3. Imperiul Colonial German
Imperiul colonial german era constituit
din coloniile și teritoriile dependente de
peste mări ale Germaniei imperiale.
A fost fondat în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, după unificarea
Germaniei, și a durat până la sfârșitul
Primului Război Mondial.
3
4. Imperiul Colonial German
A fost fondat în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, după unificarea
Germaniei, și a durat până la sfârșitul
Primului Război Mondial.
Abia la finalul secolul XIX, Germania
creaza imperiul dorit, în Africa, Pacific şi
Asia.
4
5. Imperiul Colonial German
Imperiul German se referă la Germania
începând cu fondarea ei ca stat național
unificat la 18 ianuarie 1871 și până la
renuntarea ultimului kaizer, Wilhelm al
II-lea, la 9 noiembrie 1918.
5
7. Imperiul Colonial Danez
Danemarca-Norvegia, cunoscută și
sub numele de Regatul
Dano–Norvegian, Monarhia
Oldenburgică sau Regatul
Oldenburgic, a fost o uniune reală,
multinațională și multilingvă
formată din Regatul Danemarcei,
Regatul Norvegiei.
7
8. Imperiul Colonial Danez
Principalele orașe ale
Danemarcei-Norvegiei erau Copenhaga,
Christiania (Oslo), Altona, Bergen și
Trondheim, iar limbile oficiale principale
erau daneza și germana, deși se vorbeau
la nivel local și norvegiana, islandeza,
feroeza, limbile Sami și groenlandeza.
8
9. Imperiul Colonial Danez
Coloniile daneze de peste mări și coloniile
dano-norvegiene au fost coloniile pe care
Danemarca-Norvegia (Danemarca după 1814)
le-a posedat din 1536 până în 1953.
La vârful său, coloniile s-au întins pe patru
continente: Europa, America de Nord, Africa
și Asia.
9
10. Imperiul Colonial Danez
Perioada de expansiune colonială a marcat o creștere a
statutului și puterii danezilor și norvegienilor în uniunea
Kalmar. Danezii și norvegienii în acest timp s-au văzut
din ce în ce mai mult ca cetățeni ai aceleiași „Patrii de
stat”.
În secolul al XVII-lea, în urma pierderilor teritoriale din
Peninsula Scandinavă , Danemarca-Norvegia au început
să dezvolte colonii, forturi și posturi comerciale în Africa
de Vest, Caraibe și subcontinentul indian .
10
11. Imperiul Colonial Danez
Christian al IV-lea a inițiat pentru prima dată
politica de extindere a comerțului de peste
mări Danemarca-Norvegia, ca parte a valului
mercantilist care străbătea Europa.
Prima colonie Danemarca-Norvegia a fost
înființată la Tranquebar (Trankebar) pe
coasta de sud a Indiei în 1620. Amiralul Ove
Gjedde a condus expediția care a înființat
colonia. 11
12. Imperiul Colonial Danez
După 1814, când Norvegia a fost cedată
Suediei în urma războaielor
napoleoniene, Danemarca a păstrat ceea
ce a rămas din marile exploatații
coloniale medievale ale Norvegiei.
12
14. Imperiul Colonial Japonez
Imperiul Japonez sau Imperiul Japoniei Mari a
fost un stat guvernat de Constituția Imperiului
Japonez, care cuprindea teritoriile guvernate de
Japonia în perioada de la Restaurația Meiji până
la capitularea din al doilea război mondial.
Japonia a reactionat negativ la prezenta
europenilor, dupa 1639, adoptand în consecință
o politică de izolare națională, inchizand astfel
portile influentelor occidentale, pentru a-si
pastra traditionala istorie și societate.
14
15. Imperiul Colonial Japonez
Închiderea frontierelor Japoniei și a altor tari asiatice în fața civilizației europene
nu trebuie văzută ca un reflex de apărare a acestor „Vechi Regimuri” neliniștite de
riscurile contactelor supușilor lor cu ideile moderne, cu tehnicile și forțele
economice noi. Căci trebuie sa avem în vedere neliniștile mult mai profunde
cauzate de veștile ce veneau din India și care erau cunoscute de suveranii
întregului Orient.
Observand istoria patrunderii ocidental-europene in Asia Orientala, in cursul sec.
al XVII-lea, este imposibil sa nu revelam rolul decisiv ale ambitiilor capitalismului
occidental in stadiul sau premonopolist, de a exploata coloniile, ca și în
deschiderea marilor imperii ale Extremului Orient, după cum era necesar a tine
din scurt evolutia miliatro-diplomatica, prin care guvernele europene își asigurau
dominația asupra piețelor din Asia.
