1. 4. TUTELA ŞI CURATELA
4.1. Apariţia şi dezvoltarea tutelei 101
4.2. Curatela 107
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 108
Teste de autoevaluare 108
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 108
Lucrarea de verificare 109
Bibliografie minimală 109
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să descrii noţiunea de tutelă şi curatelă;
• să argumentezi modul de constituire şi de administrare a tutelei;
• să dezvolţi într-un eseu răspunderea tutorelui;
• să rezumi într-un text de o pagină rolul tutelei şi a curatelei.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

2. Andy Puşcă
Drept roman
4.1. Apariţia şi dezvoltarea tutelei
Pentru ca o persoan
posede capacitatea de drept sau de folosin
exercite drepturile ce i
Capacitatea de fapt sau de exerci
care să înţeleagă rostul
erau socotite incapabile în fapt persoanele care de
anumită vârstă sau sufereau de a
(nebuni, risipitori etc.). La acestea se ad
romană primitivă, ca fiind nestatornice în gândire (
consecinţă fără posibilit
afaceri. Lipsită de un temei real, ideea a fost socotit
romani „mai degrab
vera). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridic
instituţii: tutela şi curatela.
În tutelă se aflau incapabilii nevârstnici (pân
curatelă cei ce sufereau de boli mintale, risipitorii, tinerii lipsi
(până la 25 ani) etc. Tutela
incapabililor independen
se sub puterea capului de familie (
şi ajutorul acestuia
În vechiul drept roman supravegherea incapabililor const
civile (agnatici) în egal
urmărea prin organizarea tutelei
risipească în detrimentul rudelor civile, averea familial
tutela şi curatela apar ca o prerogativ
degrabă în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.
Datorită schimbărilor social
între războaiele punice
din importanţa ei, c
recunoaşterii treptate a rudeniei de sânge, familia cognatic
cognatică interesele individuale ale membril
persoanelor incapabile, se bucurau de o aten
urmăresc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili
puţin a rudelor civile. P
curatela se transformau cu încetul în adev
publica) menite să
ajutor şi supraveghere.
Drept roman
a tutelei
Pentru ca o persoană fizică să aibă capacitatea juridică, nu este suficient s
posede capacitatea de drept sau de folosinţă, ci trebuie să fie capabil
exercite drepturile ce i-au fost recunoscute de ordinea juridică.
fapt sau de exerciţiu cum este denumită, presupune o persoan
ă rostul şi consecinţele actelor sale juridice. În dreptul roman
erau socotite incapabile în fapt persoanele care deşi capabile în drept, nu au o
ă sau sufereau de anumite alterări ale facultăţilor intelectuale
(nebuni, risipitori etc.). La acestea se adăugau femeile socotite în concep
primitivă, ca fiind nestatornice în gândire (levitas animi
ă posibilităţi de a-şi administra în mod corespunză
ă de un temei real, ideea a fost socotită chiar de unii juri
romani „mai degrabă falsă decât adevărată” (magis speciosa videtur quam
). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridică
şi curatela.
se aflau incapabilii nevârstnici (până la 14 ani) şi femeile, iar în
cei ce sufereau de boli mintale, risipitorii, tinerii lipsiţi de experien
la 25 ani) etc. Tutela şi curatela erau organizate numai pentru cazul
incapabililor independenţi (sui iuris), căci cei dependenţi (alieni iuris
se sub puterea capului de familie (pater familias) se bucurau de supravegherea
i ajutorul acestuia.
În vechiul drept roman supravegherea incapabililor constituia pentru rudele
civile (agnatici) în egală măsură o obligaţie şi un drept; într-
rea prin organizarea tutelei şi curatelei să împiedice pe incapabili s
în detrimentul rudelor civile, averea familială. În aceste condi
i curatela apar ca o prerogativă încredinţată tutorilor şi curatorilor mai
în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.
ărilor social-economice intervenite în sânul societ
unice şi finele Republicii, familia agnatică (civil
ţa ei, căci pe primul plan se impune, ca o consecin
terii treptate a rudeniei de sânge, familia cognatică. În noua familie
interesele individuale ale membrilor de familie şi cu atât mai mult ale
persoanelor incapabile, se bucurau de o atenţie deosebită. Tutela
resc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili
in a rudelor civile. Păstrându-şi forma, dar schimbându-şi structura, tutela
curatela se transformau cu încetul în adevărate sarcini publice (
) menite să ocrotească interesele patrimoniale ale incapabililor lipsi
i supraveghere.
