dacă nu e mai cuminte să
rămâi acasă.”
Iubirea lui Eminescu pentru Veronica ( “ Tu blond noroc al unui vis
deşert/ Tu visul blond unui noroc ce nu e”) a fost un narcotic plin de
incantaţii de plenară iubire: “Cuvinte dulci inspiră-mi/ Privirea ta asupra
mea să plece,/ Sub raza ei mă lasă a petrece/ Şi cânturi nouă smulge tu din
liră-mi, // Tu nici nu ştii a ta apropiere/ Cum inima-mi de-adânc o
linişteşte.” Pornind de la notaţia clipei, Eminescu crează poeme care
retuşează meticulous, cu scrupul, metodic, scenele dintre el şi Veronica. La
33
33

rândul lor, poeziile Veronicăi Micle primesc stimulul lui Eminescu, sunt
chemări de iubire, confesiuni, mărturia unor hiaturi în raporturile dintre ei,
mesaj al împăcării sau sincere omagii adresate aceluia care a găsit accente
puternice şi patos artistic înaintea splendorilor firii, faţă de destinul omenesc
confruntat cu propria nefericire.
Poezia “Icoană şi privaz”-1876 este chintesenţe erotică a lui Mihai
Eminescu sacrisă cu ocazie seratelor Veronicăi Micle. În anii aceia Veronica
era Ana, numele ei din copilărie, prototipul etern al femeii iubite. Acum
exprimarea patetică a poetului atingea extazul: “O, bate-ţi joc de mine,
pigmeu deşert, nedemn,/ Ce am crezul o clipă de tine că sunt demn./ O,
marmură curată, o, înger, o, femeie,/ Eu să te-ating pe tine cu-a patimei
scânteie,/ Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui/ C-al meu e trupul
dulce?C-a mele: faţa-I, chipu-i…?/ Nebun ce sunt…Nu râzi tu? O, râzi de
mine…Râzi./ Plângând cu-amărăciune, eu ochii să-mi închiz,/ Să nu mai
văd nainte-mi aceea frumoasă zeie, /Cu capul ei de marmur pe umeri de
femeie…/ Astfel îmi trece viaţa, astfel etern mă chinui,/ Şi niciodată Ana nu
m-a lăsat la sânu-I, Căci ea nu vrea iubire…vrea numai adorare…”
Amândoi trecuseră peste vămile începutului înfrigurat cu acele căutări
de taină. Acum Veronica Micle îl adora pe poet, find pentru ea întruchiparea
poeziei.
Veronica alesese un nume de taină sub care se semna, Tolla, iar Mihai
Eminescu devenise Gajus: “Optzeci de ani îmi pare/ În lume c-am trăit/ Că
sunt bătrân- Că Tolla/ De mult va fi murit…” Cu aceste nume s-au semnat şi
în scrisori până la moartea lui Ştefan Micle. Tot ce a scris Veronica în acestă
perioadă este mai întâi o dovadă că citea versurile lui eminescu şi era
fermecată de ele.
În acestă perioadă poeţii se întâlneau vara sau toamna la Văratic, Târgu-
Neamţ, unde-şi depănau amintiri şi se iubeau departe de ochii lumii.
Călugăriţele şi-i amintesc cum se plimbau seara pe drumurile Filioarei sau
prin codri din prejur. Augustin Z. N. Pop, care a studiat topografia locurilor
ne spune că cel mai frumos pastel din literature română, e vorba de “Călin-
file din poveste” îşi are originile aici la Văratec, unde a identificat “codri de
aramă”- fiind pădurea de stejari din apropiere şi “pădurea de argint”, plopii
din zare care se pierdeau pe drumul Filioarei. Aici a compus poetul această
bijuterie a literaturii române, având-o proaspăt în minte pe Veronica pe care
34
34