15
16. Imperiul Colonial Japonez
Japonia aflată într-o politică de izolare națională datand din sec. Al XVII-lea, nu
dădea nici un semn de a-si deschide porțile, orientadu-se spre o politica zonala.
Până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, contactele Japoniei cu aceste puteri s-au redus la
sosirea unor corăbii olandeze și la unele intalniri și ciocniri între exploratorii
japonezi și ruși în nordul țării. Între 1794-1823 se inregistreaza 19 contacte cu
puterile europene, concretizate in solii. Corabiile Marii Britanii patrunsera în
porturile japoneze în 1797, 1808, si 1818.
Evenimentele cele mai importante ale acestei perioade sunt: retrocedarea puterii
către împărat de pe 9 noiembrie 1867, abolirea sistemului Han 14 iulie 1871,
industrializarea și militarizarea rapidă a țării sub sloganul Fukoku Kyohei
(îmbogățirea țării și întărirea armatei), ceea ce a dus la transformarea Japoniei într-
o mare putere și alierea cu Puterile Axei în timpul celui de-al doilea război
mondial și la implicarea țării în războiul din regiunea Asia-Pacific.
16
17. Imperiul Colonial Japonez
Imperiul japonez a capitulat în fața Aliaților pe 2 septembrie
1945, după lansarea bombelor nucleare americane asupra
orașelor Hiroshima și Nagasaki și lansarea atacului sovietic din
Manciuria.
A urmat o perioadă de ocupație a țării de către forțele Aliaților.
Imperiul s-a dezintegrat și în țară a fost proclamată o nouă
constituție, cu implicarea activă a americanilor. Ocupația
americană și reconstrucția țării au continuat în deceniul al
șaselea al secolului trecut.
17
19. Imperiul Colonial din SUA
Pe coasta Statelor Unite, Marea Britanie și
Spania se poartă bătălii pentru supremația
navală.
In secolul al XVI-lea, Marea Britanie și
Franța au început să exploreze America de
Nord.
19
20. Imperiul Colonial din SUA
Primele colonii britanice sunt înființate fie de puritanii alungați din
Anglia, fie de antreprenori privați. Ei vor înțelege rapid prosperitatea
economică și culturală, și își vor dezvolta structurile sociale și politice.
În lupta pentru teritoriul colonial, exploratorii francezi au ajuns în
nordul îndepărtat al Canadei. Statele Noii Anglii au fost unificate după
1765, ca răspuns la paternalismul britanic.
20
21. Imperiul Colonial din SUA
Statele Unite ale Americii, după războiul cu Mexicul (1846-1848) si
anexarea Californiei, Colorado, Texas, New Mexico, Nevada, Arizona si
extinderea teritoriala spre Pacific, sunt tot mai interesate de a găsi o
cale mai scurtă pentru comerțul cu China, care sa permita
aprovizionarea navelor americane.
Primele colonii britanice sunt înființate fie de puritanii alungați din
Anglia, fie de antreprenori privați. Ei vor înțelege rapid prosperitatea
economică și culturală, și își vor dezvolta structurile sociale și politice.
În lupta pentru teritoriul colonial, exploratorii francezi au ajuns în
nordul îndepărtat al Canadei. Statele Noii Anglii au fost unificate după
1765, ca răspuns la paternalismul britanic.
21
22. Imperiul Colonial din SUA
Bazele imperiilor coloniale datau din secolul XV, cand Columb a ajuns
în cele doua Americi, iar portughezii au descoperit o ruta maritima
spre India. La fel cum au făcut cu micile colonii din Asia, europenii au
început cucerirea și colonizarea Lumii Noi. In secolul al XVIII-lea,
America Centrala si de Sud erau împărțite între Spania și Portugalia, iar
Marea Britanie și Franța se luptau pentru stapanirea Americii de Nord,
pana cand Marea Britanie a iesit victorioasa din Războiul de Șapte Ani
(1756-1763).
22
23. Imperiul Colonial din SUA
"Primul Imperiu Britanic" s-a destrămat atunci cand coloniștii
americani au respins conducerea britanică și au fondat S.U.A. Aceasta
revolutie a americanilor a demonstrat faptul ca europenii stabiliti aici
erau imposibil de controlat de la asa mari distante, decât dacă aceștia
simțeau ca guvernele de acasa acționează în favoarea propriilor lor
interese. Chiar și așa aceștia aveau să insiste să-și câștige independența.
