2. 2
Centrul „SperanĠa”
bd. Traian, 12/2, ap.2
MD-2043, Chiúinău
Republica Moldova
tel/fax: 56-11-00
gsm: 079775513
e-mail: info@speranta.md
web: www.speranta.md
Revistă practică
a Centrului „SperanĠa”
Anul VIII, nr. 4 (53)
Echipa redacĠională
Lucia GavriliĠă
Viorica Cojocaru
Anastasia Seraciov
Au colaborat:
Silvia Breabin
Svetlana Galben
Design & layout:
Nicolae Susanu
Opiniile exprimate în această publicaĠie aparĠin autoru-
lui úi nu pot ¿ luate ca opinii ale instituĠiilor ¿nanĠatoare.
Apare în limba română cu sprijinul:
Sfaturiledinaceastărevistăsuntsfaturigeneraleúinuneasumămres-
ponsabilitateadacă,înurmaaplicăriilorgreúite,aparproblemedena-
tură medicală. Dacă aveĠi cele mai mici întrebări, consultaĠi medicul.
Adresa redacĠiei:
Foto copertă:
Familia Budan
CUPRINS
EDITORIAL
ùcoala – mediul unde te pregăteúti de viaĠă .......3
ACTUALITATE
Rati¿carea ConvenĠiei ONU privind drepturile
Persoanelor cu DizabilităĠi – primele rezultate ..4
Un pas spre incluziune la tabăra „Andrieú”.......6
SPECIALISTUL RĂSPUNDE
Ce să nu îi spui niciodată copilului tău...............9
LUMEA COPIILOR
Imagini de colorat .................................................12
FAMILIA „SPERANğA”
Mergi mai departe orice nu s-ar întâmpla........14
INTERVIU
Diana Jalbă un copil talentat ..............................17
TEORIE ÎN PRACTICĂ
ReÀecĠii ale integrării copiilor cu cerinĠe
educaĠionale speciale în úcoala generală ............18
ARTA DE A COMUNICA CU COPILUL
Copiii au mai multă nevoie de exemple
decât critici.............................................................20
Copilul învaĠă atunci când nu se răsfaĠă...........20
Tema de acasă........................................................21
Copilul meu este o minune ..................................21
FARMACIA VERDE
Tusea convulsivă ....................................................22
PAGINA DE SUFLET
O după-amiază în parc.........................................23

3. PpP nr. 4 (53) 3
EDITORIAL
ùcoala mediul unde te
pregăteúti de viaĠă
ùcoala trebuie să te înveĠe a ¿ propriul tău
dascăl, cel mai bun úi cel mai aspru.
Nicolae IORGA
Prin de¿niĠie úcoala este o instituĠie
de învăĠământ public, unde se predau
elementele de bază ale principalelor
discipline (DEX). Dincolo de de¿niĠie
úi elementele disciplinelor, úcoala mai
este mediul în care ne petrecem 9-
12 ani din viaĠă. Iar aceútia sunt anii
copilăriei úi adolescenĠei, o perioadă
frumoasă, dar deloc uúoară în viaĠa
unui om.
ùcoala ca mediu, poate ¿ comparată
doar cu familia, la anumite capitole.
De ce spun asta? Pe parcursul anului
de studii (anul împrejur, cu excepĠia
celor 3 luni de vară), copilul-elev se
aÀă la fel de mult (dacă nu chiar mai
mult) în preajma colegilor de clasă úi a
profesorilor ca úi în cea a părinĠilor. În
astfel de împrejurări, în sarcina úcolii
revine úi componenta de formare a
personalităĠii úi pregătirii de viaĠă, pe
lângă cea de instruire.
A ¿ pregătit de viaĠă înseamnă în
primul rând modul în care vei co-
munica cu oamenii úi identificarea
locului în societate după absolvirea
gimnaziului sau liceului. În ce măsură
úcoala poate oferi acest lucru? În cea
mai mare măsură. Pe parcursul anilor
petrecuĠi în úcoală copilul se va forma
ca personalitate prin interacĠiunea cu
colegii (toĠi diferiĠi, cu diferite vizi-
uni), prin îndrumarea învăĠătorului úi
a profesorilor, prin efortul depus în a
obĠine rezultate.
De aceea, este foarte important, ca
toĠi copiii, indiferent de necesităĠi, să
aibă condiĠiile necesare pentru a se
aÀa în mediul úcolar úi a se dezvolta
ca persoană. Aceasta va consolida pre-
gătirea lor de viaĠă, cât úi va contribui
la o societate incluzivă.
Ghenadie COJOCARU
coordonator de programe,
Centrul „SperanĠa”

4. 4
Rati¿carea ConvenĠiei ONU
privind drepturile Persoanelor
cu DizabilităĠi – primele
rezultate
Odată cu semnarea de către Republica Moldova în 2007 a ConvenĠiei
ONU privind Drepturile Persoanelor cu DizabilităĠi în rândurile societăĠii
civile a pornit o puternică miúcare de rati¿care a ConvenĠiei. DorinĠa de a
rati¿ca documentul internaĠional era dictat de faptul că acesta venea cu un
concept nou de abordare a persoanelor cu dizabilităĠi úi anume: abordarea
persoanelor cu dizabilităĠi nu doar prin prizma protecĠiei sociale úi a stării
de sănătate, dar în primul rând prin prizma drepturilor omului úi a inclu-
ziunii sociale.
Timp de 3 ani (atât ne-a luat ca să obĠinem rati¿carea) s-au expus pe cât de
multe păreri Pro, pe atât de multe úi poziĠii de scepticism. Cei din urmă erau
de părerea că odată cu rati¿carea Ġara nu va putea garanta multe din prevederile
acestui document úi acesta ar putea ramâne doar la nivel declarativ.
Efortul persoa-
nelor cu dizabi-
lităĠi, a societăĠii
civile úi a structu-
rilor de stat laolaltă
nu a fost în zadar.
După nici o lună
avem deja prime-
le rezultate. La 25
august, 2010 Mi-
nistrul EducaĠiei a
semnat ordinul nr.
687 „Cu privire la
organizarea proce-
ACTUALITATE

5. PpP nr. 4 (53) 5
ACTUALITATE
sului educaĠional”. În conformitate cu
ordinul dat DirecĠiile Generale Raio-
nale sau Municipale de învăĠământ,
tineret úi sport vor asigura condiĠii
optime pentru incluziunea úcolară a
copiilor dezinstuĠionalizaĠi úi a ce-
lor cu dizabilităĠi. Pentru prima dată
se va efectua evaluarea complexă a
copiilor cu dizabilităĠi úi cu CerinĠe
Educative Speciale din localităĠile
raioanelor sau municipiului de către
comisiile medico-psiho-pedagogice,
care vor elabora recomandări speci-
¿ce pentru elaborarea planului edu-
caĠional individualizat pentru ¿ecare
copil cu dizabilităĠi sau cu cerinĠe
educaĠionale speciale. Aceleaúi Co-
misii vor acorda asistenĠă úi suport
instituĠiilor de învăĠământ general în
procesul de inc1uziune a copiilor cu
cerinĠe educaĠionale speciale în sco-
pul incluziunii cu succes a acestora.
InstituĠiile de învăĠământ general vor
úcolariza, în baza cererii părinĠilor
(reprezentanĠilor legali), copiii cu
dizabilităĠi úi cu cerinĠe educaĠionale
speciale, inc1usiv cei dezinstitutiona-
lizaĠi din învăĠământul rezidenĠial, vor
constitui, din membrii administraĠiei
úi corpului profesoral comisii multi-
disciplinare, care vor elabora planul
educaĠional individualizat pentru ¿-
ecare elev cu cerinĠe educaĠionale
speciale, inc1usiv adaptări curricu-
lare, metode úi tehnici de evaluare,
vor identi¿ca, în funcĠie de nivelul de
dezvoltare úi necesităĠile copiilor cu
cerinĠe educaĠionale speciale, servicii
de sprijin (cadru didactic de sprijin)
sau asistenĠă psihologică, deasemenea
vor determina condiĠiile de promova-
re úi certi¿care/¿nalizare a studiilor
elevilor cu dizabilităĠi sau cu cerinĠe
educaĠionale speciale.
Toate aceste lucruri ni se par de
domeniul fantasticii! Cât de mult au
luptat părinĠii împreună cu organiza-
Ġiile neguvernamentale pentru a con-
vinge AutorităĠile Publice Centrale úi
Locale că toĠi copiii au dreptul de
a studia împreună cu semenii lor, în
medii incluzive unde se pot învăĠa lu-
cruri care nu se învaĠă într-o instituĠie
rezidenĠială sau în medii segregative.
Considerăm că Ministerul EducaĠiei
a făcut deja primul pas, deschizând larg
uúile tuturor úcolilor pentru copiii care
au fost condamnaĠi să stea până acum
acasă urmare a dizabilităĠii sale. Este
un pas făcut cu mult curaj. Deúi ne dăm
bine seama că până să ¿e îndeplinite
toate prevederile Ordinului Ministrului
EducaĠiei din 25 august, anul curent, în
termenii indicaĠi mai durează un pic,
totuúi este un pas înainte. În acelaúi
timp noi, specialiútii úi părinĠii care am
promovat includerea copiilor cu dizabi-
lităĠi în sistemul de învăĠământ general
de mai mult de 12 ani, vom depune
toate eforturile pentru a duce realizările
acestor obiective la bun sfârúit.
Vă mulĠumim din partea celor pes-
te 15000 de copii cu dizabilităĠi din
republică pentru úansa de a merge la
úcoală.
Lucia GAVRILIğĂ
Director Executiv,
Centrul „SperanĠa”

