2. Procedeu specific contabilităţii, care
reflectă existentul şi miscarea fiecarui
element patrimonial într-o perioadă de
timp, ca efect al modificărilor produse de
operaţiile economice .
Înregistrarea informaţiilor în conturi se realizează sub
formă valorică şi pe bază de documente justificative
3. Funcţiile
contului
funcţia de înregistrare,
grupare, ordonare şi
sistematizare a
informaţiilor
funcţia de cuantificare
funcţia de informare
funcţia de control
funcţia contabilă
CARE SUNT FUNCŢIILE CONTULUI ?
Sistematizare
operaţie
Dimensionare
operaţie
Cunoaştere
operaţie
Reflectarea activului si
pasivului patrim.
Control
operaţie
4. Denumirea sau titlul contului
Debitul şi creditul, cele două părţi opuse ale contului
Mişcarea (rulajul) contului reprezintă totalul sumelor care se
înregistrează într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul
unui cont în urma 61 măririlor sau micşorărilor determinate de
operaţiile economice sau financiare care se produc în volumul şi
structura elementului patrimonial pentru care s-a deschis
respectivul cont. Astfel, distingem mişcare (rulaj) debitor şi
mişcare (rulaj) creditor.
Soldul contului reprezintă existentul la un moment dat al
elementului patrimonial pentru care s-a deschis respectivul cont.
Soldul se stabileşte ca diferenţă între totalul sumelor debitoare şi
totalul sumelor creditoare, preluând semnul totalului mai mare.
5. D ct. ACTIV C D ct. PASIV
C
Sid
Sic
+ - - +
Sfd
Sfc
A + D P + C
A – C P – D
REGULI
6. Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita
şi se debitează cu existentul şi creşterile de activ,
creditându-se cu micşorările de activ, iar la sfârşitul
perioadei de gestiune au întotdeauna sold final debitor,
sau sunt soldate.
Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se
credita şi se creditează cu existentul şi creşterile de
pasiv, debitându-se cu micşorările de pasiv, iar la
sfârşitul perioadei de gestiune au întotdeauna sold final
creditor, sau sunt soldate
7. Legătura reciprocă între debitul unui cont şi creditul altui cont stabilită cu
ocazia înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea
curentă pe baza dublei înregistrări poartă denumirea de corespondenţa
conturilor, iar conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se
numesc conturi corespondente.
În funcţie de modificările pe care le produc operaţiile economice sau
financiare în bilanţ, corespondenţa conturilor se poate stabili:
– fie numai între conturi de activ, când modificările se produc doar în activul
bilanţului;
– fie numai între conturi de pasiv, când modificările se produc doar în pasivul
bilanţului;
– fie între conturi din ambele părţi ale bilanţului, atunci când operaţia
economică sau financiară produce modificări concomitent şi cu aceeaşi
sumă în ambele părţi ale bilanţului.