Metale neferoase cristina bumbac

PPrriinncciippaalleellee ppiieeţţee ddee mmăărrffuurrii
294
2.4.4. METALE NEFEROASE SPECIALE ŞI PĂMÂNTURI RARE
Cristina BUMBAC
I. Evenimente pe piaţa metalelor speciale
Departamentul de Energie al S.U.A. a identificat ca principala problemă care pune frână
mineritului din ţară perioada de 7 - 10 ani care este necesară pentru obţinerea unui permis,
comparativ cu 1 - 2 ani în Australia (ţară care are un minerit foarte bine dezvoltat şi care este cel
mai mare exportator mondial de o serie de minereuri considerate "critice"). Firma de consultanţă
internaţională Behre Dolbear a declarat că, în conformitate cu studiile sale, S.U.A. are una din cele
mai mari durate din lume pentru obţinerea permiselor pentru minerit.
Ca urmare, pe data de 23 mai 2012, "The Gold Report" a anunţat că Comitetul pentru
Resurse Naturale al Camerei Reprezentanţilor a Congresului american a adoptat (cu 27 de voturi
pentru şi 10 contra) Actul pentru Minerale Critice şi Strategice Naţionale (H.R. 4402), act care va
uşura foarte mult întregul proces de emitere a permiselor pentru minerit. Urmează adoptarea în
plenul Camerei Reprezentanţilor, dar Comitetul consideră aceasta ca fiind o simplă formalitate.
Actul are o deosebită importanţă pentru revigorarea economiei americane. Prin eliminarea
birocraţiei excesive, producţia de minereuri critice (cum ar fi pământurile rare, pe a căror piaţă
China domină în proporţie de aproape 100%) şi de alte minereuri şi minerale de importanţă vitală
pentru întreaga economie americană (de la telefoane celulare la maşini hibride) va putea fi relansată
chiar în ritmuri accelerate. Reprezentantul statului Nevada, Mark Amodei, a declarat că
"reglementările paralele, ineficienţa birocraţiei şi lipsa de coordonare dintre agenţiile federale
reprezintă o ameninţare la revenirea economiei statului meu şi a securităţii naţionale", mulţumind
apoi colegilor care l-au susţinut în adoptarea Actului H.R. 4402.
Reprezentatul statului Massachusetts, Ed Markey, a propus perceperea unei taxe de 12,5%
din valoarea mineralelor obţinute ca urmare a permisului acordat pentru exploatare, dar propunerea
sa a fost respinsă.
Biroul Rezervelor de Stat din China s-a decis, în luna august 2012, să-şi majoreze rezervele
strategice, cumpărând 80 tone de indiu şi 20 tone de germaniu. Iniţiativa guvernului chinez a dat
naştere unor speculaţii referitoare atât la dorinţa guvernului de a profita de preţurile relativ mici de
pe piaţa celor două metale, cât şi la o posibilă dorinţă să ajute micii producători aflaţi în dificultate.
Reamintim în acest context că, în China există două burse pentru metale neferoase rare (strategice),
la Wuxi şi Yunnan.
II. Evoluţii pe piaţa metalelor speciale
1. ANTIMONIU (stibiu)
Producţia mondială minieră de antimoniu a scăzut simţitor în ultimii ani, cu evoluţii uşor
fluctuante de la an la an. Cel mai mare producător mondial continuă să fie China, cu circa 44.000
tone conţinut Sb anual, urmată de Rusia cu circa 12.800 tone/an. S.U.A., Kîrgistanul şi Tajikistanul
deţin de asemenea ponderi importante, fiind urmate de Bolivia, a cărei pondere a scăzut drastic în
ultima perioadă. În ţările vest-europene producţia de antimoniu a scăzut substanţial datorită
modificărilor intervenite în nivelul cererii şi în relaţiile comerciale cu partenerii externi (mai ales
China), cărora li s-a permis accesul pe piaţa nord-americană. Japonia nu produce antimoniu minier
deoarece nu dispune de astfel de resurse, asigurându-şi necesarul prin importuri, provenind din
ţările din zonă.
Preţul stibiului a crescut, în anii 2010 - 2011, foarte mult (practic s-a dublat): de la circa
6450 dolari/tonă în ianuarie 2010, la 13.112,50 dolari/tonă media lunii ianuarie 2011 şi apoi la până
la 13.800 dolari/tonă în februarie. Oferta de antimoniu a fost limitată, iar cererea a crescut constant
în toate zonele şi domeniile de consum.
În 2012 însă preţurile au scăzut constant, până la 11.850 dolari/tonă în luna decembrie. Criza
economică a afectat şi această piaţă, consumul diminuându-se şi utilizatorii ne mai fiind dispuşi să
plătească preţurile mari cerute de producători.

CCoonnjjuunnccttuurraa eeccoonnoommiieeii mmoonnddiiaallee
295
La sfârşitul anului 2012, China a aprobat o cotă de export de 40.672 tone de antimoniu şi
produse din antimoniu pentru prima jumătate a anului 2013. Cota se împarte în 7.128 tone de
antimoniu metal şi 33.544 tone de oxid de stibiu şi în total reprezintă 68,5% din cota probabilă a
anului 2013 (preconizată la 59.400 tone, aceeaşi ca în 2012).
Tabelul nr. 1 : Evoluţia preţurilor antimoniului
- preţuri pentru Sb 99,65%, pe piaţa liberă vest-europeană la disponibil, în dolari/tonă -
Perioada Medie anuală (lunară) Modificare % faţă de perioada
anterioară
2009 5188,75 - 15,1
2010 8981,70 +73.1
2011 14742,41 +64,1
Tr.I 2012 12679,57 -14,0/2011
Tr.II 2012 13597,91 +7,2/tr.I
Tr. III 2012 12741,67 -6,3/tr.II
Tr.IV 2012 12325,00 -3,3/Tr.III
Medie 2012 12767,18 -13,4/2011
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.
2. BISMUT
Nici piaţa bismutului nu a mers prea bine în anul 2012, preţurile având un trend descendent
continuu. Cererea a fost relativ stabilă, dar criza atipică care a adectat toate ţările dezvoltate nu le-a
permis consumatorilor să plătească preţurile cerute în 2011 de către furnizori.
Tabelul nr. 2 : Evoluţia preţurilor la bismut 99,99%
- piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit. dolari/tonă -
Perioada Medie anuală/lunară
UM
Modificare %
faţă de perioada precedentă
2009 18377,93 - 30,3
2010 19552,25 +6,2
2011 25750,41 +31,9
Tr. I 2012 23672,14 -8,0/2011
Tr.II 2012 23089,00 -2,5/tr.I
Tr.III 2012 21205,70 -8,2/tr.II
Tr.IV 2012 20355,98 -4,0/tr.III
Medie 2012 22080,70 -14,3/2011
3. CADMIU
Consumul de cadmiu s-a redus în multe ţări cu economie avansată datorită măsurilor de
reducere a poluării (cadmiul este considerat un metal foarte toxic) iniţiate de guvernele respective.
Astfel, ţările Uniunii Europene încearcă să diminueze consumul acestui metal prin impunerea unor
limite restrictive la diferite produse: pentru baterii se preconizează un conţinut maxim de cadmiu de
0,025% din greutatea acestora, iar pentru pigmenţi şi stabilizatori de 0,01% din masa acestora.
Acum se pune cu acuitate problema reciclării acestui metal. Companiile SNAM şi SAVAM,
ambele aparţinând grupului vest-european Hempel, au iniţiat măsuri de majorare a capacităţilor de
reciclare. Capacitatea de reciclare a cadmiului pe plan mondial este estimată la circa 2.600 tone,
reprezentând circa 15% din consumul total mondial de cadmiu. Capacitatea de recuperare a
cadmiului din reziduuri solide este estimată la circa 1.800 tone, la care se adaugă 350 tone
recuperate din şlam şi pudre. Alte surse de recuperare a cadmiului ar fi reziduuri provenind din
pigmenţi (150-200 tone/an), prafuri (200 tone/an) şi alte reziduuri (100 tone/an).
Preţul cadmiului a scăzut substanţial în anul 2012 comparativ cu 2011, cauza fiind aceeaşi
criză care a afectat aproape toate pieţele.