6. 6
Un pas spre incluziune
la tabăra „Andrieú”
25 de copii cu dizabilităĠi, bene¿ciari ai Centrului „SperanĠa” împreună
cu părinĠii lor s-au odihnit în tabăra „Andrieú”, din satul Ivancea, raionul
Orhei în perioada 18 - 25 august. ParticipanĠii s-au încadrat în planul
general de activitate al taberei. În acelaúi timp, în prima jumătate a zilei,
s-au implicat activ în activităĠile programului „Un pas spre incluziune”,
activitate plani¿cată de specialiútii de la Centru.
ACTUALITATE
Pentru grupurile de copii, pe perioa-
da implementării programului, compo-
nenĠa specialiútilor a fost păstrată, iar
pentru grupul de adulĠi, reprezentanĠii
Centrului „SperanĠa” s-au implicat în
dependenĠă de tematică. Câteva din
temele abordate sunt „Caracteristici de
vârstă ale copiilor cu vârsta cuprinsă
între 5-12 ani. Speci¿cul copiilor cu
nevoi speciale”, „Familia care creúte
úi educă copii cu nevoi speciale: di-
¿cultăĠi úi oportunităĠi”, „Procesul de
învăĠare: obiective úi sarcini”, „ÎnvăĠ
să-mi cunosc copilul meu”. Participan-
Ġii la tabără au fost repartizaĠi egal în
grupurile de copii Floricica galbenă,
Floricica albastră, úi părinĠii în grupul
Floricica roúie.
Înainte de a pleca la tabără parti-
cipanĠii au trecut prin programul de
consultanĠă a Centrului „SperanĠa”.
Câteva familii din cele prezente în
tabără au fost familii cu experienĠă
(cu formări în domeniul incluziunii
sociale úi úcolare), a căror copii cu
dizabilităĠi frecventează o instituĠie
de cultură generală úi aproximativ
20 familii a căror copii pentru prima
dată urmau să meargă într-o instituĠie
de cultură generală (ciclul: preúcolar,
primar).
Anul acesta am reuúit să contribuim la odihna a 130 de copii úi tineri
cu dizabilităĠi în taberele din republică. Astfel, cum făceam úi în alĠi ani,
s-au format grupuri alcătuite doar din adolescenĠi úi grupuri formate din
copii mici. Mai multe detalii despre modul cum câĠiva dintre ei au îmbinat
odihna cu pregătirile de úcoală în articolul ce urmează.

7. PpP nr. 4 (53) 7
ACTUALITATE
Prin activităĠile de instruire, dis-
tractive úi de recreere desfăúurate în
tabără, echipa Centrului „SperanĠa”
úi-a propus să familiarizeze părinĠii
úi copiii cu speci¿cul procesului de
incluziune prin diverse probe, activităĠi
úi jocuri. Deasemenea, să consolide-
ze relaĠia copil-părinte, să dezvolte
abilităĠi de socializare úi să valori¿ce
potenĠialul tuturor copiilor, să sporeas-
că gradul de independenĠă a copiilor
cu dizabilităĠi, să dezvolte abilităĠile
de comunicare, relaĠionare. În acelaúi
timp au creat un grup de suport reci-
proc pentru împărtăúirea experienĠei
între părinĠi. Educatorii au depus efort
pentru sporirea nivelului de informare
a părintelui cu privire la drepturile copi-
lului, prestaĠii, servicii sociale pentru
copiii cu dizabilităĠi úi au contribuit la
dezvoltarea deprinderilor de organizare
úi petrecere a timpului liber.
Pentru a realiza obiectivele pro-
puse în cadrul programului ¿ecare zi
a avut un generic: „EU”, „EU+TU”,
„NOI”, „EU úi Familia mea”, „EU úi
ùcoala mea”, „În lumea basmelor”.
Zile în care copiii úi-au dezvoltat
abilitatea de cunoaútere a EU-lui
propriu, úi-au dezvoltat abilităĠi-
le de exprimare úi de înĠelegere a
emoĠiilor personale, au achiziĠionat
abilitatea de a lucra în pereche úi în
grup, lucru atât de necesar în úcoa-
lă. În acelaúi timp, úi-au dezvoltat
capacităĠile de a interacĠiona úi co-
munica cu cei din jur, úi-au valori-
¿cat potenĠialul pentru a de depăúi

8. 8
ACTUALITATE
timiditatea. În ¿ecare zi prpgramul
taberei a oferit o mulĠime de sfaturi
pentru părinĠi úi copii.
Detaúamentul 11, pe nume „Speran-
Ġa”, s-a implicat activ în programul ta-
berei „Andrieú”, în special, la concur-
surile de seară. Cel mai impresionant
pentru micuĠi a fost participarea la
concursul „Eurovision”, unde împreu-
nă cu familiile lor au cântat úi dansat
în costume naĠionale piesa „Bunica
bate doba” de Zdob úi Zdub.
PărinĠii au rămas profund impre-
sionaĠi de programul organizat de
specialiútii Centrului „SperanĠa”. Po-
trivit dnei Daniela Iancu, părinte a
unui copil cu dizabilităĠi, activităĠile
pentru copii, seminarele, consultaĠiile
cu specialistul au oferit adulĠilor un
orizont mai larg privind modul de
îngrijire, de dezvoltare a încrederii
în sine úi educaĠiei pentru copilul
cu dizabilităĠi, aspecte importante
pentru procesul de învăĠare. Ea este
recunoscătoare că echipa SperanĠei
a depus dragoste úi suÀet în lucrul
cu copiii. Din spusele ei educatorii
„aveau mai mare grijă de copii decât
părinĠii”. Totodată în urma úedinĠei
cu psihologul părinĠii au fost într-atât
de entuziasmaĠi, încât au solicitat de
la specialiúti consultaĠii individuale
pe diverse probleme ce Ġin de relaĠia
copil-familie-societate. Lucia Gavri-
liĠă, Directorul Executiv al Centrului
(părinte a doi copii cu dizabilităĠi) a
dezvăluit experienĠa proprie în creú-
terea úi educarea copiilor úi le-a ex-
plicat că ¿ecare copil cu dizabilităĠi
poate dezvolta diverse abilităĠi.
Alina, copil-bene¿ciar al Centru-
lui „SperanĠa” a spus că i-a plăcut
foarte mult concursurile úi în special
activităĠile serale unde a fost posibil
să-úi demonstreze talentele. „La tabără
mi-am făcut mulĠi prieteni úi aú vrea
să vin úi vara viitoare”, a mai spus
fetiĠa.
Timpul petrecut în tabără nu a ex-
clus glumele, buna dispoziĠie, desi-
gur cu ajutorul participanĠilor, care au
dat dovadă de curaj, multă iniĠiativă,
creativitate, insistenĠă úi au venit cu
planuri de perspectivă.
Programul „Un pas spre incluziune” a fost posibil de realizat cu suportul
¿nanciar al organizaĠiei internaĠionale ChilAid, Marea Britanie, în parteneriat
cu DirecĠia protecĠie a familiei úi drepturilor copilului, DirecĠia Generală
EducaĠie, Tineret úi Sport (DGETS) úi administraĠiei taberei care au avut grijă
ca blocul în care au fost cazaĠi participanĠii să ¿e amenajat cu o rampă, fapt
pentru care le mulĠumim.
Anastasia SERACIOV

