1. Fatada Muzeului Aman
M U Z E U L AMAN
MUZEUL. — Muzeul Aman este însâçi casa In aceeas încapere gâsim sub sticlà câteva din
artistului — interesantâ prin nobletea proportiiior, încercarile prime de gravurà aie artistului alâturi
prîn stîlul simplu aproape italienesc, si ornamentele de alte gravuri strâine si câteva micî bibelouri ce
în teracotâ. Se pare câ însusi Aman a inspirât i-au fost dragi. Sfatuesc pe cercetâtor sa încerce
direct toatâ înfaptuirea lui. Apartamentul de jos, a descoperi sub geamul unei biblioteci câteva
deschîs publicului, e actualul Muzeu. dintre cârtile de prêt eu care îsi înfrumusetà
De cum intri esti întâmpinat de un mobilier, cultura acest intelectual.
vitrine, mese, ceasornic, scrinuri, în stilul Re-
nasterii, sculptate de Aman. Multe din aceste In marele atelier unde se pâstreasâ mobila de
opère poartâ chiar monograma lui. Acelas gând salon a artistului — un minunat covor vechiu, ta-
a câlâuzit sculptura pervazurilor la usî, iar în pîserie de Beauvais — e o podoaba rarà deasupra
plafoane datorita pictorului sunt compositii mari usii, iar pe stàpânul de odinioarâ îl veti recunoaste
în ulei (în unele sali neisprâvite). Vitrourile re- în bustul de Storck si în minunatul Autoportret
prezentând pe Logofàtul Tâut si sotia sa sunt care pentru distinctia, armonia si sobra lui culoare,
compuse tôt dupa desenurile lui Aman. e pretuit de criticâ drept opéra de capetenie, în
Sa ne oprim la pictura muralâ pe care artîstul stilul lui Courbet.
a executat-o pentru casa lui, Vom observa astfei O scenà istoricâ, un document nepretuit, ,e ta-
în antreu (Sala VII) Bâtâlia delà Câlugâreni si bloul eu Proclamarea Unirei Principatelor si ale-
întoarcerea triumfalâ a lui Mihai Viteazul la Bucu- gerea lui Cu^a Vodâ si în acelas înteles tablouJ
resti (fârâ îndoialâ inspirate de Bolintineanu), Jurâmântnl pe Constitutie al M. S. Domnitorului
apoi în fundul sâlii panourile reprezentând ro- Carol I- -ne reprezintà vâ^ut de contîmporan,- un
mantic « Triumful lui Apolon » — « Veritatea » si ait mare eveniment al neamului nostru. Toate
« Istoria » — iar deasupra usii din stânga în tonul personagiile acestor doua compozitiï sunt portrete
unui basorelief de piatrâ surà e pictatâ Sculptura, credincioase.
pe când în dreapta în culoarea bronsului vechiu, Alâturî de portretul celor trei frati Aman, o
Pictura. Tôt în aceeas sala Diana, Psyché, Muzica lucrare valoroasâ, e Portretul unui Egumen (rasa
si Poezia, complectea2a podoaba ?idului. în care a pozat modelul se mai gaseste în fundul

2. B O A B E DE G R A U
.fe
In gràdina artîstului
Prezentarea uneî sclave

3. ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN a6i
tanei si se aratâ ça o preocupare neostenitâ în: Cel care încheie asîfel vizita muzeului, sa se
Convorbire dintre un turc si o cadànâ, Femeia eu opreasca la întoarcere în sala a Ill-a, în fata uneia
turban, Cadâna eu voal, Cadâna eu narghelea, Sul- dîn rarele aquarele aie artistului, probabil una
tana la toaletâ, Cadâna., Muzica orientalâ, Sultana din primele opère în pragul copilâriei. E o opéra
eu mârgâritar, întens emotionantâ prin puritatea simtâmântului
Insfârsit, grupul de gravun intimiste cuprinde ce aproape primitiv, însa eu ascutita observatie^
celé doua piese de câpetenie, adrnirabilul auto-
portret si nu mai putin impresîonant, prin virtuo-
Zitate, portretul mamei sale. Alàturi de acestea
Cununia ortodoxâ, Bust de femeie eu pâlârie, Jocul
de cârti, La toaletâ, Grija, Lecturâ pe o baneà
în Cismigiu, evocatoare aie unei senine vieti orà-
senesti.
Insfârsit, sala a Vl-a cuprinde desenuri în creion,
în penîtâ, aquarele si sanghine.
Proiectele de desen pentru Sceptru, Coroana de
otel si vulturii steagurilor, câteva documente delà
asediui Sevastopolului, schîte de ofiteri si soldati, si
vreo patruzeci de plâci de arama si zinc — pe care
Auloportret
reda chipul bunicii artistului în racla veghiata de
fâcliî. Coltul de sal, lumîna mortii pe chipul bâ-
trànei, osebesc aceastâ opéra eu originalitatea si
spontaneitatea izvorîte din durere.
Dar muzeul Aman mai pastreaza taina unor
tablourî pe care publicul nu poate sa le vada,
pentru cà sunt s;ugrâvite pe spatele tablourilor
expuse. Dintre acestea unul va trebui sa fie des-
fâcut din lemn si dâruit privirii tuturor. E una
din celé mai frumoase opère aie lui Aman. In pen-
umbra bruna un înterior de bisericâ înflorit eu
aurul a nenumârate lumânâri si candele într'o
misterioasa si cucernica bogatie.
Muzeul Aman nu cuprinde decât o parte din
Sultana la toaletâ opéra acestuî suflet Creator, Va fi dat poate urma-
silor sa întrezâreascâ marele lui gând, readunându-i
le-a gravât Aman originalele aquafortelor din cucernic opéra.
celelalte sali. M. TEISANU si ADRIAN MANIU
O ultimâ sâlita întunecoasâ sala a VlII-a, cuprinde
unelte de gravura si de sculpturâ eu care Aman AMAN.— Theodor Aman, delà a carui nastere
si-a réalisât opéra lui si teascul — presa — eu care ne desparte un veac, e un premergâtor al artelor,
artistul îsi tràgeà stampele. creator si însufletitor.