296
Tabelul nr. 3 : Evoluţia preţurilor cadmiului 99,95%
- piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit, dolari/tonă -
Perioada Medie anuală UM Modificare faţă de perioada
precedentă %
2009 3453,90 - 52,1
2010 4101,50 +38,3
2011 2929,55 -28,0
Tr.I 2012 2108,16 -27,1/2011
Tr.II 2012 1919,85 -9,0/tr.I
Tr.III 2012 1949,71 +1,5/tr.II
Tr.IV 2012 1301,48 -33,3/tr.III
Medie 2012 1819,80 -37,9/2011
4. COBALT
Piaţa chineză a cunoscut o consolidare susţinută a industriei cobaltului în anul 2012, în
condiţiile în care preţurile au fost mici la nivel internaţional, iar oferta ridicată.
Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat la nivel global (adică mai nimic!), în China au avut
loc câteva fuziuni semnificative. Compania producătoare de metale şi produse chimice Jinagsu
Cobalt Nickel Metal a vândut 51% din acţiunile sale grupului Shenzhen Green Eco-manufacture Hi-
tech pentru suma de 272,07 milioane yuani, grupul devenind astfel unul din principalii jucători de
pe piaţa cobaltului. Compania de stat New Era Group a cumpărat masiv (devenind acţionarul
majoritar) acţiunile companiei Quingfeng Cobalt Alloy.
China şi-a diminuat şi importurile de concentrate de cobalt, deoarece topitoriile au încercat
să-şi reducă stocurile şi să devină mai eficiente din punct de vedere economic. Pe ansamblu,
măsurile luate de chinezi au consolidat într-adevăr piaţa cobaltului, rămânând mai puţini
producători, dar mai eficienţi.
În cursul anului 2012 piaţa cobaltului a fost un adevărat carusel, cu suişuri şi coborâşuri
abrupte de la o săptămână la alta. Pentru 2013 se pare însă că piaţa se va stabiliza şi preţurile vor
creşte în ritmuri lente, dar certe. Principala cauză pare să fie cererea potenţială din China.
China şi-a majorat cererea pentru cobalt încă din ultimele săptămâni ale anului 2012 (de
exemplu, în luna noiembrie 2012 importurile de concentrate de cobalt ale Chinei s-au dublat
comparativ cu cele din octombrie, la 17.625 tone) şi consumatorii chinezi continuă să cumpere
metalul la preţul mic de pe piaţa internaţională, constituind stocuri. Pe de altă parte, producţia
internă de cobalt este în scădere în China, astfel încât importurile sale vor creşte şi mai mult. Unii
comentatori se tem că va apare chiar un deficit pe piaţă.
Un factor de influenţă care ar putea atenua acest deficit este proiectul Ambatovy din
Madagascar, care va avea în final o capacitate totală de 5.600 tone cobalt. Un alt element cu
importanţă determinantă este modul cum LME va gestiona tranzacţiile cu cobalt în anul 2013. De la
lansarea contractului pentru cobalt din 2010, tranzacţiile cu metal efectuate prin intermediul Bursei
de Metale de la Londra au crescut constant, dar încă nu se bucură de suportul consumatorilor.
Producătorii care au fost admişi să coteze la LME se plâng de faptul că sunt prea puţini consumatori
activi care folosesc bursa (una din cauze fiind şi aceea că este cotată o gamă largă de tipuri de
metal, fapt ce face dificilă cumpărarea de cantităţi mari) şi că în aceste condiţii contractul nu va
progresa prea mult. O soluţie ar fi ca marii producători de cobalt să vândă metalul şi în afara bursei
tot la preţul stabilit la LME, dar pentru moment numai compania Votorantim din Brazilia face acest
lucru. Reamintim în acest context faptul că London Metal Exchange, bursa de metale de la Londra,
instituţie tradiţională britanică de 135 de ani, a fost preluată în 2012 de către compania asiatică
HONG KONG EXCHANGE şi CLEARING şi că în viitor bursa se va numi HKEx/LME.

297
Tabelul nr. 4 : Evoluţia preţurilor cobaltului 99,8%
-piaţa liberă vest-europeană, preţuri la disponibil în depozit dolari/tonă-
Perioada Medie anuală/lunară
UM
Modificare %
faţă de perioada precedentă
2009 38173,80 - 55,5
2010 43576,34 +19,4
2011 38874,26 -10,8
Tr. I 2012 33739,86 -13,0/2011
Tr. II 2012 32375,76 -4,0/tr.I
Tr. III 2012 29814,42 -8,0/tr.II
Tr.IV 2012 27364,84 -8,2/tr.III
Medie 2012 30823,72 -20,7/2011
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie
5. COLUMBIU
CMMB din Brazilia este cel mai mare producător mondial, cu o capacitate instalată de
30.000 tone/an feroniobiu la uzinele Araxa din Brazilia. Depozitele exploatate aici dispun de
rezerve de 456 milioane tone minereu cu conţinut de 25% Nb2O5, suficiente pentru multă vreme, la
actualul consum de 20.000 tone/an pentru multă vreme. În afară de feroniobiu aici se obţin anual şi
2400 tone oxid de niobiu de înaltă puritate, 800 tone/an feroniobiu tip VG şi nichel-niobiu, 150
tone/an oxid de niobiu pentru întrebuinţări în industria optică şi 50 tone/an niobiu metal de înaltă
puritate. Compania a reuşit până acum să menţină preţurile de pe piaţa internaţională a columbiului
stabile şi acţionează în continuare în acest sens. Astfel, prevăzând o creştere a cererii în următorii
ani, CBMM investeşte la ora actuală în extinderea capacităţilor de producţie pentru feroniobiu cu
încă 45.000 tone/an, fapt ce îi va permite să menţină nivelul ofertei la cote care să nu pună în
pericol stabilitatea pieţei chiar în condiţii de creştere substanţială a cererii.
6. GALIU
Cel mai mare producător mondial de galiu este la ora actuală compania niponă Dowa
Mining, care a reuşit să menţină în ultimii ani o remarcabilă stabilitate a preţurilor pe piaţa
internaţională a metalului. Declaraţiile recente ale reprezentanţilor companiei arată că Dowa este
hotărâtă să menţină aceeaşi politică de stabilitate a preţurilor chiar în condiţiile creşterii susţinute a
cererii. Cu toate acestea, preţul galiului pe piaţa europeană s-a înjumătăţit în cursul anului 2012
comparativ cu 2011.
Tabelul nr. 5 : Evoluţia preţurilor galiului
Perioada/Sortiment Galiu, piaţa liberă vest-
europeană, dolari/kg
Modificare %
faţă de anul anterior
2011 801,59 ...
Tr.I 2012 521,04 -35,0/2011
Tr. II 2012 414,17 -20.5/tr.I
Tr. III 2012 305,97 -26,2/tr.II
Tr. IV 2012 335,00 +9,4/tr.III
Medie 2012 394,04 -50,9/2011
7. GERMANIU
Piaţa internaţională a germaniului s-a bucurat în ultimii ani de o stabilitate a tendinţei de
creştere a preţurilor pe fondul menţinerii unei cereri ferme la niveluri destul de ridicate.
Anul 2011 a adus majorări de preţuri substanţiale, de la 880 dolari/kg în ianuarie 2011 la
1350 dolari/kg în august, preţ menţinut până la sfârşitul lunii noiembrie, când s-a înregistrat o
scădere cu 100 dolari/kg, media lunii decembrie fiind de numai 1250 dolari/kg. Preţurile s-au
menţinut mici până în august 2012, când a început un trend ascendent, care s-a finalizat cu un preţ
de peste 1.420 dolari/kg în luna noiembrie, urmat de o uşoară diminuare în decembrie la 1.387,50
dolari/kg.