o identifică cu “frumoasa lui mireasă”, el fiind Cătălin, “zburătorul”, “umbră
fără de noroc”, care se strecura noaptea la ea în pat. Acum se desfăşoară
nunta lor simbolică, alături de nunta gâzelor. Poemul este publicat la 1
noiembrie 1876 în “Convorbiri literare”, deşi era datat din perioada berlineză
sub basmul versificat “Călin Nebunul”, pe care-l termină la Iaşi între 1875-
1876.
Veronica împrumută de la poet ritmuri eminesciene, dând poetului o
replică la poezia “La steaua”, care apare la 1 decembrie 1886: “Ar fi destul
ca un cuvânt/ Şi-o lacrimă de foc/ Şă-ţi spue că pe-acest pământ/ Eşti
singuru-mi noroc;// Şi-atunci când crezi că s-a sfârşit/ Şi patimă şi dor,/ Să
simţi trezindu-se cumplit/ Uitatul tău amor.”
Prietenia dintre Eminescu şi Veronica Micle şi consideraţia pentru lirica
ei au prilejuit lui Eminescu răspunsuri în câteva din capodoperile lui clasice,
cum ar fi: “Povestea codrului”, “Decâte ori, iubito…”, “ S-a dus amorul”,
“Când amintirile…”, “Pe lângă plopii fărăsoţ, “Luceafărul” etc În aceste
poeme se simte pe sute de pagini afecţiunea lui de purităţi pentru “nobila
amică”, în alegorii, în detalii, în jocuri de cuvinte, în desene, în crearea de
derivate onomastice. Pe alt manuscris introduce într-un context popular
numele iubitei: “Alei, Veronică dragă,/ Uite, frunza cea pribeagă/ E ca
viaţa noastră-ntreagă// Alei, dulce Veronică,/ Despărţirea rău ne strică, /
Viţa trece, frunza pică.” În Bogdan Dragoş, personajul Bogdan este un alter-
ego al lui Eminescu- adresându-se Anei, ( care era numele de fată al
Veronică): “ Tu eşti aşa de albă ca floare de cireşi,/ Şi soarta mea te puse în
calea mea să ieşi,/ Să treci ca o uşoară crăiasă din poveşti,// C-o singură
privire să-mi spui ce dulce eşti,/ Căci dulce eşti! De-atuncea, eu te visez
mereu/ Tu gingaşă mireasă a sufletului meu” Ciorna este datată din 1876,
din perioada revizoratului. El simte în Veronica “ unica mireasă” Dar în
“Icoană şi privaz” îşi destăinuie şi condiţia sărăciei lui descurajatoare: “S-
ajung o zi în care, în strâmta mea chilie,/ tu să domneşti ca fiică, stăpână şi
soţie/ Şi-n ore de durere, când gândul mi-a fi veşted,/ Să simt cum dulcea-ţi
mână se lasă pe-al meu creştet/ Şi-atunci radicand capul, dând ochii peste
spate, / Să văd, ah, pământeasca-mi duioasa-mi zeitate…/ Fugi, fugi!Ce te
aşteaptă cu mine într-un veac,/ În care poezie şi visuri sunt un fleac!/ Nut e
îndemn eu însumi ca să-mi urmezi în cale,/ Să fiu nemernic martor
nefericirii tale./ Decât să scriu la versuri, mai bine-aş bate toba-/ Cu rime şi
cu strofe nu se-ncălzeşte soba./ Chiar inima de-aş da-o să bei dintr-însa
sânge,/ Nevoia este ghiaţa ce-amoru-n grabă-l stinge.”
35
35

“Recluziunea Isoldei în cetatea regală (revenirea Veronicăi la Iaşi) şi
izolarea lui Tristan de spaţiul puternic erotizat al actului fondator prin
hotărârea unui Mentor intransigent (intervenţia lui Maiorescu pentru ca
Eminescu să-şi continue studiile la Berlin în vederea obţinerii doctoratului)
au facilitat cristalizarea sentimentului pe fondul unei puternice tendinţe de
idealizare generate de prezenţa prin absenţă a obiectului erotic râvnit – etapă
care durează trei ani (1871-1874); tot atât va dura (1874-1877) incubaţia
interioară prin admiraţia platonică din perioada ieşeană a lui Eminescu când
femeia iubită îi devine suflet-pereche: “Îi plăcea – scrie Eminescu despre
sine într-un concept de scrisoare din 1876 – să contemple ore întregi
această dulce figură de marmură, să o soarbă în sufletul lui, prin mii de
fibre, încât acum devenise al doilea său suflet, speranţa lui pe această lume
deveni chiar viaţa sa, fiindcă el nu-şi amintea să fi trăit înainte de asta. Şi n-
am măcar un portret bun al tău” – adăuga poetul în august acelaşi an.
Urmează alţi doi ani de separaţie purificatoare în aşteptarea de această dată a
unei hotărâri divine cu efect destinal: aceasta se petrece în 1879 prin moartea
lui Micle, moment în care Veronica este receptată ca Marea Văduvă în
eterna suferinţă faţă de care iubitul se proiectează în confesor şi adjuvant,
cavaler de onoare predispus la sacrificiu: …doresc ca cel puţin mie, care mă
cred cel mai bun şi mai sincer amic al Dtale, să-mi comunici toate
neajunsurile pe care neapărat vei fi având a le întâmpina în urma unei atât
de dureroase pierderi; se adaugă imaginea femeii ca geniu (spirit)
călăuzitor spre o stare superioară, vestală menţinând aprinsă candela
sfintei iubiri: tu care, în zâmbete neînsemnate pentru altul pe mine mă
îndumnezeieşti… Cu o componentă a personalităţii sale, Veronica apreciază
spiritualizarea de tip isihast, retragerea prin înălţare (În adânca durere de
care sunt cuprinsă scrisoarea ta m-a făcut să plâng lacrimi de duioşie şi
mângâiere, şi poate mai mult decât oricând am putut aprecia înălţarea
sufletului tău…) dar, o lună mai târziu, se hotărăşte pentru izbăvitoarea unei
ore de iubire: Nu mă recunosc după noaptea noastră întreagă… iubire şi
numai iubire, scumpul meu drag. Ce-ai visat? Mă vei ierta?
Scrisoarea mai sus citată e din 7 septembrie 1879 însă cântecul de
împlinire continuă şi în octombrie cu acea convingere sinceră a ilustrării
unităţii fiinţiale după modelul androginului platonician pentru armonia
căruia erau geloşi şi zeii: “Embrassons – nous Eminesco! Embrassons –
nous Veronica!… tu, punctul luminos al vieţii mele… Micuţule Eminescu te
36
36

