1. SHIVA-JALANDHARARI
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
SHIVA în ipostaza de distrugător al pornirilor egoiste exacerbate şi al orgoliului
amplificat
SHIVA-JALANDHARARI este ipostaza în care
SHIVA supune fiinţa care deja a atins o mare
putere interioară unor încercări spirituale pe
măsură care au drept scop testarea detaşării ei faţă
de pornirile egoiste exacerbate şi în ceea ce
priveşte orgoliul amplificat. În tradiţia hindusă,
există o povestire cu tâlc care este plină de
semnificaţii. Ea se află la baza cunoaşterii acestei
ipostaze a lui SHIVA. Ea ne relatează o încercare
spirituală pe măsură, la care a fost supus viteazul
rege JALANDHARA, de către însuşi SHIVA. În
limba sanscrită, la modul general vorbind,
cuvântul „JALANDHARA” îl desemnează pe
acela care pune un baraj în calea apelor. În tradiţia
hindusă, se mai ştie, că „JALANDHARA” este
numele unei fiinţe extrem de puternice, care s-a
născut din contactul unei scântei, care a ţâşnit din
ochiul lui SHIVA cu oceanul cel nesfârşit al apelor subtile, ce hrănesc viaţa şi asigură
vitalitatea întregii manifestări. În SHIVA PURANA, originea acestei fiinţe, este
asociată pătrunderii focului din cel de-al treilea ochi al lui SHIVA, AJNA CHAKRA,
în oceanul primordial, simbol al rezervorului fundamental al vieţii şi reşedinţă a
tuturor potenţialităţilor tainice şi a energiilor subtile latente. Locul de naştere al
acestei fiinţe, JALANDHARA, se află exact în tărâmul în care râul celest SINDHU,
ce se revarsă asupra lumii din cel de-al treilea ochi al lui SHIVA, se varsă apoi în
apele mării, aşa-zis universale, simbol al lumii manifestate ce se află într-o continuă
prefacere.
Tradiţia indiană cuprinde următoarea povestire cu tâlc, în finalul căreia ni se revelează
manifestarea divină a lui SHIVA în ipostaza sa divină numită SHIVA-
JALANDHARARI. Născut astfel în locul de vărsare a apelor râului divin SINDHU în
mare, JALANDHARA s-a întrupat astfel ca o forţă tainică a pornirilor inconştiente.
Tocmai de aceea, şi numele său sugerează acţiunea de zăgăzuire a apelor celeste de
către puterea individuală a egoismului şi a limitării. Apele celeste reprezintă aici
simbolul unei anumite graţii divine pe care DUMNEZEU TATĂL o revarsă asupra

2. fiinţelor care sunt pregătite să o primească din ochiul său spiritual MAHA AJNA
CHAKRA. Ca manifestare a puterii inconştiente ce este animată de fluxul emoţiilor
necontrolate, JALANDHARA este personajul mitic care a pus zăgaz apelor tainice
care curgeau din ochiul divin al lui DUMNEZEU TATĂL. Prin acţiunea de zăgăzuire
a apelor, graţiei şi inspiraţiei pe care DUMNEZEU TATĂL le revarsă mereu asupra
fiinţelor create care merită aceasta pentru a le scoate astfel din oceanul inconştienţei şi
al ignoranţei fără de margini, JALANDHARA capătă în felul acesta atributele unei
fiinţe demoniace. De atunci, JALANDHARA s-a manifestat în lume ca un demon de
o vitejie şi de o bravură cu totul ieşită din comun, el fiind foarte puternic, şi chiar
înzestrat cu unele puteri magice.
Datorită înzestrării sale vădit neobişnuite, JALANDHARA a devenit în scurt timp un
mare rege care era plin de putere şi totodată foarte orgolios. Fiind născut din scânteia
cea misterioasă a ochilor lui SHIVA, JALANDHARA continua încă să-i mai aducă
lui SHIVA ofrande. Fiind animat de o mare ambiţie el a realizat un număr
considerabil de austerităţi, TAPAS-uri în urma cărora a obţinut mai multe puteri
paranormale (SIDDHI-uri). Toate acestea i-au conferit o putere ocultă din ce în ce mai
mare. Însă la un anumit moment dat, văzând frumuseţea cea neasemuită a divinei
PARVATI, care era iubita lui SHIVA, JALANDHARA a simţit în el o imensă dorinţă
egoistă de a o avea pe prea frumoasa SHAKTI PARVATI, numai şi numai pentru el.