298
Tabelul nr. 6 : Evoluţia preţurilor germaniului
Perioada/Sortiment Ge 99,99%, piaţa liberă vest-
europeană, $/kg
Modificare %
2009 771,93 - 19,6
2010 639,17 -17,2
2011 1213,61 +89,9
Tr. I 2012 1150,00 -5,3/2011
Tr. II 2012 1043,75 -9,3/tr.I
Tr. III 2012 1285,42 +23,1/tr.II
Tr. IV 2012 1432,29 +11,4/tr.III
Medie 2012 1227,86 +1,2/2011
Sursa: Metal Buletin, Marea Britanie, colecţie.
8. INDIU
Cel mai mare nivel de preţ atins până acum pe piaţa indiului a fost de 1000 dolari/kg la
începutul anului 2006 şi opinia operatorilor de pe piaţă este că acest nivel nu va mai fi atins, dar
totul este posibil atunci când este vorba de Japonia şi China. Revenirea economiilor din S.U.A. şi
Europa va determina probabil o cerere majorată pentru LCD-uri, ceea ce va conduce şi la o cerere
mai mare de indiu, mai ales că ecranele sunt din ce în ce mai mari.
În cursul anului 2012 preţul metalului a scăzut substanţial comparativ cu media anului 2011,
scădere înregistrată pentru prima oară în ultimii trei ani. Totuşi în lunile octombrie şi noiembrie s-a
înregistrat o oarecare majorare a preţurilor pe piaţa vest-europeană, fapt ce ar putea indica o posibilă
stabilizare în 2013.
Tabelul nr. 7 : Evoluţia preţurilor indiului
Sortiment/Perioada Indiu 99,97%, piaţa liberă vest-
europeană, dolari/kg
Modificare % faţă de anul
anterior
2009 398,46 - 27,5
2010 566,78 +42,2
2011 696,35 +22,8
Tr. I 2012 563,12 -19,2/2011
Tr. II 2012 528,33 -6,2/tr.I
Tr. III 2012 445,40 -6,6/tr.II
Tr. IV 2012 517,50 +4,9/tr.III
Medie 2012 527,30 -24,3/2011
9. IRIDIU
Evidenţa preţurilor iridiului se ţine la nivel internaţional din anul 1911, când iridiul costa 62
dolari uncia fină (1993,34 dolari/kg). Iridiul este în general mai scump decât platina, paladiul,
rutheniul, argintul şi - în unele perioade - aurul. Vârfurile de preţ au fost în anii 1920 (331
dolari/uncie fină), 1925 (363 dolari/uncie fină), 1975 (477 dolari/uncie fină) şi, mai recent, în anii
1984 şi 1985 (cu 424 şi respectiv 438 dolari/uncie fină). Începând cu 1993 preţul metalului a scăzut
la 47 dolari/uncie fină şi s-a menţinut la niveluri deosebit de mici până în 1996, când media anuală a
fost de circa 68 dolari/uncie fină. Începând cu 1997 preţurile au crescut din nou, atât pe fondul
sporirii cererii absolute dar şi ca urmare a unor acţiuni speculative: iridiul a început să fie
achiziţionat mai degrabă ca mijloc de protecţie împotriva fluctuaţiilor preţului aurului. În 2007 şi
2008 preţurile au fost deosebit de mari, iar în 2010 au depăşit orice maxim atins până la momentul
respectiv.
În ultimii 2-3 ani preţurile s-au remarcat printr-o stabilitate fermă (fluctuaţiile au fost
nesemnificative) şi anul 2012 nu a făcut excepţie: preţurile s-au menţinut ridicate, media anuală
fiind puţin mai mare decât cea a anului 2011.

299
Tabelul nr. 8 : Evoluţia preţurilor iridiului
- dolari/uncie fină de 32,1505 g -
Perioada/Piaţa Ir 99,9%, preţ pe piaţa liberă
vest-europeană
Modificare %
2009 395,62 - 7,5
2010 608,43 +53,8
2011 1010,52 +66,0
Tr. I 2012 1060,00 +4,9/2011
Tr.II 2012 1060,00 0,0/tr.I
Tr. III 2012 1044,17 -1,5/tr.II
Tr. IV 2012 1055,00 +1,0/tr.III
Medie 2012 1054,79 +4,4/2011
10. LITIU
Producţia de baterii pe bază de litiu s-a dezvoltat în ritmuri mai accelerate în ultimii ani.
Bateriile rezistă foarte mult neutilizate şi se comportă foarte bine la temperaturi extreme, fapt ce le
face atractive şi eficiente din punct de vedere al costurilor. Aplicaţiile militare ale bateriilor pe bază
de litiu au dat un impuls acestui domeniu mai ales în S.U.A. (programul Intercontinental Ballistic
Missile, rachete balistice intercontinentale). Ca urmare litiul este constituit în stocuri strategice de
către Departamentul Energiei şi de către armata americană.
Politica energetică a Statelor Unite este influenţată acum de o serie de factori: preţul ridicat
al petrolului, poluarea prea mare provocată de autovehicule, încălzirea globală, reducerea de
dependenţa de importuri de resurse energetice şi nevoia de noi locuri de muncă. În aceste condiţii
preşedintele Obama a declarat că "o nouă economie a energiei va contribui la crearea de milioane
de noi locuri de muncă". Principalul obiectiv în acest context este dezvoltarea unei noi industrii, cea
a bateriilor bazate pe litiu-ioni.
Litiul pare astfel să devină un metal extrem de interesant pentru investitori şi pentru
companiile de cerecetare-dezvoltare. S.U.A. sunt practic obligate să dezvolte o industrie de baterii
pe bază de litiu la ei acasă, pentru că cine va putea fabrica bateriile competitive va fabrica şi
autovehiculele corespunzătoare. Cererea pentru litiu va urma probabil un trend excesiv ascendent,
în timp ce, pentru moment, oferta şi potenţialul de procesare sunt limitate. Pe de altă parte este
foarte puţin probabil ca Revoluţia Energetică a lui Obama să se bazeze pe resurse externe şi să rişte
dependenţa de surse străine, aşa cum este cazul acum cu combustibilii tradiţionali. În fapt toată
lumea se aşteaptă ca importurile de litiu să iasă din discuţie, ceea ce înseamnă dezvoltarea unei
industrii proprii.
Tabelul nr. 9 : Evoluţia preţurilor minereurilor de litiu
- Lire sterline/tonă -
Produsul/Perioada Petalit, 4,2%
Li2O
Spodumen, peste 7,25% Li2O
2009 212,50 655,73
2010 212,50 675,00
2011 212,50 743,54
Tr. I 2012 212,50 745,00
Tr. II 2012 212,50 745,00
Tr. III 2012 212,50 775,00
Tr. IV 2012 212,50 775,00
Medie 2012 212,50 760,00
11. MAGNEZIU
China a început să joace un rol din ce în ce mai important pe piaţa metalului, devenind nu
numai unul din principalii ofertanţi, dar ameninţând în acelaşi timp şi poziţia marilor firme
occidentale, producătoare de tradiţie.