îmbrăţişez, cum îmi îmbrăţişez copiii”. Acum e momentul când Veronica se
racordează la iubirea visată, la experienţa onirică de anticipaţie (…tu eşti şi
vei fi pururea iubitul meu ideal, visat şi dorit într-un chip vag, nehotărât
chiar din copilăria mea.) şi tocmai când evocă cuibul paradisiac al perechii
primordiale (Iată-mă la cuibuşorul meu, unde numai tu îmi lipseşti ca să mă
cred în cer!), Eminescu cade în postura Ahasverus, perpetuu rătăcitor în
imposibilitate de a se fixa: “Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri m-am
mutat.//…caut casă pentru Sf. Dumitru…” Din această postură, îndrăgostitul
emite semnale consolatoare din perspectiva unei eternităţi reci şi abstracte în
perfecţiunea ei siderală: “…singura mea avere sufletească, singurul meu
amor, singura mea speranţă în lume.//…reîncep din nou cu acelaşi dor
nemărginit şi sfânt cu care te-am iubit pururea.// Nicicând, absolut nicicând
tu n-ai putut fi o cauză de supărare pentru mine, şi aceasta pentru pricina
că tu eşti fericirea mea şi unica mea fericire şi fără tine nici n-aş avea la ce
trăi. “
“Concomitent, Eminescu se scufundă în apele trecutului năzuind,
anteic, să fortifice un prezent pe care îl simte ameninţat şi nesigur (“Mă
revăd la Viena. Ochii tăi frumoşi pătrundeau sufletul meu. Apoi la Iaşi,
admirat şi sărbătorit în salonul tău…”) cultivând mitul perfecţiunii
partenerului care nu este iubit pentru excesul de calităţi căci le are tocmai
pentru că este iubit: “Tu eşti bună precât eşti de gentilă, delicată precât eşti
de drăgălaşă, îngăduitoare precât eşti de dulce.” Veronica idealizează cu
măsură după excesele dragostei incipiente (“…idealizasem prea mult
persoana ta, nu era nici un defect pe care ţi l-aş fi putut presupune…), nu
agreează postura de idol sacrificat (…va veni un timp când vei simţi toată
amărăciunea mea de a mă fi sacrificat pe mine, idolul tău de altădată…”) şi
e convinsă că paradisul erotic există doar hic et nunc: “…îţi va rămâne
desigur o amintire încântătoare a iubirii noastre, în prezent noi suntem în
cea mai frumoasă epocă a vieţii, tot ce-a precedat vârsta asta a fost nebunie
şi copilărie, tot ce va urma după va fi dezgust şi osteneală… “În 1882
concluzionează că dragostea împărtăşită e o cale fundamentală de cunoaştere
(“…atât de bine te-am înţeles şi-atât de bine te cunosc, în păturile cele mai
ascunse chiar ale inimii tale, încât sunt singura fiinţă care-ţi scuz şi esplic
neajunsurile perfectei tale fiinţi.”) şi e hotărâtă să treacă la o nouă vârstă a
sentimentului, situându-se matern faţă de un Eminescu dezorientat în
hăţişurile existenţei: “…tare am plâns după ce am primit scrisoarea ta; mi
s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mână de durere să-ţi atingă
fruntea ta, care plăteşte cât o împărăţie, fără să ai suflet cu milă lângă
căpătâiul tău.” În aceeaşi perioadă, Eminescu îşi apropie mitul damnaţiunii
37
37