Întunecat deja la minte, de boala cea gravă a orgoliului său nemăsurat,
JALANDHARA îşi imagina astfel că îl va putea înlocui cu uşurinţă chiar şi pe
SHIVA, ajungând să o aibă de soţie chiar şi pe iubita lui SHIVA, PARVATI, cea care
era încarnarea aproape arhetipală a energiei feminine creatoare (SHAKTI) ce provine
de la supremul absolut, sau altfel spus de la Dumnezeu. Mânat fiind de o imensă
impertinenţă, JALANDHARA şi-a trimis emisarii la SHIVA pentru a i-o da pe
frumoasa PARVATI ca soţie. SHIVA i-a răspuns atunci lui JALANDHARA printr-o
foarte semnificativă tăcere. Aşadar puternicul demon era mistuit de o uriaşă dorinţă de
a lua cât mai repede în posesie pentru a se putea bucura apoi în mod egoist de cea care
era iubita cea mai adorată de SHIVA. De fapt, JALANDHARA, nu o iubea deloc pe
PARVATI, ci el dorea cu orice preţ doar puterea absolută. Considerând că deja este
extrem de puternic şi invulnerabil el a început să-şi folosească puterea ocultă pe care o
avea pentru a supune şi a stăpâni tot universul fizic şi tot universul astral. Într-un final
JALANDHARA s-a dus chiar să lupte şi cu zeii. În tot acest răstimp SHIVA i-a
permis în mod tacit lui JALANDHARA să aibă confruntări decisive cu toţi cei care
era necesar să fie testaţi spiritual. În felul acesta puternicul şi orgoliosul
JALANDHARA era fără ca să ştie un tainic instrument divin ce se afla în mâna lui
SHIVA. Găsindu-i de cele mai multe ori nepregătiţi pentru a face faţă unui luptător
atât de puternic, JALANDHARA i-a învins extrem de uşor pe unii zei care nefiind
îndeajuns de puternici din punct de vedere spiritual nu au reuşit să-i opună rezistenţă
lui JALANDHARA. Fiind victorios, orgoliosul JALANDHARA s-a îndreptat apoi

3. către fiinţele ce se aflau în tărâmurile mai subtile care sunt cunoscute sub numele de
VAICUNTA şi SATYA LOKA. Însă nici aici nu s-a găsit nimeni care să fie îndeajuns
de puternic şi foarte pregătit din punct de vedere spiritual care să-i opună rezistenţă.
Atunci, locuitorii acelor tărâmuri tainice, i-au spus că dintre toate fiinţele, doar
supremul SHIVA poate să i se opună.
Atunci, fiind îmbătat de un imens orgoliu şi fiind
foarte convins de faptul că el este cel mai puternic,
JALANDHARA s-a decis să meargă neîntârziat la
lăcaşul lui SHIVA din munţii KAILASA pentru a
se lupta cu el. Datorită atotcunoaşterii şi
omniprezenţei sale divine SHIVA a ştiut încă de la
început de intenţia provocatoare a demonului
JALANDHARA. Pentru a-i oferi însă o ultimă
şansă de a se îndrepta SHIVA a luat atunci
înfăţişarea unui om în vârstă şi apoi i-a ieşit în cale
înainte ca JALANDHARA să se apropie de
muntele sfânt KAILASA. Sub această înfăţişare de
om bătrân şi plin de bunătate, SHIVA l-a întrebat
cu o mare umilinţă pe JALANDHARA unde
anume se duce. Plin de orgoliu acesta i-a răspuns
cu o mare emfază că tocmai se duce să se lupte cu
SHIVA şi că el este foarte sigur că-l va învinge pe SHIVA. Zâmbind plin de
compasiune bătrânul a pus atunci pe sol discul CHAKRA pe care îl purta la el şi apoi
i-a spus lui JALANDHARA:
„Viteazule, nu ar fi mai bine ca înainte să mergi ca să te lupţi cu SHIVA să-ţi verifici
mai întâi puterile ridicând chiar acum deasupra capului tău acest disc care este extrem
de greu pentru mine care sunt atât de bătrân încât nimeni nu poate să-mi ţină socoteala
anilor?”
Viteazul JALANDHARA a râs îmbătat de mândrie la spusele bătrânului despre care
el credea că este un biet ignorant care habar nu are cât de puternic este el, marele rege
JALANDHARA. Aşa că pentru a-i arăta imediat bătrânului puterea sa,
JALANDHARA s-a decis să ridice de la sol discul despre care bătrânul spunea că este
foarte greu. Însă atunci când JALANDHARA s-a apucat să facă acest lucru şi-a dat
seama că acţiunea respectivă nu era deloc aşa de uşoară cum crezuse el l-a început.
