1. inliniedreapt a.net
http://inliniedreapta.net/cum-a-fraudat-masiv-hugo-chavez-algerile-din-venezuela-orice-asemanare-cu-
realitatea-este-pur-neintamplatoare/
Hugo Chávez și frauda alegerilor din Venezuela.
Orice asemănare cu realitatea este pur
neîntâmplătoare
Contracandidatul lui Hugo Chávez în alegerile
prezidențiale din 7 oct 2012 este Enrique Capriles
Radonski, 40 ani.
Capriles s-a născut la Caracas. Este catolic,
practicant, dar rădăcinile familiei sale sunt evreiești
– după tată, provine dintr-o familie de evrei Sefarzi
din Curaçao, iar bunicii materni erau evrei
Ashkenazi, refugiați în Venezuela din Polonia
ocupată de naziști – cea mai mare parte a familiei a pierit în Holocaust.
Enrique Capriles Radonski se consideră un om foarte credincios; și-a aprofundat în mod deosebit
viața de credință în timpul detenției – a fost închis de autoritățile chaviste în 2004. Așa cum a
declarat, Isus Hristos este pentru el cel mai mare erou din istorie. Capriles a terminat studii de drept.
A intrat în politică în partidul creștin-democrat COPEI. În 1998, adică la 26 de ani, a devenit
Președintele Camerei Deputaților. În 2000 a fondat partidul Primero Justicia (Dreptate înainte de
toate) și a fost ales primar al municipalității Baruta din Caracas. În 2008 a fost ales guvernator al
statului Miranda.
În 2012 a fost desemnat drept candidat al opoziției unite împotriva lui Chávez.
Campania electorală nu a fost deloc ușoară. Adesea Chávez și adepții lui au recurs la insulte și
zvonistică împotriva lui Capriles. Două cunoscute organizații evreiești, au protestat oficial
împotriva accent elor ant isemit e ale atacurilor chaviste asupra candidatului opoziției.
Mostră – dintr-un articol apărut pe site-ul postului de radio de stat din Venezuela:
“În octombrie, sunt două propuneri clare pentru Venezuela: Revoluția Bolivariană,
care apără unitatea latino-americană și interesele poporului, sau sionismul
internațional, care amenință să distrugă planeta noastră.”
Nu au lipsit nici violențele. Cu câteva zile înaintea încheierii campaniei, trei suporteri ai lui Capriles și-
au pierdut viața, fiind împușcați, în cursul unui miting electoral, de oameni ai lui Chávez.

2. au pierdut viața, fiind împușcați, în cursul unui miting electoral, de oameni ai lui Chávez.
Iată aici o serie de fotografii – chaviștii au atacat participanții la un mitingul lui Capriles din Puerto
Cabello – atac soldat cu mai mulți răniți.
Așa cum afirma analistul Eric Ekvall într-un interviu acordat televiziunii Marti din Miami, Capriles are
probabil de partea lui 60% din electorat, iar Chávez 40%. Sondajele arată diferit, în funcție de cine
le produce, desigur, dar se apreciază că între 16 și 20% dintre cetățeni se feresc să spună cu cine
votează, de teamă – teamă de Chávez, desigur, că doar nu nu de opoziție (Alfredo Keller, citat de
Carlos Alberto Montaner).
Blogul notalatina prezintă un clip de la mitingul lui Chávez de încheiere a campaniei.
Se vede că, în ciuda mobilizării – probabil că oamenii au fost convocați, aduși de la serviciu, etc.
prezența la manifestarea lui Chávez este puțin spus modestă, în comparație cu marea de oameni
care a inundat Avenida de Bolívar din Caracas la mitingul lui Capriles – cea mai mare adunare din
istoria țării.
Tot notalatina prezintă și o fotografie istorică, făcută pe furiș, cu mari dificultăți, de Andrew
Cavaleri, Lina Sabbagh, Kathiana Cardona și Hernán Yánez, dintr-o cameră de hotel – chaviștii au
interzis fotografiile din aer, evident, pentru a nu se vedea marea diferență de participare la cele
două mitinguri.
Așa cum i-a declarat Eric Ekvall
cunoscutului jurnalist de origine
cubaneză, Carlos Alberto Montaner:
„Capriles, zis El Flaco, a devenit
un candidat extraordinar.
Oriunde merge, cucerește tot.
Are impactul emoțional al unui
rock star. Transmite o
imbatabilă imagine de tinerețe,
siguranță și decență. Chávez, în
schimb, este fizic și politic
epuizat. După 14 ani de minciuni, nu îl mai crede nimeni (…).”