300
Problema reală a acestei pieţe este însă în opinia multor comentatori supraoferta absolută
care domină de mai multă vreme tranzacţiile cu magneziu. La ora actuală există cinci mari
producători mondiali în afara Chinei şi toţi au fost afectaţi de politica comercială a chinezilor.
Creşterea paralelă a cererii pentru magneziu, mai ales din partea producătorilor de
autovehicule şi a domeniului reprezentat de turnarea continuă poate echilibra parţial balanţa, dar
aici intervine o problemă de politică (nu neapărat economică): consumatorii se află, în covârşitoarea
lor majoritate, în ţările occidentale avansate şi în general doresc să aibă ca furnizori companii de
acelaşi tip, pe care să se poată baza atât în ceea ce priveşte calitatea cât şi ritmicitatea livrărilor. Ori
producătorii chinezi sunt departe de a fi consideraţi în Occident ca statornici; ruşii, ucrainenii sau -
mai nou - congolezii nu se bucură nici ei de o reputaţie prea bună în rândul consumatorilor vestici,
astfel încât apare un adevărat paradox: cerere pentru magneziu există, există şi producţie, dar cele
două nu se întâlnesc ori din cauza diferenţelor calitative ori din cauza diferenţelor cultural-
comerciale.
Piaţa vest-europeană se află într-o situaţie destul de dificilă în ceea ce priveşte acoperirea
necesarului de magneziu. Metalul intră pe piaţa Uniunii Europene în toate formele posibile şi pe
toate căile care pot evita plata de taxe vamale suplimentare. Metalul chinezesc intră nu numai ca
atare, dar şi - mai ales - ca re-export efectuat de diferite alte ţări ale căror companii comerciale au
legături strânse cu producătorii din China. Anchetele şi măsurile luate de oficialităţile comunitare
par pur şi simplu să nu poată opri magneziul chinezesc să intre pe piaţă în cantităţi din ce în ce mai
mari şi sub forme din ce în ce mai variate.
Pe parcursul anului 2012 preţul magneziului de pe piaţa europeană s-a menţinut stabil,
media anuală fiind uşor mai mare decât cea a anului 2011.
Tabelul nr. 10 : Evoluţia preţurilor magneziului 99,8% pe piaţa liberă europeană
- dolari/tonă-
Anul Media anuală Modificare %
2009 2752,86 -41,2
2010 2919,12 +6,3
2011 3108,07 +6,5
Tr. I 2012 3150,00 +1,3/2011
Tr. II 2012 3221,87 +2,3/tr.I
Tr. III 2012 3202,08 -0,6/tr.II
Tr. IV 2012 3250,00 +1,5/tr.III
Medie 2012 3205,98 +3,1/2011
Sursa: Metal Bulletin. Marea Britanie, colecţie.
12. MERCUR
Metalul este extrem de poluant şi contaminarea cu mercur reprezintă unul din cele mai mari
pericole atât pentru mediu cât şi pentru oameni. Ca urmare extracţia sa s-a redus treptat şi în unele
zone utilizarea sa a fost interzisă. Problema mercurului secundar a început să se pună cu acuitate
acum mai mulţi ani. Oferta depinde de industria chimică şi pe termen lung există o tendinţă de
înlocuire a mercurului cu alte metale şi/sau elemente din cauza nocivităţii sale şi a riscurilor pe care
le prezintă pentru mediu. Chiar şi în cadrul proceselor unde mercurul este indispensabil, se remarcă
diminuarea consumului datorită noilor tehnologii care permit - şi tind către - reducerea permanentă
a utilizării acestui metal.
În paralel cu diminuarea absolută a ofertei, s-a înregistrat o creştere destul de susţinută a
cererii pentru mercur, mai ales în China, India şi Indonezia. Consumatorii chinezi au asaltat piaţa cu
o cerere sporită şi în continuă creştere, îndreptându-se chiar spre furnizori care nu acţionează în
mod tradiţional pe piaţa chineză (cum ar fi cei din Europa) deoarece se pare că livrările din
Kîrgistan s-au micşorat foarte mult.
Renunţarea la extracţia mercurului se pare că nu a fost o idee foarte bună, deoarece efectiv
s-a creat un deficit pe piaţă şi preţurile au început să crească. Practic din 2008 încoace preţul a

