1. Toleranța
Prof. coordonatori:
Vîlceanu Alina
Manafu Georgeta
Elev: Vîlceanu Mihai

2. Toleranța
• Istoric
• Noțiunea de "toleranță" apare în istoria culturii europene la începutul
secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată
în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a
fanatismului religios. Alte personalități care s-au ilustrat în atitudinea lor
consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra
lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) și Gotthold
Lessing (1729-1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranței" ("A
Letter Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranța ca reacție față
de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar
uzanțelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a
toleranței: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai jusqu'à la mort pour
que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar
voi lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteți exprima").
În drama "Nathan înțeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.

3. Semnificații
• Toleranța poate fi înțeleasă în diferite moduri:
• Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră
tactică.
• Poate reprezenta o acceptanță sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
• Adevărata toleranță, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o
simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei
contrare și este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranță se
respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de
gândire și puncte de vedere, alte stiluri și moduri de viață. Astfel,
garantarea necesității spiritului de toleranță depășește cu mult domeniul
îngust al politicii.
• Alt punct de vedere spune că toleranța înseamnă a permite ceva ceea ce ar
putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiștii în
diferite tehnici persuasive și în războaie informaționale.

4. Oamenii trebuie tolerați în funcție de:
• Culoare
• Religie
• Condiție socială
• Locul ocupat în societate
• Posibilitățile materiale

5. Comportamentul asertiv
• Asertivitatea este una dintre însuşirile psihice
deosebit de importante din constelaţia
personalităţii umane, care contribuie
considerabil la menţinerea echilibrului interior,
la exprimarea a ceea ce dorim şi în egală măsură
la cultivarea unor relaţii interpersonale
agreabile.

6. Ce înțelegem prin asertivitate
• În esenţă, este o combinaţie reuşită de fermitate şi bun simţ;
este, de asemenea, capacitatea de a exprima ceea ce suntem, ce
dorim şi ce cerem într-o anumită situaţie, dar fără a leza pe cei
din jur, in limitele bunului simt. A ne comporta ferm,
neîncălcând spaţiul psihologic personal al celuilalt, cu respect
de sine şi pentru interlocutor, inseamna a fi asertivi. In acest
mod, putem sa fim în cunoştinţă de cauză privind drepturile
care ne revin într-un anumit context şi să beneficiem de ele.
•
In analiza tranzacţională, care este o orientare complexă din
psihologie, asertivitatea este explicitată prin adevărate idei-forţă,
destinate celor care doresc să şi-o amplifice.
•

7. Competențe sociale
• Competenta sociala se refera la capacitatea unei
persoane de a relationa intr-un mod adecvat cu alte
persoane, a avea capacitatea de a coopera si colabora in
cadrul unui grup, precum si de a se face placut de ceilalti.
Cercetarile realizate de-a lungul timpului au aratat ca
sansele de a deveni un adult competent social cresc daca
varsta la care se incepe educatia din acest punct de
vedere este mai mica. Astfel, un copil de gradinita sau de
nivel primar, cu cat a reusit sa relationeze cu alte
persoane, sa coopereze si sa colaboreze in cadrul jocului,
a unor activitati la grupa sau la clasa, se va descurca mai
bine la activitati similare, desfasurate in timpul scolii, la
liceu, in grupul de prieteni, la locul de munca si in
societate.

8. Ce înseamna a avea comportamente
sociale?
• Apropierea de alte persoane intr-un mod pozitiv si agreat
• Exprimarea libera a dorintelor si a preferintelor precum si a tendintei de actiune
• Capacitatea de a lua singur decizii si de a prezenta alegerea altor oameni cu posibilitatea de
a o modifica in situatia in care ceilalti ofera sugestii foarte bune
• A-si exprima sentimentele atat pozitive, cat si pe cele negative intr-o maniera clara, fara
insa a le directiona spre cineva (“a nu-si varsa nervii pe altii”)
• A castiga acces, a primi si a oferi invitatii de joaca impreuna cu alti copii
• A aduce contributii remarcabile la un proiect de grup, la o idee de joaca sau activitate
desfasurata impreuna cu altii
• A manifesta interes pentru obtinerea de informatii, pentru a sti mai multe, a afla aspecte
cat mai noi, din domenii cat mai variate
• Capacitatea de a lucra si a realiza o activitate intr-un grup care nu este omogen din punct
de vedere etnic, religios ori al varstei
• Capacitatea de a se exprima din punct de vedere nonverbal (prin intermediul gesturilor, al
mimicii, al posturii)