1. www.cursuri-parenting.ro contact@cursuri-parenting.ro 0744 291 876
www.cursuri-parenting.ro
0744 291 876
București
CUM GESTIONĂM CRIZELE DE FURIE ALE COPIILOR?
Autor: Aware Parenting Instructor, Mihaela Berechet
Se îndoaie de spate, își ține picioarele de parcă
ar fi din spaghetti fierte, plânge de mama
focului, aruncă cu obiecte, lovește cu
picioarele, urlă ca din gură de șarpe… Vă este
cu siguranță cunoscut scenariul, mai ales dacă
aveți un copil care are o vârstă aproape de cea
de-a doua aniversare. Acestea sunt semnele
unei adevărate crize progresive de furie. Nu
este tocmai distractiv pentru tine ca părinte sau
persoană în a cărei grijă este copilul care se
prelinge pe scara rulantă. Judecând după
privirile celorlalți, nici pentru audiență nu este
tocmai o imagine placută. De multe ori, am
auzit (din păcate) punându-se unui astfel de
copil eticheta de “obraznic” sau “agresiv”.
Unde se întâmplă criza de furie? Se poate
întâmpla acasă, la doctor, în mijloacele de
transport în comun, în supermarket, în biserică
în timp ce preotul oficiază căsătoria celor mai
buni prieteni sau când ești într-o vizită de
obligație la cei mai sobri oameni de pe planetă.
Cu alte cuvinte, crizele de furie se pot întâmpla
ORIUNDE.
Când copilul tău are o criză de furie în public,
există un element de stânjeneală în plus pe care
noi ca părinți îl simțim. De multe ori, credem că
a fi un părinte bun înseamnă a avea un copil
obedient, ce nu ne iese din vorbă niciodată, așa
că ne imaginăm că acesta este standardul după
care toți ceilalți ne judecă. Dar așa cum James
Lehman a zis: ”Nu ești un cititor de gânduri.
Dacă încerci să îți imaginezi ce gândesc ceilalți,
95% din cazuri vei citi ceva negativ. Asta pentru
că de fiecare dată când noi avem emoții
negative, interpretăm percepțiile celorlalți
asupra noastră ca fiind negative”.
Cum ne simțim noi și de ce crizele de furie sunt
atât de dificil de coordonat chiar și de adulți?
În primul rând, pentru că sunt zgomotoase,
enervante și chiar jenante. În plus, considerăm
adesea că este în descrierea jobului nostru de
părinți să ne ”determinăm” copiii să se
comporte într-un mod cât mai puțin deranjant
pentru ceilalți. Iar dacă nu putem face asta, ne
simțim ineficienți. Și pentru că ne imaginăm că
cei din jur ne judecă, devenim din ce în ce mai
jenați, mai anxioși sau poate chiar furioși la
rândul nostru cu fiecare clipă care trece și copilul
nu se liniștește. Ne simțim confuzi și lipsiți de
putere sau chiar exasperați.
Unii părinți mă întreabă dacă existe metode de a
opri criza de furie. Nu cred ca există așa ceva –
2. www.cursuri-parenting.ro contact@cursuri-parenting.ro 0744 291 876
www.cursuri-parenting.ro
0744 291 876
București
cred că este natural pentru copii să-și manifeste
emoțiile, chiar și pe cele extreme. Până și noi, ca
adulți, uneori ne pierdem cu firea în fața copiilor
noștri când aceștia au o criză de furie.
Maturizarea înseamnă până la urmă și a învăța
să îți gestionezi emoțiile într-un mod mai
eficient, iar acest lucru este un proiect pe viață.
Pentru a minimiza efectele unei crize de furie si
pentru a identifica metode de a o gestiona,
energia noastră trebuie să se concentreze pe a
înțelege ce se întâmplă cu copilul și de ce
ajunge să aibă astfel de manifestări. Copilul
este expus unor emoții și sentimente pe care nu
numai că nu le poate identifica și uneori nici nu
le poate verbaliza, dar nici măcar nu înțelege de
ce i se întâmplă. Prin urmare, nu știe cum să le
gestioneze. De aceea, primul pas este să îi
confirmăm că ceea ce simte nu este greșit ci este
o emoție firească umană și, mai ales, este parte
din fiecare din noi. De asemenea, putem să-i
mărturisim copilului că și noi, adulții, ne
înfuriem din când în când, dar modul în care
reacționăm în momente de furie este ceea ce face
diferența.
Cum reacționăm noi, ca părinți sau persoană în
a cărei grijă este copilul la o astfel de criză de
furie, este extrem de important și servește ca
model comportamental pentru copil. În primul
rând, ar trebui să ne amintim ca aceste crize de
furie nu sunt o reflecție a abilităților noastre de
părinți, ci pur și simplu avem lângă noi un copil
ce a acumulat frustrări pe parcursul uneia sau
mai multor zile. Aceasta criză de furie este și
semnul că în preajma noastră copilul se simte
confortabil pentru a-și manifesta emoțiile, iar
copilul are nevoie ca părintele (sau adultul în
îngrijirea căruia se află) să îl ajute să gestioneze
acest tip de emoție. De multe ori, în spatele crizei
de furie sunt sentimente de frică, teamă,
neputință sau chiar suferință. Abordarea
părintelui trebuie să fie de susținere, însoțită de
calm și răbdare, cu dorința sinceră de a-l ajuta pe
copil să identifice ceea ce simte și să se elibereze
de furia acumulată, iar pe termen lung să îl ajute
să se dezvolte armonios din punct de vedere
emoțional. În momentul în care noi țipăm sau
cedăm nervos, ne eliberăm propriul stres, în loc
să ne ajutăm copilul să își dezvolte auto-
controlul.
Ce să faci când copilul manifestă crize de furie?
Rezumă-te la elementele de bază: primul lucru
pe agendă este să te menții pe tine sub control,
în loc să încerci să ții copilul sub control.
Amintește-ți că rolul tău este să fii „ancora” ce
menține barca stabilă în larg, nu furtuna care o
scufundă. Nu vei putea să faci acest lucru în
condițiile în care tu însuți ești nervos. De aceea,
acest pas este esențial în proces, iar modul în