4. 262 B O A B E D E G R A U
Ghicitoarea Preumblarea Sultanei
Cochetârie {Rochia eu turnurà) La toaletâ

5. ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN 263
Scoborà dintr'o famille de boeri olteni; studii
de picturâ a facut în Franta, unde îi sunt amintîte
începuturile, prin anul 1855. Vom recunoaste la
Doî tîganî lâutari Tàrançâ din Mehadia
el influenta lui Eu- si închinate, mârtu-
gen Delacroix (ori- risind legâminte su-
entale) si Courbet fletesti.
(portrete), cum pen- Chiar sim^ul pa-
tru G r i g o r e s c u storal dîn care Aleo
scoala delà Barbison sandri î n c e p e sa
a avut o binefacà- culeagâ poezia popu-
toare î n r à u r i r e larà, îsi aflâ oglin-
câtva. diri în o p é r a lui
ïntors în tara, îi Aman. Alâturi de
putem urrnàri me- pictorul Satmari ta-
diul intelectual,pen- tâl, Aman începuse
tru înÇelegerea con- sa treacâ delà chi-
stiin|ei eu care Aman puri boeresti si bâ-
a participât la re- tâlii e r o i c e (felul
nasterea civilisa- Horace Vernet) spre
toare, prin toatâ ac- subiectele rustîce ce
tivitatea artistica si aveau sa facâ glona
socialâ. Insemnâm Lâpuçneanu lui Grigorescu. Care
portretele lui Eliade, eu boi, ursari, ti-
Vâcarescu, Boliac si numeroase tablouri inspirate ganci^ târânci, ciobani la mâmâliga sau dejugând
de Dimitrie Bolintineanu, aie carui versuri îi sunt boiï, sunt subiecte descoperite de artistul nostru.

6. 204 BOABE DE G R A U
Marna artistului O femeie mascata
sadit în sânge ça si fratele sâu,
simt ctitoresc, de pe urma câ-
ruia au început mu^eele. Delà
el e pornita întemeierea pina-
cotecii si primul salon (1862—
1863). '
In picturâ faima lui e azi
micsorata, din rîsipirea opere-
lor sale de seama, si râmâ-
nerea în amintirea multora, a
creatiei mai putin isbutite, neis-
prâvite, sau altérât conservate,
Multe sunt însâ schitele fra-
gede, ce odata vor fi sincère
documente de artâ aie epocii.
Cuvântul nostru scurt tre-
buîe sa p o m e n e a s c â totus
sculptura în lemn si arhitec-
tura si fresca, eu care Aman
s'a îndeletnicit în treacat, do-
vedind calîtâti armonioase; iar
pagini din scrisorile lui aduc
Aman îsi are merïtul neuitat de întemeetor al o sensibilitate literarâ, El luptâ spre proprii
Çcoalei Artelor frumoase (1859) si de a fi avut desâvârsiri (în picturâ nu se gaseà în tara pentru

