despre paste

1. Paştele, o sarbatoare
marcata de ritualuri pagane
Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, pentru multi el nu mai are
nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mancare si
bautura.
Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit de catre evrei in jurul
anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit
Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea)
din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu
pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate
isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se
aflau in Egipt.
In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut
cu israelitii, prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai
este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor
sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos.
Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia
sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.
Domnul Iisus in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si
arestat,a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, Cina cea de
Taina, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.
Dar cum sarbatoreste azi crestinatatea Pastele?
Vom privi de asemenea şi simbolurile Paştelui: iepurii şi ouăle. Ce
au de a face iepurii şi ouăle cu moartea lui Isus? Ba mai mult, de
când fac iepurii ouă? Adiţional, vom privi la serviciul de Paşti de la
răsăritul soarelui, crinii, lumânările, şi la chiflele cu semnul crucii pe
ele. Dacă cercetaţi Paştele în majoritatea enciclopediilor, veţi
descoperi că acesta are multe obiceiuri şi legende care în origine
sunt păgâne şi care nu au nimic de a face cu Creştinismul.
Paştele a fost numit după Eostre (uneori scris şi Eastre) [în limba
engleză termenul de Paşte este tradus prin „Easter”, n. tr.],
marea zeiţă anglo-saxonă a primăverii, a fertilităţii şi a noii vieţi.
Alte zeiţele teutonice ale fertilităţii asemănătoare acesteia erau
cunoscute în mod variat sub numele de Ostare, Ostara, Ostern
Eostra, Eostur, Eastra, Eastur, Austron şi Ausos. Aceasta nu este alta
decat zeita Astartea, imparateasa cerului, mentionata si in Vechiul
Testament , sau Istar dupa numele ei in limba asirienilor.
Ieremia 7:18 „Copiii strîng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile
frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei

2. cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă
mînie.” Biblia spune ca poporul Israel de multe ori a cazut in
idolatrie venerand aceasta zeita Astartea,imparateasa
cerului,maniindu-L pe Dumnezeu.
Duminica de Paşti cade în prima duminică după prima lună plină de
după 20 martie, data nominală a echinocţiului de primăvară (la care
uneori se face referinţă ca la primăvară). Aceasta este ziua (sau
perioada de zile) din primăvară în care zilele şi nopţile au o lungime
aproximativ egală. Acesta este un timp de sărbătorire a noii vieţi,
învierea naturii din moarte, şi are în mod tipic şi rituri de fertilitate
caracteristice, distracţii şi de obicei centre cu activităţi cu caracter
de orgi sexuale. În vremurile antice se sacrificau fecioarele,
închinarea la zeii şi zeiţele de fertilitate.
Misterul iepuraşului de Paşte care depune ouă
Din vremurile antice, păgânii s-au închinat la iepuri ca fiind zei ai
sexului şi ai fertilităţii, şi i-au privit ca simboluri ale poftei, ale
vigorii sexuale şi a reproducerii. Să privim câteva exemple.
În tradiţiile din Egipt şi Persia există astfel de zei iepure, aceştia
erau veneraţi în special în timpul primăverii. Simbolurile zeiei
norvegiene Ostara erau oul şi iepurele. Ambele reprezentau
fertilitatea. Ouăle vopsite formau de asemenea parte a ritualurilor
din cadrul religiilor tainice babiloniene. Ouăle erau ceva sacru pentru
multe civilizaţii antice şi formau o parte integrantă a ceremoniilor
religioase în Egipt şi în Orient. Ouă vopsite erau atârnate în templele
egiptene, iar oul era privit ca emblemă a vieţii regeneratoare
provenind din gura marelui zeu egiptean. Legenda mistică despre
originea Universului are ideea apariţiei Pământului dintr-un imens
ou clocit. Într-un cadru mai larg de societăţi păgâne, de la Egipt şi
Mesopotamia la Insulele Britanice, ouăle deschis colorate erau (şi
încă mai sunt) prezentate ca daruri şi farmece pentru a aduce
(supranatural) fertilitate şi succes sexual în fiecare primăvară.
Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui
Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui, care este practicat în multe
biserici creştine, îşi are originea în anticul obicei păgân de a spune
bun venit zeului soare în cadrul echinocţiului de primăvară – când
ziua începe să depăşească lungimea nopţii. Acesta era un timp de
sărbătorire a întoarcerii vieţii cât şi a reproducerii din cadrul vieţii
animale şi a plantelor. Închinarea la zeul soare la răsăritul soarelui
este ritualul religios condamnat de Domnul, aşa cum este înregistrat
în Ezechiel 8:15-18.
Ezechiel 8:15-18
Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai
mari decât acestea! Şi m-a dus în curtea dinlăuntru a Casei
Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar,
erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre
Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea

3. soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea
puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe cari le
săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu
înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea
şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi
îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i
voi asculta.
Alte simboluri de Paşte
Crinul de Paşte a fost venerat pentru mult timp de către păgânii din
diferite locuri ca fiind un simbol sfânt asociat cu organele de
reproducere. Acesta a fost considerat un simbol falic. Lumânările de
Paşti sunt deseori aprinse în biserici în timpul evenimentului
duminicii de Paşte. Totuşi, această practică poate fi legată direct de
obiceiurile păgâne de aprindere de focuri în aer liber în acest timp
din an pentru a spune un bun venit renaşterii/reînvierii zeului soare.
În timpul Paştelui, unii mănâncă chifle cu semnul crucii pe ele în
timpul meselor. La festivalul lui Eostre, zeiţa anglo-saxonă a
fertilităţii, se sacrifica un bou. Coarnele boului au devenit un simbol
pentru festival. Acestea erau sculptate în pâinea rituală. De aici îşi
au originea chiflele calde cu crucifix pe ele. Cuvântul „chifle” [buns,
din limba engleză] a derivat de la cuvântul saxon „boun” care
înseamnă „bou sacru” [este vorba de provenienţa cuvântului din
limba engleză, n. tr.]. Mai târziu, simbolul unei cruci simetrice a fost
folosit pentru a decora chiflele; crucea reprezenta luna, corpul
ceresc asociat cu zeiţa şi cele patru sferturi ale ei.
Există cuvântul Paşte în Biblie?
Următorul verset este unicul care face referinţă la sarbatorirea
Pastelui, dupa ce Isus s-a inaltat.
Faptele Apostolilor 12:4 După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a
pus supt paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după
Paşte să-l scoată înaintea norodului.
Se poate vedea ca fiind legitimarea sărbătorii Paştelui. Mai ales că se
face referire la aceasta în Biblie. Totuşi, dacă ne uitam la versetul
anterior acestuia, el indică la faptul că perioada la care se face
referire este de fapt aceea a Paştelui evreiesc.
Faptele Apostolilor 12:3 Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor,
a mai pus mâna şi pe Petru (Erau zilele praznicului Azimilor).
Versetul 3 afirmă că atunci când Petru a fost luat era în timpul
zilelor praznicului azimilor. Se poate determina că timpul când acei
oameni aveau de gând să-l scoată pe Petru era în timpul Paştelui
evreiesc, prin a privi la următoarele versete. În ele se poate vedea

4. că Paştele evreiesc este în ziua ce precede Festivalul Azimilor şi nu
cel al Paştelui. Adiţional cu versetele din Ioan, acolo se afirmă că
acesta era un obicei evreiesc în care romanii obişnuiau să le
elibereze pentru popor pe cineva în vremea Paştelui evreiesc.
Levitic 23:5, 6 În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele
două seri, vor fi Paştele Domnului. Şi în a cincisprezecea zi a lunii
acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile
să mâncaţi azimi.
Ioan 18:39 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de
Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?
Nu se poate descoperi că ţinerea acestei sărbători este sprijinită de
Biblie. Aceasta pentru că Paştele în sine ar trebui să fie o
comemorare a mortii lui Isus. Şi Isus a spus să comemorăm moartea
Sa, nu învierea Sa.
Luca 22:19 Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a
frânt-o, şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă
pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Prin citirea
capitolului 22 al Evangheliei după Luca se poate descoperi că Isus a
cerut aceasta de la ucenicii Săi în timpul mesei de Paşte evreiesc.
Acest Paşte este ceea ce ne-a cerut nouă Isus să facem pentru a ne
aminti că El a murit pentru noi. El nu numai că avea să moară de
Paşti, ci El a şi devenit Paştele nostru.
1Corinteni 5:7 „ căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.”
Tot sistemul ceremonial evreiesc, cat si toate sarbatorile ,aratau
catre Mesia care trebuia sa vina sa salveze natiunea iudaica. Cand
Hristos a fost jertfit tot sistemul ceremonial ,jertfa de la Templu si
sarbatoarea Pastelui, nu mai aveau nici un rost. Poporul evreu
pentru ca nu l-a acceptat pe Mesia ,au continuat sa jertfeasca miei si
sa tina Pastele.
Primii crestini in schimb au inceput sa sarbatoreasca Sfanta Cina
dupa porunca lui Hristos. Dar ne intrebam astazi ,de unde atatea
obiceriuri pagane in biserica crestina? Istoria ne confirma ca
majoritatea au intrat cand Imperiul Roman s-a crestinat, in timpul
lui Constantin cel Mare, cand crestinii nu au mai fost persecutati ci
religia crestina a deventit oficiala in imperiu.
Acum fiecare sa mediteze si sa ia hotarari in inima lui ,ce este mai
important, ce face toata lumea sau ce cere Dumnezeu?