Succesiunile
101
, nu este suficient să
fie capabilă să-şi
, presupune o persoană
ele actelor sale juridice. În dreptul roman
i capabile în drept, nu au o
ăţilor intelectuale
ugau femeile socotite în concepţia
levitas animi) şi în
espunzător propriile
chiar de unii jurişti
magis speciosa videtur quam
). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridică a creat două
şi femeile, iar în
ţi de experienţă
ai pentru cazul
alieni iuris) aflându-
) se bucurau de supravegherea
ituia pentru rudele
-adevăr, legea
împiedice pe incapabili să-şi
. În aceste condiţii,
şi curatorilor mai
în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.
economice intervenite în sânul societăţii romane
(civilă) îşi pierde
ci pe primul plan se impune, ca o consecinţă a
ă. În noua familie
i cu atât mai mult ale
. Tutela şi curatela
resc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili şi tot mai
i structura, tutela şi
rate sarcini publice (munera
interesele patrimoniale ale incapabililor lipsiţi de

3. Andy Puşcă Succesiunile
Drept roman 102
4.1.1. Tutela impuberilor
A. Modurile de constituire
Tutela impuberilor se exercita asupra copiilor „independenţi” (sui iuris) până la
vârsta de 14 ani. În această categorie intrau copii de amândouă sexe, fie născuţi
în afara căsătoriei, fie cei care au ieşit, indiferent în ce chip de sub puterea
părintească (patria potestas). Ţinând seama de greutăţile pe care le puteau
întâmpina în viaţă, dreptul roman a asigurat acestor copii până la 14 ani un
sprijin dându-le un ocrotitor, adică un tutore. Tutorele avea ca sarcină să
administreze averea impuberilor şi să le completeze voinţa ori de câte ori
aceştia încheiau un act juridic.
Tutela se putea constitui prin mai multe procedee juridice:
A) prin testament – dreptul de a numi un tutore testamentar, era un atribut al
puterii părinteşti. De acest drept numai şeful familiei (pater familias) se putea
folosi, căci numai el avea dreptul, înainte de a deceda, de a desemna pentru
impuberii ce urmau să devină sui iuris la moartea sa, un tutore.
B) prin lege. Dacă pater familias nu instituise prin testament un tutore se
deschidea, potrivit cu legea, aşa-zisa tutelă legitimă. Ea era deferită conform
Legii celor XII Table, rudelor agnatice (civile) şi în lipsa acestora gentililor.
Temeiul în virtutea căruia se acordă rudelor agnatice şi gentilice sarcina tutelei,
rezida în calitatea lor de moştenitori prezumtivi ai pupilului.
C) prin autoritatea de stat. În lipsa de tutori testamentari şi legitimi, autoritatea
de stat proceda proprio motu la numirea unui tutore pentru impuberul
respectiv. În Roma tutorele era numit în epoca republicană de către pretori, iar
în cea imperială de consuli şi spre finele imperiului de către prefectul oraşului
(praefectus urbi). În provincii competenţa de a numi tutori era încredinţată
guvernatorilor.
Pentru ca o persoană să fie tutore trebuie să îndeplinească cu variaţiuni, în
diversele etape de dezvoltare a dreptului roman, anumite condiţii de vârstă, de
capacitate, de sănătate, de sex etc. De aceea, impuberii până la 14 ani, minorii
până la 25 ani, cei care nu se bucurau de drepturile cetăţeneşti depline (latinii,
latinii iuniani) persoanele lovite de tulburări mintale (nebunii) sau incapacităţi
fizice (surzi, muţi), femeile (cu excepţia mamei, bunicii etc.) nu puteau fi
tutori.
Sarcina de lucru 1
Identifică elementele care stau la baza dobândirii calităţii de tutore.
Reţine
procedeele
juridice de
constituire a
tutelei!

4. Andy Puşcă
Drept roman
B. Modurile de administrare
Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemân
procedee juridice.
A) cooperarea (auctoritas
pupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea
fi folosit decât dup
prezenţa sa personalitatea juridic
În momentul în care pupilul încheia un act cu o ter
pe tutore: „îţi dai încuviin
dau” (auctor fio). Întrucât prin aceast
pupilului, numai acesta din urm
creditor. Cu alte cuvinte, consecin
pupilului, deoarece „cine
obligat).
B) gestiunea (gestio
tutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea
în cazul imposibilit
era absent sau când fiind prea
sunt cu totul altele decât ale cooper
pupilului, acţioneaz
deosebire de cel actual nu admitea în asemenea situa
girantul să reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act
juridic în numele unei ter
şi când ar fi acţionat în propriul s
devenea proprietar, creditor sau debitor
tutorele era obligat s
ceară să fie exonerat de obliga
Acest sistem prezenta mari inc
tutorelui şi pentru tutore în eventualitatea insolvabilit
începutul sec. al II
admiţându-se reprezentarea perfect
dobândirea posesiunii
tutorele dobândeşte o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor
tutorele, de asemenea, când tutorele dobânde
unui lucru prin procedeul tradi
unui just titlu, pupilul
Spre finele sec. al II
materie de obligaţ
unor acte încheiate în interesul pupilului, iar obliga
acte nu fuseseră executate înc
din asemenea obliga
împotriva terţului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele
rămânea însă în afara oric
În epoca imperială
mai depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se
Drept roman
Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemân
auctoritas) - consta în concursul pe care tutorele îl d
pupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea
fi folosit decât după ce copilul începea să vorbească, tutorele completa prin
a sa personalitatea juridică a pupilului.