7. T. Aman : Dama în negru

8. ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN 265
cel întors din cetatea luminâ, prilej de întrecere), serva patrîei portretele oameniior mari cari s'au
si astfel trebuie sa întelegera nevoia interioarâ ce devotat pentru tara, dâ scrierilor corp si culoare
si le împodobeste eu inspiratia imaginatiei picto-
rului, care fiind artist, e tôt odatâ poet si creator ».
Asa cum a definit-o, asa si e arta lui Aman. Acestea
îi sunt calitâtile si defectele. Nimerii nu ar puteà
sâ-1 explice altfel.
Câ aceastâ sinceritate romanticâ e départe de un
misticism bîsantin, sau de alte curente ce sunt
sau vor mai fi, nu are importantâ. Prin ce a creiat,
asa cum a creiat, Aman râmâne si trebuîe cinstit
în ce a vrut el bun sa fie, nu în ce am mai vrea
sâ-i pretindem.
Spre osebire de ce au scris al^n, am întâlnit ades
la Aman expresive si emotionante schite, dacâ nu
ar fi de amintit decât luminoasa în duiosie, aquarelâ
«bum'ca moartâ » si acea minunatâ gravura «por-
tretul mamei artistului », iar alte ori o gracie de
mare maestru (vezi din gravuri «plimbarea sul-
tanei, si <<rochîa eu malacof »). In ciclul ultimelor
sale opère înecate în confectium comerciale, încep
sa scânteie iri^ari de impresiomsm, alâturi desi
contrasicàtor, eu un simÇ rar al miniaturii fMeis-
sonnier).
Dar Aman socotit la noi întâiul gravor, e rnai
aies pretuît pentru celé vreo 80 de plâcî de aramâ
si zinc, pe care le-a sapât eu pasiune. Gravura
fâcutâ de pictori e totdeauna pretioasâ prin ne-
asteptate eliberâri de linii, pe care nu le îndrâzneste
migâlosul artizan cànd se terne de a trece peste
învâtâminte, Pictorii vor adâugà desenului sapât,
un simt al culoarei, si aceastâ desmierdâtoare câl-
Convorbire între un turc ci o cadânâ durà se învedereazâ în izbânzile lui Aman. Opéra
îndemnà pe artist, sa fie amator al tuturor încer- lui a fost gravatâ între anîi 1870—1880. Pictorul
cârilor de frumusete.
Constiinta lui Aman a isbutit
sa deschîdâ drumuri pentru poli-
tica de culturâ, cum o propovâ-
dueste când dîrector al scoaleï de
Bele-arte proclama câ « arta mâ-
soarâ înâltimea civili^atiei unui
popor » si tôt el sïmteà adânca
apropiere d i n t r e « frumos » si
« moral ».
Sa nu uitam câ întâile decoraçiï
românesti, coroana de otel si ca-
petele de steag, au luat fiinta
d u p a desenurile concepute de
Aman.
Apartine întâiului nostru Rege
meritul de a fi ajutat trecerii la
Stat a locuintei pictorului, pre-
schimbând amintirîle în învâtâ-
minte.
Vom cîtà la rândul nostru din-
tr'o scrisoare reprodusa în întâïul Scamatorul
catslog al muzeului, o fraza a
pictorului Aman ce zugraveste însusi crezul acestui M. Teisanu si eu cel ce semneazâ aceste rânduri au
artîst: Pictura — « pune istoria în actiune, con- propus Ministerului Instructiei ça plâcile gravate de

