Prezentarea despre Biblioteca comunala Recea si Scoala cu clasele I-VIII Sasar, Maramures pregatita pentru ANBPR, 2009. De Rodica Babut.

1. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL BIBLIOTECĂ - ŞCOALĂ Proiecte de parteneriat educaţional Biblioteca Comunal ă Recea - Şcoala cu clasele I-VIII Săsar

3. Un loc special în peisaj îl ocupă şi computerul. Fascinaţia pe care o exercită miraculosul aparat pune în umbră orice vagă înclinaţie spre experienţa cărţii. O excepţie „educaţională" o constituie Internetul. Explicaţia succesului este simplă. Oferta întruneşte cumulativ trei condiţii: este atractivă, spectaculoasă şi nu cere un efort mental special. Î n faţa acesteia, alternativa lecturii păleşte.

4. Dar, pe de altă parte, ce-ar însemna, în epoca actuală, transmiterea cunoştinţelor, a informaţiilor, a creaţiilor literare, ce ar fi învăţământul însuşi, instruirea la toate nivelurile fără textul scris, fără citire, fără lectură?

6. Pentru început elevii au fost îndrumaţi să descopere universul bibliotecii, au descoperit cum este organizată aceasta . În acest scop au efectuat o vizită, nu oarecare, ci cu un anume scop la bibliotecă.

7. Activităţile desfăşurate în bibliotecă au avut ca scop orientarea în spaţiul bibliotecii, informarea cu privire la fondul de carte existent, organizarea pe domenii, ordine alfabetică, înregistrarea cărţilor, drepturile şi responsabilităţile utilizatorului .

9. Un exerciţiu util a fost cel de sortare a cărţilor dintr-o serie de materiale (periodice, alte materiale), cele care sunt cărţi , separate de cele care nu sunt cărţi. Apoi sortarea a cărţilor după tip: cele are sunt de poveşti, de poezii, cărţi de ştiinţe, albume, dicţionare etc. Viitorul cititor a avut ocazia să observe diversitatea informaţiei pe care o oferă cărţile. Este momentul în care copiii pot afla despre alcătuirea cărţii: coperţi, file, pagini, despre ce informaţii găsesc pe coperţile cărţii.

10. Pentru a-l apropia d e carte au urm at exerciţii care pun în evidenţă rolul titlului : pe o masă au fost împrăştiate diferite cărţi. Sarcina copiil or a fost de a alege câte o carte, de exemplu, care are pe copertă un animal, care are în titlu un anumit cuv ânt , care are un nume în titlu etc. Au urmat discuţii despre ce informaţii ne oferă titlul unei cărţi.

11. Un joc atractiv se poate face punând cărţile cu titlurile la vedere. Fiecare elev îşi alege o carte. Bibliotecara sau învăţătoarea citeşte o poveste care include titlurile cărţilor. În timp ce se citeşte, copilul care are cartea cu titlul respectiv o ridică.

12. D upă exerciţii care îl fac pe copil să ia cartea în mână, urmează cele care îl fac să o deschidă: fiecare copil îşi alege de pe masă o carte, apoi motivează alegerea acesteia şi face predicţii referitoare la conţinutul cărţii. Aceste predicţii se consemnează, urmând a fi verificate de elev în timp ce va citi acea carte.

13. Când elevii sunt mai mari î i punem să citească prima pagină, pe cea de la mijloc şi pe cea de la sfârşit, urmând ca ei să facă predicţii referitoare la conţinutul cărţii.

14. Un alt tip de exerciţiu este cel de a prezenta copii ale coperţilor unor cărţi şi o copie a unei pagini interioare, urmând ca elevii să “reconstituie” cărţile. Este un exerciţiu util de citire conştientă în care copilul este pus în situaţia de a face analogii, comparaţii. Pentru a stârni interesul asupra conţinutului cărţii î i dăm o listă cu propoziţii incomplete care va fi completată pe măsură ce elevul citeşte cartea. Exerciţiul poate avea şi alte formulări: propoziţii adevărate sau false referitoare la unele evenimente prezentate în carte, la unele personaje etc.

15. Cercetările în scopul verificării capacităţilor (abilităţilor) de lectură ale copiilor s-au orientat în principal în trei direcţii – corectitudine, viteză de lectură şi înţelegerea ei. Copilul trebuie să-şi cunoască capacităţile de lectură şi să-şi verifice comportamentul de lectură. Am introdu s acum exerciţii - concurs de citire rapidă (cine citeşte mai multe cuvinte în decurs de 1 minut), conştientă (elevul care a citit trebuie să pună o întrebare colegilor referitoare la conţinutul textului citit).

16. După lectura cărţii (sau lucrării) în întregime, copilul şi-a format despre ea o imagine unitară, de ansamblu. În funcţie de această imagine, el îşi defineşte atitudinea faţă de carte şi de autor. E momentul să insistăm asupra dezvoltării deprinderii ca, după terminarea lecturii, elevul să reflecteze asupra ei. Un exerciţiu util în această fază este următorul: completarea unor fişe cu propoziţii incomplete, exerciţii tip grilă / cu alegerea multiplă sau adevărat / fals sau jocul „Cine a spus asta?” (cu replici celebre din lucrări bine cunoscute, copiii trebuind să identifice numele personajului, titlul piesei, autorul ei) exerciţii prin care îşi pot verifica capacitatea de receptare şi înţelegere a textului citit.

18. Biblioteca are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze gustul propriu de lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii. Bibliotecarul şi dascălul trebuie să ghideze lectura, această călătorie a copiilor în lumea textului, astfel încât fiecare dintre ei să ajungă la o înţelegere personală a textului discutat.