Această situaţie exista tocmai pentru că discul lui SHIVA era încărcat cu imensa
greutate a tuturor fructelor acţiunilor ce fuseseră făptuite fără consacrarea fructelor de
către toate acele fiinţe din manifestare care nu au atins încă starea de eliberare
spirituală ultimă (MOKSHA). Discul lui SHIVA este totodată simbolul ciclului tainic

4. şi neîntrerupt al existenţelor succesive. El este chiar roata divină cu zece spiţe ce se
roteşte neîntrerupt asigurând astfel continuitatea procesului cosmic al alternanţei între
viaţă şi moarte, care îi atrage în mod irezistibil în vârtejul său pe toţi cei care nu au
atins încă starea de comuniune spirituală extatică cu DUMNEZEU TATĂL. Într-un
final, forţându-se cât a putut, JALANDHARA a reuşit cu o foarte mare dificultate să
ridice discul lui SHIVA deasupra capului. Însă discul era nemaipomenit de greu astfel
încât, la un moment dat JALANDHARA a cedat şi fără să mai ţină cont de faptul că
discul respectiv era foarte ascuţit, l-a sprijinit pe capul său. Atunci, fulgerător, discul a
început să se învârtă, în virtutea forţei tainice uriaşe, care era înmagazinată în el, forţă
pe care doar supremul SHIVA o putea stăpâni pe deplin. Aflat într-o misterioasă
mişcare ce nu mai putea fi controlată în niciun fel de către demonul JALANDHARA,
discul i-a tăiat fulgerător demonului capul, şi apoi continuând să se învârtă i-a tăiat
rând pe rând fiecare parte a corpului pedepsindu-l în felul acesta pentru aroganţa sa
nemăsurată pe care el nu a putut să o depăşească nici măcar cu ocazia acestei ultime
şanse care i-a fost acordată de către SHIVA. JALANDHARA a fost astfel pedepsit aşa
cum merita de către SHIVA care l-a distrus cu ajutorul discului său divin CHAKRA,
pentru egoismul exacerbat şi orgoliul imens care pusese stăpânire pe conştiinţa lui.
În iconografia hindusă, SHIVA-
JALANDHARARI este reprezentat ca având două
braţe. El este înfăţişat ca fiind de culoare roşie
(RAKTA), simbol al vigorii spirituale imense care
învinge întotdeauna pornirile egoiste exacerbate.
El are trei ochi dintre care cel de-al treilea este
AJNA CHAKRA. Ochii săi, simbolul stăpânirii, şi
atotcunoaşterii divine, au o fixitate teribilă şi
înfricoşătoare (UGRA), mai ales pentru cei care
sunt foarte egoişti. SHIVA-JALANDHARARI
este înveşmântat în această ipostază cu un mare
număr de podoabe specifice. Şi aici el poartă de
asemenea un cordon ritual. În picioare el poartă
sandale. În sculpturile în bronz şi piatră el este
înfăţişat ca fiind într-o poziţie dinamică ce
sugerează mişcarea. În mâna sa dreaptă, SHIVA-
JALANDHARARI poartă umbrela (CHATRA), simbolul protecţiei divine pe care el o
îndreaptă mereu plin de bunăvoinţă asupra adoratorilor săi sinceri şi perseverenţi. În
mâna sa stângă el ţine un vas sfinţit pentru apă, simbol al tuturor ocaziilor aparent
întâmplătoare pe care la momentul oportun el le oferă fiinţelor pentru a-şi corecta
greşelile. Părul său împletit în şuviţe nu este prins de data aceasta în coroană
simbolizând astfel desfăşurarea energiei sale tainice, transformatoare, teribile.
Simbolul fluviului celest GANGA şi simbolul lunii în creştere îi impodobesc de

5. asemenea capul. Alături de SHIVA este de obicei reprezentat şi demonul
JALANDHARA. Acesta din urmă, este atunci de culoare galbenă. El are două braţe,
doi ochi şi este înveşmântat cu diferite ornamente. În mâna sa este înfiptă sabia lui
SHIVA. Cu cele două mâini el realizează gestul cel secret al supunerii, KRITANJALI
PUTAMUDRA. În mâinile sale este de asemenea pus şi discul său cu care SHIVA i-a
supus voinţa egoistă. Iată în continuare o descriere tradiţională a imaginii lui SHIVA-
JALANDHARARI: „Colorat în roşu, mişcându-se plin de nobleţe şi ameninţător,
având în mâini axul, antilopa şi arcul, realizând totodată cu cea de-a patra mână gestul
(MUDRA) cel secret al protecţiei divine cu cei trei ochi plini de strălucire dintre care
cel de-al treilea, AJNA CHAKRA, este atunci deosebit de strălucitor. El, SHIVA-
JALANDHARARI, este în această ipostază distrugătorul prompt al pornirilor egoiste
exacerbate şi al orgoliului imens al demonului JALANDHARA”.