1. Dimineaţa, în grădină,
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.
O roşcată buburuza,
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
VESTITOR AL PRIMAVERII

2. Spre sfârşit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Într-un vârf de firicel
Ghiocelul, clopoţelul.

3. Ghiocelul
Ghiocel, ghiocel,
Mic, firav şi subţirel,
Scoate capul din zăpadă
Soarele ca să te vadă
Şi mă iartă că-ţi ating
Clopoţelul de argint
Şi mă iartă că te rup
Mamei mele să te duc

5. Ghiocelu-i strop de soare
Peste satul îngheţat,
Ghiocelu-i mângâiere,
Anotimpul aşteptat.

6. El e semn de bine-n casă
E stea sfântă de-nceput
Şi ne-mbie azi la viaţă
Peste timpul ce-a trecut.

7. Prima floare răsărită
Pe un petic de pământ,
Mic şi-obraznic, ghiocelul,
Stă mereu cu nasu-n vânt.

9. Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!

10. Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!

12. Şi chem razele de soare.
Văd copiii la joacă acum,
C-a venit la noi în ţară
Prea vestita primăvară!

14. Din clăbucii de zăpadă,
Un ghiocel bucuros
Scoţând capul spre lumină,
Se laudă copilăros:
- Uite aşa, cât sunt de mic,
Într-un picior mă ridic,
Mă lupt cu zăpada rece,
Nici o floare nu mă întrece,
Sunt un mărţişor râvnit,
Primăverii,
Poarta florilor deschid.