Acest lucru s-a intamplat la începutul secolului XIX, cand coloniile
spaniole și portugheze din America s-au revoltat și și-au dobândit
independența. Exemplul lor a fost urmat de britanici, care s-au hotarat
sa acorde guvernare proprie coloniilor Australia, Noua Zeelanda, zona
de sud a Africii de Sud și Canada unde se stabilisera foarte mulți
europeni.
23
24. Imperiul Colonial din SUA
In mod surprinzator, dezvoltarea acestor state era în mare parte
o consecință a condițiilor mizerabile din Marea Britanie, care au
făcut ca emigrarea spre coloniile americane să fie pentru
milioane de oameni mai atragatoare decat viata pe pamanturile
lor natale.
24
26. Imperiul Colonial Britanic
Imperiul Britanic este numele atribuit Regatului
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și
fostelor dominioane, colonii, și altor teritorii
aflate sub stăpânirea Coroanei Britanice de la
sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul
secolului al XX-lea. Apogeul Imperiului Britanic
a fost atins la începutul secolului al XIX-lea,
cuprinzând peste 20% din suprafața uscată a
Terrei și mai mult de 400 milioane de locuitori,
fiind cel mai mare imperiu din istorie.
26
27. Imperiul Colonial Britanic
Bazele Imperiului Britanic au fost puse în timpul domniei Elisabetei I
(1558-1603). Sub domnia sa, sprijinul statului pentru explorarea navală a
,,Noilor Lumi” a crescut foarte mult, și, în 1580, Sir Francis Drake a
devenit primul englez care a navigat în jurul lumii. Relații de schimb și
comerciale au fost deja stabilite peste mări de Compania Indiilor
Orientale, înființată în 1600. Totuși, colonizarea engleză în cele două
Americi era aproape inexistentă în secolul XVI. Prima tentativă de
colonizare a fost făcută pe insula Roanoke, de pe coasta nord-americană,
în 1585, de către Sir Walter Raleigh. Această așezare nu a rezistat, și
Anglia nu va mai avea nici o tentativă de explorare și colonizare în cele
două Americi, până în 1604, după pacea încheiată cu Spania.
27
28. Imperiul Colonial Britanic
PRIMUL IMPERIU BRITANIC:
Secolul XVII
În secolele XVII-XVIII, Marea Britanie a înființat primul imperiu, care își
avea centrul în emisfera vestică, adică în insulele Caraibiene și America
de Nord. A început cu înființarea unor plantații de tutun în Indiile de
Vest și a coloniilor religioase situate de-a lungul coastei Americii de
Nord. Anglia și-a asigurat prezența în India în secolul XVII, prin
Compania Indiilor Orientale. Deși această prezență a devenit mai întinsă
și consolidată de-a lungul secolelor XVII-XVIII, India a ajuns sub directa
dominație engleză, abia în 1858.
28
29. Imperiul Colonial Britanic
Un factor important al primului imperiu a fost mercantilismul, doctrină
economică bazată protejarea monopolurilor din comerț și controlul
statului asupra manufacturilor. Sub acest sistem, coloniile nou înființate
trebuiau să crească bogăția metropolei. Ele reprezentau o sursă de
materii prime și o piață de desfacere pentru produsele metropolei.
Intenția urmărită era ca exporturile metropolei să fie mai ridicate decât
importurile din colonii, rezultă că metropola vinde mai mult decât
cumpără, deci capitalul rămas în metropola va crește.
29
30. Imperiul Colonial Britanic
AL DOILEA IMPERIU BRITANIC:
Secolul XX
După pierderea coloniilor americane, comerțul britanic și-a întors
fața, de la cele două Americi (Indiile de Vest si America de nord),
către est. Revoluția industrială a transformat economia britanică
dintr-una agricolă, într-una bazată pe manufactura mecanizată, și au
crescut astfel produsele britanice destinate exportului. Comerțul
liber, încrederea bazată pe comerțul mondial care nu trebuie
îngrădit de nicio națiune, înlocuiește vechiul sistem colonial, care
avea la bază ideile mercantiliste de protejare a comerțului.
30
31. Imperiul Colonial Britanic
Al doilea Imperiu Britanic avea ca centre Asia și Africa, continuând
să se extindă în secolul XIX și la începutul secolului al XX-lea,
atingând apogeul la sfârșitul Primului Război Mondial. Totuși,
creșterea naționalismului în coloniile britanice a slăbit treptat
puterea imperiului, și Marea Britanie a fost forțată să acorde
independența multora din fostele sale colonii.
