REFERAT BACTERILE

1. Referat Microbiologie Generala

2. Bacteriile
Forma bacteriana
Forma este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, acesta
variind în funcție de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme de
observație a bacteriilor sunt:
 formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți:
sferică, ovoidală, lanceolată, reniformă
 formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea
capete drepte (ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex.
Fusiobacterium fusiforme)
 formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de
resort, cu spire neregulate sau regulate
 formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni
transversale
Există deasemenea pe lângă aceste forme principale de observație și forme specifice și anume:
 pedunculate
 filamentoase neramificate
 filamentoase pseudoramificate
 filamentoase ramificate
Dimensiuni bacteriene
Privite în ansamblul lor, putem observa o foarte largă varietate dimensională, dimensiuni care
variază între cateva zecimi de micron și până la 10-15 microni (0.01 - 0.015 mm) După
dimensiunea lor, bacteriile se împart în:
 mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus

3.  mijlocii - între 1 μ și 3 μ - salmonele, -coli bacillus
 mari - peste 3 μ – clostridium
Gruparea bacteriană
 gruparea diplo- este întâlnită atat la coci cât și la bacili, în care grupa este formată din
două elemente (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae);
 grupare strepto- este o formațiune rezultată din gruparea în lanț a cocilor și bacililor (ex.
Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus
paracetivorus, Streptococcus pzogenes – patogen, Streptococcus agalactiae);
 gruparea stafilo- este caracteristică cocilor, în care bacteriile sunt grămezi neregulate sub
forma unui ciorchine de strugure(ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus,
Staphylococcus citrinus)
 grupările tetrada- și sarcina caracteristice cocilor, sunt constituite din 4, respectiv 8
bacterii, cu înmultire într-un singur plan, dar două direcții la tetrade și în două planuri
distincte la gruparea sarcina(ex. tetrada - Gafkia tetragena; ex. - Sarcina lutea, Sarcina
flava);
 gruparea în palisadă proprie bacililor, în care aceștia sunt dispuși în paralel
Structura celulei bacteriene
Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejeaza și le ajută să mențină un
echilibru osmotic dintre ele și mediu, membrana citoplasmatică, citoplasma și un nucleoid.
Fiecare bacterie are un cromozom principal, ele mai conținând segmente circulare de ADN,
numite plasmide.
Perete celular
Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35nm alcătuit din
peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decat peretele
celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35nm.
Funcțiile peretelui celular
 asigură forma celulei bacteriene, prin compoziția sa chimică
 constituie o barieră cu aspect de sită moleculară, datorată structurii sale poroase
 participă activ la procesul de creștere, dezvoltare și diviziune celulară
 este sediul unor antigene de suprafață celulară, precum și a unor enzime implicate in procesele
de interacționare și modificare a mediilor pe care le ocupă

4. Membrana citoplasmatică
Este o formațiune strâns legată de peretele celular, o formațiune fină, elastică, subțire de
5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decat cel interior.
Funcțiile membranei citoplasmatice
 rol de membrană semipermeabilă selectivă care reglează schimburile care au loc cu mediul
exterior celulei bacteriene
 este sediul enzimelor implicate în procesul de respirație și biosinteză a componentelor majore
ale peretelui celular.
 participă direct la creșterea și diviziunea celulei, prin formarea septului de diviziune și la
formarea sporilor
Citoplasma
Reprezintă o masă coloidală semifluidă formată din 80% apă, în care sunt dispersate o
cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul
citoplasmei se gasesc mai multe formațiuni, cum ar fi:
 mezozomii - sunt invaginații ale membranei citoplasmatice
 ribozomii (granulele lui Palade)- formațiuni corpusculare proteice si purtătoare de acizi nucleici
(ARN), în care se produce biosinteza proteică. Sunt în număr foarte mare și conferă citoplasmei
aspectul fin, granular.
 incluzii - care pot fi glicogenice, amidonale, lipidice sau de polifosfați
Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteză
proteică, de oxido-reducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind
sediul formării sporului.
Nucleoidul
Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind
concentrată în centrul celulei fără a fi delimitat de o membrană distinctă față de citoplasmă. În
cromozomul bacterian este stocată informația genetică necesară autoreplicării, precum și
organizarea structurală și functională a celulei bacteriene.
Plasmide
Plasmidele pot păstra informația genetică adițională, situate în proximitatea nucleoidului.
Informația păstrată de acestea nu este vitală și de obicei reprezintă aspecte evolutiv-adaptabile
ale celulei bacteriene, precum ar fi codificarea genetică a unor toxine selectiv produse cât și
recunoașterea acțiunii unor iatrogeni (antibiotice).