În momentul în care pupilul încheia un act cu o terţă persoană, acesta întreba
i dai încuviinţarea ?“ (auctorne fis ?) Şi acesta răspundea: „mi
). Întrucât prin această cooperare tutorele completa capacitatea
ilului, numai acesta din urmă devenea, după caz, proprietar, debitor sau
creditor. Cu alte cuvinte, consecinţele actului se răsfrângeau numai asupra
pupilului, deoarece „cine-şi da încuviinţarea nu se obliga” – (qui auctor est non
estio) consta în administrarea patrimoniului pupilului de c
tutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea
în cazul imposibilităţii utilizării cooperării (auctoritas) de pildă, când pupilul
era absent sau când fiind prea mic, nu ştia încă să vorbească. Efectele gestiunii
sunt cu totul altele decât ale cooperării. Tutorele, administrând patrimoniul
ţionează ca un mandatar sau girant dar dreptul roman
deosebire de cel actual nu admitea în asemenea situaţii ca mandatarul sau
reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act
juridic în numele unei terţe persoane, consecinţele actului treceau asupra sa, ca
ţionat în propriul său interes. De aceea, tutorele era acela c
devenea proprietar, creditor sau debitor şi nu pupilul, dar la finele tutelei,
tutorele era obligat să transfere pupilului bunurile şi creanţele dobândite
fie exonerat de obligaţiile pe care le contractase.
Acest sistem prezenta mari inconveniente pentru pupil în cazul insolvabilit
i pentru tutore în eventualitatea insolvabilităţii pupilului. De aceea, la
începutul sec. al II-lea e.n., sistemul gestiunii a fost modificat (înlocuit),
se reprezentarea perfectă a pupilului de către tutore, cât prive
dobândirea posesiunii şi transferul proprietăţii prin tradiţie. Astfel, când
tutorele dobândeşte o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor
tutorele, de asemenea, când tutorele dobândeşte în contul pupilului
unui lucru prin procedeul tradiţiei, simpla remitere de posesiune în virtutea
unui just titlu, pupilul şi nu tutorele devine proprietar.
Spre finele sec. al II-lea e. n., ideea unei reprezentări perfecte se extinde
materie de obligaţii. Dacă tutorele devenise creditor sau debitor pe temeiul
unor acte încheiate în interesul pupilului, iar obligaţiile ce decurgeau din aceste
ă executate încă în momentul încetării tutelei, acţiunea ce rezulta
din asemenea obligaţii putea fi intentată după încetarea tutelei, fie de pupil
ţului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele
în afara oricărei urmăriri judiciare.
În epoca imperială, puterile tutorelui au fost limitate în vederea ocrotirii cât
i depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se
Succesiunile
103
Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemână două
consta în concursul pe care tutorele îl dădea
pupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea
, tutorele completa prin
ă, acesta întreba
ăspundea: „mi-o
cooperare tutorele completa capacitatea
caz, proprietar, debitor sau
sfrângeau numai asupra
qui auctor est non
) consta în administrarea patrimoniului pupilului de către
tutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea
ă, când pupilul
. Efectele gestiunii
Tutorele, administrând patrimoniul
ca un mandatar sau girant dar dreptul roman – spre
ii ca mandatarul sau
reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act
ele actului treceau asupra sa, ca
u interes. De aceea, tutorele era acela care
i nu pupilul, dar la finele tutelei,
ele dobândite şi să
onveniente pentru pupil în cazul insolvabilităţii
ii pupilului. De aceea, la
sistemul gestiunii a fost modificat (înlocuit),
tre tutore, cât priveşte
ţie. Astfel, când
te o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor şi nu
te în contul pupilului proprietatea
iei, simpla remitere de posesiune în virtutea
ri perfecte se extinde şi în
tutorele devenise creditor sau debitor pe temeiul
iile ce decurgeau din aceste
ţiunea ce rezulta
încetarea tutelei, fie de pupil
ului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele
, puterile tutorelui au fost limitate în vederea ocrotirii cât
i depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se

5. Andy Puşcă
Drept roman
interzicea tutorelui s
ţară şi în jurul oraş
de criză de produse ag
venituri. Această interdic
imobilelor urbane (
explică datorită procesului de infla
îngrijorătoare. De asemenea, tutorii au fost obliga
utilizare rapidă şi util
fonduri agricole, imobile etc., sub sanc
pentru aceste sume.
C. Răspunderea tutorelui
Prin natura şi finalitatea sa tutela este temporar
împlineşte vârsta de 14 ani, adic
moare sau suferă o
naturală a tutorelui, prin îndeplinirea termenului sau a condi
fost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuz
care, conform legii, îl exonera de sarcina de
La finele tutelei, tutorele trebuie s
patrimoniul pupilului s
prevăzut pentru prima dat
pupilului.
