Curs mc 5_2011[1]

Master complementar, anul I zi
CURS NR. 5

2.1.6. Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului
Decontările cu bugetul statului iau naştere datorită obligaţiilor entităţii de a vira statului
impozit pe profit, TVA, accize, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Impozitul pe profit este datorat de toate entitățile economice care obţin profit din
activităţi economice. Pentru calculul impozitului pe profit este necesară determinarea
profitului impozabil (rezultat fiscal profit), care se calculează ca diferenţă între veniturile
realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.1
Cota generală de impozit pe profit este de 16% care se aplică asupra profitului
impozabil.2
Calculul impozitului pe profit şi înregistrarea obligaţiei se fac trimestrial, în funcţie de
profitul realizat, cumulat de la începutul anului. Evidenţa decontărilor cu bugetul statului
privind impozitul pe profit datorat se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul II 4411
„Impozitul pe profit”.
Înregistrarea obligaţiei de plată a impozitului pe profit presupune următoarele articole
contabile:

691 „Cheltuieli cu = 4411 „Impozitul pe profit” Valoarea Valoarea
impozitul pe profit” impozitului pe impozitului pe
profit datorat profit datorat
Înregistrarea impozitului pe profit datorat
121 „Profit sau = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe Valoarea Valoarea
pierdere” profit” impozitului pe impozitului pe
profit datorat profit datorat
Închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, general, neutru, unic, ce va fi plătit
în mod fracţionat, în toate fazele circuitului economic, pentru a fi suportat de consumatorul
final. Conform Codului fiscal, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind
operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:3
Ø operaţiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare
de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
Ø locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în
România;
Ø livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă,
aşa cum este definită ea de prevederile Codului fiscal;
Ø livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile
economice prevăzute de lege.
Cota standard de TVA este de 24%, iar cota redusă este de 9% sau 5%4.

1
*** Norme metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului
României nr.44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.112/6.02.2004., art.19
2
*** O.U.G. nr 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1281/30.12.2004, art. 17.
3
*** Legea 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii 571 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 662/01.08.2006, pct. 85.
4
Cota redusă de taxă de 5% prevăzută la art. 140 alin. (21) din Codul fiscal se aplică numai pentru livrarea, astfel cum este
definită la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv pentru terenul pe care este
construită locuinţa.
suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri, anul univ. 2011-2012, 1
titular- prof. univ. dr Iuliana Georgescu

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Operaţiunile impozabile se împart în:
ü operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cota standard sau cota redusă, după caz;
ü operaţiuni scutite cu drept de deducere pentru care nu se datorează TVA, dar este
permisă deducerea TVA datorate sau plătite pentru bunurile şi serviciile
achiziţionate;
ü operaţiuni scutite fără drept de deducere pentru care nu se datorează TVA şi nici
nu este permisă deducerea TVA datorate sau plătite pentru bunurile şi serviciile
achiziţionate;
ü operaţiuni de import şi achiziţii intracomunitare scutite de TVA .
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în
baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei
taxe poate fi amânată. Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile
legale necesare pentru exigibilitatea taxei. În cazul existenţei unui decalaj între faptul
generator şi exigibilitate evidenţa TVA se ţine distinct. Reflectarea în contabilitate a TVA se
face cu ajutorul următoarelor conturi:
§ 4426 “TVA deductibilă” este un cont de activ, care reflectă taxa aferentă
cumpărărilor de bunuri şi servicii ;
§ 4427 “TVA colectată” este un cont de pasiv, care reflectă taxa aferentă bunurilor
livrate sau serviciilor prestate;
§ 4423 “TVA de plată” este un cont de pasiv, care reflectă taxa pe valoarea adăugată
datorată bugetului de stat ;
§ 4424 “TVA de recuperat” este un cont de activ, care reflectă taxa pe valoarea
adăugată de recuperat de la bugetul statului ;
§ 4428 “TVA neexigibilă” evidenţiază TVA neexigibilă rezultată din vânzările şi
cumpărările de bunuri, lucrările şi serviciile cu plata în rate şi a celei incluse în preţul de
vânzare cu amănuntul la unităţile ce ţin evidenţa mărfurilor la acest preţ, precum şi TVA
aferentă cumpărărilor sau livrărilor pentru care nu s-a primit, respectiv nu s-a întocmit factura.
După caz, contul poate fi de activ sau de pasiv
Conturile 4426 “TVA deductibilă” şi 4427 “TVA colectată” nu prezintă sold final, la
sfârşitul lunii.
Cu ocazia întocmirii decontului de TVA (de regulă lunar), se stabileşte dacă societatea
comercială are de plătit sau de recuperat TVA, comparând totalul TVA colectată (preluat din
jurnalul pentru vânzări) cu totalul TVA deductibilă (preluat din jurnalul pentru cumpărări).
Situaţiile posibile sunt:
Ø TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată (deoarece vânzările au un
volum mai redus decât cumpărările ori vânzările s-au făcut la export), atunci
creanţa este mai mare decât datoria şi diferenţa dintre ele este o creanţă reflectată
ca TVA de recuperat∗;
Ø TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă (deoarece cumpărările au un
volum mai redus decât vânzările), atunci datoria este mai mare decât creanţa şi
diferenţa dintre ele este o datorie reflectată ca TVA de plată.