şi al pedepsei ispăşitoare (“Eu nu tăgăduiesc că am făcut o crimă iubindu-
te, o crimă ce zilnic o espiez. Nu tăgăduiesc că, făgăduindu-ţi lucruri ce nu
le-am ţinut, pentru că n-am fost în stare a le ţinea, n-am comis cel mai mare
păcat faţa de singura fiinţă în lume care mie, neiubit de nimeni şi antipatic
tuturor muritorilor mi-a dăruit o rază de fericire ce n-o merit. Toate acestea
nu le tăgăduiesc, toate acestea le-am mărturisit ţie şi te-am rugat să mă
ierţi), asociat cu ideea dragostei/perechii predestinate: Nu voi iubi
niciodată o altă femeie şi tu rămâi în mintea şi sufletul meu ceea ce ai fost
totdeauna: visul de aur al vieţii mele – singura mea aspiraţie şi viaţa cu tine
singura mea speranţă. De aceea nu-mi face imputări nedrepte. Oricând,
oriunde s-ar ivi putinţa de-a fi unul al altuia pentru totdeauna, voi primi-o
cu plăcere; oricând va fi culmea fericirii mele de-a fi împreună.” Tot atunci,
urcând Muntele sacru, poetul descoperă afinităţi ale propriei existenţe cu
mitul christic: “Se vede că voi fi având vro înrudire simpatică cu Hristos de
vreme ce în săptămâna Patimilor lui m-a dat din friguri în junghi… piciorul
meu drept e ca vai de el… pe deasupra mai am un junghi în partea
dreaptă… Iată halul în care mă aflu…” Şi tot atunci, descoperă posibilitatea
supravieţuirii cu iubirea pre moarte călcând: “dacă te văd înviez din morţi…
iar când nu eşti faţă nu mai e viaţă.”
Pentru cea care l-a iubit, în 1889 Eminescu devenise obiect de cult,
Dumnezeu al poeziei, aşa cum mărturisea într-o scrisoare către prietenii din
Iaşi ai lui Eminescu: “Vă mărturisesc sincer, nu pot să-l văd lipsit de minte,
eu care am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale
intelectuale. Şi aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu – să-mi
rămâie cel puţin acel al poeziei, care pentru mine s-a fost întrupat în fiinţa
lui Eminescu.”
Micile şi marile supărări intervin încă din Iaşi, când Eminescu îi ceruse
Veronicăi să se despartă de Ştefan Micle, fiindcă “ nu vrea să împartă cu
nimeni iubirea” şi “să fie a lui oricum ar trăi şi oriunde”. Din acest timp este
şi sonetul “Gândind la tine”(1876) unde poetul se arată mai mult fericit decât
nefericit: “Gândind la tine fruntea-acum mă doare./ Nu ştiu ce rost mai are-
a mea viaţă/ Când n-am avut o clipă de dulceaţă:/ Amar etern şi visuri
peritoare!// De ce în noapte glasul tău îngheaţă!/ Vedea-vom ochii-mi încă-
o dată oare/ Frumosul trup,- femeie zâmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng
o clipă-n braţă?/ Tu, blond noroc al unui vis deşert,/ Tu, visul blond unui
noroc ce nu e, De-i mai veni, să ştii că nu te iert.// Căci dorul meu mustrări
38
38

o să-ţi tot spuie/ Şi sărutându-te am să te cert/ Cu desmierdări cum n-am
spus nimănuie.”
Când pleacă definitive din Iaşi, Eminescu trimite “Convorbirilor…”
poezii din care răzbat sentimentele de regret privind despărţirea lor
(Despărţire): “Să cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita?/ Te-aş cere
doar pe tine, darn u mai eşti a ta;/ Nu floarea veştejită din părul tău bălai,/
Căci singura mea rugă-I uitării să mă dai.// La ce simţirea crudă a stinsului
noroc/ Să nu se stingă asemeni, ci-n veci să stea pe loc?/ Tot alte unde-I
sunbă aceluiaşi pârău:/ La ce statornicia părerilor de rău,/ Când prin
acestă lume să trecem ne e scris/ Ca visul unei umbre şi umbra unui vis?/
La ce de-acu nainte tu grija mea s-o porţi?/ La ce să măsori anii ce zboară
peste morţi?/ Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,/ Când voi să-mi
piară urma în mintea tuturor,/ Când voi să uiţi norocul visat de amândoi…”
Starea depresivă a poetului este accentuată de afirmaţia că “iubita nu
mai este a lui” şi singura dorinţă este să fie dat uitării. Iubita să uite că l-a
cunoscut, să fie lăsat printre străini să moară necunoscut, iar pulberea să fie
împrăştiată în vânt. “Tolla cea nenorocită”, după plecarea poetului,
reînnoadă firul dragostei, îl îmbrăţişază din toată inima, vine în Bucureşti pe
data de 27 octombrie 1878, unde “ într-o casă mică şi modestă ţi-am dat
dovadă despre iubirea mea”. Este data când s-au cimentat legăturile lor
intime, deşi trăia Ştefan Micle, pe care-l lăsase acasă bolnav. Acum
Eminescu o iubeşte ca un nebun: “Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Şi plini
de suferinţi,/ Ce mi-I lăsară din bătrâni/ Părinţii din părinţi…”
Câteva culegeri de romanţe apărute care cuprind romanţele “Singură”
care începe cu strofa: “De câte ori am tresărit/ La fiece mişcare/ Crezând că
poate ai venit/ Tu dulce arătare…” sau romanţa “Nu plănge” : “Nu plânge
că te dau uitării/ Şi nici nu plănge că te las,/ Sosit-a ceasul înstrăinării/ Şi
ceasul bunului rămas…” Cine mai recunoaşte astăzi melodiile cântate că au
fost ale Veronicăi? Cine mai recunoaşte că partitura corului “Legenda
rozei” cântată de profesoara Maria Micheru, sora violoniostului Toma
Micheru, prietenul poetului de la Viena, are versurile Veronicăi?
Eminescu în socieatea Junimii citea poeziile lui şi îşi petrecea timpul în
discuţii literare cu Bodnărescu, Slavici, Miron Pompiliu şi ceilalţi membri ai
societăţii literare. Dar frecventa şi salonul literar al poeteselor care nu
avuseseră loc la Junimea, Poni şi Veronica Micle. Pe Veronica Micle o
39
39