Dacă tutorele se fă
pupilului, putea fi înl
din bunurile incapabilului era obligat s
La finele Republicii, dispozi
faţă de dezvoltarea institu
legătură cu drepturile
acţiune iniţiată de c
fost acordată pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului
reglementării socotelilor
vederea rambursării eventualelor cheltuieli pe care acesta le
administrării patrimoniului incapabilului. Ac
tutorelui se numeş
contrară (contraria
întregime şi să-l desp
care un bun gospodar (
Cu alte cuvinte răspunderea tutorelui este
sa este comparată
consecinţă orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal
de administrare, trebuia reparat de c
În epoca lui Iustinian îns
îngăduitor, în concret. Acum tutorele este obligat s
averii pupilului aceea
in suis rebus adhibet
Drept roman
interzicea tutorelui să înstrăineze pământurile cultivate ale pupilului situate la
i în jurul oraşelor (praedia rustica et suburbana), deoarece în acea epoc
de produse agricole, fondurile cultivate constituiau o surs
ă interdicţie a fost extinsă de către împăratul Constantin asupra
imobilelor urbane (praetio urbana) şi a mobilelor mai preţioase. M
ă procesului de inflaţie monetară ce luase propor
toare. De asemenea, tutorii au fost obligaţi tot datorită infla
ă şi utilă sumelor primite în contul pupililor, de pildă
fonduri agricole, imobile etc., sub sancţiunea de a plăti în caz contrar dobânzi
pentru aceste sume.
i finalitatea sa tutela este temporară. Ea sfârşeşte când pupilul
te vârsta de 14 ani, adică atunci când ajunge la pubertate, când acesta
moare sau suferă o capitis deminutio (moarte civilă). Prin moartea civil
a tutorelui, prin îndeplinirea termenului sau a condiţiei, dac
fost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuz
care, conform legii, îl exonera de sarcina de a fi tutore sau prin destituirea lui.
La finele tutelei, tutorele trebuie să dea socoteală de modul cum a administrat
patrimoniul pupilului său, adică de gestiunea sa. Legea celor XII Table a
zut pentru prima dată măsuri în vederea ocrotirii intereselor materiale ale
tutorele se făcuse vinovat de dol sau de o culpă gravă în gestiunea averii
pupilului, putea fi înlăturat, iar dacă la finele tutelei se dovedea c
din bunurile incapabilului era obligat să restituie valoarea dublă a acestora.
La finele Republicii, dispoziţiile Legii celor XII Table au devenit insuficiente
de dezvoltarea instituţiei tutelei şi a noii concepţii care se formase în
cu drepturile şi îndatoririle tutorelui şi ale pupilului. Apare
ă de către Cicero, aşa-zisa „acţiune a tutelei” (actio tutelae
pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului
rii socotelilor şi puţin mai târziu a tutorelui împotriva pupilului
vederea rambursării eventualelor cheltuieli pe care acesta le-a fă
rii patrimoniului incapabilului. Acţiunea pupilului împotriva
tutorelui se numeşte directă (directa) iar a tutorelui împotriva pupilului
contraria). Tutorele trebuia să restituie pupilului patrimoniul în
l despăgubească de toate prejudiciile pe care i le
care un bun gospodar (bonus pater familias) nu le-ar fi putut săvâr
Cu alte cuvinte răspunderea tutorelui este apreciată în abstract, adic
sa este comparată cu cea a unui bun gospodar, a unui gospodar ideal
orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal
de administrare, trebuia reparat de către tutore.
Iustinian însă, răspunderea tutorelui a fost apreciat
duitor, în concret. Acum tutorele este obligat să depună în administrarea
averii pupilului aceeaşi grijă pe care o depunea în proprii le sale afaceri (
in suis rebus adhibet), dar nu una mai mare.
Succesiunile
104
mânturile cultivate ale pupilului situate la
), deoarece în acea epocă
ricole, fondurile cultivate constituiau o sursă sigură de
ratul Constantin asupra
ţioase. Măsura se
ce luase proporţii
ă inflaţiei să dea
sumelor primite în contul pupililor, de pildă să cumpere
az contrar dobânzi
ş şte când pupilul
atunci când ajunge la pubertate, când acesta
). Prin moartea civilă sau
iei, dacă tutorele a
fost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuză temeinică
a fi tutore sau prin destituirea lui.
de modul cum a administrat
de gestiunea sa. Legea celor XII Table a
intereselor materiale ale
în gestiunea averii
la finele tutelei se dovedea că sustrăsese
ă a acestora.
iile Legii celor XII Table au devenit insuficiente
ii care se formase în
i ale pupilului. Apare o nouă
actio tutelae) care a
pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului şi
in mai târziu a tutorelui împotriva pupilului în
a făcut cu ocazia
iunea pupilului împotriva
) iar a tutorelui împotriva pupilului
restituie pupilului patrimoniul în
de toate prejudiciile pe care i le-a adus şi pe
ăvârşi niciodată.
în abstract, adică gestiunea
cu cea a unui bun gospodar, a unui gospodar ideal şi în
orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal
spunderea tutorelui a fost apreciată, mai
ă în administrarea
pe care o depunea în proprii le sale afaceri (quam

6. Andy Puşcă
Drept roman
Descrie acţiunea pe care o are pupilul împotriva tutorelui.
4.1.2. Tutela femeilor
În vechiul drept roman tutela femeilor era constituit
în interesul membrilor familiei civile (agnatice)
femeii. De aceea, femeia avea nevoie de încuviin
înstrăina bunurile mai de pre
a contracta o obliga
importante acte patrimoniale.
Tutorele femeii era numit prin acelea
deosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, c
menire era să-şi dea încuviin
acte patrimoniale mai importante.