31
33. Imperiul Colonial Spaniol
În secolul al XVI-lea, cea mai mare putere a
lumii era Spania. Susținută de un imperiu
colonial impresionant, Spania Habsburgică a
cunoscut în acea vreme perioada ei de glorie,
rămasă în istoria Spaniei ca „Secolul de Aur”
(1516-1700). Imperiul colonial spaniol, unul din
primele imperii globale din epoca modernă, s-a
întins pe cinci continente și a avut o durată de
aproape cinci secole, de la descoperirea americii
în 1492 până la independența ultimei colonii
africane spaniole, în anii '70 ai secolului XX.
33
34. Imperiul Colonial Spaniol
Cea mai importantă unitate administrativă a acestui vast imperiu a
fost viceregatul Peru, ce cuprindea aproape întreaga Americă de
Sud:din Panama în Nord până în sudul continentului, din Peru în
vest și până la La Plata în est, cu excepția Braziliei, Guyanei și
Venezuelei. Era un teritoriu vast, bogat, care a prezentat numeroase
probleme de administrare. Cucerirea zonei începe în primele
decenii ale secolului al XVI-lea. Prima tentativă (eșuată) de explorare
și cucerire datează din 1525 când, după cucerirea istmului Panama,
conchistadorii au primit informații în sud există un stat mare și, încă
și mai important, bogat în metale prețioase. După eșecul primei
încercări de cucerire, intră în scene două personaje
importante:Diego Almagro și Francisco Pizarro, cei care vor reuși
supunerea imperiului Inca în fața Spaniei.
34
35. Imperiul Colonial Spaniol
Pizarro călătorește la sud de Panama în 1527 și observă bogăția regiunii din
punct de vedere al metalelor prețioase. Se duce apoi în Spania, pentru a
obține din partea Coroanei autorizația oficială de cucerire a teritoriului, iar în
1532 începe expediția, având la dispoziție foarte puțini oameni. Spaniolii au
profitat de faptul că, la momentul respectiv, imperiul inca era consumat de
un război civil născut din luptele pentru tron dintre Atahualpa și Huascar. În
aceste condiții, statul incaș era mult mai fragil și a putut fi cucerit mai ușor.
Spaniolii se implică în lupta pentru troni dintre cei doi frați;după ce Huascar
e ucis la ordinul fratelui său, spaniolii îl capturează pe Atahualpa și, după o
înscenare judiciară, îl vor executa. În 1533, ocupă capitala imperiului inca,
Cuzco, iar un an mai târziu fondează orașul Lima. Pizarro, cel care e azi
cunoscut ca și cuceritorul Imperiului Inca, a fost însoțit în expediția de
cucerire de Diego Almagro și de frații acestuia. După cum era de așteptat,
având în vedere tentația reprezentată de bogăția statului incaș, a apărut rapid
o rivalitate între Pizarro și Almagro. 35
36. Imperiul Colonial Spaniol
Începe astfel un război civil între conchistadori, în perioada 1537-1538, în
urma căruia Almagro și partizanii săi vor fi învinși. După ce Almagro e
executat, Pizarro îi încredințează lui Pedro de Valdivia misiunea de cucerire a
teritoriilor din Sud. Expediția începe în 1540. În mod uimitor, Valdivia și
oamenii săi au reușit traversarea deșertului Atacama, o aventură care și astăzi
pune multe probleme celor care îndrâznesc să parcurgă acel drum. Valdivia
înaintează spre sud, spre Chile de astăzi, și fondează orașul Santiago.
În 1541, reîncep luptele dintre Pizarro și vechii partizani ai lui Almagro,
conduși de unul din frații acestuia, „El Mozo”. Acesta reușește să-l omoare pe
Pizarro, dar va fi ucis la rândul său de trimișii Coroanei (Carol I trimite
soldați în America de Sud pentru a asigura încetarea luptelor dintre
conchistadori).
36
37. Imperiul Colonial Spaniol
LA SFARSITUL SECOLULUI XVIII-lea:
După Războiul de Succesiune pentru tronul Spaniei și venirea
Bourbonilor la conducerea imperiului, se va încerca implementarea
unor reforme. Însă spre sfârșitul secolului al XVIII-lea numărul
revoltelor crește semnificativ (se remarcă răscoala condusă de un
băștinaș care și-a luat numele de Tupac Amaru al II-lea), iar în prima
parte a secolului al XIX-lea (1824) Peru își câștigă independența
(recunoscută de Spania abia în 1879).