9. PpP nr. 4 (53) 9
SPECIALISTULRĂSPUNDE
Ce sĆ nu îi spui niciodatĆ copilu-
lui tĆu...
„Copiii nu au excelat niciodată în a asculta ce le
spun adulĠii, dar nu pierd nicio ocazie de a-i imita.”
(James Baldwin)
Spune ce vrei să spui úi gândeúte ceea ce spui –
este cert că e mai uúor de zis decât de făcut.
Orice cuvânt auzit, orice experienĠă trăită se înre-
gistrează pentru totdeauna în subconútientul nostru.
Ori de câte ori noi, adulĠii, vorbim, suntem modele
pentru copiii prezenĠi. Noi vorbim úi ei învaĠă.
Atunci când adulĠii încearcă să „educe” copiii
făcând apel la critică, predici moralizatoare, pune-
rea în situaĠii jenante, ridiculizare, directive, Ġipete,
ameninĠări úi lovituri, copiii nu mai pot asimila ceea
ce adultul dorea să-i înveĠe să facă sau să nu facă.
Nu vrem să ¿m categorici úi suntem de acord că există anumite bene¿cii ale acestor
comportamente ale părinĠilor, dar ele sunt pe termen scurt.
Cuvintele adresate copiilor noútri nu au întotdeauna efectul scontat, chiar úi atunci
când urmărim cele mai bune intenĠii. Identi¿carea úi evitarea frazelor „nocive” vor per-
mite să dezvolte úi să menĠină o relaĠie puternică úi pozitivă dintre părinte úi copil.
Să ¿m atenĠi la ce le spunem copiilor!
„Nu te iubesc!”, „Dacă nu mă asculĠi
- nu am să te iubesc”, „Cine va iubi un
copil care nu mănâncă terci de ovăz?”
Pentru copil dragostea părintească este
ceea către ce el tinde permanent. El me-
reu ne demonstrează că este bun. Chiar úi
atunci când copilul se comportă „urât” el
are ca scop să atragă atenĠia părintească.
Spunând aceste cuvinte maturii etichetează
dragostea, devalorizând-o. Copilul începe
să perceapă dragostea doar ca mijloc de
remunerare pentru un comportament bun.
În acelaúi timp, aceste fraze provoacă la
copil frică úi disperare: „Sunt rău úi nimeni
nu are nevoie de mine”. Ca urmare – neîn-
crederea în propriile forĠe, lipsa credinĠei în
bunătatea celor din jur úi în utilitatea sa.
„Dacă nu faci aúa cum îĠi spun – te
las aici.” Această declaraĠie nu ar trebui
să ¿e rostită niciodată, deoarece abandonul
de către părinĠii săi este unul din cele mai
teri¿ante coúmaruri ale unui copil. (Desi-
gur, în cazul în care copiii o aud în mod
repetat, ei vor râde pur úi simplu úi o vor
lua ca pe o ameninĠare în gol).
„Când eu am fost ca tine...” Această
a¿rmaĠie presupune că părinĠii erau mult
mai avansaĠi la aceeaúi vârstă; ulterior,
copiii percep acest comentariu ca o de-
valorizare a unicităĠii lor.
„Ai să strici!”, „Nu vei reuúi, lasă-mă
pe mine să o fac.”, „Niciodată nu vei re-

10. 10
SPECIALISTULRĂSPUNDE
uúi nimic în viaĠă!”, „Vezi, Ġi-am spus că
aúa va ¿!”. Când copiii aud aceasta, ceea
ce a fost iniĠial un act de independenĠă se
transformă într-unul de eúec úi incompeten-
Ġă. Acest comentariu este devastator pentru
copii, deoarece distruge imaginea de sine a
copilului; ca rezultat copilul ¿e că acceptă
acest dictat úi pierde speranĠa de a schimba
ceva, ¿e ne atacă verbal. Frazele de mai sus
sunt cele care programează copilul la insuc-
ces. El încetează de a crede în propriile forĠe,
face lucrurile fără tragere de inimă, deoarece
tot ceea ce iniĠia era din start intersectat.
Astfel la copil se formează opinia că el este
neîndemânatic, un ratat. Orice pornire de a ¿
de sine stătător seacă – de ce să depun efort,
dacă oricum părinĠii mă vor certa?
„De ce nu poĠi ¿ aúa ca fratele sau
sora ta?”, „Tu nu eúti aúa ca...”. Copii
reacĠionează bolnăvicios la comparaĠiile cu
alĠii. În primul rând, la ei apare o concu-
renĠă nesănătoasă cu alĠi copii „mai buni”.
În al doilea rând, ei devin geloúi, suspi-
cioúi vizavi de dragostea părinĠilor – ei
nu sunt siguri că sunt iubiĠi cu adevărat.
Prin această a¿rmaĠie părinĠii spun că ei
nu agreează personalitatea copilului úi că
vor ca el să ¿e ca altcineva. Prin urmare,
copilul se simte inutil úi neiubit.
„Fă ce vrei, mie mi-i indiferent”, „Din
păcate, nu am timp pentru tine!”
Copilul suferă când conútientizează că
el úi interesele lui sunt plasate la părinĠi
pe locul 10 după serviciu, cină, prieteni,
televizor úi multe altele. Cât de ocupaĠi n-aĠi
¿, cât de mult n-aĠi ¿ preocupaĠi de ce să
pregătiĠi la cină sau de problemele politice
din Ġară, e bine să găsiĠi câteva clipe pentru
a răspunde la întrebările copiilor. Statisticile
din ultimii ani arată că părinĠii comunică
cu copiii circa 17 minute pe zi! Lăsând
copilul faĠă în faĠă cu dorinĠele sale, riscaĠi
să pierdeĠi legătura emoĠională cu el.
ùi dacă într-adevăr nu puteĠi să acordaĠi
copilului timp la moment, spuneĠi-i când
e posibil úi într-adevăr respectaĠi-vă pro-
misiunea faĠă de copilul mult iubit! Pentru
copil este important că mama úi tata sunt
interesaĠi de ce face el.
„Fiindcă eu am spus aúa!”. Spunând
aceasta părinĠii îúi asumă rolul de dictator,
la care copiii reacĠionează cu rezistenĠă
úi, chiar dacă, în aparenĠă, vor recunoaúte
acest lucru este mare probabilitatea că ei
vor găsi o cale pentru a se răzbuna. Adesea
facem greúeala de a crede că din moment
ce sunt mai mici decât noi úi au mai puĠine
informaĠii úi experienĠe comparativ cu noi,
copiii nu au aceleaúi sentimente. Dar nu
este adevărat. Acelaúi comportament care
ne-ar jena, umili sau răni pe noi, jenează,
umileúte úi răneúte un copil.
„Cum poĠi ¿ aúa stupid?”, „Eúti rău”.
Dacă obiúnuim să spunem copilului nostru
că este mofturos, slab sau că este neastâm-
părat sau vorbăreĠ vom putea observa cum
el se identi¿că cu această imagine. Această
declaraĠie provoacă formarea la copii a unei
imagini de sine negative, úi reacĠia lor este
să riposteze prin repetarea stupidităĠilor sau
prin încercarea de a arăta părinĠilor cât de răi
sunt. De aceea se recomandă să criticăm nu
copilul, ci faptele lui. Evităm să spunem „Tu
eúti rău”, dar spunem „Fapta nu este bună”.
Astfel copilul va simĠi că ceea ce s-a întâmplat
este o excepĠie, úi că el este bun úi iubit.
„Doar eúti mare!”
Este o frază utilă dacă este rostită în
momentul oportun úi nu foarte des. Prin
cuvântul „mare” părinĠii îúi demonstrează
credinĠa în posibilităĠile copilului: el va
răbda, când îi este sete etc. Nu uitaĠi să
vă amintiĠi această frază când mergeĠi în
ospeĠie – copilul trebuie să útie că a ¿
mare e úi un bene¿ciu!
„Nu!”
Ce nu este bine cu acest cuvânt? De
fapt nimic. Dar străduiĠi-vă să-l păstraĠi
pentru situaĠiile excepĠionale, pentru cele
de pericol. ùi, pentru a vă face mai facilă

