Proiect educational pentru pastrarea limbii si identitatii nationale a copiilor românilor din satul Micherechi- Ungaria colaborare intre MAE-Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni și MEN-Primăria Municipiului Oradea

1. ASPECTE ALE DIVERSITĂȚII CULTURALE ÎN ACTIVITATEA
CU COPIII DIN GRĂDINIȚĂ
PROF. SIMINA-IOANA GHERŢAN
GRĂDINIŢA MICHERECHI-UNGARIA
PROF. LIGIA-RODICA BENEA
G.P.P. TOLDI SALONTA-BIHOR

2. Diversitatea extraculturală din satul
Micherechi (Ungaria)
• Diversitatea extraculturală apare si la grădiniță. Aici este
vârsta la care începe conturarea și conștientizarea
propriei identitați culturale. Obișnuirea copiilor cu ideea
diversități trebuie să reprezinte o prioritate pentru
cadrele didactice.
• În satul Micherechi(Ungaria) 80% din localnici sunt
români, care țin să-și păstreze mai departe limba, portul,
obiceiurile, dar trăiesc alături de maghiari, în bună
înţelegere. După părerea mea, ca profesor nou integrat
în acest sistem de colaborare, indiferent de profilul
copiilor cu care se lucrează, cu atât mai mult în situația
prezenței în grupă a unor copii proveniți din familii în
care unul sau ambii parinți provin dintr-un mediu cultural
diferit, fie aparținând unei minorități nationale sau cu
aparteneța religioasă diferită, trebuie pus accent pe
respectarea diversității culturale.

3. Structura educaţiei
• Mediul educațional trebuie strucutat în așa fel încât să
reflecte diversitatea culturală și să ofere copiilor
oportunități de a întelege, prin joc, implicațiie
asemănărilor și diferenţelor dintre oameni(dintre românii
din satul lor și românii din România) astfel încât efectele
asupra copiilor să fie în sensul acceptării diversității, al
promovării respectului și cooperării.
• Diversitatea culturală unanim recunoscută ca o realitate
a societății contemporane, generează nevoia de instituții
publice, inclusiv la nivelul sistemului educativ, precum și
nevoia de gestionare a interacțiunilor asociate
conviețuirii diferitelor grupuri etnoculturale.

4. • Identificăm în cultură zone vizibile precum arta,
gătitul, tradiții, dar fundația puternică a culturii
este mai greu de observat, ea este ancorată în
istoria grupului respectiv, înclude normele,
valorile, atitudinea despre spațiu, natură, timp ,
relații sociale, etc.

8. Declarația Universală privind
Diversitatea Culturală
• În declarația Universală privind
Diversitatea Culturală, adoptată de
UNESCO în anul 2001, cultura este
definită ca ’’ansamblul de elemente
distinctive, de ordin spiritual, material ,
intelectual si emoțional, ale unei societă ți
sau ale unui grup social, ce include, pe
lângă artă și literatură, stiluri de via ță,
moduri de conviețuire, sisteme de valori,
tradiții și credințe’’.

9. • O abordare incluzivă și interculturală în educație,
presupune o abordare globală , o reflectare a
diversității sociale, lingvistice și culturale în:
• -activitățile de învățare de toate tipurile;
• -mediul educațional;
• -relațiile cu familia și comunitatea.
• Practicile incluzive și interculturale trebuie s ă se
regăsească pe tot parcursul zilei, în toate tipurile de
activități, în mod constant. Acest demers este facilitat
în mod deosebit de metodele interactive , a căror
utilizare este recomandată în contextul reformei
timpurii, precum și ale structurării activită ților pe
centre de învățare, pe teme, prin utilizarea de
exemplu , a metodei proiectului(metoda aplicată în
grădinițele din România, conform noului Curriculum