Datorită acestui fapt, tutorele femeii nu era
tutelei, cu privire la activitatea sa, deoarece nu
gestiune patrimonial
Spre finele republicii
emancipare a femeii
capului de familie. Acum b
testament – pe care o avea
general, fie tutori speciali cu ocazia încheierii fiec
aşa-numiţii tutori ale
de sub puterea agna
Într-o asemenea situa
unei persoane care conform în
imediat unui terţ, la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de feme
acest tutore era în realitate un tutore de pur
deplina libertate de ac
Împăratul Augustus, urmând o politic
scăzute spre finele Republicii, a hot
care aveau trei copii, precum
tutelă. La rândul să
asupra femeilor nă
agnatică. Celelalte forme de tutel
secolului al IV-lea nu mai avem dovezi despre existen
Drept roman
Sarcina de lucru 2
iunea pe care o are pupilul împotriva tutorelui.
În vechiul drept roman tutela femeilor era constituită ca şi acea a impuberului,
în interesul membrilor familiei civile (agnatice) moştenitorii prezumtivi ai
femeii. De aceea, femeia avea nevoie de încuviinţarea tutorelui pentru a
ina bunurile mai de preţ (res mancipi) pentru a-şi face testamentul, pentru
a contracta o obligaţie etc., într-un cuvânt pentru întocmirea celor ma
importante acte patrimoniale.
Tutorele femeii era numit prin aceleaşi procedee cu cel al impuberilor, spre
deosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, căci singura lui
şi dea încuviinţarea (auctoritas) când femeia încheia an
acte patrimoniale mai importante.
acestui fapt, tutorele femeii nu era ţinut să dea socoteal
tutelei, cu privire la activitatea sa, deoarece nu-i fusese încredin
gestiune patrimonială.
Spre finele republicii, tutela femeii intra în declin, ca urmare a tendin
emancipare a femeii şi de slăbire a legăturilor familiale bazate pe puterea
capului de familie. Acum bărbatului îi este îngăduit să lase femeii prin
pe care o avea in manu – dreptul de a-şi alege ea tutorele, fie unul
general, fie tutori speciali cu ocazia încheierii fiecărui act juridic în parte. Sunt
ii tutori aleşi (optivi). În acelaşi timp, se îngăduie femeilor s
de sub puterea agnaţilor, dacă o socoteau incomodă şi să-şi aleagă
o asemenea situaţie, femeia intra printr-o coemptio (cumpărare) în puterea
unei persoane care conform înţelegerii anterioare, o mancipa la rândul s
ţ, la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de feme
acest tutore era în realitate un tutore de pură formă. Astfel femeia dobândea
deplina libertate de acţiune.
ratul Augustus, urmând o politică de ridicare a natalităţii din ce în ce mai
zute spre finele Republicii, a hotărât ca mamele născute libe
care aveau trei copii, precum şi cele dezrobite, cu patru copii să nu mai fie în
. La rândul său, împăratul Claudius a desfiinţat tutela legitimă
asupra femeilor născute libere, drept urmare a decăderii sistemului de rudenie
. Celelalte forme de tutelă continuă să persiste, dar în a doua jum
lea nu mai avem dovezi despre existenţa tutelei femeii.
Succesiunile
105
i acea a impuberului,
tenitorii prezumtivi ai
area tutorelui pentru a-şi
i face testamentul, pentru
un cuvânt pentru întocmirea celor mai
i procedee cu cel al impuberilor, spre
deosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, căci singura lui
) când femeia încheia anumite
dea socoteală, la finele
i fusese încredinţată nici o
tutela femeii intra în declin, ca urmare a tendinţei de
turilor familiale bazate pe puterea
lase femeii prin
i alege ea tutorele, fie unul
rui act juridic în parte. Sunt
duie femeilor să scape
i aleagă un alt tutore.
ărare) în puterea
elegerii anterioare, o mancipa la rândul său
, la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de femeie
. Astfel femeia dobândea
ii din ce în ce mai
scute libere (ingenuae)
i cele dezrobite, cu patru copii să nu mai fie în
at tutela legitimă a agnaţilor
derii sistemului de rudenie
persiste, dar în a doua jumătate a
a tutelei femeii.

7. Andy Puşcă
Drept roman
4.2. Curatela
4.2.1. Curatela nebunilor
Legea celor XII Table stabilea c
actelor pe care le să
Drept curator legea desemna pe cei mai apropia
rudele agnatice şi în lips
În dreptul clasic, curatorul putea
Iustinian şi printr-
de persoana celui nebun
curatorul se comporta asemenea tutorelui impub
girant de afaceri, de aceea urma s
cum a administrat patrimoniul ce i
putea încheia în intervale de luciditate acte juridice. Iustinian a
dar curatorul îşi reia sarcina de îndat
Treptat acest gen de curatel
infirmităţi cereau s
asupra surzilor, mu
împiedică să se poat
4.2.2. Curatela prodigilor
Risipitorii (prodigi
Legea celor XII Table socotea d
primită pe cale legal
interesele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor
sub curatela legitim
Posterior în epoca clasic
celor care şi-ar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avându
vedere nu numai interesele familiei, dar
Curatela risipitorului se deschidea printr
limitele incapacităţ
din Ulpian, ea sfâr
textul era interpolat, solu
Regula se justifică
cu aceea a nebunului (
Patrimoniul risipitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de
afaceri, acesta urma la finele curatelei s
a gestionat.