Aplicaţii privind contabilitatea decontărilor cu bugetul statului
Aplicaţia 1
O societate comercială prezintă la 31 martie exerciţiul N următoarea situaţie privind
elementele de calcul ale impozitului pe profit:
• venituri totale cumulate 34 000 lei

∗
normele fiscale folosesc pentru această situaţie denumirea de suma negativă a taxei pe valoarea adăugată


• cheltuieli totale cumulate 12 000 lei
• cheltuieli nedeductibile cumulate 2 500 lei
• venituri neimpozabile cumulate 1 200 lei

Rezultatul fiscal cumulat = 34 000 – 12 000 + 2 500 – 1 200 = 23 300 lei
Impozitul pe profit datorat la 31 martie = 23 300 X 16 % = 3 728 lei.
Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit datorat la 31 martie exerciţiul N
presupune întocmirea următoarelor articole contabile :

1. Înregistrarea impozitului pe profit datorat
1
691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 4411 „Impozitul pe profit” 3 728 3 728
Înregistrarea impozitului pe profit datorat

2. Înregistrat închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”
2
121 „Profit sau pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” 3 728 3 728

Închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

3. Achitarea impozitului pe profit aferent trimestrului I
3
4411 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 3 728 3 728
Achitarea impozitului pe profit aferent trimestrului I

Aplicaţia 2
O societate comercială plătitoare de TVA prezenta, la sfârşitul lunii martie exerciţiul
200N următoarea situaţie a conturilor de TVA:
§ TVA deductibilă = 2 580 lei
§ TVA colectată = 2 280 lei
La sfârşitul lunii aprilie exerciţiul 200N, la aceeaşi societate comercială situaţia din
conturile de TVA se prezenta astfel:
§ TVA deductibilă = 5 700 lei
§ TVA colectată = 6 640 lei
Înregistrarea în contabilitate a deconturilor de TVA pentru lunile martie şi aprilie 200N,
compensarea TVA de recuperat cu TVA de plată şi achitarea diferenţei de TVA datorată se
prezintă astfel:

1. Înregistrat TVA de recuperat conform decontului întocmit la sfârşitul lunii martie
200N
1
% = 4426 “TVA deductibilă” 2 580
4427 “TVA colectată” 2 280
4424 „TVA de recuperat” 300
Înregistrat decontul de TVA întocmit la sfârşitul lunii martie 200N

2. Înregistrat TVA de plată conform decontului întocmit la sfârşitul lunii iunie 200N
2
4427 “TVA colectată” = % 6 640
4426 “TVA deductibilă” 5 700
4423 „TVA de plată” 940


Înregistrat decontul de TVA întocmit la sfârşitul lunii aprilie 200N

3. Înregistrat compensarea parţială a TVA datorată în luna aprilie cu TVA de recuperat
din luna martie exerciţiul 200N
3
4423 „TVA de plată” = 4424 „TVA de recuperat” 300 300
Înregistrat compensarea TVA datorată cu TVA de recuperat din luna
precedentă

4. Înregistrat plata diferenţei de TVA datorată
4
4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 640 640
Înregistrat plata diferenţei de TVA datorată