301
crescut de la 616,21 dolari/flacon la 3300 dolari/flacon în decembrie 2012 (o creştere cu peste
430%).
Tabelul nr. 11 : Evoluţia preţurilor mercurului 99,95%
- dolari/flacon, piaţa vest-europeană -
Perioada Preţ mediu anual
$/flacon
Modificare %
2009 616,25 +7,3
2010 989,79 +60,6
2011 1655,83 +63,7
Tr.I 2012 2100,00 +26,8/2011
Tr. II 2012 2483,33 +18,2/tr.I
Tr. III 2012 2900,00 +16,7/tr.II
Tr. IV 2012 3300,00 +13,8/tr.III
Medie 2012 2695,33 +62,8/2011
13. RENIU
Cel mai mare consumator mondial de reniu este S.U.A., cu un total de circa 32.000 kg anual.
Principala sa sursă de aprovizionare cu metal rămâne Chile, dar în ultimii ani au crescut importurile
de perreniat de amoniu provenite din Kazakhstan.
Producţia mondială de rheniu este practic obţinută în numai câteva ţări. Kazakhstanul a
devenit principalul producător mondial cu 8,5 tone reniu/an rezultate ca produs secundar la extracţia
cuprului. Molymet din Chile, care produce în principal molibden, obţine de asemenea unele cantităţi
relativ importante de reniu. Ambele companii lucrează la întreaga capacitate şi nu au posibilitatea să
mărească producţia.
Piaţa reniului a cunoscut în ultimii ani o majorare constantă a cererii mai ales din partea
industriei aerospaţialelor, unde se utilizează aliaje pe bază de reniu, şi a extracţiei petrolului, unde
metalul se utilizează la producerea catalizatorilor. Preţurile reniului au crescut de asemenea
constant.
După declanşarea crizei din septembrie 2007, preţurile reniului s-au diminuat constant, de la
4250 dolari/lv media anului 2007 la 1550 dolari/lv în decembrie 2012.
Tabelul nr. 12 : Evoluţia preţurilor reniului
Perioada Reniu pelete metalice, dolari/lv. în
depozit Rotterdam, taxe neplătite
Modificare %
2009 3421,93 - 26,1
2010 2139,58 -37,5
2011 2100,98 -1,5
Tr. I 2012 2047,92 -2,6/2011
Tr. II 2012 1950,00 -4,8/tr.I
Tr. III 2012 1750,00 -10,3/tr.II
Tr. IV 2012 1600,00 -8,6/tr.III
Medie 2012 1836,98 -12,6/2011
14. SELENIU
Preţul seleniului a atins la începutul lunii februarie 2011 cel mai mare nivel al tuturor
timpurilor de până atunci, fiind comercializat la 50 - 56 dolari/lv. (1 livră= 0,453 kg), de la nivelul
anterior de 46 - 52 dolari/lv. Dar trendul ascendent nu s-a oprit aici, următorul vârf fiind înregistrat
în luna aprilie 2011 (148.811,85 dolari/tonă, respectiv 67,5 dolari/lv.). Apoi preţul metalului a
început să se dimineze constant, trend menţinut pe parcursul anului 2012 (cu o scurtă majorare în
luna octombrie.
Creşterea preţurilor seleniului a început cu mai mult timp în urmă, dar a fost o creştere lentă,
fără salturi. Ori saltul de la începutul anului 2011 a fost prea brusc şi, în mod normal, ar da naştere

302
unor discuţii referitoare la operaţiuni speculative pe piaţă. Însă nimeni nu vorbeşte despre speculaţii,
ci numai despre restrângerea drastică a ofertei.
Exporturile Indiei au scăzut remarcabil deoarece cererea de piaţa indiană a crescut
substanţial. Oferta de seleniu s-a diminuat în ultimul timp şi - conform opiniei exprimate de
producători - va rămâne strânsă în continuare. Unul din motive este faptul că topitoriile de cupru se
îndreaptă din ce în ce mai mult spre reciclarea deşeurilor din cupru pentru a economisi la
cumpărarea minereului de cupru, ceea ce înseamnă o producţie mai mică de cupru, şi, deci, de
seleniu. Un alt motiv este faptul că recuperarea seleniului s-a diminuat deoarece sortimente mai
complicate de aliaje de cupru (care conţin şi seleniu) au început să fie produse pe scară mai largă.
Preţurile seleniului vor creşte probabil în cursul anului 2013, după ce în a adoua jumătate a
anului 2012 au cunoscut un trend descendent. Cauza o constituie eliminarea taxei de export de 20%
pe care China o impusese la manganul fulgi (15% în noiembrie 2006, majorată apoi la 20% în
ianuarie 2008). Eliminarea acestei taxe de export intră în cadrul condiţiilor impuse de Organizaţia
Mondială a Comerţului, la care China a aderat de curând.
Industria manganului din China este cel mai mare consumator de seleniu, cumulând circa
jumătate din consumul total mondial de seleniu. Ca urmare - în condiţiile în care nu mai există taxă
de export pentru producătorii de mangan - producţia de mangan va creşte şi va consuma şi mai mult
seleniu, principala consecinţă fiind majorarea preţului metalului rar.
Tabelul nr. 13 : Evoluţia preţurilor seleniului 99,5%
Perioada Se 99,5%, piaţa liberă
vest-europeană, dolari/tonă
Modificare %
faţă de anul precedent
2009 51152,61 - 26,2
2010 81573,83 +59,5
2011 135129,00 +66,0
Tr. I 2012 139442,21 +2,9/2011
Tr. II 2012 127278,12 -8,8/tr.I
Tr. III 2012 92008,59 -27,8/tr.II
Tr. IV 2012 98794,53 +7,3/tr.III
Medie 2012 114380,88 -15,6/2011
15. STRONŢIU
Stronţiul se utilizează în principal în S.U.A. şi Japonia la producţia de tuburi pentru
televizoare color, tuburi care conţin 5 - 7% oxid de stronţiu şi 3 - 5% oxid de bariu. Carbonatul de
stronţiu se utilizează în industria ceramicii şi a magneţilor feritici, ca şi la obţinerea zincului prin
electroliză. Azotatul de stronţiu se utilizează la producţia de echipamente speciale militare. Stronţiul
metal este folosit ca element de aliere, respectiv agent de modificare la producţia de aliaje de
turnare hipoentectice aluminiu-siliciu.
Datele referitoare la producţia şi consumul de stronţiu la nivel mondial sunt sporadice mai
ales din cauza cantităţilor mici implicate. Se apreciază că la nivel mondial producţia totală de metal
nu depăşeşte 55 - 60 mii tone, iar capacităţile totale de producţie se situează în jurul valorii de 76
mii tone conţinut Sr. Preţul minereului a variat în ultimii 20 de ani între 85 şi 150 dolari/tonă, iar
preţul produselor pe bază de stronţiu prezintă o varietate extrem de mare care nu permite avansarea
unui preţ mediu relevant: fiecare producător are preţul său pentru o gamă largă de produse cu
conţinut extrem de variabil de stronţiu.
16. TANTAL
Începând cu anul 2000 cererea pentru tantal a cunoscut pentru prima oară după mai mulţi ani
o evoluţie net ascendentă, care a luat prin surprindere piaţa internaţională, mai ales în condiţiile în
care preţurile concentratelor de tantal au înregistrat un salt semnificativ.
Nivelul de vârf al preţurilor pe piaţa liberă a fost atins în lunile ianuarie şi februarie 2001, cu
462.970,20 dolari/tonă, dar chiar şi producătorii au afirmat că acesta este un preţ exagerat, care nu
face altceva decât să destabilizeze piaţa. Producătorii australieni au luat imediat măsuri de majorare
a ofertei şi de scădere a preţurilor cerute şi au încheiat contractele direct cu consumatorii, eliminând

