1. OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevului faţă de învăţare şi
activitatea şcolară în general
Observaţia este „una din metodele de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în
consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament
individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion
Holban, „Cunoaşterea elevului: sinteză a metodelor”).
Observaţia asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul
analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-adevăr
comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.
Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra
prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează
performanţa elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele
proprii, adaptabilitatea etc.
Deoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să
notăm în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica
observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la
care ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. De exemplu, dacă am notat
“vociferează în clasă” în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul “nu ştie să
comunice cu ceilalţi”. Este posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost surescitat sau
supărat. Notarea comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte
particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de
regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în
ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie
nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect
care să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în
perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali.
Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale
copilului (de ex., “vorbeşte neîntrebat”, “pune întrebări” etc).

2. Este important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele
observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este “cunoaşte şi foloseşte în mod
corespunzător culorile”, în timp ce “are înclinaţii spre pictură” este prea general pentru a fi
relevant.
După fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare
ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei
observaţiei:
 Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în
funcţie de anumite aspecte urmărite.
 Utilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite:
1.
Comportament Dată Comentarii / interpretare
2.
Comportament Dată Frecvenţă Durată Intensitate Context
3.
Itemii din fişă Descrierea detaliată a
comportamentului
Momentul aproximativ al
apariţiei/frecvenţă
4.
Domeniu de dezvoltare Comportament Dată

3. CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE:
 Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea concretă a diferitelor manifestări
comportamentale ale copilului, precum şi a contextului comportamentului.
 Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu
şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.
 Spre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct
interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
 Este indispensabilă pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic, atât ca metodă de
sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode.
 Este o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile
motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.
 Este necesară atunci când evaluarea scrisă sau orală furnizează informaţii incomplete.
 Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale complexe, care implică:
oO derulare în timp
oExistenţa anumitor faze
oUn plan de desfăşurare.
ETAPELE OBSERVĂRII
Pregătirea în vederea
observării:
Observarea propriu-zisă, care
presupune:
Prelucrarea şi interpretarea
informaţiilor:
•Lansarea unei/ unor ipoteze
•Documentarea
•Precizarea obiectivului vizat
•Pregătirea aparatelor şi
instrumentelor necesare.
•Păstrarea discreţiei; elevul
trebuie surprins în modul său
natural de manifestare, fără
să ştie că este studiat;
•Notarea imediată a
observaţiilor, dar nu în faţa
elevilor;
•Observări repetate şi
confirmări prin alte
modalităţi pentru diminuarea
subiectivismului.
• Identificarea
elementelor esenţiale
• Stabilirea relaţiilor
cauzale
• Formularea
concluziilor.

4. INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ŞI SISTEMATIZARE
Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt:
 grila de apreciere;
 fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică;
 lista de control/verificare;
 scara de clasificare.
AVANTAJE, DEZAVANTAJE
Ca şi orice altă metodă de evaluare, observaţia are atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Avantaje Dezavantaje
• surprinderea fenomenelor
psihopedagogice în modul lor natural de
manifestare;
• oferirea de informaţii precise şi detaliate;
• precizarea clară a antecedentelor şi
consecinţelor unui comportament;
• facilitarea evaluării în activitatea
cotidiană.
• Marea sursă de eroare în informaţiile
obţinute prin observare o constituie lipsa
obiectivităţii observatorului (D. Morissette, op.
cit., pag. 196)
• uneori necesită timp, atât pentru
organizarea cadrului adecvat, cât şi pentru
observaţia propriu-zisă;
• este limitată la evaluarea
comportamentelor direct observabile.

5. Protocol de observaţie nr. 1
Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului L.M., clasa I A
în vederea întocmirii caracterizării psihologice
Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timp
Şcoala gimnazială...............................................
Localitatea .........................................................
Judeţul ...............................................................
Data: ..................................................................
Disciplina: ..........................................................
Ora: ....................................................................
Datele de observaţie Interpretarea lor
• Eleva este punctuală la ore. A sosit
printre primii elevi în clasă şi îşi ocupă
locul în bancă, aşteptând liniştită
începerea lecţiei.
• Îşi pregăteşte cu grijă rechizitele
şcolare pe bancă, aranjându-le la
margine de bancă.
• Ţinuta vestimentară este curată,
ordonată.
• Este prietenoasă cu ceilalţi colegi, le
răspunde prompt la întrebările lor şi îi
ajută pe unii dintre aceştia să-şi pună
hainele în cuier.
• Postura generală este una tonică,
dinamică
• În timpul orei stă liniştită în bancă,
ascultând indicaţiile/sarcinile
învăţătoarei; nu deranjează ora cu
întrebări inoportune sau cu alte
aspecte care nu ţin de lecţie.
• Este activă în permanenţă pe parcursul
orei, răspunde prompt la cerinţe şi
sarcini
• Răspunsurile pe care le dă sunt
formulate în propoziţii dezvoltate; are
un vocabular bogat, variat, cu termeni
adecvaţi pentru răspunsurile cerute
• Vorbeşte cursiv, fluent, fără pauze în
exprimare
• Simte nevoia de ordine în toate:
îmbrăcăminte, rechizite, activităţi
• Capacitate mare de organizare
• Grad mare de sociabilitate
• Atenţie stabilă, capacitate mare de
concentrare
• Angajare, activism, autoafirmare
• Limbaj bogat, expresiv, fluenţă a
vorbirii

6. • Răspunsurile la întrebări sunt
elaborate, gândite, argumentate
• Răspunde cu un ton civilizat atât
învăţătoarei, cât şi colegilor ei
• Reţine cu uşurinţă sarcinile de lucru,
ideile prezentate
• Este atentă în permanenţă la ceea ce
se discută în jurul ei, la răspunsurile
care se dau în clasă şi la învăţătoare
• Are o participare activă la lecţie, dorind
mereu să dea şi alte exemple sau să
spună şi alte propoziţii legate de lecţie
• Cere informaţii suplimentare asupra
unor idei
• Îşi rezolvă singură, corect sarcinile de
lucru, fără să ceară ajutor şi fără să
renunţe la îndeplinirea sarcinii
• Caută să-şi impună părerea numai
după ce îi ascultă şi pe ceilalţi colegi,
fiind foarte sigură pe răspunsurile ei
• Caută să se remarce în faţa colegilor,
a învăţătoarei, fiind mulţumită de
aprecierile pe care le primeşte atunci
când răspunde
• Este o fire veselă, sociabilă, caută
grupul, dar nu se lasă condusă de
opiniile lui
• Prelucrare complexă a informaţiilor
• Respect faţă de grup
• Rapiditate a întipăririi informaţiilor
• Atenţie stabilă şi distributivă
• Autoafirmare, activism, dinamism
• Curiozitate mare, interes crescut
• Independenţă în rezolvarea sarcinilor,
siguranţă de sine
• Încredere mare în forţele proprii,
stăpânire de sine
• Autoafirmare
• Grad mare de sociabilitate, siguranţă şi
independenţă

7. Protocol de observaţie nr. 2
Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului C.C., clasa I A
în vederea întocmirii caracterizării psihologice
Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timp
Şcoala gimnazială...............................................
Localitatea .........................................................
Judeţul ...............................................................
Data: .................................................................
Disciplina: .........................................................
Ora: ...................................................................
Datele de observaţie Interpretarea lor
• Elevul nu este punctual la oră. Intră în
fugă în clasă după ce s-a sunat de
intrare la oră
• Se agită în jurul băncii, certându-se cu
colegii săi, acuzându-i că aceştia i-au
făcut deranj pe masă
• Are o ţinută vestimentară curată, dar
dezordonată, iar pe bancă rechizitele
sunt aruncate la întâmplare
• Îşi pregăteşte cele necesare lecţiei cu
întârziere, la insistenţele învăţătoarei
• Postura generală este laxică
• Este foarte calm şi liniştit în bancă sau
când răspunde
• Răspunde foarte încet, nesigur,
şovăielnic la întrebări
• Dă răspunsuri simple , cu tendinţă
monosilabică; răspunsurile sale sunt
precipitate, neclare, confuze; are
pauze dese în exprimare
• Răspunde însă civilizat, respectuos, dar
cu teamă parcă, să nu fie certat
• Reţine cu dificultate sarcinile de lucru
şi ideile; nu îndrăzneşte să întrebe încă
o dată ce are de făcut, dar
nedumerirea i se citeşte pe faţă;
apelează la colegi, întrebându-i pe
• Lipsă de ordine în activitate,
îmbrăcăminte, rechizite
• Capacitate redusă de autoorganizare
• Regulile grupului din care face parte nu
sunt interiorizate
• Tip inert de activitate nervoasă
superioară
• Lipsă de încredere în sine
• Limbaj sărac, vorbire lipsită de fluenţă
şi cursivitate
• Timiditate accentuată
• Ritm lent de întipărire a informaţiilor,
timiditate, neîncredere în forţele
proprii

8. aceştia ce trebuie să facă
• Nu reuşeşte să urmărească
desfăşurarea exerciţiilor desfăşurate în
clasă, fiind mereu în urma sarcinii date
• Oboseşte rapid în a urmări dialogurile
colegilor cu învăţătoarea
• Are o participare pasivă la lecţie,
preferând să răspundă numai atunci
când este solicitat
• Are nevoie de ajutor şi de încurajare
pentru rezolvarea sarcinii de lucru, dar
nu-l solicită, ci aşteaptă să-i fie oferit
de învăţătoare sau de colegi
• Ezită să se apuce de rezolvarea sarcinii
de lucru, nu cere informaţii
suplimentare şi, dacă nu este observat,
renunţă la efort
• În timp ce se discută lecţia în clasă stă
pasiv, îşi priveşte colegii cum răspund,
dar nu se oferă deloc să răspundă şi el
şi nici nu are o părere atunci când este
întrebat
• Se pierde în faţa grupului, îşi ascunde
la spate mâinile şi lasă capul în jos,
evitând privirile celorlalţi; tace, în
pofida solicitărilor verbale
• Atenţie puţin stabilă, fluctuantă
• Capacitate redusă de concentrare şi
rezistenţă la efort intelectual
• Pasivitate, lipsă de angajare şi
autoafirmare
• Emotivitate, lipsa încrederii în sine
• Lipsă de interes, indiferenţă
• Lipsa atitudinii critice şi a angajării
• Emotivitate, grad mic de sociabilitate