11. PpP nr. 4 (53) 11
SPECIALISTULRĂSPUNDE
evitarea lui - propuneĠi copiilor cel puĠin
DOUĂ alternative „Da” în soluĠionarea
problemei apărute.
„Taci din gură!” Acest comentariu pro-
voacă o rănire emoĠională dăunătoare, prin
urmare la copil apare supărarea úi s¿ala.
„Nu vei mânca terci – te va lua Baba
CloanĠa!” Metodele de înfricoúare s-au
¿xat bine în tradiĠiile noastre educaĠionale.
Copiii anxioúi pot forma fobii úi încep să
se teamă de oricine úi orice.
„Să ai încredere doar în sine, în lume
sunt puĠini oameni buni úi nimeni nicio-
dată nu te va ajuta”. Ca rezultat copilul
poate deveni agresiv, precaut, retras, neco-
municativ. Încetează de a avea încredere în
oameni, inclusiv în părinĠi, rude. Deseori
aúa copii întâmpină di¿cultăĠi în crearea
relaĠiilor de prietenie.
„Trebuie să te gândeúti că...”. ùi în
continuare urmează conform listei: tre-
buie să respecĠi pe cei maturi, trebuie să
ajuĠi părinĠii etc. Prin urmare, apare o
reacĠie de apărare aúa numita „barieră se-
mantică” – copilul încetează de a percepe
morala úi într-adevăr „nu înĠelege” ce i se
spune, transferând atenĠia pe altceva. În
aúa situaĠii este bine să lăsăm copilul să se
liniútească sau să-i permitem să-úi exprime
tot ceea ce îl deranjează, sau, dimpotrivă,
îl lăsăm să stea singur úi doar după aceasta
punem în discuĠie situaĠia creată.
B. Wolfe, în 1989 a formulat o listă de principii extrase din modul de viaĠă al
copilului:
- dacă copilul este criticat des el învaĠă să condamne
- dacă copilul este tratat cu ostilitate el devine bătăuú
- dacă copilul este ridiculizat el devine timid
- dacă copilul este certat în permanenĠă el se simte vinovat
- dacă copilul este minĠit el învaĠă să mintă
- dacă copilul se simte tolerat el învaĠă să ¿e răbdător
- dacă copilul este încurajat el învaĠă să ¿e încrezător
- dacă copilul este preĠuit el învaĠă să aprecieze
- dacă copilul trăieúte în familie în spiritul dreptăĠii el învaĠă să ¿e cinstit úi corect
- dacă copilul trăieúte într-un mediu care îl apreciază el învaĠă să se placă pe sine
- dacă copilul trăieúte într-un mediu în care există acceptare úi prietenie, el învaĠă să
iubească úi să ofere iubire celor din jur.
Altfel spus nu este neapărat ca un copil să ¿e genial, cel mai important este ca cei
din jurul său să-l ajute să-úi construiască o imagine de sine în mod pozitiv.
ùi în ¿nal, să nu uităm că:
Copiii sunt pozitivi, veseli, calmi,
curajoúi;
Copilul trebuie stimulat úi încurajat
să se exprime pozitiv;
Este foarte important să ne acceptăm
copiii aúa cum sunt;
Este mai bine să evităm compararea
copiilor între ei;
Un copil învaĠă în special din ceea
ce observă.
SURSE:
1. Brazelton, T. B. “How You Should &
Shouldn’t Talk toYour Kids.” Family Circle.
November 22, 1994, Vol. 107, No. 16.
2. http://attachmentparenting.ro
3. www.parenting.kaboose.com
4. www.squidoo.com
5. www.parentingmethods.suite101.com
Silvia BREABIN,
psiholog, CIP „Voinicel”

12. 12
LUMEACOPIILOR

13. PpP nr. 4 (53) 13
LUMEACOPIILOR

14. 14
FAMILIASPERANğA
Familia SperanĠa
„F iind în culise, am auzit cum cineva se mira de expresivitatea üi dicĦia ei.
Îmi venea sĆ strig în gura mare cĆ este copilul meu, acel copil cĆruia medicii la
naütere i-au prognozat cĆ nu se va ridica din pat üi nu se va dezvolta nici Àzic, nici
intelectual.” Acestea sunt aÀrmaĦiile dnei Mariana Budan, mama Aniüoarei, care a
luptat din rĆsputeri cu greutĆĦile vieĦii üi üi-a crescut Àica cu dragoste pentru ca ea
sĆ ajungĆ ca toĦi ceilalĦi copii într-o ücoalĆ de culturĆ generalĆ.
Mergi mai departe orice
s-ar întâmpla
Dna Budan, pedagog de specialitate úi directorul interimar al úcolii primare „A.
Donici” din oraúul Cahul împreună cu soĠul ei are două ¿ice pe care le adoră enorm.
ViaĠa a făcut ca la moment să ¿e departe unii de ceilalĠi: ¿ica mai mare este în SUA,
iar soĠul este în Israel. Mama cu Aniúoara au rămas acasă să lupte pentru ca să obĠină
pentru copilul ei úi pentru alĠi copii cu dizabilităĠi – dreptul la o viaĠă normală.
Primii paúi
Din primele zile după naútere a înĠeles
că fetiĠa sa are probleme grave de sănăta-
te. A făcut tot posibilul pentru a înlătura
problema, dar ea persista. Avea speranĠa
că într-o bună zi totul va ¿ bine. Aútep-
tările familiei ei au fost răsplătite úi într-o
bună zi când Aniúoara a împlinit 6 aniúori
ea a început să se deplaseze singură. Sigur
o făcea stîngaci, dar singură. A fost o feri-
cire enormă pentru familia Budan. Sperau
că va ¿ mult mai bine, dar timpul trecea
úi dna Budan a înĠeles că cel mai bine e
să accepte situaĠia aúa cum este úi să meargă înainte. Erau recunoscători Lui Dumnezeu
că este alături de ei úi au făcut totul ca ¿ica lor să nu se simtă diferită de ceilalĠi.
Sfatul medicului
„Când a venit vârsta pentru úcoală medicul ne-a propus să úcolarizăm fata într-o
instituĠie specială. Nu ne-am gândit la aceasta nici pentru o clipă”, spune dna Mariana.

15. PpP nr. 4 (53) 15
FAMILIASPERANğA
Pentru familia Budan era de neconceput
faptul că copilul lor să se aÀe undeva de-
parte de ei. Au decis ca ¿ica lor să meargă
la úcoală împreună cu toĠi copiii. Potrivit
datelor Ministerului EducaĠiei în Republica
Moldova sunt două úcoli speciale pentru
copii cu dizabilităĠi locomotorii cu un con-
tingent de 367 elevi, care au ca obiectiv
prioritar recuperarea de¿cienĠelor ¿zice
úi pregătirea copiilor pentru integrarea în
societate. Pe de altă parte sunt deja sute
de copii cu dizabilităĠi care frecventeză
úcoala generală.
O soluĠie bună
Potrivit mamei, cu 12 ani în urmă nu
prea au existat experienĠe similare, dar totuúi
a găsit o soluĠie. „Nu pot spune că am fost
susĠinuĠi de cineva anume. ToĠi au privit
la acest fapt ca la ceva normal. Eu ¿ind
pedagog de specialitate am decis că mă
voi transfera la úcoală úi voi lua clasa I
ca să ¿u alături de copilul meu. ToĠi m-au
susĠinut în această decizie. În special soĠul
meu care a fost foarte fericit că Aniúoara va
¿ întotdeauna în preajma mea”, mai spune
Mariana Budan.
ùcoala
Înainte ca fetiĠa să meargă la úcoală,
a înĠeles cât de important este faptul ca
un copil cu dizabilităĠi să ¿e integrat în
úcoala generală, cât de important este ca el
să înveĠe úi să ¿e alături de ceilalĠi copii.
De atunci a început să muncească din greu
ca aceútia să ¿e úcolarizaĠi împreună cu
ceilalĠi copii de vârsta lor. „Cred că am
reuúit să fac câte ceva, desigur susĠinută
de colegii mei. La moment în úcoala în
care activez sunt úcolarizaĠi 13 copii cu
CES. ùi nu ne oprim aici, chiar dacă unii
nu acceptă acest fapt. E greu, dar vom
reuúi”, menĠionează dna Budan.
O mămică rea?
Pentru că încerca să-úi trateze copilul ca
pe ceilalĠi elevi ai săi dna Mariana se simĠea
cea mai rea mămică „Acest fapt mă făcea
să mă simt o mamă fără inimă.”, spune pro-
fesoara. Dar, când Aniúoara a plecat la altă
úcoală pentru a-úi continua studiile a văzut
cât de repede s-a integrat printre colegii ei
noi úi-a dat seama că comportamentul ei
din clasele primare a fost exact ceea de ce
avea nevoie copilul său. Potrivit ei „colegii
o ajutau úi o apreciau nu pentru că era ¿ica
învăĠătoarei, dar pentru ceea ce era ea”.
Realizări
Din momentul când Aniúoara a păúit
pragul úcolii a avut mai multe realizări,
de care mama ei se mândreúte nespus.
Potrivit ei fetiĠa întotdeauna s-a străduit să
nu rămână în urma celorlalĠi copii. Era úi
este o elevă sârguincioasă, dar după păre-
rea mamei cea mai mare realizare e faptul
că ea este parte a colectivului de elevi úi
este fericită să ¿e împreună cu ei. „Întot-
deauna am fost mândră de copilul meu,
de rezultatele pe care le-a obĠinut, eram
bucuroasă că avea dorinĠa de a ¿ în rând
cu ceilalĠi, de dragostea ei pentru viaĠă, de
optimismul ei, de faptul că problemele ei
nu au făcut-o să se izoleze, de bunăvoinĠa
ei”, a mai spus dna Budan.
DiferenĠele îmbogăĠesc
Copii cu dizabilităĠi sunt în situaĠia să
lupte cu stigma úi discriminarea, discrimina-
re care în cele mai multe cazuri e generată