cunoştea de la Viena. Ea era la curent cu tot ce scria poetul, citea
Convorbirile Literare, îi aprecia talentul şi-l invitase să participle cu creaţii
literare şi la seratele de joia ale Veronicăi. Desigur că pe Veronica o întâlnea
prin oraş sau pe la teatru.
În intimidate vorbeau vrute şi nevrute, dar în compania prietenilor şi în
special a lui Micle, Eminescu era rezervat în discuţii faţă de Veronica Micle,
purtând o aparentă distanţă. Pe 7 noiembrie 1874, la teatru, poetul se
întâlnise cu Veronica care îl invită pe poet la seratele ei literare. Astfel pe
data de 8 noiembrie 1874, poetul îşi ia inima în dinţi şi-i trimite prima
scrisoare oficială: “1874, noiembrie 8, “Stimată doamnă, Aseară v-am văzut
într-o loje, pe care o ocupaţi la reprezentaţia de binefacere dată în folosul
săracilor, în sala societăţii dramatice. Atunci, mi-am amintit de invitaţia
primită, de a veni într-o joi la serata d-v literară. Nu merit laudele aduse
pentru poezia “Epigonii”. E o concepţie pe care o făurisem încă de la
Viena, într-un élan de patriotism.
Trecutul m-a fascinate întotdeauna. Cronicile şi cântecele populare
formează, în clipa de faţă, un material din care culeg fondul inspiraţiunilor.
Cred că voi putea ceti la salonul d-v, o poezie având un subiect cules din
acest material. Primiţi resspectul meu, Mihail Eminescu”
Desigur că materialul pentru “Epigonii” fusese luat pe de-a întregul din
“Lepturaliul” lui Aron Pumnu, de la Cârlova până la Alecsandri şi îl avea
proaspăt în memorie. Poezia “Epigonii” ajunsese foarte cunoscută şi era
recitată în public, aproape în toată ţara. Ziarul “Românul” din Bucureşti
aducea la cunoştinţă publicului programul unei serate, în care figurau, pentru
recitare, pe lângă poeziile “Toporul şi pădurea” de Grigorie Alexandrescu,
“Pohod na Sibir” de Alecsandri şi “Epigonii” lui Eminescu. Când Veronica
Micle pomenise poezia “Epigonii”, o făcea ca o voce din public, dar şi ca o
amică care voia să-l apropie pe poet mai mult de ea.
Femeile erau mai sensibile la creaţiile lui Eminescu. Legenda lui se
răspândise repede în publicul cititor. Un faun misterios, plin de tinereţe, care
scrie atât de frumos! Cunoştinţa lui personală era căutată peste tot. Nu mai
vorbim că poetul primea scrisori entuziaste de la fete necunoscute, de la
eleve de liceu ce-i citeau poeziile pe sub bănci, şi chiar de la oameni în
vârstă. Ba fetele de liceu îi memorau poeziile şi declamau poezii din creaţia
lui la şezători. Eu mă întreb însă: acesta să fie prima scrisoare adresată
40
40