Montaner arată în continuare că venezuelenii au motive să se simtă profund nemulțumiți de Hugo
Chávez. Când sunt întrebați care este principala problemă a țării, în mod aproape unanim răspund
că este „lipsa de siguranță”. În t impul președinției lui Chávez au murit de moart e violent ă mult
mai mulți venezueleni (150.000) decât soldați americani în războaiele (însumat e) din Coreea,
Viet nam și Irak.

3. Asasinatele, răpirile și extorsiunile fac parte din viața cotidiană de teroare a venezuelenilor. Cum
poate societatea să se simtă protejată dacă în închisori, un univers închis și presupus a fi
controlat de guvern, bandele de criminali, fără îndoială asociate cu poliția, se confruntă cu arme și
lasă în urmă 26 morți în doar o singură luptă? Asta nu este o țară, ci un abator, mai spune
Montaner.
De cei 14 ani de dictatură castrocomunistă sunt legate nenumărate crime și în alte țări. Chávez are
alianțe cu toate axele răului de pe fața planetei, sprijină, de exemplu, pe criminalii narcomarxiști
FARC din Columbia, teroriștii de la ETA, Tupamaros etc. este aliat cu Iranul și Corea de Nord,
cumpără arme din Rusia, colaborează strâns cu China și Belarus. Dar, desigur, pe primul loc în
amicițiile tovărășești este regimul criminal castrist din Cuba.
Jucând un rol proeminent în cadrul Forului de la Sao Paulo, alianța continentală a forțelor marxiste
din America Latină, Chávez a tras sfori în toate țările din regiune pentru aducerea stângii la putere.
De exemplu, președinții Zelaya din Honduras și Fernando Lugo din Paraguay, demiși din funcție în
mod perfect legal, exemplar, aș zice, în țările lor, pentru încălcarea Constituției (în sensul împingerii
acestor țări spre situații revoluționare comuniste) și amplu căinați și regretați de tot felul de
comentatori habarniști din România, erau oamenii lui Chávez – asemuirea acestor destituiri cu
lovitura de stat a USL și tentativa de suspendare a lui Traian Băsescu, este, prin urmare, o pură
absurditate, o inversare a realității.
Problema – i-a mai spus Eric Ekvall lui Carlos Alberto Montaner – este că guvernul lui Chávez nu va
recunoaște victoria lui Capriles.
Graça Salgueiro, autoarea blogului notalatina, se teme că în cazul în care CNE (Consiliul Național
Electoral – BEC-ul din Venezuela) va anunța înfrângerea lui Chávez, milițiile acestuia vor ataca pline
de furie și va curge foarte mult sânge. Ea aduce în sprijinul acestor previziuni un interviu acordat de
căpetenia grupării teroriste comuniste Tupamaros, Alberto „Chino” Carías, ziarului spaniol. Chino
nu se ferește să afirme că, dacă nu iese cum trebuie, se va deschide f ocul împot riva opoziției.
Notalatina mai arată că în această campanie este trâmbițată o victorie a lui Chávez asupra lui
Capriles de peste zece milioane de voturi. Una dintre posibilitățile prin care s-ar ajunge la asemenea
cifre este conectarea cubanezilor la sistemul de vot electronic din Venezuela. Cet ățeni cubanezi
domiciliați în Cuba sunt înregist rați să vot eze din Cuba în alegerile prezidențiale din
Venezuela.
Detalii despre frauda pregătită de Chávez au fost explicate de Eric Ekvall în cadrul interviului cita
mai sus, acordat Juanei Isa, de la Nuestra América, TV Marti din Miami.
Frauda elect orală s-a impus sist emat ic în
Venezuela din 2004 – ref erendumul pent ru

4. revocarea lui Chávez, f raudă dovedit ă cât se
poat e de riguros, și cunoscut ă de t oat ă lumea în
aceast ă țară. Din păcat e, opoziția ezit ă să
vorbească de f raudă – ca să nu descurajeze
alegăt orii, est e un f el aut ocenzură care
f uncționează la nivelul mass media independent e
și reprezent anților of iciali ai opoziției, t ema însă
abundă în rețelele sociale. Opoziția, spune Ekvall,
est e însă și put ernic inf ilt rat ă de oameni ai
guvernului care răspândesc zvonuri și crează
curent e de opinie.
Frauda își schimbă forma în timp. De exemplu, listele
electorale au crescut în 10 ani cu 58%, deși populația nu a crescut decât cu 14%. Există minimum 2
milioane de alegători-fantomă pe liste – dintr-un total de 19 milioane, mai mult de 10% din totalul
cetățenilor cu drept de vot. Listele sunt, evident, în mâna guvernului.