16. 16
de copii care nu înĠeleg cauzele dizabilităĠii.
Aniúoara nu a fost úi ea lăsată de o parte.
Potrivit dnei Budan „mai multe di¿cultăĠi
au apărut atunci când ea a mai crescut úi
uneori copiii din alte clase râdeau de ea.
Încercam să-i explic că întradevăr este dife-
rită de ceilalĠi, dar trebuie să se bucure de
faptul că merge la úcoală úi învaĠă împreună
cu colegii săi.” Potrivit dnei Maria Lungu,
psiholog la Centrul „SperanĠa”, „stigma,
marginalizarea copilului cu CES au un im-
pact negativ asupra personalităĠii, psihicului
lui. Acest fapt conduce la o profundă stare
de a se simĠi respins, neiubit, neacceptat,
exclus din mediu, ceea ce ruinează suÀetul
copilului. El trăieúte într-o lume din care
nu face parte, o lume căreia nu-i aparĠine.
Iar o instituĠie rezidenĠială nu face decât să
menĠină acest lucru. Copilul cu CES trebuie
să meargă la ùcoala pentru ToĠi Copiii. Iar
prima lecĠie pe care trebuie s-o învăĠăm noi
toĠi este că diferenĠele îmbogăĠesc.”
Aniúoara
Acum Ana este elevă în clasa a XI-a
a Liceului Teoretic „Ion Creangă” din
oraúul Cahul. ùi este foarte fericită că
are o familie care o iubeúte mult úi întot-
deauna o susĠin úi îi sunt alături. Ea este
un foarte bun declamator úi nu ezită la
întrunirile raionale, cu ocazia sărbătorii
profesionale a profesorilor, să recite mai
multe poezii.
„Îmi place foarte mult Grigore Vieru
úi, în special, poezia „Legământ.” Prima
dată când a recitat o poezie în public era
în clasa a III-a, iar mamei îi era frică că ea
n-o să reuúească, „întotdeauna avea mari
emoĠii úi mai departe de scena úcolii nu
am avut curajul să o înaintez, dar a reuúit”.
Totodată Anei, îi place foarte mult muzica
úi să navigheze pe internet úi dacă ar ¿ să
aleagă între cartea de la bibliotecă úi cea
electronică ar prefera cartea electronică,
potrivit ei ea este mai uúor de găsit de
acasă, o are întotdeauna la îndemână úi
poate găsi repede tot ce o interesează.
Prietenii
Are mulĠi prieteni care o acceptă aúa
cum este ¿indcă Ana este „o fetiĠă onestă,
colegială úi generoasă” spun ei. Cel mai
bun prieten pentru ea este acela care o
acceptă aúa cum este mărinimos, devotat úi
onest. Când are timp liber alege să stea în
faĠa calculatorului ori să iasă cu prietenii
în oraú. Îúi doreúte să ajungă în SUA úi
când va creúte mai mare crede că îi va
reuúi ¿indcă mottoul ei este să meargă
mai departe orice s-ar întâmpla.
„Important să se simtă la egal cu
ceilalĠi copii”
Dna Budan sfătuieúte părinĠii-cititori ai
revistei „PărinĠi pentru părinĠi” úi spune
că cel mai mare cadou pe care i-l poate
oferi un părinte copilului cu CES este să-l
integreze în úcoala generală, să-l facă să
se simtă egal cu ceilalĠi copii. „Este co-
pilul Dumneavoastră úi trebuie împreună
să depăúiĠi obstacolele ce vă apar în cale.
BucuraĠi-vă de orice succes, cât de mic
n-ar ¿ el. BucruraĠi-vă de orice zâmbet
apărut pe faĠa lui. Important e ca copilul
dumneavoastră să se simtă bine úi să ¿e
fericit”, mai spune ea.
Anastasia SERACIOV
FAMILIASPERANğA

17. PpP nr. 4 (53) 17
INTERVIU
Diana Jalbă un copil talentat
Diana Jalbă este o tânără scriitoare, din Chiúinău, care la
vârsta de 16 ani s-a încumetat să editeze o carte cu poezii. “Moe
svyatoe remeslo” sau Pasiunea mea sfântă dezvăluie cu amănunt
despre cele mai dorite vise ale unui copil. Pe lângă aceasta are o
piesă tipărită, care, pentru prima dată, a fost regizată la tabăra
Camping din Vadul lui Vodă, august 2010. Îi place foarte mult
să citească úi oriunde nu s-ar duce ia câte o carte cu ea, prin
urmare ne-am întâlnit la una din căsuĠele din tabără să discutăm
despre debutul ei de úcoală.
– Cum a fost prima zi de úcoală?
Am avut foarte multe emoĠii plăcute. La
început îmi era dor de mama úi plângeam că
vreau acasă. Dar m-am deprins foarte repede cu
colectivul. Am avut un buchet de Àori pentru
prima-învăĠătoare pe nume Vera Filimonovna.
– ÎĠi mai aminteúti cum arăta primul
coleg de bancă?
Nu Ġin minte. Sunt sigură că era un băiat
cu un nume plăcut Eugen Marin.
– Mai păstrezi legătura cu vreunul din
colegii din clasa a I-a?
Au plecat foarte mulĠi din clasa întâi, ori-
cum păstrez legătura cu unii din ei. Acum am
o oarecare nostalgie pentru ei.
– Care erau materiile preferate?
Îmi plăcea limba română, limba rusă, limba
franceză, citirea. Acum citesc MoromeĠii de Ma-
rin Preda. Când eram mică eram foarte curiosă.
Adoram arta plastică. Îmi aduc aminte cum am
pus scaunele din clasă afară, în faĠa unui castan,
úi le-am desenat în creion.
– Povesteúte-mi despre prima notă proastă?
ObĠinerea primei note proaste a fost cel mai
hazliu caz în viaĠa mea. Dna Georgeta, profesoara
de română, nu dorea, dar eu am rugat-o să mi-o
pună úi să mi-o scrie în agendă. Fiindcă este co-
rect să mă noteze úi atunci când nu m-am pregătit
la tema de acasă. Acesta úi este unicul doi din
viaĠa mea. Apoi am mai primit un úase. În rest
toate notele au fost întotdeauna mai mari.
– Ce Ġi se pare di¿cil în perioada úcolii?
Îmi era foarte greu să scriu, dar am rezolvat
această problemă. Mi-am cumpărat un calculator
portativ, care m-a ajutat foarte mult la viteza de
scriere. Deobicei trebuia să mă aplec úi îmi venea
foarte greu să scriu, mă durea spatele. Aú ¿ vrut
acum să scriu cu pixul ca un jurnalist.
– În ce ban-
că ai stat?
Permanent în prima bancă ¿indcă eram cea
mai josuĠă. Mi-a mers cu colegii de clasă, mă
înĠeleg foarte bine.
– Când ai copiat prima dată? Cum te-ai
simĠit în acel moment?
Prima dată am copiat în clasa a IX-a. Pro-
grama úcolară era atât de încărcată încât nu
reuúeam să învăĠ úi uneori îmi era lene. Aceasta
a avut loc la ora de limba română. Dar uneori
mă gândesc că este mai bine să învăĠ decât să
scriu ¿Ġuici cu mărimea de o unghie, aúa cum
fac úi colegii mei. Deseori colegii mă întreabă
la ¿zică ¿indcă la materia aceasta sunt cea mai
bună din clasă. Nu mă întreabă la educaĠia civi-
că, educaĠia ¿zică úi la educaĠia tehnologică.
– Un sfat pentru copiii care trec în cl. a I-a?
În primul rând vreau să înĠeleagă că dacă nu
se bazează pe sine nu se vor învăĠa să lucreze
de sinestătător. Dacă te leneveúti din clasa întâi
úi te uiĠi prin caietele vecinilor nu vei reuúi să ai
rezultate în viitor. Pe de altă parte să nu plătească
prin învăĠătură cu sănătatea lor. Nu vreau să repete
greúeala mea din vara aceasta. ÎnvăĠam foarte mult
úi mergând simĠeam că obosesc foarte repede.
Uneori e bine să ieúi afară să iai o gură de aer.
– Care este visul tău?
Vreau să devin avocat. Deocamdată fac
gimnastică respiratorie pentru ca să vorbesc
bine, clar úi fără emoĠii.
– Cheia succesului în trei cuvinte?
Felul tău de a ¿, de a te exprima, ce in-
vesteúti pentru a realiza un anumit vis. Dacă
doreúti ceva foarte tare úi investeúti în aceasta
úi mulĠi bani, poĠi deveni úi milionar. Dar cred
că nu ai ¿ destul de bogat dacă nu ai depune
úi suÀet în realizarea succesului.
A. S.