37
40. Imperiul Colonial Belgian
Imperiul colonial belgian era format din trei colonii care au
aparținut Belgiei între 1885 și 1962:
•Congo-ul Belgian (acum Republica Democrată Congo)
Regele Leopold al II-lea cedează colonia Congo către statul belgian
doar în 1908 ca urmare a presiunilor internaționale. Deoarece
constituția belgiană interzice cheltuirea de sume în colonii, toate
investițiie se relizează fie din fonduri private fie din fonduri proprii
ale coloniei. Cu toate acestea Belgia dezvoltă semnificativ Congo-ul,
care devine un important producător agricol și minier. Din
nefericire populația loală nu beneficiează de dezvoltarea economiei,
salariile sunt derizorii iar investițiile sociale foarte limitate.
40
41. Imperiul Colonial Belgian
•Rwanda
In 1895, Rwanda devine provincie germană, păstrându-și sistemul de
organizare. După primul război mondial, Rwanda trece sub
administrare belgiană cu mandat din partea Națiunilor Unite. Sub
administrația belgiană, lucrurile încep să se schimbe. Păstrând în
mare vechile forme de organizare, belgienii au făcut totuși câteva
schimbări în structurile de conducere ale Rwandei. Aceste schimbări
vor constitui o cauză importantă a genocidului rwandez. Astfel,
coloniștii belgieni se vor folosi de etnicii tutsi pentru a domina
populația formată în cea mai mare parte din etnici hutu. La 1 iulie
1964 Rwanda devine independentă.
41
42. Imperiul Colonial Belgian
•Burundi
In 1903, Burundi a devenit colonie germană, trecută apoi sub
administrare belgiană după Primul Război Mondial. A purtat numele
de Urundi (cealaltă Rwanda), după cum coloniștii belgieni când se
refereau la acel teritoriu. A făcut parte din teritoriul Ruanda-Urundi,
administrat de către belgieni cu mandat din partea Națiunilor Unite
începând cu anul 1923. După cel de-al Doilea Război mondial,
teritoriul a continuat sa se afle în custodia belgienilor. La 1 iulie 1962
devine teritoriu sub protecția ONU, apoi, la 1 iulie 1966 Burundi
devine independentă.
42
43. Imperiul Colonial Belgian
Spre deosebire de majoritatea marile puteri europene
imperiale, imperiul belgian care era format 98% dintr-o
singură colonie (Congo-ul Belgian care era de 76 ori mai
mare decât Belgia) era proprietatea privată a regelui țării,
Leopold al II-lea, mai degrabă decât să fie dobândită prin
acțiunea politică a statului belgian.
43
46. Imperiul Colonial Francez
Franța a avut posesiuni coloniale în diferite forme, începând
cu secolul al XVII-lea până în deceniul al șaptelea al secolului
trecut. În secolele al al XIX-lea și al XX-lea, imperiul său
colonial era al doilea ca mărime după cel britanic. În
momentul de maximă dezvoltare, între 1919 și 1939, al doilea
imperiu colonial francez se întindea pe aproximativ
12.898.000 km². Alături de teritoriile metropolitane, suprafața
totală aflată sub suveranitatea franceză atingea 13.000.000
km², adică aproximativ 8,7% din suprafața uscatului mondial.
46
47. Imperiul Colonial Francez
În zilele noastre, rămășițele acestui vast imperiu sunt reprezentate
de sutele de insule și arhipelaguri din Atlanticul de Nord, zona
Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud și de Nord ca și un
teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafață totală de
123.150 km², adică numai 1% din teritoriul coloniilor antebelice.
Toate aceste teritorii se bucură de reprezentare completă la nivel
național, ca și de diferite grade de autonomie.
În 1871, anul nașterii celei de-a III-a Republici franceze, Parisul avea
în administrare un imperiu colonial extins. Acesta era format, în
primul rând, din teritoriile vechiului imperiu colonial:Senegal,
Martinica, Guyana, Insula Reunion și Ile de France (Mauritius),
precum si Insulele Seychelles.
47
48. Imperiul Colonial Francez
După 1830, Franța își va extinde acest imperiu prin mai multe
cuceriri:în primul rând, Algeria, cel mai important teritoriu ocupat
în perioada cuprinsă între 1815 și 1870;francezii se stabilesc și în zona
Cornului Africii, la Obock (azi Djibouti), precum și în zona
Pacificului:se impun în Tahiti, Noua Caledonie și în Indochina.