Consiliul Național Electoral CNE avea, acum 15, ani 9 membri în conducere, 5 reprezentanți ai
partidelor, 4 ai societății civile. Acum, CNE are 5 membri, 4 foști membri ai Partidului Socialist din
Venezuela, și un singur independent. Au apărut și numeroase legi și reglementări care reduc
transparența votului.
Sistemul de vot se pretinde că ar fi foarte avansat, tehnologizat, automatizat. Este cel mai scump
de pe glob. De fapt, este o cutie neagră, spune Eric Ekvall, nu se poate verifica ce se petrece în
interiorul sistemului. Cu 2 zile înainte de vot, opozițieei i se arată calculatoarele, sunt verificate unul
sau două, pe urmă reprezentanții opoziției pleacă, iar IT-ul rămâne în custodia Gărzii Naționale.
Cel mai import ant mod de f raudare anul acest a va f i int imidarea alegăt orului în clipa vot ului.
Sist emul de amprent are pent ru ident if icarea alegăt orului exist a și înaint e, dar apoi vot ul era
secret . Acum, mergi la masă și îți int roduci CNP-ul, apoi pui deget ul. Dacă sist emul t e
recunoașt e, îți apare pe ecran numele și f ot ograf ia. Dispozit ivul elect ronic de amprent are e
legat cu un cablu de dispozit ivul elect ronic de vot , care e alăt uri, la vedere – în imagine la
minut ul 12. 50 al int erviului. Alegătorul e lăsat să decidă el dacă își asumă riscul unui vot pentru
Capriles, în condițiile în care aparatul pe care el votează ar putea foarte bine să înregistreze, lângă
amprentăa lui și toate datele personale, și felul cum a votat în oct 2012.
Publicitatea CNE nu insistă sa asigure alegătorii că votul e secret, ci că „identitatea și votul unui
cetățean sunt unice si indivizible” – mesaj plin de înțelesuri amenințătoare. Pretextul pentru
folosirea amprentării legate direct de vot este acela că astfel se evită votul multiplu, dar, arată
Ekvall, pretextul nu ține, pentru că dispozitivul e legat la un laptop oarecare, nu la serverul central
cu 19 milioane de amprente, pentru că nu ar fi posibil ca un astfel de sistem să facă față solicitării

5. din ziua votului.
Chiar și așa, e clar că acest sistem de vot consumă timp. Se vor crea cozi, întârzieri, se va ajunge,
spune analistul citat, „în noaptea întunecoasă”, iar în regiunile îndepărtate, observatorii se vor
teme, vor pleca, unii alegători vor renunța.
Dar problema e ca dispozitivul de amprentare INTIMIDEAZĂ alegătorii, 63% din populație se teme
ca secretul votului nu e garantat. Acum met oda e int imidarea; înaint e se f urau vot uri, se f ura la
numărăt oare, se inversau rezult at ele, acum f rauda e int ernalizat ă în mint ea și inima
alegăt orului – mod de f raudă absolut diabolic.
Chávez a făcut dependentă de stat 50 % din populație. Dacă ești bugetar și nu votezi, îți pierzi
serviciul, dacă ești bursier, pierzi bursa, dacă ești asistat social, rămâi pe drumuri, dacă ai cerut
repartiție pentru o locuință, n-o mai vezi – pentru că și cererile de casă se fac cu luat de amprente.
În Venezuela mereu ești amprentat, și la zborurile interne, ți se ia amprenta la aeroport, motiv
pentru care sunt cozi imense. Oamenii depind de tot felul de subvenții și ajutoare de la stat, chiar
clasa mijlocie depinde în mare măsură de contracte cu statul.
Votul care nu e în mod sigur secret, nu e liber, afirmă Ekvall.
Întrebat de Carlos Alberto Montaner dacă există vreo posibilitate de a se evita această fraudă,
Ekvall răspunde:
„Doar în cazul în care Capriles reușește să recruteze 200.000 militanți, dispuși să
păzească în permanență rezultatele celor 150.000 dispozitive de vot, și dacă el,
susținătorii săi și instituțiile care îl sprijină sunt hotărâți să nu se lase furați în alegeri
cu niciun preț, indiferent de sacrificiul care trebuie făcut. Eu nu sunt sigur că va reuși
să recruteze această masă de militanți. Capriles are alegători și susținători, nu
militanți duri și hotărâți”.