18. 18
TEORIEÎNPRACTICĂ
ReÀecĠii ale integrării copiilor
cu cerinĠe educaĠionale
speciale în úcoala comună
Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se miúcă în armonie cu
minĠile elevilor săi, trăind împreună di¿cultăĠile úi victoriile intelectuale deopotrivă.
J. Dewey
Îmbucurător este faptul că astăzi, tot mai mult răsună sintagma educaĠie inclusivă.
Dacă în Moldova până acum două luni învăĠământul inclusiv a fost implementat la
nivel de voluntariat, experienĠa Ġărilor europene ne arată că se poate face mult mai
mult. Printre iniĠiativele actuale de îmbunătăĠire a sistemului educaĠional se urmăreúte
creúterea calităĠii nivelului de educaĠiei. Iar aceasta prevede respectarea dreptului ¿ecăruia
de a învăĠa în medii comune într-o úcoală pentru toĠi – într-o úcoală Àexibilă, o úcoală
care abordează procesul de predare–învăĠare-evaluare într-un mod dinamic úi atractiv,
o úcoală care prin spriinul pe care îl oferă tuturor copiilor cu dizabilităĠi contribuie la
eliminarea prejudecăĠilor.
Or, ¿ecare copil trebuie să aibă úanse egale de a se dezvolta la nivelul întregului
său potenĠial, să ¿e pregătit să facă parte cu încredere dintr-o societate din ce în ce
mai diversă.
Ne bucurăm mult că instituĠia noastră, ùcoala-grădiniĠă nr. 120, promovează de 10
ani în mod activ un mediu de învăĠare inclusiv care încurajează integrarea copiilor cu
cerinĠe educative speciale.
Atunci, când eúti pus în faĠa unei situaĠii noi, în cazul nostru, incluziunea copiilor
cu nevoi speciale, este foarte important, în primul rând, să te predispui unei schimbări
de atitudine. Conútientizarea importanĠei participării la educaĠie a tuturor copiilor, pro-
movarea diversităĠii úi egalitatea ar ¿ unul din obiectivul principal spre care trebuie să
tindă ¿ecare dintre noi.
În aceúti zece ani de experienĠă a integrării úcolare am trăit, împreună- membrii
colectivului, o viaĠă plină de realizări, împliniri, succese úi nu în ultimul rând, proble-
me – acestea, însă având un impact bene¿c pentru activitatea noastră, făcându-ne mai
puternici, mai versaĠi în rezolvarea diverselor situaĠii-problemă.
Realizând o retrospectivă a activităĠii e de remarcat câteva strategii e¿ciente practicate
care au facilitat integrarea cu succes a copiilor cu cerinĠe educative speciale:
- recunoaúterea úi acceptarea diversităĠii;
- evaluarea achiziĠiilor, performanĠelor la nivelul lor de evoluĠie;
- dezvoltarea prieteniei prin cunoaútere úi valori¿care a virtuĠilor;
- consilierea întregului grup de copii úi a părinĠilor acestora;
- utilizarea jocului de rol ca modalitate pentru învăĠarea comportamentului social;
- solicitarea elevului la diferite activităĠi practice úi de gospodărie.
Incluziunea educaĠională recunoaúte úi unele di¿cultăĠi precum:
- prejudecăĠile unor părinĠi, copii úi chiar din rândul cadrelor didactice atitudini úi

19. PpP nr. 4 (53) 19
TEORIEÎNPRACTICĂ
practici retrograde – refuzul acceptării
diversităĠii;
- reticenĠa úi lipsa de interes pentru copiii
aÀaĠi în di¿cultate
- nepregătirea profesională a factorilor
implicaĠi în procesul de integrare;
- cerinĠele exagerate ale unor părinĠi etc.
Dacă e să punem pe cântar, însă, lista
di¿cultăĠilor cu care ne-am confruntat úi cea
a avantajelor în lucrul cu copii cu cerinĠe
educaĠionale speciale (CES), atunci cea din
urmă prevalează. Cele mai esenĠiale ¿ind:
- se dezvoltă, promovează, încurajează
atitudini tolerante, deschise, de accep-
tare úi înĠelegere ¿rească a raporturilor
dintre copii;
- copiii úi părinĠii sunt valorizaĠi în mod
egal;
- se formează competenĠe de comunicare
interpersonale, acĠional-strategice, cul-
turale, de autocunoaútere, autorealizare
úi antreprenoriale;
- se dezvoltă la copii úi părinĠi o înĠele-
gere pozitivă atât a propriei persoane,
cât úi a altora;
- entuziasmul, mărinimia, empatia unor
copii, părinĠi úi cadre didactice etc.
Pentru ca copilul cu nevoi speciale să
depăúească principalele bariere: propria sa
timiditate, inhibiĠie socială coroborată úi
cu un complex de inferioritate úi respinge-
rea de către ceilalĠi, datorate, de cele mai
multe ori, ignoranĠei úi prejudecăĠilor, este
foarte important ca cadrul didactic să-úi ie-
rarhizeze niúte priorităĠi pentru anticiparea
unor situaĠii imprevizibile de tipul celor
enumerate úi a altora cum ar ¿:
x sensibilizarea úi informarea argumen-
tativă a factorilor implicaĠi referitor la
problema diversităĠii;
x pregătirea în prealabil a prezentării
copilului;
x facilitarea úi susĠinerea relaĠiilor dintre
copii, încurajarea ajutorului reciproc;
x crearea úi asigurarea unui climat psi-
hologic socio-afectiv favorabil;
x evaluarea úi luarea în consideraĠie a
aúteptarilor úi temerilor părinĠilor cu
referire la integrarea úcolară;
x realizarea unor adaptări ale mediului
¿zic (bare de susĠinere, pande pentru
cărucioare);
x elaborarea planurilor individualizate
de intervenĠie;
x individualizarea procesului educaĠio-
nal, selectând adecvat strategiile;
x încurajarea voluntariatului (colegi,
fraĠi, surori, specialiúti, părinĠi etc.)
x elaborarea materialelor ajutătoare/de
sprijin (¿úe, postere, algoritmuri, echi-
pament special – úrifturi mari, rigle cu
numere în relief etc.)
x apelarea la recompense stimulatorii, la
înregistrarea chiar úi a celui mai mic
succes;
x încurajarea comportamentului pozitiv;
x plani¿carea învăĠării interactive cu uti-
lizarea metodelor activ-participative;
x centrarea învăĠării pe cel ce învaĠă úi
pe activitatea practică etc.
Toate aceste cerinĠe impun cadrului didac-
tic să-úi diversi¿ce úi modi¿ce în mod funda-
mental orientarea în activitatea la clasă.
E de subliniat faptul că integrarea copi-
ilor cu nevoi speciale este dependentă de
modul în care colectivul de copii, părinĠii,
colegii de úcoală acceptă copiii cu CES.
Iar acest lucru, uneori, poate să devină
hotărâtor în cazul unui copil în di¿cultate.
De aceea, rolul hotărâtor al unei întegrări
cu succes, îi revine învăĠătorului, care
trebuie să demonstreze, Àexibilitate, des-
chidere, empatie, spirit strategic, hotărâre,
entuziasm, optimism, mărinimie etc.
E de remarcat faptul că integrarea co-
piilor cu cerinĠe educaĠionale speciale este
o activitate complexă, dar cadrul didactic
nu este singur în faĠa problemei.
Svetlana GALBEN
Director adjunct, învăĠător
ùcoala-grădiniĠă nr. 120