Problemele născute din administrarea imperiului au făcut ca în
societatea franceză să apară o dezbatere privind colonialismul. Unii
francezi se întrebau dacă merita ca statul să cheltuiască sume
importante pentru susținerea coloniilor, în timp ce alții credeau în
datoria Franței de a civiliza acele teritorii îndepărtate.
48
49. Imperiul Colonial Francez
Imperiul colonial francez a început să se destrame în timpul
celui de-al doilea război mondial, când diferite părți ale
imperiului au fost ocupate de alte puteri: Indochina de
Japonia, Siria, Libanul și Madagascarul de Marea Britanie,
Marocul și Algeria de Statele Unite și Regatul Unit, iar Tunisia
de germani. Controlul asupra posesiunilor coloniale a fost
restabilit treptat de Charles de Gaulle. Uniunea Franceză,
prevăzută în Constituția Franței din 1946, înlocuia fostul
imperiu colonial.
49
52. Imperiul Colonial Italian
Imperiul colonial Italian a fost un imperiu colonial
creat după ce Regatul Italiei s-a aliat cu alte puteri
din Europa pentru a stabili noi colonii de peste
mări în timpul Luptei pentru Africa. Principalele
state care au făcut parte din Imperiul Colonial
Italian sunt: Albania,Somalia și Etiopia.
52
53. Imperiul Colonial Italian
Imperiul italian cuprindea coloniile,
protectoratele, concesiunile, dependențele și
teritoriile de încredere ale Regatului Italiei și, după
1946, Republica Italiană.Italia moderna s-a format
in anul 1861, an in care alte tari detineau imperii
formate cu sute de ani in urma.
53
55. Imperiul Colonial Portughez
Imperiul colonial portughez a fost primul imperiu colonial
modern, și, totodată, ultimul care s-a destrămat. A durat timp
de aproape șase secole, începând din 1415, când portughiezii
au capturat Ceuta și până în 1999, când Portugalia a predat
Chinei orașul Macao.Principalele colonii ale Imperiului
Portughez au fost Brazilia, Mozambic, Angola, Guineea
Bissau și Capul Verde.
55
56. Imperiul Colonial Portughez
După ce și-a rezolvat problemele legate de independență,
Portugalia și-a întors atenția peste mări și spre o expediție
militară împotriva țările musulmane din Africa de Nord.
Portughezii au decis să creeze diverse baze fortificate de-a
lungul coastei orientale în India, dând început unei
expansiuni destul de agresive. De-a lungul coastelor africane
orientale, mai multe state mici musulmane au fost distruse
sau au devenit aliate ale Portugaliei.
56
57. Imperiul Colonial Portughez
Portughezii au stabilit apoi baze comerciale și
avamposturi la Goa, Malacca, în Molucche, la
Macao și Nagasaki. Obligați să-și apere rutele lor
comerciale atât de europeni cât și de asiatici,
portughezii dominau nu numai comerțul dintre
Asia și Europa, dar și cel între diferite regiuni.
57
58. Imperiul Colonial Portughez
Din 1580 până în 1640, tronul Portugaliei a fost
ocupat de Habsburgii de Spania. Această perioadă a
coincis cu declinul Imperiului Portughez. Inamicii
Spaniei, printre care Anglia și Țările de Jos, dornice
să intre în posesia bogățiilor sale, au găsit adesea
mai ușor să atace teritoriile portugheze prost
apărate în locul celor spaniole. În 1661 portughezii
au cedat Bombay-ul englezilor.
58
59. Imperiul Colonial Portughez
În secolul următor englezii au reușit să pună stăpânire
asupra Indiei reușind să reducă teritoriile portugheze la Goa
și alte teritorii foarte mici.
Brazilia a rămas deci inima imperiului, devenind și destinația
unei migrații voluntare din Europa, și a uneia forțate de sclavi
din Africa.
59
60. Imperiul Colonial Portughez
În perioada apogeului colonialismului european
din sec al XIX-lea Portugalia pierduse deja tot
imperiul său, exceptând câteva teritorii minuscule
în Asia și Africa. De aceea, Portugalia a decis să
deschidă un nou ciclu de colonizare extinzându-și
avanposturile în Africa, ceea ce a determinat o
concurență puternică cu alte puteri europene
prezente în zonă.
60