1. Sistemulnervos Sistemulnervosreceptioneaza, transmitesiintegreazainformatiile din mediul extern si intern, pebazacaroraelaboreazaraspunsuriadecvate. Sistemulnervos ne controleazaactivitatea de la o miscare la alta, totul, faraexceptie. Este ceamaicomplexasiceamaiimportantaretea de control si de distributie a informatiilor.

2. Descrierea Elementul principal al sistemului nervos este ţesutul nervos, format din neuroni interconectaţi prin axoni şi dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc şi celule gliale, care susţin activitatea neuronilor fără a participa direct în prelucrarea de informaţii. Sistemul nervos este format din:

3. La origineasistemuluinervos central se afla prima foitaembrionara:ectodermul din care, prinprocesele proliferative sisegmentativevorluanastere o serie de formatiuni ca: placaneurala; santul neurallimitat de cresteleneurale, procesefinalizateprinrealizareatubului neural, care se separa de ectoderm si se dispune axial in masaembrionara. Sistemulnervos central

4. Sistemul nervos central îşi are originile în placa neurală, o regiune din ectoderm, stratul exterior dintre straturile embrionului. Tubul neural se diferenţiaza progresiv, mai întâi în măduva spinării (partea caudală) şi în creier (partea rostrală), iar apoi creierul se diferenţeaza în trunchiul cerebral şi prozencefal. In final, trunchiul cerebral se divide în rombencefal şi mezencefal, iar prozencefalul în diencefal şi telencefal. Dezvoltare

5. Creierul sau encefalul (lat. Cerebrum, grec. ΕνκέφαλονEncephalon) este denumirea părţii sistemului nervos central de la cap, creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană care este căptuşit cu o membrană (meninge) Creierul

6. In principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului.

7. Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în principal, activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale muşchilor, astfel postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului. Structuracreierului

8. Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu măduva spinării. cuprinde parţi din creierul posterior, tot creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al tuturor căilor aferente şi eferente, astfel încat partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a creierului şi viceversa.

9. Emisferelecerebraleşihipotalamusul Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal şi sunt esenţiale pentru gândire, memorie conştienţă şi procesele mentale superioare.

10. Creierul mare este îimpărtit pe linia mediană în două jumătaţi, cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcţii complet diferite şi conlucrează prin intermediul corpului calos.

11. Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenuşie cu aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a creierului a devenit atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliată, ar acoperi o suprafaţă de 30 de ori mai mare. Cortexul cerebral

12. Hipotalamusul este, în fapt, o colecţie de centri nervosi specializaţi, care sunt conectaţi cu alte zone importante din creier şi cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în controlul unor funcţii vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul şi termoreglarea. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. Hipotalamusul

13. Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de circa 40 cm (16 inci), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la vertebrele inferioare. Maduvaspinarii

14. Componenta Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase. Materia cenuşie - denumire a aglomerarilor neuronale - are formă de H pe secţiune transversală, cu un corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai neuronilor de asociaţie şi senzitivi.

15. Materia cenuşie este înconjurată de materia albă. Aceasta este împraştiată în trei cordoane şi conţine fasciculele ascendente şi descendente care conectează creierul la măduva spinării în ambele direcţii. Fasciculele descendente propagă impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive catre creier.

16. Măduva spinării are două funcţii principale. În primul rând, ea funcţionează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această funcţie este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi, ce pleacă din diferite parţi ale creierului. Functiilemaduveispinarii

17. SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii şi nervii din afara SNC. Aceştia se găsesc în membre (de exemplu, în mâină şi picioare) şi organe (de exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (faţa de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), şi poate fi uşor lezat mecanic sau chim Sistemulnervosperiferic

18. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mişcărilor prin acţiunea muşchilor scheletici, cât şi recepţia stimulilor externi (în cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informaţiile de la surse externe spre SNC, şi fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la muşchi. Componenta

19. Sistemul nervos autonom gestionează acţiunile care nu se află sub control conştient. El controlează de exemplu funcţiile vitale ca respiraţia şi bătăile inimii, dilatarea şi constricţia pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic.