Polonia Postbelica

1. Republica Populară Polonă
Republica Populară Polonă a fostnumele oficial al Poloniei
din 1952 până in 1989,în timpul în care țara a fost condusă
de comuniștii din PartidulMuncitorescUnit Polonez (PZPR).Comuniștii
au condus efectiv Polonia din 1944,dar numele nou al țării nu a fost
adoptat până când nu a fost votată constituția din 1952. A fostun
stat suveran conform definițiilordate de dreptul internațional. În realitate, a
fosttotuși un stat satelit subordonat Uniunii Sovietice.Sovieticii au avut o
mare influență în domeniul afacerilor externe și al celor interne.
Forțele Armatei Roșii au staționat în Polonia până în 1989.
Între 1952 și 1989,Polonia a fostcondusă de un guvern
comunist înființat după preluarea de către Armata Roșie a teritoriului
polonez din ocupația germană în al Doilea Război Mondial. Numele oficial
al statului a fost„RepublicaPoloniei” ( Rzeczpospolita Polska ) între 1947
și 1952,în conformitate cu Mica Constituție temporară din 1947.
Denumirea „RepublicaPopulară” a fostintrodusă și definită prin Constituția
din 1952 . Ca și alte țări din Blocul de Est ( Germania de
Est , Cehoslovacia, Ungaria , România , Bulgaria și Albania), Polonia a
fostconsiderată un stat satelit în sfera de interes sovietică , dar nu a făcut
niciodată parte din Uniunea Sovietică.

2. Partidul Muncitoresc Unit Poloneza devenit fracțiunea politică
dominantă în RepublicaPopulară Poloneză, făcând-o oficial o țară
socialistă . În această perioadă, Polonia a fost de facto un stat cu un singur
partid, dar a avut politici mai liberale decât alte state din Blocul de Est și a
fostcaracterizată de lupte interne constante pentru democrație.
Națiunea a fostîmpărțită între cei care susțineau partidul, cei care i
se opuneau și cei care refuzau să se angajeze în activitate politică. În ciuda
acestui fapt, în timpul RepubliciiPopulare au foststabilite unele realizări
revoluționare, cum ar fi condițiile de viață îmbunătățite, industrializarea
rapidă, urbanizarea și accesulla asistență medicală și educație universală
a fostpus la dispoziție. Rata natalității a fost ridicată, iar populația aproape
sa dublat între 1947 și 1989.Cea mai de succes realizare a partidului a fost
reconstrucțiaVarșoviei ruinate după al Doilea Război Mondial și eradicarea
completăa analfabetismului.
Armata Populară Poloneză a fostprincipala ramură a forțelorarmate,
deșiunitățile armatei sovietice erau, de asemenea, staționate în Polonia,
ca în toate celelalte țări ale Pactului de la Varșovia. Organizația oficială de
poliție,care era și responsabilăpentru presupusamenținere a păcii și
reprimarea violentă a protestelor,a fostredenumită Miliția cetățenească
(MO) . Elita Miliției ZOMO a comis diverse crime grave pentru a menține
comuniștii la putere, inclusiv tratamentul dur al protestatarilor, arestarea
liderilor opozițieiși, în cazuri extreme, omor, cu cel puțin 22.000 de oameni
uciși de regim în timpul guvernării acestuia.

3. Drept urmare, Polonia a avut o rată ridicată de închisoare, dar una
dintre cele mai scăzute rate ale criminalității din lume.
La Conferințade la Ialta din februarie 1945, Stalin le-a putut prezenta
aliaților săi occidentali, Franklin Roosevelt și WinstonChurchill , un fapt
împlinitîn Polonia. Forțele sale armate ocupau țara, iar comuniștii controlau
administrația acesteia. Uniunea Sovietică era în proces de reîncorporare a
terenurilor de la est de Linia Curzon , pe care le invadase și le ocupase
între 1939 și 1941.
Polonia a ramas singura tara din blocul sovietic unde taranii
necooperativizati au continuat sa detina o pozitie dominanta. In ciuda
faptului ca istoricii poloneziau estimat ca intre 200.000 si400.000 au murit
in timpul persecutiilor politice postbelice, stalinismul in Polonia nu a atins
culmile care au caracterizat represiunile comuniste din celelalte state
satelite ale Moscovei.