Drept roman
Legea celor XII Table stabilea că cei care nu pot să-şi dea seama de sensul
actelor pe care le săvârşesc, nebunii (furiosii) urmează să fie puşi sub curatel
Drept curator legea desemna pe cei mai apropiaţi moştenitori prezumtivi
şi în lipsă, gentilii.
În dreptul clasic, curatorul putea fi numit şi de către magistrat, iar în epoca lui
-un testament. Curatorul avea drept sarcină să se îngrijeasc
de persoana celui nebun şi să-i administreze patrimoniul. În gestiunea averii,
curatorul se comporta asemenea tutorelui impuberului ca un mandatar sau
girant de afaceri, de aceea urma să dea socoteală, la finele curatelei, de modul
cum a administrat patrimoniul ce i-a fost încredinţat. S-a discutat dac
putea încheia în intervale de luciditate acte juridice. Iustinian a stabilit c
şi reia sarcina de îndată ce boala a revenit.
Treptat acest gen de curatelă a fost extins asupra tuturor persoanelor ale c
i cereau să fie ocrotite, asupra celor debili mintali (
muţilor şi asupra tuturor acelora pe care o boal
se poată ocupa de propriile lor afaceri.
prodigi) erau asimilaţi nebunilor şi puşi ca şi aceştia sub curatel
Legea celor XII Table socotea drept prodig persoana care-şi risipea mo
pe cale legală de la străbuni (bona paterna avitaque) şi pentru a ap
interesele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor
sub curatela legitimă a agnaţilor şi în lipsa acestora, a gentililor.
Posterior în epoca clasică, dispoziţia Legii celor XII Table a fost extins
ar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avându
vedere nu numai interesele familiei, dar şi ale prodigului şi chiar ale soc
Curatela risipitorului se deschidea printr-un decret al magistratului care stabilea
limitele incapacităţii prodigului; ea lua sfârşit tot printr-un decret. Dup
din Ulpian, ea sfârşea deplin drept când risipitorul se îndrepta, dar întrucâ
textul era interpolat, soluţia era valabilă numai pentru dreptul lui Iustinian.
Regula se justifică prin asimilarea în dreptul lui Iustinian a curatelei prodigului
cu aceea a nebunului (furiosus) care înceta odată cu revenirea la normal.
pitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de
afaceri, acesta urma la finele curatelei să dea socotelile cu privire la modul cum
Succesiunile
106
i dea seama de sensul
fie puşi sub curatelă.
tenitori prezumtivi –
tre magistrat, iar în epoca lui
ă ă se îngrijească
i administreze patrimoniul. În gestiunea averii,
erului ca un mandatar sau
, la finele curatelei, de modul
a discutat dacă nebunul
stabilit că poate,
a fost extins asupra tuturor persoanelor ale căror
fie ocrotite, asupra celor debili mintali (mento capti)
i asupra tuturor acelora pe care o boală gravă îi
ştia sub curatelă.
i risipea moştenirea
şi pentru a apăra
interesele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor
ia Legii celor XII Table a fost extinsă tuturor
ar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avându-se în
i chiar ale societăţii.
un decret al magistratului care stabilea
un decret. După un text
ea deplin drept când risipitorul se îndrepta, dar întrucât
numai pentru dreptul lui Iustinian.
prin asimilarea în dreptul lui Iustinian a curatelei prodigului
cu revenirea la normal.
pitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de
dea socotelile cu privire la modul cum

8. Andy Puşcă
Drept roman
Explică într-
4.2.3. Curatela minorilor
Legea Plaetoria votat
tinerii până la 25 ani (
suficientă experienţă
acestora vor fi sanc
consecinţele pe care aceasta le aducea.
Mai târziu, sub procedura formular
ca minorul care a fost în
dacă n-a executat înc
legis plaetoriae), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase
obligaţia respectivă
pretorul putea să-
înainte” (restitutio in integrum
neavenit, iar lucrurile reveneau la starea anterioar
cere de la pretor o repunere în starea anterioar
ocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experien
exemplu a cumpă
prezinte oarecare gravitate
scurt.
Asemenea măsuri distrugeau totu
să se dea minorilor ori de câte ori ace
Curatorul era numit pentru un act determinat (
interesele minorului s
erau siguri la rândul lor, c
Marcus Aurelius s
permanent şi nu ca înainte în mod temporar, adic
anumitor acte. Obligatorie
lui Iustinian.
În epoca postclasic
dreptul lui Iustinian se contopesc, curatorii având o pozi
tutorilor, în privinţ
îndepărtaţi, a scuzelor pe care puteau s
reveneau etc. Aceast
de dreptul elenistic, care nu f
curatelele sus-men
conceput, dacă este chemat la mo
bunurile la vânzare, asupra patrimoniului celui c
Drept roman
Sarcina de lucru 3
-un paragraf de 10-15 rânduri curatela minorilor.
