Conceptul de muncă a suferit de-a lungul etapelor istorice parcurse de omenire – numeroase transformări în raport de condiţiile de viaţă, de normele moral-religioase dominante, de educaţia însuşită, de tradiţiile a căror origini se pierd în negura vremurilor. În mentalitatea anticilor străvechi munca era considerată ruşinoasă, mai ales cea fizică, ea fiind destinată celor de la periferia societăţii. Grecii şi romanii făceau însă distincţie între munca ignobilă a sclavilor şi plebeilor şi activităţile libere, nobile, practicate de privilegiaţii societăţii atunci când se dedicau politicii, ştiinţei sau artelor, inclusiv a artei războiului.