303
în mare parte veriga intermediară a comercianţilor. Ca urmare începând cu martie 2001 preţurile au
avut un trend descendent controlat, apoi preţurile au scăzut din nou la nivelul de 66.138 dolari/tonă
Ta2O5. Cu toate acestea producătorii din Australia sunt convinşi că perspectivele pieţei tantalului
sunt foarte bune şi că cererea va creşte din nou, iar ei sunt hotărâţi să ofere consumatorilor metalul
solicitat la preţuri "normale" şi să evite oscilaţiile de prea mare amplitudine.
În ultimii doi ani preţurile tantalitului (minereu de tantal) şi ale tantalului metal au crescut
semnificativ ca urmare a majorării cererii în domeniul electronicelor şi al politicii S.U.A. de a
impune noi reglementări referitoare la importurile de materiale care provin din zonele de conflict
din Africa Centrală. Tantalul s-a comercializat în luna august 2011 la preţuri de peste 500 dolari/kg,
comparativ cu 330 dolari/kg în aceeaşi lună a anului 2010 şi cu 150 dolari/kg la începutul anului
2010. Tantalitul s-a vândut la peste 150 dolari/lv., comparativ cu 70 - 80 dolari/lv. în iulie-august
2010.
Tabelul nr. 14 : Evoluţia preţurilor la concentrate de tantal
- dolari/tonă -
Sortiment/Perioada Tantalit baza 30%
Ta2O5 + ThO2
Tantalit 40% Ta2O5 de origine
Greenbushes, Australia
2005 79366,32 88184,80
2006 78309,94 88184,80
2007 77161,70 -
Nota: Începând cu anul 2008 publicaţia britanică de specialitate a încetat publicarea preţurilor la tantalit, pe de o parte
din cauza imobilităţii preţului de producător transmis de australieni, pe de altă parte din cauza informaţiilor
inconsistente venite de la consumatori şi comercianţi. Informaţiile oferite mai sus referitoare la anii 2009 - 2011 se
regăsesc în diferite articole de profil.
17. TELUR
Compania Boliden a pus în funcţiune în anul 2012 mina Kankberg din Suedia, care conţine
aur şi telur, adăugând astfel o producţie de 41 tone/an la totalul producţiei mondiale, echivalentul a
10% din aceasta. Compania a investit 475 milioane de coroane suedeze (70 milioane de dolari) în
echipamente şi facilităţi de exploatare în subteran, precum şi în dezvoltarea concentratorului de aur
prin leşiere, ceea ce va îmbunătăţi şi rata de recuperare a telurului. Producţia de telur va fi vândută
printr-un contract pe termen lung unui cumpărător nenumit, la preţul fix de 280 dolari/kg.
Proiectul a devenit interesant odată cu creşterea cererii pentru telur, fenomen care a antrenat
şi majorarea preţurilor. Telurul se obţine în mod frecvent ca produs secundar la rafinarea cuprului,
dar deoarece producţia de cupru s-a diminuat la nivel mondial în ultimii doi ani, şi oferta de telur a
scăzut, ducând la preţuri de 250 - 320 dolari/kg la disponibil. Piaţa telurului - ca şi pieţele tuturor
metalelor neferoase rare - a devenit extrem de strânsă odată cu creşterea cererii din partea unor
domenii consumatoare care folosesc tehnologii inovatoare. Mai există depozite din care poate fi
exploatat telurul în China şi Mexic, dar pentru moment nu există proiecte viabile în aceste zone,
astfel încât iniţiativa suedezilor este bine venită.
Criza actuală a lovit însă şi piaţa telurului, preţurile anilor 2011 şi 2012 scăzând foarte mult,
până la 115 dolari/kg în luna decembrie 2012 (cu o oarecare revenire în luna octombrie).
Tabelul nr. 15 : Evoluţia preţurilor telurului
piaţa liberă vest-europeană, dolari/kg
Perioada Preţ Modificare %
faţă de perioada anterioară
2010 224,61 ...
2011 347,35 +54,6
Tr. I 2012 203,33 -41,5/2011
Tr. II 2012 150,62 -16,0/tr.I
Tr. III 2012 115,06 -23,6/tr.II
Tr. IV 2012 127,92 +11,1/tr.III
Medie 2012 149,23 -57,1/2011

304
18. ZIRCONIU ŞI HAFNIU
Preţurile zirconiului au crescut substanţial în cursul anului 2012, după ce şi în 2011 s-a
înregistrat o creştere semnificativă. Principala cauză a fost cererea majorată care a depăşit nivelul
ofertei. Domeniile unde s-a înregistrat o creştere puternică a consumului sunt ceramicele şi
refractarele. Observatorii pieţei zirconului apreciază că balanţa cerere - ofertă se va dezechilibra şi
mai mult în viitor din cauza reducerii în continuare a ofertei.
Producătorii mondiali de zirconie sunt însă hotărâţi să ia măsuri în vederea majorării viitoare
a producţiei mai ales în condiţiile în care prognozele referitoare la cererea de zirconie arată creşteri
susţinute în următorii ani: compania sud-africană Foskor Ltd., compania din Marea Britanie UCM,
în Japonia firmele Tosoh Corp. şi Sumitomo Osaka Cement Co. şi în Rusia firma Kovdor din
peninsula Kola. Toate aceste măsuri nu sunt însă suficiente pentru a acoperi necesarul sporit de
zirconie şi lipsa materialului sud-african.
În ceea ce priveşte noi capacităţi pentru extracţia şi prelucrarea zirconului, există două
proiecte cu adevărat importante care s-ar putea ca în următorii ani să reechilibreze piaţa: proiectul
Dubbo din Australia şi proiectul companiei CSM Energy din S.U.A..
Tabelul nr. 16 : Evoluţia preţurilor la minereu de zirconiu
Sortiment/Perioada Minereu de zirconiu pt. turnătorie, vrac, FOB
Australia, $/t
Minereu de zirconiu premium, FOB
Australia, $/t
2009 854,73 943,83
2010 844,68 935,94
2011 1678,02 (+98,6/2010) 1881,46 (+101,0/2010)
Tr. I 2012 2450,00 2697,50
Tr. II 2012 2500,00 2570,00
Tr. III 2012 2500,00 2570,00
Tr. IV 2012 2500,00 2570,00
Medie 2012 2487,50 (+48,2/2011) 2615,00 (+39,0/2011)
III. Pământuri rare şi ytriu
Pământurile rare, denumite şi lantanide, cuprind un grup de 15 elemente similare, cu
numărul atomic cuprins între 57 şi 71, căroara li se asociază şi ytriul, cu numărul atomic 39,
deoarece în general acesta se găseşte în natură împreună cu pământurile rare. Aceste elemnete sunt:
lantan, ceriu, praseodim, neodim, promethium, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, dyprosium,
holmium, erbiu, thulium, yterbiu şi luteţiu, plus ytriu.
Tabelul nr. 17 : Clasificarea pământurilor rare
Pamânturi rare grele Domenii de utilizare
Ytriu TV, sticlă, aliaje
Promethium baterii nucleare
Europiu ecrane de televizoare, monitoare
Gadolinium superconductori, magneţi
Terbium lasere, celule pentru combustibili regenerabili, aliaje
Dyprosium TV, lasere
Holmium lasere
Erbiu lasere, aliaje din vanadiu
Thulium surse de raze X, ceramică
Yterbium lasere cu infraroşii, sticlă înalt reactivă
Lutetium catalizatori, scanere
Pământuri rare uşoare
Samariu magneţi, lasere, sisteme de iluminat
Neodymiu magneţi
Lantan baterii reîncărcabile
Ceriu baterii, catalizatori, şlefuirea sticlei
Praseodymium magneţi, coloranţi pentru sticlă
Scandiu aliaje din aluminiu, aerospaţiale
Sursa: Kitco Metals Inc., 9 ianuarie 2012.

