1. LOCUL ACUPUNCTURII ÎN CADRUL MEDICINII CHINEZE
Adaptare a unui fragment preluat din articolul:
TEODORESCU L., LADEA I., IONESCU-TÎRGOVIŞTE C. - Apariţia acupuncturii în China antică.
Revista Română de Acupunctură, 1998, VII, 1-2, pp. 73-80.
Locul pe care acupunctura îl ocupă în cadrul medicinii chineze reiese din
analiza ideogramei yi , prin care este desemnată
noţiunea de medicină în limba chineză: superior observăm
(a) o săgeată închisă într-un fel de tolbă sau cutie, expri-
mând ideea de săgeată nevătămătoare, mişcată de (b)
mâna dreaptă cu
mişcări unduitoare precum (c) bătăile
aripii unei păsări, cu referire deci la prac-
tica acupuncturii, iar inferior (d), un vas
acoperit cu un capac, conţinând o subs-
tanţă lichidă, indicând remediul medica-
mentos.
Această explicaţie este preluată du-
pă Jacques Lavier1
.
Léon Wieger însă, cu toate că ex-
plică la fel radicalii componenţi2
, inter-
pretează ideograma yi drept "a lansa
săgeţi contra influenţelor maligne ca-
re au produs boala , şi a da pa-
cientului elixire pentru a-l întrema
" 3
, în acord cu Dicţiona-
rul analitic al caracterelor (Shuowen jie
zi ).
Hu houxuan , în Studiul
bolilor din dinastia Yin (Yinren jibing
kao ), publicat în 1954, ne
semnalează că, în timpul domniei regelui Wuding (1324 î.e.n.), ideograma yi
, prin care era desemnată medicina, avea în partea inferioară radicalul wu =
vrăjitor, de-abia după organizarea ritualurilor (yishi ) şi a administraţiei (li
), breasla medicilor desprinzându-se definitiv de breasla vrăjitorilor . În
comentariile lui Zhuxi la Convorbirile (Lunyu ) lui Confucius (Kongzi
1
Jacques Lavier - Histoire, doctrine et pratique de l'acupuncture, Éd. Claude Tchou, 1966, p. 22.
2
Léon Wieger - Caractères chinois, 7 édit., Taichung, Kuangchi Press, 1962, Leçons étymologiques
131 A, p. 300 pentru , 10 B, p. 34 pentru , 22 D, p. 65 pentru şi 41 G, p. 117 pentru .
3
Léon Wieger - op. cit., Leçons étymologiques, 131 C, p. 300.
Pagina din Shuowen jiezi în
care este analizată ideograma yi

2. Locul acupuncturii în cadrul medicinii chineze
____________________________________________________________________
2
551- 479 î.e.n.), găsim medicina (yi ) clasată în categoria ştiinţelor minore
(xiaodao ), alături de agricultură (nong ), grădinărit (pu ) şi divinaţie
(bu )4
, pentru ca, în timpul dinastiei Zhou (1121-403 î.e.n.), mai precis în jurul
anului 700 î.e.n., medicii să fie deja împărţiţi în patru specialităţi: medicină generală
(medici de boli: jiyi ), dieteticieni (shiyi ), chirurgi (medici de ulcere:
yangyi ) şi veterinari (medici de animale: shouyi )5
.
Despre începuturile civilizaţiei chineze şi implicit a artei vindecării pe acele
meleaguri nu se cunosc decât date cu valoare legendară, cele mai vechi documente
arheologice fiind inscripţiile pe oase şi carapace de broască ţestoasă (jiaguwen
), descoperite în 1899 la Xiaotun , în districtul Anyang , ates-
tând că, în jurul secolului XIV î.e.n., scrierea chineză fusese deja inventată şi că în
acea perioadă exista un stat organizat.
Date de natură filologică ne conduc spre ideea că acupunctura a fost practicată
în China antică cu mult înaintea cunoaşterii prelucrării metalelor. În Dicţionarul ana-
litic al caracterelor - Shuowen jiezi întâlnim termenul bian expli-
cat astfel: "bian înseamnă înţeparea cu ace din piatră pentru tratarea bolilor"6
,
aceasta reprezentând probabil prima formă de practicare a acupuncturii.
În timpul dinastiei Shang (sec. XVI-XI î.e.n.), o dată cu dezvoltarea
tehnicii prelucrării bronzului, iar mai târziu a fierului, acele din piatră au fost înlo-
cuite cu ace metalice, numite zhen .
În partea stângă a ideogramei zhen întâlnim (a) radi-
calul metal, iar în partea dreaptă alte două simboluri: (b) hale-
barda şi (c) urma pe care o lasă o gură, sensul fiind acela de a
muşca, a răni cu gura7
, deci metalul care muşcă, prin extensie:
ac.
De remarcat că se mai foloseşte şi varianta grafică ,
unde este, în acest caz, imaginea unui ac de cusut.
4
în Lunyu (cap. 19, § 4) se afirmă: "Chiar şi
ştiinţele minore [sau meseriile cele mai umile] trebuiesc luate în considerare", iar Zhuxi
(1130-1200), în Sishu zhangju - Analiza sintactică şi semantică a celor Patru Cărţi,
comentând acest pasaj, explică: "ştiinţe minore - agricultura,
grădinăritul, medicina şi divinaţia aparţin acestei categorii".
5
Zhouli - Ritualurile dinastiei Zhou, capitolul Tianguan zhongzai .
6
7
cf. Bernhard Karlgren - Analytic Dictionary of Chinese and Sino-Japanese, Dover Publications
Inc., New York, 1923, section 148.

3. Dr. Laurenţiu Teodorescu
____________________________________________________________________
3
Dar, atunci când se referă la acupunctură8
, alături de ideograma zhen , chi-
nezii mai plasează şi o altă ideogramă, jiu , provenind din radicalul foc la ca-
re se adaugă semnul lentorii ( un om al cărui mers este îngreunat de un soi de
trenă), deci foc mocnit, sau căldură controlată, care desem-
nează cauterizarea punctelor active cu un mic cilindru incan-
descent, obţinut din tulpina plantei Artemisia vulgaris, nu-
mită în limba chineză ai , termenul fiind tradus de către
Engelbert Kæmpfer (1651-1716)9
prin moxa, din latinizarea
japonezului mogusa = planta care arde.
Deci, traducerea prin acupunctură a chinezescului
zhenjiu este, din păcate, incompletă, întrucât nu face
referire decât la folosirea acelor, motiv pentru care autorii de limbă engleza folosesc
din ce în ce mai mult traducerea prin acu-moxa therapy.
© Laurenţiu Teodorescu - 2006 teodorescu@dr.com
8
din lat. acus = ac şi pungere = a înţepa, termen folosit pentru prima dată de Wilhelm Ten Rhyne
(1649-1700) în lucrarea sa - Dissertatio de Arthritide: Mantissa Schematica: De Acupunctura: Et
Orationes Tres, publicată în 1683.
9
Engelbert Kæmpfer - Amoenitatum exoticarum politico-physico-medicarum fasciculi 5, Meyer,
Lemgoviae, 1712 (Fasciculus III - Contines Observationes Physico-Medicas Curiosas, Observatio
12 - Moxa, praestantissima Cauteriorum materia, Sinensibus Japonibusque multum usitata, pp. 589-
605), precum şi Engelbert Kæmpfer - The History of Japan (Translation by J. C. Scheuchzer), T.
Woodward and Charles Davis, London, 1727 (Appendix IV - An account of the Moxa, an excellent
Caustic of the Chinese and Japanese, with a Scheme shewing what parts of the human body are to
be burnt with that Plant in several distempers).