1. PASTRATI APELE CURATE!
Apa sub multiplele ei forme, reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale
peisajului geografic, atat pentru utilizarea directa de catre om, cat si pentru activitatea normala a
biosferei, fiind, evident, indispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilor. O problema
importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor.
Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ; ea este inseparabil legata si de
cel calitativ. Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.
De aceea, o problema importanta pe plan mondial, la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii
apelor. Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele, fluviile si raurile pe cursul lor pana la
revarsarea in mari. Ea poate contamina si suprafete intinse de apa, cum sunt iazurile sau lacurile
artificiale. Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si
aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare. Poluarea
apei este o problema pentru intreaga omenire. Apele sunt afectate de toate tipurile de poluare
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor
solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la
exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei.
Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de
la unele centrale termice si nucleare. Insa, ridicarea temperaturii apei, ca urmare a acestor deversari,
poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din
zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana; animalele
acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului.
O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma
unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a
reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la
cercetarile nucleare. Poluarea hidrobiologica (provocata si din mai multe cauze, de exmplu, de
constituirea, in momentul regularizarii scurgerii, de intinderi de apa putin adanci unde creste o
vegetatie abundenta).
Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii care in
timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata. In sol se mai gaseste si
aluminiul care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice. In timpul inundatiilor
luncilor, in apa poate patrunde magneziul care provoaca dezastre in randul pestilor. Insa aceste
scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignificante in comparatie cu cele produse de
om. Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metalele grele, cum
ar fi cadmiul, plumbul si zincul. Ploile acide cauzate de arderea combustibililor fosili sunt un alt
poluant important. Astfel, putem face o clasificare a tipurilor de poluare a apei:
Efectul asupra ecosistemelor
Poluarea afecteaza toate oceanele globului, dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele
din largul marilor deoarece acolo exista in prezent mult mai multe surse de poluare, de la instalatiile
industriale de coasta pana la transportul maritim mai intens.
O forma din ce in ce mai intalnita a poluarii oceanelor este inmultirea exagerata a algelor
si a planctonului. Se crede ca motivul aparitiei acestora ar fi incidenta crescuta a metalelor
radioactive deversate din industrie care actioneaza ca un biostimulator pentru dezvoltarea
plactonului.
Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si moartea
lacurilor, ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati
si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul
referat.clopotel.ro 1

2. se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Poluarea chimica a apelor este larg raspandita. Astfel,
sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de
numeroase pesticide, mai ales erbicide. Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu
metale grele. Nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este
necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului
chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Exista tehnologii pentru a mentine
calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase
din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor. Amploarea si
diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea
omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii
acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari
tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.
Protectia apelor
I. Autopurificarea apelor:
Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chimice precum si prin procese biologice si
biochimice. Acestea constau in:
•sedimentarea materiilor mai grele, care este influentata de temperatura, viteza de scurgere a apei
etc.;
•prin actiunea radiatiilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;
•prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice din apa
si cele din apa poluata;
•prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.
Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor
poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri
pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de
maine.
II. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect
mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor
efecte negative asupra mediului, sanatatii umane i bunurilor materiale:
•Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul
rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin
sisteme de canalizare sau instalatii locale de colectare;
•Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante
continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;
•Distrugerea prin dezinfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale unor institutii
(spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;
•Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;
•Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale
in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;
•Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele
de apa de suprafata sau subterane.
Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele
ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este
inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poluata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel,
ceea ce a mai ramas pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite.
referat.clopotel.ro 2