305
În prima parte a anului 2011 preţurile pământurilor rare au crescut foarte mult şi apoi s-au
menţinut în general la nivelurile ridicate atinse. Încetinirea ritmului economic din a doua jumătate a
anului 2011 în ţările occidentale a determinat o oarecare diminuare a cererii, astfel încât
consumatorii s-au aprovizionat "de pe-o zi pe alta" deoarece nu au mai avut posibilitatea să
plătească sume mari pentru cantităţi relativ ridicate (pentru piaţa pământurilor rare, o cantitate
ridicată poate fi de ordinul kilogramelor, deoarece preţurile pot ajunge, la anumite sortimente, chiar
la sute de mii de dolari/kg). Situaţia s-a menţinut relativ stabilă pe tot parcursul anului 2012.
În anul 2011 statul chinez a luat o măsură fără precedent de consolidare a producţiei de
pământuri rare: toată producţia din provincia Mongolia Interioară a trecut în mâinile companiei de
stat Baotou Steel Rare Earth Group. Motivul oficial a fost cel de a îmbunătăţi standardele de
producţie, dar majoritatea observatorilor au apreciat că acesta a fost numai un efort de a echilibra
balanţa internă a cererii şi ofertei de pământuri rare. Rgelementările referitoare la protecţia mediului
sunt atât de drastice încât analiştii se tem că producţia va scădea atât de mult încât abia va mai
acoperi cererea internă, fără să mai lase un disponibil convenabil pentru export.
Tot acest scenariu pesimist a fost dezminţit de măsurile luate de China încă din primele zile
ale anului 2012. Pentru prima jumătate a anului 2012 cota de export a producătorilor chinezi a fost
majorată la 24.904 tone de pământuri rare, iar pentru ansamblul anului 2012 se estimează o cotă
totală de 31.130 tone, cu 3% mai mult decât în 2011. China a mai luat o măsură, cu perspective pe
termen mult mai lung decât anul 2012: a împărţit cotele de export pe pământuri rare grele şi
pământuri rare uşoare. Conform acestei noi împărţiri, cota de pământuri rare grele pentru întregul an
2012 va fi de circa 4.050 tone, respectiv circa 13% din cota totală, restul reprezentând pământuri
rare uşoare.
Această "concesie" făcută pieţei internaţionale a fost comentată de unii observatori ca un
succes al diferitelor guverne occidentale în încercarea lor de a obliga China să mai relaxeze
restricţiile la export impuse în ultimele luni ale anului 2011. Dar pe termen lung, noul sistem de
cote s-ar putea să fie spre paguba netă a consumatorilor de pământuri rare grele, deoarece cererea
internă a chinezilor este în creştere constantă pentru acest tip de minerale. Oferta la nivel mondial s-
ar putea majora pentru pământuri rare uşoare prin darea în funcţiune a unor exploatări în afara
Chinei, dar aceasta va rămâne principala sursă pentru pământuri rare grele.
Compania americană Molycorp a mai făcut un pas către ţinta sa de a deveni cel mai mare
producător de pământuri rare din afara Chinei, prin începerea construcţiilor la uzinele de la mina
Mountain Pass din California. Mountain Pass a fost închisă în 2002 din cauza presiunilor impuse de
măsurile pentru protecţia mediului şi a preţurilor relativ scăzute ale pământurilor rare. În 2008
compania americană s-a decis să repună în funcţiune mina şi a achiziţionat întregul sit de la
compania Chevron. În decembrie 2010 Molycorp a obţinut permisiunea de la autorităţile de mediu
pentru construirea uzinelor de procesare şi a şi început lucrările.
Compania se aşteaptă să obţină în prima fază 19.050 tone/an echivalent oxizi de pământuri
rare încă din trimestrul III al anului 2012. Molycorp va obţine pământuri rare uşoare: ceriu, lantan,
neodymiu-diprosiu şi lantan metal. Pământurile rare grele (cum ar fi terbiu, europiu şi samariu) vor
rămâne în continuare apanajul producţiei din China.
The Gold Report din 23 mai 2012 a publicat un articol în care a descris pe larg opinia d-
nului Michael Silver, preşedintele companiei americane producătoare de pământuri rare "American
Elements", care consideră că acum este momentul cel mai potrivit pentru firmele de mici
dimensiuni din America să exploateze minereurile cu pământuri rare din S.U.A., diminuând astfel
dependenţa de cotele de export stabilite de China (care deţine 97% din piaţa mondială a acestor
elemente).
American Elements a fost fondată în urmă cu 22 de ani şi furnizează aproximativ toate
elementele din tabelul periodic al lui Mendeleev, sub orice formă pe care tehnologia actuală o
permite. În mod uzual, numai o optime din elementele din tabel sunt produse şi comercializate ca
produse comune. Restul de 78 de elemente sunt furnizate de American Elements, care produce