Legea Plaetoria votată în anul 192-191 î.e.n., luând în considerare faptul c
la 25 ani (minori viginte quinque annis) nu aveau întotdeauna o
experienţă a vieţii, a decis ca toţi cei care vor abuza de inex
acestora vor fi sancţionaţi cu o amendă şi notaţi cu infamia, cu toate
ele pe care aceasta le aducea.
Mai târziu, sub procedura formulară, pretorul a îngăduit în baza aceleia
ca minorul care a fost înşelat printr-un act juridic de un terţ să-i poat
a executat încă obligaţia la care s-a îndatorat o excepţiune (
), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase
ia respectivă, dar invoca o leziune rezultată din lipsa de experien
-i vină în ajutor acordându-i o „repunere în starea de mai
restitutio in integrum). În acest mod actul încheiat era socotit ca
neavenit, iar lucrurile reveneau la starea anterioară. Pentru ca minorul s
o repunere în starea anterioară se cerea ca el să
ocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experien
exemplu a cumpărat prea scump sau a vândut prea ieftin) prejudiciul s
prezinte oarecare gravitate şi cererea să fie adresată pretorului într
ăsuri distrugeau totuşi creditul tinerilor şi ca remediu s
se dea minorilor ori de câte ori aceştia încheiau vreun act, un curator.
Curatorul era numit pentru un act determinat (ad certam causam)
interesele minorului să nu fie lezate, în acest chip terţii cu care acesta contracta
erau siguri la rândul lor, că actul era pe deplin valabil. Din vremea domniei lui
Marcus Aurelius s-a obişnuit să se numească pe lângă minori u
i nu ca înainte în mod temporar, adică numai cu ocazia încheierii
anumitor acte. Obligatorie şi permanentă tutela nu a devenit însă decât în epoca
În epoca postclasică, curatela minorului tinde a se asimila cu tutela, ia
dreptul lui Iustinian se contopesc, curatorii având o poziţie similar
tutorilor, în privinţa sarcinilor, a răspunderii, a modului în care puteau fi
i, a scuzelor pe care puteau să le invoce, a îndatoririlor care le
Această contopire a fost influenţată atât de dreptul cutumiar cât
de dreptul elenistic, care nu făcea deosebiri între puberi şi minori. Pe lâng
menţionate, dreptul roman cunoştea şi altele: a copilului
ă este chemat la moştenire, a debitorului insolvabil, când i se scot
bunurile la vânzare, asupra patrimoniului celui căzut în prizonierat etc.
Succesiunile
107
15 rânduri curatela minorilor.
191 î.e.n., luând în considerare faptul că
) nu aveau întotdeauna o
i cei care vor abuza de inexperienţa
i cu infamia, cu toate
duit în baza aceleiaşi legi
i poată opune
a îndatorat o excepţiune (exceptio
), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase
din lipsa de experienţă,
i o „repunere în starea de mai
). În acest mod actul încheiat era socotit ca
. Pentru ca minorul să poată
se cerea ca el să fi suferit cu
ocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experienţă (de
rat prea scump sau a vândut prea ieftin) prejudiciul să
pretorului într-un termen
i ca remediu s-a obişnuit
tia încheiau vreun act, un curator.
) şi veghea ca
ii cu care acesta contracta
actul era pe deplin valabil. Din vremea domniei lui
minori un curator
numai cu ocazia încheierii
ă decât în epoca
, curatela minorului tinde a se asimila cu tutela, iar în
ie similară cu aceea a
spunderii, a modului în care puteau fi
le invoce, a îndatoririlor care le
atât de dreptul cutumiar cât şi
i minori. Pe lângă
i altele: a copilului
nire, a debitorului insolvabil, când i se scot
zut în prizonierat etc.

9. Andy Puşcă
Drept roman
Teste de autoevaluare
1.Tutela impuberilor se exercit
a) copiilor peste 14 ani;
b) copiilor independen
c) copiilor independen
2. Tutela se poate constitui prin mai multe procedee:
a) prin testament,
b) prin lege;
c) prin autoritatea de stat
3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furio
a) tinerii în vârst
b) moştenitorii prezumtivi, rudele agnatice
c) tutorele.
4. Legea Plaetoria privind curatele minorilor a fost votat
a) 445 î.e.n.
b) Sec. 2 e.n.
c) 192-191 î.e.n.
5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemân
multe procedee:
a) încheierea de acte juridice;
b) cooperarea şi
c) gestionarea just
Răspunsuri la întreb
1. c; 2. a; 3. b; 4. c; 5. b
Rezumat
Capacitatea de fapt sau de exerci
persoană care să
dreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care de
capabile în drept, nu au o anumit
ale facultăţilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili,
ordinea juridică a
noţiunile de tutelă
de fapt şi de exerci
revenindu-i, în acest sens, lui
Drept roman
Teste de autoevaluare
Tutela impuberilor se exercită asupra:
copiilor peste 14 ani;
copiilor independenţi în vârstă de 18 ani;
copiilor independenţi până la vârsta de 14 ani.