2.1.7. Contabilitatea operaţiunilor privind trezoreria
Într-o relaţie de decontare (încasare sau plată ca urmare a unor relaţii comerciale sau
necomerciale) părţile se numesc generic debitor şi creditor.5 Debitorul este titularul unei
datorii, adică acea persoană fizică sau juridică ce a primit bunuri, servicii sau sume de bani de
la un creditor, având obligaţia de a le restitui la scadenţă. În mod corespunzător, creditorul
este titularul unei creanţe generate de acordarea unui împrumut, vânzarea unor bunuri sau
prestarea de servicii pe credit. Prin urmare, creditorul este persoana care avansează temporar
şi condiţionat debitorului o valoare economică, pentru care va primi ulterior un echivalent
valoric sau o contraprestaţie.6
În condiţiile contabilităţii de angajamente, contabilitatea datoriilor şi creanţelor se
derulează, pentru fiecare în parte, în două etape:
§ în cazul datoriilor: se înregistrează mai întâi angajamentul şi apoi plata acestuia;
§ în cazul creanţelor: se înregistrează mai întâi creanţa şi apoi încasarea ei.
În prima etapă, în operaţiunile de achiziţii pe credit se înregistrează datoriile faţă de
furnizorii care devin creditori, iar în operaţiunile de vânzări pe credit se înregistrează
creanţele faţă de clienţii care devin debitori.
Următoarea etapă corespunde plăţii datoriilor, respectiv încasării creanţelor, ceea ce
conduce la stingerea lor.
Încasările şi plăţile legate de activitatea de exploatare se pot face în numerar sau prin
virament bancar. Evidenţa fluxurilor băneşti în numerar se ţine cu ajutorul contului sintetic de
gradul I 531 „Casa”, care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
§ 5311 „Casa în lei”;
§ 5314 „Casa în valută”.
Încasările şi plăţile peste plafoanele prevăzute de lege se efectuează prin intermediul
conturilor de disponibil. Evidenţa fluxurilor băneşti prin conturile curente la bănci se ţine cu
ajutorul contului 512 “Conturi curente la bănci” care se dezvoltă pe următoarele conturi
sintetice de gradul II:
§ 5121 “Conturi la bănci în lei”;
§ 5124 “Conturi la bănci în valută”;
§ 5125 “Sume în curs de decontare”.
Acreditivul reprezintă forma de decontare prin care plăţile se efectuează pe măsura
livrării bunurilor, efectuării lucrărilor sau prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată din

5
Georgescu, I., Macovei, C. I., Berheci, M., Contabilitatea firmei, Editura Junimea, Iaşi, 2003, p. 176.
6
Horomnea, E., Lexicon contabil-financiar armonizat cu Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de
Contabilitate, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p.64, 67.


disponibilităţile băneşti ale plătitorului, care este pusă la dispoziţia terţilor la unitatea bancară
unde aceştia îşi au deschis contul. Contul care evidenţiază acreditivele deschise este 541
“Acreditive” care se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II astfel:
§ 5411 “Acreditive în lei”;
§ 5412 “Acreditive în valută”.
Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării
unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate cu ajutorul contului
542 „Avansuri de trezorerie”. Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit
legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi 461
„Debitori diverşi” sau contul de creanţe în legătură cu personalul 4282 „Alte creanţe în
legătură cu personalul”, în funcţie de natura creanţei.
Transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între
conturile la bănci şi casieria persoanei juridice se înregistrează în contabilitate cu ajutorul
contului 581 “Viramente interne”. De regulă, acest cont nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
Conturile care reflectă mijloace băneşti sub formă de numerar sau din conturile
deschise la bănci funcţionează după regula conturilor de activ, înregistrând în debit încasările
şi în credit plăţile.
Dintre documente justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor de încasări şi plăţi reţinem:
Ø chitanţa este documentul care justifică depunerea unei sume în numerar la casierie
şi pentru înregistrarea în registrul de casă;
Ø dispoziţia de încasare/plată către casierie poate fi utilizată, aşa cum arată
denumirea, atât ca dispoziţie dată casierului pentru încasarea unor sume, cât şi ca dispoziţie
către casierie pentru achitarea în numerar a unor sume (acordarea unor avansuri pentru
cheltuieli de deplasare sau pentru procurarea de bunuri etc.);
Ø registrul de casă este documentul de înregistrare operativă a încasărilor şi
plăţilor în numerar, efectuate prin casieria unităţii pe baza actelor justificative. Se întocmeşte
zilnic şi permite stabilirea soldului de casă;
Ø extrasul de cont este documentul eliberat de bancă, care prezintă pentru o
anumită perioadă, încasările şi plăţile efectuate prin contul respectiv, precum şi soldul
disponibilităţilor existente la sfârşitul perioadei la care se referă;
Ø monetarul serveşte ca document justificativ pentru evidenţierea, la
sfârşitul zilei, a numerarului încasat de către unităţile de comercializare cu amănuntul a
mărfurilor; pe baza lui se predă numerarul încasat către casieria centrală a unităţii.