poetei? De la Viena sau de la Berlin să nu-i fi mai trimis poetul nicio
scrisoare? Într-o epistolă către un frate de-al lui se interesa de o adresă
secretă a unei personae de sex feminin, care credem că nu putea să fie alta
decât Veronica Micle, căreia voia să-i scrie. Spunea lui frate-său că imaginea
acelei femei nu-i mai dă pace, nu mai poate dormi decât cu chipul ei sub
ochi.
Anul 1877 aduce în existenţa poeţilor elemente noi şi esenţiale. Acum
Eminescu, rămas pe drumuri la Iaşi, s-a hotârât, chemat de Slavici, să vină la
Bucureşti ca redactor la ziarul “Timpul”. Plecarea lui intervenea şi după o
ceartă cu Veronica Micle, în care femeia îi respinsese propunerile de a se
căsători cu el. Întâmplările din Iaşi se repercuteză adânc în sufletul poetului.
Infamiile se ţinuseră lanţ. Îndepărtat de la bibliotecă, din revizorat, lăsat să
trăiască la marginea vieţii cu o sută de lei pe lună de la “Curierul de Iaşi”,
care, nici acestă slujbă nu mai dură mult, apoi bârfele urbei despre legătura
lui cu Veronica, nenorocirile din familie, prima criză a lui Creangă de
epilepsie, prietenul lui cel mai bun, care-l găzduise în ultimul timp, toate
acestea îl scârbiseră. La toate se mai adăugau şi deziluziile în dragoste
datorită faptului că Veronica nu voise să-l părăsească pe Menelaus, recte
Ştefan Micle, şi mai cu seamă înscrierea ei în Comitetul central de dame, ca
41
41

soră de caritate, cu rolul de a ajuta spitalul, care nu mai prididea să facă faţă
răniţilor ce soseau de pe front. Veronica, din puţinul ei, a oferit şi ajutor
bănesc invalizilor din Războiul de Independen ă (1877 – 1878), facilitându-ț
le revenirea acasă. În acestă perioadă, profilul poetei este schi at într-oț
observa ie făcută şi de Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, careț
spunea despre ea că a fost: „un caracter ferm i o inteligen ă ie ită dinș ț ș
comun”. Eminescu însă nu înţelesese aceste fapte, toate fuseseră ca o ultimă
picătură de răbdare care-l făcuse pe poet să părăsească Iaşul. Mai cu seamă
că la acel spital mişunau ofiţeri de toate felurile care o cunoşteau pe
Veronica după timpul lecturilor literare de la cenaclul de la ea din casă,
făcându-l pe Eminescu gelos.
Deşi se ascunseseră sub nume conspirative, Tolla şi Gaius, cei doi poeţi
deveniseră subiect de bârfe în urbea Iaşului. “Mi-ai omorât orice idee bună
în cap- îi scria el Veronicăi în 1877- am stat aicea în acest oraş pe care nu-l
pot suferi pentru a te vedea “en societe” o dată pe săptămână şi pentru a fi
42
42

ridicol în ochii lumei, şi ceea ce-i mai mult, în ochii dumitale.” Veronica îi
reproşează:” Erai aşa de puţin stăpân pe tine, încât cel mai prost om îşi
dădea seama că eşti îndrăgostit de mine; de aceea nu trebuia oare ca să
dau o desminţire şi să ascund ochilor scrutători, reciprocitatea unei
dragoste tot aşa de mari?” După plecare Veronica va regreta: Ai plecat
mânat de dor/ Şi te-ai dus tot înainte,/ De cumpltul mei amor/ Nu ţi-ai mai
adus aminte”
La patru august 1879, după amiază, moare Ştefan Micle. Bolise aproape
o jumătate de an şi Veronicăi Micle i se luase de viaţă. La moartea lui două
sentumente contradictorii se zbăteau în sufletul ei. Pe o parte îi surâdea
viitorul, lăsând cale liberă pentru dragostea ei cu Eminescu, pe de alta,
murind Micle, se vedea descoperită material, săracă, cu două fete în şcoli şi
cu datorii pe la prieteni.
.”
Eminescu şi Veronica la vârsta când s-au cunoscut
Rămasă fără acest sprijin bănesc, Veronica Micle nu poate beneficia de
pensia soţului ei, întrucât răposatul murise cu un an înainte de a face vârsta
de pensionare. Oficiul de calcularea pensiei nu ţinea seamă că Ştefan Micle
condusese învăţământul superior din Moldova, cu străduinţe şi onestitate,
dincolo de convenienţe şi depăşind obligaţiile regulamentare. Realizările lui
ca profesor de ştiinţe fizico-chimice la Universitatea din Iaşi, căreia îi utilase
cursurile cu colecţii, aparatură de laborator, fuseseră uitate. După ce în
coloanele “Timpului”, Eminescu publicase necrologul lui Micle, acum
căuta cu greu cuvinte de îmbărbătare, şi nu-i poate ascunde Veronicăi
perspectivele sumbre care i se deschideau în faţă. În scrisoarea de
43
43