2. Tutela se poate constitui prin mai multe procedee:
prin testament, lege şi autoritatea de stat;
prin autoritatea de stat şi testament.
3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furio
tinerii în vârstă de 25 ani;
tenitorii prezumtivi, rudele agnatice şi în lipsă gentilii;
4. Legea Plaetoria privind curatele minorilor a fost votată în anul:
191 î.e.n.
5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemân
multe procedee:
încheierea de acte juridice;
cooperarea şi gestiunea;
gestionarea justă.
spunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
c; 2. a; 3. b; 4. c; 5. b.
Capacitatea de fapt sau de exerciţiu cum este denumită, presupune o
care să înţeleagă rostul şi consecinţele actelor sale juridice. În
dreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care de
capabile în drept, nu au o anumită vârstă sau sufereau de anumite alter
ilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili,
ă a creat două instituţii: tutela şi curatela. În lumea roman
iunile de tutelă şi curatelă sunt direct legate de exercitarea capacit
i de exerciţiu a cetăţeanului roman, prerogative esen
i, în acest sens, lui pater familias.
Succesiunile
108
3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furioşi pe:
5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemână mai
, presupune o
sale juridice. În
dreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care deşi
sau sufereau de anumite alterări
ilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili,
i curatela. În lumea romană,
sunt direct legate de exercitarea capacităţii
eanului roman, prerogative esenţiale

10. Andy Puşcă
Drept roman
Lucrare de verificare aferent
1. Redactează un eseu structurat de 30
care să dezvolţi, pe lâng
- etapele de realizare ale adop
- modalităţile de desfacere ale c
- caracteristicile tutelei femeii.
Informaţia din curs va fi obligatoriu completat
la sfârşitul capitolelor 3
Nota bene. Lucrarea va fi transmis
anunţului de executare a ei, iar rezultatul evalu
acesta sau prin platforma eLearning.
Bibliografie minimal
Cocoş, Şt. (2005).
Hanga, Vladimir
roman. Ediţia a II-
Jakotă, Mihai Vasile (1993).
„Chemarea”, pp. 270
Molcuţ, Emil (2007).
103-106.
Popa, V. Vasile (2004).
Drept roman
Lucrare de verificare aferentă capitolelor 3 şi 4
ă un eseu structurat de 30-60 rânduri (12 TNR la 1,5 rânduri) în
dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele :
etapele de realizare ale adopţiei;
ăţile de desfacere ale căsătoriei romane;
caracteristicile tutelei femeii.
ia din curs va fi obligatoriu completată cu cea din bibliografia indicat
itul capitolelor 3 şi 4.
Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile de la data
ului de executare a ei, iar rezultatul evaluării îţi va fi comunicat prin
acesta sau prin platforma eLearning.
Bibliografie minimală
t. (2005). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic, pp.
& Bocşan, Mircea Dan (2006). Curs de drept privat
-a. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 103-106.
, Mihai Vasile (1993). Drept roman. vol. I-II. Iaşi: Editura Funda
270-286.
, Emil (2007). Drept privat roman. Bucureşti: Universul Juridic, pp.
(2004). Drept privat roman. Bucureşti: All Beck, pp.
Succesiunile
109
60 rânduri (12 TNR la 1,5 rânduri) în
ătoarele :
bibliografia indicată
tutorelui în termen de 7 zile de la data
i va fi comunicat prin
ti: Universul Juridic, pp. 94-97.
Curs de drept privat
i: Editura Fundaţiei
ti: Universul Juridic, pp.
ti: All Beck, pp. 183-187.

11. Andy Puşcă Succesiunile
Drept roman 110

12. Andy Puşcă Succesiunile
Drept roman 111
Bibliografie de elaborare a cursului
Bichiceanu, Gheorghe (2009). Drept roman. Bucureşti: C. H. Beck.
Ciucă, Valerius M. (2000). Lecţii de drept roman. Iaşi: Polirom.
Cocoş, Ştefan (1998). Drept roman. Bucureşti: Lumina Lex.
Cocoş, Ştefan (2005). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic.
Hanga, Vladimir & Bocşan, Mircea Dan (2006). Curs de drept privat roman. Bucureşti:
Universul Juridic.
Jakotă, Mihail (1992). Drept roman. Iaşi: Cugetarea.
Molcuţ, Emil (1993). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic.
Molcuţ, Emil (2007). Drept privat roman. Bucureşti: Universul Juridic.
Oancea, Dan (1998). Drept roman. Bucureşti: Şansa.
Oancea, Dan (2009). Introducere în drept roman. Bucureşti: C. H. Beck.
Popa, V. Vasile (2004). Drept privat roman. Bucureşti: All Beck.
Puşcă, Andy (2008). Drept roman. Galaţi: Editura Universitară Danubius.
Rîpeanu, Andreea (2009). Drept roman. Bucureşti: Pro Universitaria.
Sîmbrian Th. (2001). Drept roman. Craiova: Helios.
Tomulescu, C. St. (1973). Drept privat roman. Bucureşti: C. H. Beck.
Zamfirescu, Z. (2008). Drept roman. Tg. Jiu: Academia.

13. Andy Puşcă Succesiunile
Drept roman 112