Aplicaţie privind contabilitatea operaţiunilor de trezorerie
Într-o perioadă de gestiune, o societate comercială realizează următoarele operaţiuni
de încasări şi plăţi, a căror înregistrare în jurnal se prezintă astfel:
1.Se ridică de la bancă suma de 5 000 lei pentru plata avansurilor din salarii
1
5311 “Casa în lei” = 581 “Viramente interne” 5 000 5 000
Conform cecului de numerar, se ridică de la bancă suma de 5 000 lei
pentru plata avansurilor chenzinale

2.Înregistrat plata în numerar a avansurilor din salarii
2
425 “Avansuri acordate = 5311 “Casa în lei” 5 000 5 000
personalului”
Se înregistrează plata avansurilor din salarii pe baza semnăturilor din
listele de avans, în valoare totală de 5 000 lei


3. Înregistrat încasarea de numerar din vânzarea cu amănuntul a mărfurilor
3
5311 “Casa în lei” = % 3 100
707 “Venituri din vânzarea 2 500
mărfurilor”
4427 “TVA colectată” 600
Conform monetarului, se înregistrează încasarea sumei de 3 100 lei
din vânzarea cu amănuntul a mărfurilor

4.Se depune la bancă, pe baza foii de vărsământ, suma încasată din vânzarea cu
amănuntul a mărfurilor
4
581“Viramente interne” = 5311“Casa în lei” 3 100 3 100
Se depun la bancă, pe baza foii de vărsământ, sumele încasate cu o zi
în urmă din vânzarea cu amănuntul a mărfurilor

5.Se înregistrează ridicarea de la bancă, conform extrasul de cont, a sumelor aferente
avansurilor chenzinale
5
581“Viramente interne” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 5 000 5 000
Se ridică de la bancă extrasul de cont prin care se confirmă
operaţiunea de ridicare de către casier a sumelor aferente avansurilor
din salarii

6.Se înregistrează deschiderea unui acreditiv
6a
5411 “Acreditive în lei” = 581 “Viramente interne” 7 000 7 000
Se deschide un acreditiv în valoare de 7 000 lei
6b
581 “Viramente interne” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 7 000 7 000
Se primeşte extrasul de cont prin care se confirmă virarea sumei din
contul de disponibil în acreditivul deschis

7. Se achită obligaţia faţă de un furnizor din acreditivul deschis.
7
401 “Furnizori” = 5411 “Acreditive în lei” 4 880 4 880
Se achită obligaţia faţă de un furnizor "F" din acreditivul deschis,
valoarea obligaţiei fiind, conform facturii emise, de 4 880 lei

8. Se înregistrează acordarea unui avans de trezorerie angajatului N în vederea
efectuării unei deplasări
8
542 “Avansuri de trezorerie” = 5311 “Casa în lei” 200 200
Acordarea unui avans de trezorerie angajatului N, în sumă de 200
lei, în vederea efectuării unei deplasări

9. Înregistrat decontul de cheltuieli prezentat de angajatul N, la întoarcerea din
deplasare



9
% = 542 “Avansuri de - 195
625 “Cheltuieli cu deplasări, trezorerie” 60
detaşări, transferări”
624 “Cheltuieli cu transportul de 45
bunuri şi personal”
628 “Cheltuieli cu alte servicii 76
executate de terţi”
4426 „TVA deductibilă” 14
Înregistrat decontul de cheltuieli prezentat de angajat, la întoarcerea
din deplasare, astfel:
§ diurnă: 3 zile* 20 lei = 60 lei;
§ cazare (pentru care prezintă factura şi chitanţa): 90 lei, din
care 14 lei reprezintă TVA (cota 9%);
§ transport (pentru care prezintă bilete de transport): 45 lei.
Total 195 lei

10. Depunerea la casierie a diferenţei necheltuite din avansul de trezorerie
acordat
10
5311 “Casa în lei” = 542 “Avansuri de trezorerie” 5 5
Depunerea la casierie, conform dispoziţiei de încasare şi chitanţei, a
diferenţei necheltuite de 5 lei.



Curs mc 5_2011[1]

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (17)

Destaque

Destaque (8)

Semelhante a Curs mc 5_2011[1]

Semelhante a Curs mc 5_2011[1] (20)

Mais de anad1979

Mais de anad1979 (8)

Curs mc 5_2011[1]