2. Structura inimii
Inima îndeplineşte rolul de pompă la
toate animalele şi evoluează
treptat, de la un simplu tub muscular
cu activitate ritmică la forme mai
complexe – cu atrii şi ventricule.
Separarea completă a inimii (atriile
de ventricule) apare abia la păsări şi
mamifere. Aceste etape ale evoluţiei
inimii pot fi regăsite şi la evoluţia
embrionul uman – mai întâi apare
tubul cardiac apoi camerele care se
separă până la naştere.
3.
4. Pericardul este un sac dublu în care se găsesc
câţiva mililitri de lichid cu rol de lubrifiere. Rolul
pericardului este de a limita expansiunea şi
umplerea cu sânge a inimii.
5. Contracţia inimii
Nodulul sino-atrial descarcă impulsuri cu o frecvenţă de 7080 pe minut, iar nodulul atrio-ventricular, fasciculul Hiss şi
reţeaua Purkinje vor descărca cu o frecvenţă de 40-60/min şi
20-40/min. Rolul nodului atrio-ventricular este de a întârzia
propagarea impulsului spre ventricule, iar fasciculul Hiss şi
reţeaua Purkinje au rol de conducere a impulsului provenit din
nodulul sino-atrial.
6. Corpul uman este format din miliarde de celule ce lucrează ca
un tot pentru susţinerea vieţii. Aceste celule se hrănesc cu
nutrienţi proveniţi din alimentele pe care le consumăm şi
funcţionează cu ajutorul oxigenului provenit din respiraţie
.
7. Miocardul este constituit din celule musculare cardiace, un
sistem excito-conductor (pentru asigurarea contracţiilor
inimii) şi un schelet fibros. Fibrele musculare cardiace sunt
prinse pe scheletul fibros. Aceste fibre au un diametru de
aproximativ 20 de microni şi o lungime de 150 de microni şi
sunt delimitate de o membrană celulară – sarcolema. În
această membrană sunt inserate foarte multe pompe ionice.
Rolul acestor pompe este de a asigura depolarizarea şi
repolarizarea fibrelor pentru menţinerea contracţiei cardiace.
Toate aceste pompe realizează un transport activ de ioni şi
sunt consumatoare de energie pe care o obţin din moleculele
de ATP. Pe lângă canale ionice, în sarcolemă se mai găsesc
diverşi receptori.
8. .
Endocardul Sângele în contact cu o
suprafaţă rugoasă – aer, corp străin, se
coagulează. Arterele şi venele sunt
căptuşite la interior de endoteliu (un
strat de celule) care intră în contact cu
sângele şi previne coagularea, în
schimb camerele inimii sunt acoperite
de endocard. Acesta asigură netezimea
suprafeţelor ce vin în contact cu
sângele. Dacă endocardul ar fi lezat s-ar
forma trombi (cheaguri de sânge) în
cavităţile inimii, care, prin deplasare
vor bloca diferite artere – embolie prin
trombi.
9. Revoluţia cardiacă
Inima are rol de a pompa sângele în
sistemul circulator. Contracţia inimii
se numeşte sistolă, iar relaxarea se
numeşte diastolă. Succesiunea
sistolelor şi a diastolelor formează
revoluţia cardiacă.
Revoluţia cardiacă (sistolă-diastolă)
durează 0,8 sec la o frecvenţă de 70
bătăi/min. Revoluţia cardiacă începe
cu sistola atrială (0,1 -0,15 sec) după
care urmează sistola ventriculară (0,3
sec). La finalul fiecărei sistole, inima
intră în relaxare
(diastola – 0,7 sec pentru atrii şi 0,5
sec pentru ventricule).