9. 266 B O A B E DE G R A U
Aman si pâstrate în muzeu, sa fie curâtate de zgurà si Parul lui ondulât — negru ça pana corbului —
trase din nou eu mâna, la teascul pe care îl foloseà abia în ziua înmormântarii a trâdat prietenilor ce
în viatâ artistul. Làsàm tôt beneficiul câstigului se apropiau sâ-i sarute fata, câ fusese vopsit anî
muzeului Aman pentru îmbunâtatiri, dearândul, eu un mestesug pe care numai moartea
In osteneala noastrâ am avut bucuria ça prin îl destâinuià. Atât tinuse la frumusetea tineretei.
Servitorii lui aveau poruncâ sa steargâ
pe tâlpi eu grije pe câti îi calcau pra-
gul casei — elevi, prieteni, admiratorî —
o distantâ socialâ împotriva murdâriei.
Felinarul eu gaz din fata casei erà
curâtat din aceeas grijâ si strâluceà
întotdeauna ça nou. Incàltàmintea lui
aveà talpa vopsitâ în negru lucios, iar
deasupra atelierului de primire, îsi clâ-
dise adevârata odaie de lucru, care to-
tus, ça altâ ciudâtenie, aveà dusumelele
zugrâvite în culoare albà ça fildesul.
Indrageà îmbrâcâmintea elegantâ —
.'Vv. ...,!, asta fàceà parte din persoana lui —
: asa ça jiletca rosie a lui Théophile
Gauthier, pentru cregul de izbândâ
.vT^.. al romantismului entuziast.
Uneori — sa ni se ierte destâinuirea —
« Dunârea », Calul Domnitorului Carot I (1877) se inspira în arta pe care o oficià eu
demnitate si imens prestîgiu, din câte o
aceastâ muncâ ce se prezintâ în conditiile pe sàracâ fotografie; dacâ nu ça o mare umilintâ
care orice râsfoitor al albumului,scos în acest scop, artisticâ, din dorul romantic de a fi cât mai real.
le poate pretui, sa aducem la îndemâna celor ce iu- Insa gravuri si picturi în care a pornit delà pro-
besc pe Aman, gravuri inédite si al-
tele, ce, de mult epuizate, erau zadar-
nic dorite de colectionarû
De netâgâduitâ importants îsto-
ricâ, duioase icoane aie vîetii buni-
cilor nostri, lângâ « flori aie Bosfo-
rului » ivindu-se strâlucitoare gracia
francezâ din al III-lea imperiu, si
binevestindu-se pentru întâia oarà
privelistile românesti, eu pitorescul
delà noi din datinâ.
Cu o delicatete virtuoasâ, îmbi-
natâ ades eu îndrâzne^e avânturi,
Aman a înfâptuit în aceste pagini
celé mai însufletite înârçâri, pe care
le-a dat într'adevâr eu talent cin-
stit si suflet mare, meritând din
partea urmasilor o dragoste sfântà
si o recunoastere noua, în vremi
când multi nâzuitori de faimâ nu a-
jung, nici la stiinta artei, nici la ale-
sele însusîri câte au fâurit talent viu, La o seralà
celui ce a închis ochii în 1891, bine-
meritând recunostinta sî entuziasmul nostru. zaica sensibilitate chimicà, au fost întrecute de sin-
De multe ori amintiri màrunte sugrâvesc mai cerul lui avant sufletesc, singurul élément ce dà
adânc decât generalitàtile, chipul adevârat al unei însemnâtate artei, pentrucâ «aveà» si ceva din el.
personalitâti, legenda si anecdota poartâ un adevar In sarcofagul de sticlâ al unei vitrine gotice
mai simtit decât orice ait verdict rece. latâ dece pâstrà desigur nu de parada, câmâsi târânestî si
socotim farmec, si chiar îndreptâtire acestor in- ouâ încondeiate, visând s'ar crede, taîna artei
discretii. târânesti. Alâturi o teasta de mort pe care a scris

10. A D R I A N MANIU: MUZEUL AMAN 367
amânuntit presupunerea localîsârilor de gândire, Aman vâzând câtâ bunâ cuviintâ are modelul,
care au chmuit în Renastere pe cei mai mari. a chemat-o si acasâ. Çi-a pregâtit paleta care se
mai pâstreazâ în muzeu. Fata s'a desbracat, pic-
Un desen de pe vremea când lucrà gravuriie, torul închizând usor ochii a încercat sa schiteze
ne aratà priveliste pe fereastra atelierului; locul de fâptura tânâruluî trup.
azi al Ateneului, era maidan eu mlastine unde Dar îndatâ de dupa perdea ait glas pâzitor, si
tiganii pasteau bivoli, si se înfiripau circuri. Amà- pe urma doi ochi cercetând încruntati în iscodire:
nuntul dâ mai bine decât ami, depârtarea la care •—Toadere, m'ai chemat?
ne aflâm de Aman. — Nu, dragâ !
Dupa câteva clipe aceeas aparitie:
Aveà desigur muite tipicuri si retete de artà, — Toadere, vrei o cafea?
pentru câ asa se concepeà pe atunci taina meste- — Nu!
sugului, Nudurile trebuie sa aibe o anumita di- — Dar poate ça feteî i-e sete ?
mensîune, tablourile o « compozitiune ». Toate — Nu!
acestea le numim azi brutal, conventionalism. — Oricum, dacâ mai ai nevoie de ceva, mai
bine stau lângâ tine 1
Ça sa întelegem nu numai prejudecâtile, ci si Incât la mostenirea lui Aman au fost gasite
întreaga atmosferâ, pe care trebuià s'o învingâ multe tablouri neisprâvite, unele eu prîeteni ce îi
inspiratia, încheiem eu o amintire povestitâ noua fac umbrâ când picteazâ, altele eu nuduri întrerupte
de pictorul Al. Satmari fiul: în schitare. . .
In atelierul scoalei de Bele-arte, posa goala o Pe una din gravuri se gâseste însa un nud
fatâ din popor, si de câte ori maestruî Aman intrà de fata. E un desen adàugat în fugà, scris repede
în clasâ, fata se ridicà si veneà sâ-i sarute mâna. parcâ si eu sânatoasâ voiosie.
Erà ceva sfânt ça o închinare. L-am descoperit între postume.
ADRIAN MANIU
Cosul eu fragi