10. • În toate activitățile desfășurate în grădiniță este
necesară introducerea unei abordări incluzive și
interculturale. Aceasta se poate face în două
moduri :
• -prin conținuturi- prin includerea în diferite
activități de invățare a unor teme ce se referă la
diversitatea culturală în general sau la rela ții și
atitudini între persoane cu apartenență culturală
diferită;
• -prin strategii utilizate între copii, prin modul de
structurare a interacțiunilor între copii, prin
rolurile și sarcinile atribuite copiilor, prin
caracteristicile materialelor didactice utilizate,
precum și prin metodele de evaluare, cadrul
didactic poate încuraja cooperarea, dezvoltarea
atitudinilor reciproce pozitive între copii

11. Aspect practic privind reflectarea diversității în
activitațile de dezvoltare personală la grădini ța din
Micherechi:
• Sosirea și plecarea copilului sunt momente în care
personalul grădiniței interacționeaza simultan cu
copilul și cu un membru din familia acestuia.
Gestionarea adecvată a acestor momente poate
contribui la construirea unei relații deschise și pozitive
cu familiile copiilor.
• În cazul grupelor mixte (preponderent la Micherechi )
este important să se mețină echilibrul luărilor de
cuvânt și să se valorizeze intervențiile copiilor,
aptitudinile lor și cunoștințele pe care le au despre
propria lor cultură, ca și contribuție la activitatea
realizată.
• Conștientizarea diversitații și deschiderea spre relații
pozitive cu persoane ce au apartenența etnoculturală
diferită pot porni de la conștientizarea faptului că
oamenii vorbesc limbi diferite, uneori dialecte sau
variante ale unei limbi.

12. • Din colaborarea mea cu G.P.P ’’Toldi’’ din SalontaRomânia (structură G.P.P ’’ Micul Print ’’) unde mama
mea este educatoare am aflat că activitățile integrate
oferă oportunități deosebite pentru atingerea obiectivelor
unei educații timpurii incluzive și interculturale, de aceea
este preferabilă integrarea unor elemente specifice
anumitor culturi în teme generale, de interes pentru toți
copiii.
• Ca și cadre didactice a ne raporta față de toți copiii la fel
nu înseamnă în mod necesar a oferi un ,,tratament” egal
și echitabil. Promovarea ideii că fiecare copil este unic,
așa cum se subliniază în toate documentele de politică
aducațională recente din domeniul educației timpurii,
constituie un argument puternic în acest sens. Din
perspectiva cadrului didactic, a considera unic fiecare
copil înseamnă a lua în considerare toate particularitațile
acestuia privind mediul socio-cultural, istoricul său ,
ritmul de dezvoltare și nevoile specifice , atât cele
personale, cât și cele ale familiei sale, cu scopul de a-i
oferi copilului cele mai adecvate oportunități de învățare
și dezvoltare.

13. Concluzii
• Asupra tinerelor generații trebuie acţionat încă
de foarte devreme, de la vârsta de trei-patru ani,
pentru a le face să înțeleagă că există limbi
diferite, și prin acestea ideea de diversitate. Și
pentru că semiologia se ocupă de toate
sistemele culturale(și nu numai de limbi), ea ar
putea să contribuie la a-i învăța pe copii că
există și alte moduri de a se îmbrăca, de a se
hrăni, pe scurt, comportamente ritualice diferite,
în diferite societăți. Acesta ar fi o abordare
potrivită pentru a-i învăța să fie toleranți și
înțelegători.

14. BIBLIOGRAFIE
• Călin Rus, Mihaela Zătreanu ,Liliana Voicu, Educaţia
timpurie incluzivă. Ministerul educaţiei, Cercetării,
Tineretului și sportului, Unitatea de management al
Proietelor cu Finanțare Externă, Module pentru formarea
personalului din serviciile de educație timpurie, parte
componentă a Programului de Inclziune Socială care se
delurează în perioada 2007-2011
• Ghidul de bune practici pentru educația timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului, 2008.
• Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la
6/7 ani, București, Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului , 2008.