condoleanţe trimisă de Eminescu, poetul o consola şi-i deplângea viitorul
nesigur.
“…Veronică- e întâia oară că-ţi scriu pe nume şi cutez a-l pune pe
hârtie- nu voi să-ţi spun, dar tu nu ştii, nici poţi şti, cât te-am iubit, cât te
iubesc. Atât de mult încât mai lesne aş înţelege o lume fără soare, decât pe
mine fără ca să te iubesc…” După înmormântare, pe la mijlocul lui august
1879 Veronica se adresă Ministerului Instrucţiunii cu “umilinţă” solicitând
ca până la stabilirea pensiei- dat fiind că Micle murise sărac, că ea nu
dispunea de “nici un alt mijloc de trai”, să primească în continuare salariul
soţului ei. Femeia avea 29 de ani şi dorea ca fetele ei să-şi continue studiile.
“Soţul meu, Ştefan Micle, în urma unui serviciu de 23 de ani şi jumătate în
ramura instrucţiunii, anume 4 ani şi jumătate ca profesor la Cursul superior
din Liceul statului şi în urmă 19 ani ca profesor de fizică la Universitatea din
Iaşi, în care timp a propus 15 ani chimia gratis, a încetat din viaţă în 4 august
1879. Subscrisa soţie legitimă, rămasă văduvă cu două copile nevârstnice,
neavând niciun alt mijloc de trai decât salariul decedatului meu soţ, vin cu
tot respectful şi cu toată umilinţa a vă ruga să binevoiţi a-mi acorda salariul
soţului meu până la regularea pensiunei mele, căci altminterea aş fi nevoită a
întrerupe educaţia copilelor mele, şi ce-i mai mult aş fi redusă la mizeria cea
mai mare, căci, în urma răposatului n-a rămas nimic decât speranţa unei
pensiuni.
Îi scrisese şi lui Eminescu să-i facă el “o suplică la minister, în care să-
mi ceri să mi se acorde leafa lui Micle de la Universitate, până la regularea
pensiunii mele”. Nemai având răbdare, pe 18 august îl vestea că va veni la
bucureşti pe 2 septembrie “ca să fac toate formalităţile” pensionării,
solicitându-i poetului să-i găsesască o locuinţă care să aibă “aparenţele unei
încăperi visate”
La Bucureşti, Veronica a sosit pe 5 septembrie şi a stat o lună şi
jumătate, vreme în care, alături de poet, a bătut la multe uşi pentru acordarea
pensiei. Dar, dezlegată de mizeria căsătoriei, a petrecut cu Eminescu cele
mai frumoase clipe de dragoste din viaţa lor. În acestă perioadă se pare că a
rămas şi gravidă cu el. Lui Iacob Negruzzi, care-i întâlnise pe stradă,
Eminescu i-o recomandase ca logodnica lui. Revenind la Iaşi pe 18
octombrie, Veronica îi mulţumea lui Eminescu “pentru toate gentileţile şi
pentru toate sacrificiile ce tu ai făcut pentru mine”, numindu-l “punctual
44
44

luminos în viaţa mea”. Îi trimite apoi actele necesare pentru revedicarea
pensiei, pentru a se interesa el de aprobări. Întânlindu-se cu Iacob Negruzii
pe stradă în Iaşi şi, rugând-o să-i facă o vizită, Veronica îl respinge
protocolar: “Numai nu acum, până mă voi muta, că nu am unde te primi” Şi
apoi îi comentează lui Eminescu într-o epistolă: “Tu ştii că la mine acasă e
foarte uşor a spune: “Cucoana nu-i acasă” şi nu-i nicio supărare. El mi-a
promis că mă va susţine în Cameră”. Pe trei noiembrie Veronica îi cerea lui
Eminescu să-i confirme primirea actelor şi-l aştepta să vină câteva zile la
Iaşi, de anivesarea Junimei, prilej de a-i sărbători pe 8 noiembrie onomastica
(Sf. Mihail şi Gavril), pentru care-i luase un cadou, un portţigaret de
chihlimbar. Venind la Iaşi în casa Veronicăi, poetul scrie relaxat pastelul
intimist “Stau în cerdacul tău”:
“Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină/ Deasupra-mi crengi de
arbori se întină/ Crengi mari în flori de umbră mă cuprind/ Şi vântul mişcă
arborii-n grădină//Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiţi cu
ochii în lumină,/ Ai oboist, cu mâna ta cea fină,/ În val de aur părul
despletind.// L-ai aruncatpe umeri de ninsoare,/ Desfaci visând piptarul de
la sân,/ Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…// Deasupră-mi stele tremură
prin ramuri,/ În întuneric ochii mei rămân,/ Ş-alături luna bate trist în
geamuri”
După mai multe tergiversări la 29 decembrie 1879 Mihai
Kogălniceanu, pe atunci ministru de interne, telegrafia poetei că “i s-a
45
45