306
cupru metal, dar şi nanoparticule de ultra înaltă puritate. Compania produce pământuri rare sub
formă naturală sau sintetică, ca şi alte elemente rare sub formă de metaloizi.
Clienţii companiei fac parte din toate domeniile industriale şi din toată lumea. Ca urmare
poziţia cestei companii este relevantă pentru piaţa elementelor rare.
China domină în ultimii ani piaţa pământurilor rare şi în opinia d-nului Silver "comunitatea
minerilor nu poate decât să aplaude dezvoltarea efectuată de chinezi în acest domeniu", cu toate că
acest lucru a condus la majorări substanţiale de preţuri. Înainte de 2009 minerii din S.U.A. nu aveau
nici o justificare să pornească noi exploatări miniere. De la sfârşitul celui de-al II-lea Război
Mondial şi până în anii 1990, în industria pământurilor rare a existat un "duopol": compania
americană cunoscută acum sub numele de Molycorp. Inc., cu minele sale de la Mountain Pass
deţinute anterior de Unocal, şi compania franceză Rhone-Poulenc (denumită acum Rhodia Group),
care distribuia în toată lumea producţia de pământuri rare a Chinei. Atunci când Deng Xiaoping a
început procesul de industrializare a Chinei (la sfârşitul anilor 1990) producătorii chinezi au făcut
ceea ce au făcut întotdeauna toate ţările la început de industrializare: au început să-şi vândă
materiile prime (resursele naturale) direct la preţuri mult mai mici decât cele practicate de cele două
mari grupuri. Ca urmare a intrării Chinei pe piaţă, între anii 1998 şi 2010 piaţa pământurilor rare a
rămas plată, cu preţuri foarte mici. În 2007 totuşi China a început să introducă cotele de export ca
formă de control şi restricţionare a alienării resurselor ţării. Ca urmare companiile vestice (inclusiv
American Elements) au format societăţi mixte cu chinezii pentru a-şi putea asigura necesarul de
materii prime.
Pământurile rare nu sunt produse şi - în opinia American Elements - nu vor fi niciodată
comerciabile ca investiţii. Toate sunt materii prime cu valoare foarte ridicată necesare în toate
domeniile posibile, de la autoturisme la telefoane mobile. Chinezii, dispunând de resurse suficiente
şi exploatându-le foarte bine, au avut astfel o oportunitate extraordinară de a obţine la preţuri mici
toate produsele tehnologiilor de vârf, devenind astfel mai mult decât competitivi la nivel global.
Exploatarea pământurilor rare - chiar şi în mine de mici dimensiuni - crează astfel practic milioane
de locuri de muncă în toate domeniile.
Perspective pe piaţa pământurilor rare. Cererea curentă pentru pământuri rare la nivel
mondial este de circa 136.000 tone (conţinut de oxid de pământuri rare - OPR), din care China
produce circa 133.000 tone. Freedonia Group din S.U.A prevede o creştere cu 7,1% anual a acestui
nivel, până la 180.000 tone în 2015. Asociaţia Chineză a Pământurilor Rare prognozează o creştere
la 210.000 tone în 2015, din care numai cererea internă chineză va fi de 130.000 tone. Conform
datelor publicate de Industrial Minerals Company din Australia, cererea mondială va fi în 2015 de
185.000 tone, în timp ce consumul Chinei va creşte de la circa 73.000 tone în 2010 la 110.000 tone
în 2015.
Cel mai mare domeniu consumator va fi cel al magneţilor, mai ales magneţii bazaţi pe
neodymiu-fier-bor. În 2010 magneţii au consumat 21% din total OPR consumat la nivel mondial,
fiind urmaţi de catalizatori (20%), aliaje metalice (18%), instrumente de polizare (15%), industria
sticlei (9%), obţinerea fosforului şi a compuşilor săi (7%) şi ceramică (5%). Se preconizează că
neodymiul şi dyprosiumul vor avea cea mare creştere în consumul total, urmate de lantan şi ceriu
(care îşi va păstra scara largă de utilizare).
Oricare dintre prognozele prezentate, chiar dacă diferă în ceea ce priveşte cifrele concrete,
afirmă ferm o creştere a consumului total mondial de pământuri rare. Aceasta înseamnă pe de o
parte preţuri mai mari, iar pe de altă parte - dacă situaţia actuală se menţine - o dominaţie clară a
Chinei pe această piaţă. China deţine într-adevăr cele mai mari rezerve de pământuri rare, dar există
şi alte ţări care au resurse importante, pe care însă nu le exploatează.
Ţările occidentale au început să fie conştiente de această situaţie abia în urmă cu 5 - 6 ani,
când s-au descoperit diverse şi variate aplicaţii ale pământurilor rare, în domeniile tehnologiilor de
vârf, fie ele militare sau civile. Preţurile au început să crească, consumatorii au intrat în unele
perioade în panică, piaţa s-a dezechilibrat. Ca urmare, singura măsură viabilă este cea ca ţările care
deţin rezerve - altele decât China - să înceapă să le exploateze, chiar dacă costurile sunt destul de
ridicate.

307
Tabelul nr. 18 : Principalele proiecte pentru extracţia de pământuri rare
din afara Chinei
Proiectul, Ţara Compania Rezerve de OPR
(tone/conţinut)
Pământuri rare grele
(% din total OPR)
Observaţii
Mt. Weld, Australia Lynas 23,9/7,9% 3 mina în operare; uzina de
separare a pornit în trim.II
2012
Mountain Pass, SUA Molycorp 31,6/6,6% 1 mina în operare; 40.000
tone pe an până la
jumătatea anului 2013
Kvanefjeld,
Groenlanda
GMEL 24,2/1,1% 14 studiu de fezabilitate
prevăzut pentru finalizare
în trim. II 2013
Nolans Bore,
Australia
Arafura
Resources
46/2,5% 4 studiu de fezabilitate
prevăzut pentru finalizare
în trim. II 2013
Dubbo Zirconia,
Australia
Alkane
Resources
73,2/0,9% 25 producţia va începe în
2014
Nechalacho, Canada Avalon Rare
Metals
315/1,4% 17 studiu de fezabilitate până
la sfârşitul anului 2012
Dong Pao, Vietnam Toyota
Tsusho,
Sokitz,
Lavreco
0,65 total .... 3000 tone până în 2013;
7000 tone până în 2014
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, 23 aprilie 2012.
Până în anii 1980 SUA era principalul furnizor mondial de pământuri rare, dar atunci când a
fost închisă mina Mountain Pass (din cauza măsurilor de protecţie a mediului şi a presiunii
costurilor de producţie preamari) China a preluat conducerea pe această piaţă. Americanii au fost
chiar bucuroşi la acel moment că "au scăpat de-o grijă" şi că pot cumpăra material ieftin de la
chinezi. Mai mult, unele companii americane şi-au relocat producţia în China.
Până în anul 2000 producţia totală mondială de pământuri rare era de circa 80.000 tone/an,
iar preţul mediu era de 8 dolari/kg. După 2000 a avut loc o schimbare fundamentală pe acest
segment. Producţia totală mondială a crescut la 130.000 tone/an, iar preţul mediu la 50 dolari/kg,
adică o creştere de 850% în numai 11 ani. Analiştii prevăd pentru anul 2020 o cerere totală
mondială de 250.000 tone de pământuri rare de toate tipurile, cu un preţ mediu de 80 dolari/kg. La
asemenea valori, piaţa a devenit nu numai importantă, dar chiar extrem de atractivă pentru
investitori.
Este interesant de urmărit reacţia diferitelor companii, organizaţii etc. referitoare la
dominaţia de care se bucură acum China. De exemplu, companiile General Electric din S.U.A. şi
Siemens din Germania sunt foarte mulţumite că instalaţiile lor cu rezonanţă imagistică magnetică
sunt produse în China, unde costurile de producţie (şi mai ales cele cu forţa de muncă) sunt foarte
mici. Ca urmare există şi opinia conform căreia China trebuie lăudată pentru faptul că aplică tarife
şi restricţionează cotele de export la pământuri rare, contrar opiniei generale de condamnare a
Chinei ca "exploatator dominant" la nivel mondial.
UNITĂŢI DE MĂSURĂ
Unităţi de lungime
1 metru (m) = 1000 mm = 39,37 in = 3,28 ft = 1,093 yd
1 inch (in) = 25,4 mm = 0,0833 ft = 0,278 yd = 0,0254 m
1 picior (ft) = 304,8 mm = 12 in = 0,333 yd = 0,3048 m
1 yard (yd) = 915 mm = 36 in = 3 ft = 0,915 m
1 milă standard (mile) = 1760 yd = 1610 m
Unităţi de capacitate
1 litru (l) = 0,264 US gal = 0,220 Imp. gal

308
1 US gallon (US gal) = 3,78 l = 0,833 Imp. gal
1 Imperial gallon (Imp. gal) = 4,54 l = 1,20 US gal
1 baril (barrel) = 158,75 l
Unităţi de masă
1 tonă metrică (t) = 1000 kg = 2204 lb (lv) = 1,10 sh tn = 0,985 lg tn
1 tonă lungă (lg tn) = 1016 kg = 2240 lv = 1,12 sh tn
1 tonă scurtă (sh tn) = 907 kg = 2000 lv = 0,895 lg tn
1 kg = 35,3 oz = 2,2 lb
1 uncie (oz) = 28,33 g = 0,063 lb
1 uncie fină (troy oz) = 31,105 g
1 livră (lv, lb) = 453 g = 16 oz
1 flacon de mercur = 34,5 kg

Metale neferoase cristina bumbac

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Destaque

Destaque (17)

Metale neferoase cristina bumbac