20. 20
ARTADEACOMUNICACUCOPILUL
Un mare ¿lozof spunea că deseori oamenii simpli crează lucruri mult mai măreĠe decât cei
mai de vază specialiúti. Acesta este cazul unui britanic care vreme de 10 ani a trăit cerúind úi
dormind pe străzi este astăzi recunoscut ca un geniu, după ce a compus o simfonie fără a avea
vreo pregătire muzicală, úi a ajuns milionar. Acesta este cazul úi a multor oameni care păscând
oile pe deal au alcătuit frumoase balade, proverbe, morale. Din an în an aceste învăĠături educă
úi culturalizează urmaúii. În jurul nostru avem foarte mulĠi părinĠi care au o vastă experienĠă de
viaĠă. La rândul lor deĠin concepĠii, ipoteze, idei îndrăzneĠe. Pentru a vedea cum se descurcă
la capitolul educaĠie úi ce sfaturi oferă viitoarelor mămici úi tătici, am discutat cu un grup de
părinĠi, bene¿ciari ai Centrului „SperanĠa”, care s-au odihnit, în vara anului 2010, la taberele
Andrieú úi Camping din Rep. Moldova.
COPIII AU MAI MULTĂ NEVOIE DE EXEMPLE DECÂT DE CRITICI?
Pe măsură ce copiii cresc, relaĠia cu părinĠii lor evoluează úi ea. Devine din ce în ce mai
tensionată, atunci când vine vorba de critici. Pentru un copil, e di¿cil să accepte o critică
fără să se supere, fără să atribuie acesteia un rol deseori negativ úi fără să încerce să îndrepte
ceea ce este criticat. Copiii mai mari, cu precădere preadolescenĠii, sunt tentaĠi să gândească
că deja útiu totul úi că părinĠii nu au cum sa îi inĠeleagă fapt pentru care sunt criticaĠi.
Dacă un copil vede că părintele, în faĠa unei critici, devine agresiv úi vine cu reproúuri, aúa
va proceda úi el pe vitor.
Natalia Buúilă, 35 de ani: „Din punctul
meu de vedere copiii au mai multă nevoie de
exemple decât de critici, ¿indcă prin exemple
bune poate să devină un om educat úi înĠe-
lept”.
Daniela Iancu, 26 de ani: „Prea multă
critică deseori duce la pierderea încrederii în
sine”.
Veronica Roúior, 31 de ani: „ ...dacă îl
lauzi prea mult devine orgolios, deaceea uneori
este nevoie úi de critică”.
Ana Moisei, 43 de ani: „Socot că poveútile
cu morală, povestioarele cu tâlc, chiar exemple-
le din viaĠă cu învăĠătură ar ¿ mai binevenite
decât critica”.
Svetlana Coroi, Chiúinău, 40 de ani: „Eu
cred critica spusă la locul potrivit îl face mai
înĠelegător”.
Svetlana Falinciuc, 42 de ani: „Sunt de
acord că exemplul e mai bun decât critica, dar
nici noi părinĠii nu suntem câteodată exemplu
bun pentru ei, cu regret... ”.
COPILUL ÎNVAğĂ CÂND NU SE RĂSFAğĂ
Psihologii spun că întotdeauna trebuie să facem deosebire între alintare úi atenĠie. Cea
de a doua dezvoltă o relaĠie între copil-părinte armonioasă úi joacă un rol important la for-
marea viitorului copilului. Uneori atenĠia exagerată sau satisfacerea permanentă a nevoilor
úi doleanĠelor copilului, cu timpul, se poate transforma în deprindere care are drept urmare
dereglări în dezvoltarea psihologică a copilului.
Nadejda: „BineânĠeles că copilul învaĠă
când nu se răsfaĠă. ÎnvaĠă multe lucruri când
pentru meritul său este încurajat, apreciat, lă-
udat”.
Ana Moisei, Chiúinău: „La noi aceasta nu
„a mers” deoarece peste tot caută mîngâiere,
încurajare, înĠelegere, atenĠie de a vedea când
oboseúte pentru ca să întrerup ocupaĠia pentru
a-i da voie să se recreeze”.
Cauú, Grătieúti: „E cam greu de aplicat
acest lucru în practică. Teoretic e destul de
simplu”.
Natalia Rusu, Năpadova: „Nu sunt nici
pentru răsfăĠ, nici pentru critică, educaĠia bună
reiese de la sine”.
Alexandra, Chiúinău: „După părerea mea
copilul poate învăĠa mai multe dacă nu este
răsfăĠat, pentru că răsfăĠul duce după sine
„lene” úi aúteaptă permanent cineva să facă
pentru el”.
Anonim, Chiúinău: „Lucrurile au nevoie de
echilibru. Fără exagerare într-o direcĠie sau alta.
Pentru că orice copil are nevoie úi de răsfăĠ úi
să i se înainteze anumite cerinĠe”.

21. PpP nr. 4 (53) 21
ARTADEACOMUNICACUCOPILUL
TEMA DE ACASĂ
Din ce în ce mai des copii vin la úcoală neprăgătiĠi sub pretextul „Mi-a fost rău”, „N-am
avut timp s-o fac”, „N-am útiut să rezolv”, „Aaa… am uitat!”. De ce fac asta? Poate pentru
faptul că s-au deprins să li se îndeplinească temele de părinĠi úi în ziua când aceútia au fost
ocupaĠi ei, copiii, nu au avut dorinĠa să muncească de sinestătător sau invers. Dacă nu reuúesc
să-úi facă tema, ¿i alături de el, spunându-i lucruri de genul: „Da e cam complicat”, „Hai să
încercăm împreună!”, fără a face însă un obicei din aceasta. Sau încurajazează-l să-i spună
profesorului dacă unele aspecte ale temei sunt prea grele pentru el.
Veronica, 31 de ani: „Las copilul singur
să se descurce pentru ca să văd ce poate face.
Dacă nu înĠelege o ajut explicându-i. ùi cer
chiar dublu răspuns să mă conving că a în-
suúit”.
Maria, 29 de ani: „Când pot să-mi ajut
copilul îl ajut, dar, în general, se descurcă sin-
gur”.
Eugenia, 35 de ani: „Copilul meu nu a
călcat pragul úcolii, dar când vom avea de
pregătit temele cred că o voi ajuta pentru că
va avea nevoie de mine pentru a face primii
paúi în lumea cunoaúterii”.
Natalia Rusu, 30 de ani: „O ajut, dar o las
mai mult să-úi facă temele de sinestătător”.
Svetlana, 42 de ani: „Neapărat îl ajut ”.
Nadejda, 34 de ani: „Îl ajut acolo unde
nu s-a descurcat singurel úi îl las dacă sunt
convinsă că a înĠeles ce se cere de la el. Din
păcate a rămas dependent de ajutor úi nu îl pot
învăĠa să studieze de sinestătător”.
Berbeca, 46 de ani: „Eu cred că este avan-
tajos să-Ġi ajuĠi copilul uneori la tema de acasă,
dar cel mai mare dezavantaj e faptul că el se
deprinde că mama îi face lecĠiile úi apoi stă úi
aúteaptă totul de-a gata”.
COPILUL MEU ESTE O MINUNE
Copiii sunt cele mai dulci ¿inĠe pe care un părinte le poate avea în grija sa. Este minunat
când vezi privirile lor dulci úi pline de lumină. DorinĠa de viaĠă, de frumos te molipseúte
instantaneu. Nu întâmplător copiilor le-a fost dedicată o mare parte din poeziile marilor
scriitori. Walt Disney regizor, scenarist úi scriitor american spune că cea mai valoroasă
resursă naturală a noastră o reprezintă minĠile copiilor noútri, care deseori dezvoltă în adulĠi
noi orizonturi.
Daniela Iancu, 26 de ani: „Am învăĠat
de la copilul meu să ¿u mai răbdătoare, mai
îndrăzneaĠă, mai descurcăreaĠă, să-mi ating
scopul dorit. Am învăĠat să conving oamenii
să-úi Ġină copiii în familie, să se gândescă
că aceúti copii au nevoie de noi mai mult
decât orice pe lume. Am învăĠat de la copil
cum trebuie să discut cu mai multe mame să
aibă grijă de copilul lor. Am învăĠat să dau
speranĠă copiilor”.
Ana Moisei, 43 de ani: „Am învăĠat să
¿u puternică úi să am mai multă încredere în
ziua de mâine. Am învăĠat că lumea nu e la
fel úi cu aceasta trebuie să ne obiúnuim úi să
ne acomodăm situaĠiei date. Am învăĠat să ¿u
mai bună úi mai răbdătoare”.
Svetlana Coroi, 40 de ani: „Cred că am
învăĠat să ofer atenĠie”.
Svetlana Falinciuc, 42 de ani: „Am doi
copii: o fetiĠă úi un băiat. Când am crescut ¿ica
mai mare, îmi părea că sunt foarte pricepută
la crescut copii, dar nascându-l pe Andrei am
înĠeles că trebuie să ¿u puternică ca să învăĠ
multe pentru al ajuta să se dezvolte în toate
direcĠiile. Dacă nu ar ¿ fost el nu aú ¿ învăĠat
să ¿u un om mai bun, mai cinstit, mai curat
suÀeteúte”.
Nadejda ùamanov, 34 de ani: „Am învăĠat
să iubesc”.
Tatiana Caireac, 48 de ani: „Optimism,
încredere úi bună dispoziĠie”.
Rubrică susĠinută de Anastasia SERACIOV