recunoscut dreptul la pensie pe toţi anii de serviciu ai răposatului.”, dar nici
până în 1883 pensia cerută nu trece prin corpurile legiuitoare. Intervin
supărări şi împăcări şi la 1 octombrie 1879 şi 1 februarie 1881, Eminescu nu
scrie decât poezia “O, mamă…”, un testament care se adresa şi Veronicăi
Micle . Acum intervin în legenda lor de amor Mite Kremnitz şi Cleopatra
Leca-Poenaru, tovarăşa de copilărie a lui Maiorescu şi vara lui Caragiale,
care o vitriolizează pe Veronica.
Titu Maiorescu
La sfârşitul anului 1880 Veronica supărată şi lipsită de tact, comunica
lui Titu Maiorescu, ca să se răzbune pe poet, confidenţe în legătură cu
amorul dintre Mite şi critic, colportate de Eminescu. După o lungă scrisoare
în care Veronica se disculpă, în “Povestea lăcrimioarelor” transpune în
alegorie la 1 iulie 1880, “durerea” din “sânul aprins” iar în “Că mi-ar zdrobi
suspinul”, “Lacrimile ce plâng azi urma ta/ Imaginea-ţi iubită în sufletu-mi
păstrată”, în decembrie teatralizând indiferenţa ei faţă de poet: “Străin îmi
eşti acuma mie/ Şi nici nu vreau ca să mai ştiu/ De-n lume ai vreo bucurie,/
Dac-ai murit ori de eşti viu.”
În acestă perioadă Eminescu trece de la visul plenar al dragostei la
detestări şi regrete. Acum se ivise un pretendent la mâna Veronicăi
,Alexandru Teohari, “ofiţerul ţanţoş”, cu garnizoana la Iaşi. În data de 8
decembrie 1880, Veronica Micle dezvăluie lui Haşdeu intriga cercului
46
46

junimist şi a lui Maiorescu cu privire la căsătoria ei cu Eminescu şi îl roagă
să intervină pe lângă Chiţu , care era ministru, pentru pensia răposatului.
Deşi Veronica se “depărtase” de poet, în 1881 în patru poeme îşi dă seama
că iubirea pentru el este un punct cardinal, mai durabil decât toate certurile:
“Aş vrea să vin la tine,/ Dar urma ţi-am pierdut,/ Şi nu mai am de cine/ Să-
ntreb ce te-ai făcut.// Ş-aş vrea măcar odată/ Să pot să-ţi mai şoptesc/ Cu
inima sfărămată/ Că încă te iubesc.”
Eminescu îşi dă seama la sfârşitul lui decembrie 1881 că şi el şi prietena
din Iaşi au fost victimele calomniilor de salon şi regretă învinuirile aduse
Bălăucăi. Acum poetul lucrează întens la poemul lui “Luceafărul”, care
pune în legendă triunghiul Eminescu- Caragiale --Veronica , unde
Demiurgul -Maiorescu le hotărăşte soarta.
În data de 20 septembrie 1881, Iuliu Roşca, “poetul tânăr, dar visător”-
cum îl numise Veronica, o ceruse pe femeie în căsătorie şi s-a întânlit cu ea
la Bucureşti, dar Veronica l-a refuzat ferm. În altă scrisoare, Veronica se
întreba, răspunzându-i: “De ce să vin în Bucureşti? Pentru mine Bucureştii
e de-o amintire atât de tristă, încât dacă într-adevăr afaceri serioase nu m-
ar chema, cât lumea n-aş pune piciorul în el. Nu lua această mărturisire în
nume de rău, însă în Bucureşti e aceea fiinţă, care-mi poate da şi moarte şi
viaţă, şi pe care cu tot dorul ce aş avea să o văd, mi-i groază, mă tem de
mine însămi, e vorba de Eminescu, pe care aş vrea să-l uit şi nu pot în Iaşi;
ce va fi când s-ar întâmpla să-l văd- nici eu nu ştiu. Nu ştiu, amicul meu de
ai iubit vreodată, e lucrul cel mai amar, de care te sfătuesc să te fereşti”
47
47

Veronica micle

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (20)

Destaque

Destaque (14)

Semelhante a Veronica micle

Semelhante a Veronica micle (20)

Mais de Ionescu Ion

Mais de Ionescu Ion (9)

Veronica micle