22. 22
FARMACIAVERDE
Tusea convulsivø
TUSEA CONVULSIVĂ este o infecĠie acută a căilor respiratorii, foarte contagioa-
să, cauzată de Bordetella pertussis. Este caracterizată prin accese paroxistice de tuse
spastică.
AfecĠiunea este foarte periculoasă pentru copii sub un an, la care rata mortalităĠii
în cazul tusei convulsive este foarte mare datorită complicaĠiilor respiratorii. De aceea
vaccinarea antipertussis se recomandă a se administra la vârsta de 2 luni, cu rapel
(revaccinare cu scopul de a prelungi imunitatea obĠinută printr-o vaccinare anterioară)
la 4-6-12 úi 30-35 luni.
Simptome:
Perioada de incubaĠie este de 7-14 zile
(maximum 21 de zile). Tusea convulsivă
evoluează în trei stadii.
Stadiul cataral. Se caracterizează prin
simptomatologie blândă, asemănătoare gri-
pei: iniĠial, copilul pare a avea o simplă
răceală, cu rinoree (îi curge nasul), lacri-
mare, strănut, febră úi tuse iritativă, de
obicei uúoară sau moderată. Acest stadiu
durează 1-2 săptămâni úi bolnavul este
foarte contagios în această fază.
Stadiul paroxistic. Tusea progresează,
stadiul al doilea ¿ind caracterizat de accese
de tuse paroxistică, care se termină cu o
inspiraĠie prelungită, zgomotoasă. Datorită
lipsei de oxigen copilul devine cianotic.
Acest stadiu poate dura 1-6 săptămâni, dar
se poate prelungi până la 10 săptămâni. La
sugar inspiraĠia zgomotoasă poate lipsi, ¿-
ind înlocuită de apnee prelungită, în cursul
căreia pot surveni convulsii.
ConvalescenĠa. Al treilea stadiu este cel
de convalescenĠă, care durează 2-4 săptă-
mâni úi se caracterizează printr-o descreú-
tere gradată a simptomatologiei paroxistice.
ComplicaĠiile respiratorii sunt cele mai
frecvente: as¿xia (mai ales la copii mici),
complicaĠii pulmonare (pneumonia). Com-
plicaĠiile nervoase pot cauza paralizie, intâr-
ziere mentală. Frecvent poate apărea otita.
Tratament:
Spitalizarea este recomandată mai ales
în cazul copiilor mici, cu formă gravă
de boală. Tratamentul cu antibiotice chiar
dacă nu modi¿că cursul bolii previne in-
fecĠiile bacteriene secundare. Cele mai
frecvente antibiotice utilizate în tratamentul
tusei convulsive sunt: tetraciclinele, ma-
crolidele (eritromicina) úi cloramfenicolul.
Modul cel mai mult e¿cace de a preve-
ni tusea convulsivă este vaccinarea anti-
pertussis. În majoritatea Ġărilor din lume,
vaccinul antipertussis se administrează
concomitent cu vaccinul antidifteric úi
antitetanic (DTP). Deoarece rata morta-
lităĠii este foarte mare la copii sub vârsta
de 1 an, vaccinul se administrează de la
vârsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 si 30-
35 luni.
Mod de transmitere:
AfecĠiunea se transmite foarte uúor
de la o persoană la alta, prin picături
exteriorizate în aer în timpul acceselor
de tuse sau prin strănut. Izvorul de in-
fecĠie este bolnavul cu tuse convulsivă.
Contagiozitatea este foarte mare úi începe
la 7 zile dupa expunere úi sfârúeúte la 3
săptămâni de la debutul tusei. Majoritatea
persoanelor expuse microbului contrac-
tează boala.

23. PpP nr. 4 (53) 23
PAGINADESUFLET
O după-amiază în parc
Din ciclul „Supă de pui pentru suÀet”, doresc să vă împărtăúesc úi vouă o
mică porĠie din povestirile pentru mângâierea inimii úi inviorarea suÀetului:
Trăia cândva un băieĠel care dorea
să-l cunoască pe Dumnezeu. El útia
că era cale lungă până la El, aúa că
îúi îndesă geanta cu napolitane úi cu
6 cutii de suc, pornind astfel la drum.
Trecând pe lângă 3 blocuri, el întâlni
în cale o bătrână. Stătea în parc úi se
uită la niúte porumbei. BaieĠelul se
aúeză lângă ea úi îúi deschise geanta.
Când era pe punctul să desfacă o cutie
de suc, observă că bătrâna părea Àă-
mândă, aúa că îi oferi o napolitană. Ea
o acceptă recunoscătoare úi îi zâmbi.
Zâmbea atât de frumos, încât băiatul
dori s-o vadă úi mai fericită, astfel că
îi oferi o cutie de suc. Ea îi zâmbi din
nou. Băiatul era atât de încântat!
Ei petrecură împreună după-amia-
za, mâncând úi zâmbindu-úi unul al-
tuia, fără însă să scoată vreodată un
cuvânt.
Dar când începu să se însereze,
băiatul se simĠi atât de obosit încât
se ridică în picioare ca să plece acasă.
Înainte de a mai face câĠiva paúi, se
intoarse în fugă la bătrână úi o îm-
brăĠiúă cu drag. Ea îi darui cel mai
generos zâmbet din lume.
Când baiatul deschise puĠin mai
târziu uúa casei, mama sa a fost sur-
prinsă să vadă pe chipul lui o mână
extraordinară de bucurie.
Ea îl întrebă: Ce-ai făcut astăzi de
eúti aúa de bucuros? Iar el îi răspunse:
Am luat masa cu Dumnezeu. Dar îna-
inte ca mama lui să poată răspunde, el
adaugă: ùi stii ceva? Are cel mai frumos
zâmbet pe care l-am văzut vreodată!
Între timp, bătrâna(úi ea radiind
de bucurie), se întoarce acasă. Fiul
ei a fost úi el surprins de aura de
pace ce se citea pe chipul ei, motiv
pentru care o întrebă: Mamă, ce-ai
făcut astăzi de eúti aúa de fericită?
Ea răspunse: Am mâncat napolitane
în parc, cu Dumnezeu! Dar înainte ca
¿ul său să poata riposta, ea adaugă: ùi
stii ceva? Este mult mai tânăr decât
mă aúteptam.”
de Julie A. Manhan

24. 24