5. Formațiuni particulare
In afara structurilor absolut necesare unei celule bacteriene, întâlnim și formațiuni
particulare specifice unor specii bacteriene.
Capsula
Este un înveliș, ce poate îngloba unul sau mai mulți germeni, fiind întalnită la unele specii.
Este constituită din material macro-molecular de consistență gelatino-vâscoasă, ce conține apă în
proporție de 90% și alte substanțe specifice speciilor la care se manifestă: polizaharide, acid
hialuronic, polipeptide. În funcție de grosime și raporturile sale cu celula bacteriană, se cunosc
mai multe tipuri de capsulă și anume:
 microcapsula
 macrocapsula
 strat mucos
 zoogleea - element specific bacteriei Leuconostoc mesenteroides - Factor patogen în producția
zahărului
Capsula bacteriană
Se produce odată cu pătrunderea unei bacterii într-un corp receptiv și are rolul de apărare
bacteriană împotriva procesului de fagocitoză. În cadrul capsulei bacteriene, există condiții
necesare de autoreplicare și secreție toxică și de produși hemolizici. Capsula bacteriană este strict
legată de patogenitatea bacteriei respective. Când capsula bacteriană se pierde sub acțiunea
diferiților factori infulențatori bacteriile își pierd patogenitatea dar își păstrează capacitatea
imunogenă, astfel putând fi folosite în prepararea vaccinurilor.
Cilii, flagelii
Unele specii bacteriene prezintă organite specifice pentru deplasarea în mediile hidrice,
numite cili, cu orginea în citoplasmă, imediat sub membrană. Acești cili sunt structuri
filamentoase, flexibile, extrem de subțiri 0.01-0.02μm cu o lungime variabilă. În afara rolului
evident în locomoție, cilii au un rol în pătrunderea și invadarea celulelor.
Pilii(fimbriile)
Sunt formațiuni filamentoase rigide, scurte, neflexibile, întâlnite atât la bacteriile ciliate cât și
la cele neciliate. Sunt foarte mici putand fi observați doar cu ajutorul microscopului electronic.
Pilii bacterieni sunt de două tipuri:
 comuni - rol în aderarea bacteriilor la suprafața celulelor
 de sex sau de conjugare - cu rol în transferul materialului genetic în timpul procesului de
conjugare.

6. Glicocalixul
Este alcătuit dintr-o masă de filamente polizaharidice, structură ce formează în ansamblul
său o pâslă ce asigură fixarea bacteriilor la celule. Ca și capsula, glicocalixul se formează doar în
cazul pătrunderii bacteriei într-un organism.
Sporul
Este o formă de rezistență bacteriană, care ia naștere când bacteria ajunge în condiții
nefavorabile de mediu. Acesta este o formațiune sferică sau ovoidală, ce se formează în interiorul
celulei bacteriene. Comparativ cu formle vegetative, sporii au un conținut mai redus de apă,
săruri de fosfor și potasiu, enzime, dar sunt mai bogați în ioni de Ca++ și Mg++. Formarea
sporului poartă denumirea de sporogeneză și se desfășoară în trei etape:
 Stadiul preparator - este caracterizat prin detașarea unui segment cromozomial bacterian și
condensarea citoplasmei in jurul sau
 Stadiul de prespor - caracterizat prin formarea septului de separare
 Stadiul de spor matur - caracterizat prin reducerea dimensiunilor sporale și maturizarea sporului
Sporul bacterian are dimensiuni variabile, iar diametrul poate fi mai mic sau mai mare decât
a formei vegetative, ducând la deformarea ei. Așezarea sporului poate fi central, subterminal și
terminal.
Germinarea
Constituie trecerea sporului din forma sporulară în forma vegetativă, ce durează până la
90 de minute. Germinarea are loc cand condițiile ideale de umiditate, hrană, temperatură, pH
sunt întrunite și permit absorbția sporită de apă, creșterea permeabilității învelișurilor, eliminarea
de substanțe sporulare (în special Ca) și activarea enzimatică.
Rolul sporilor
Spori reprezintă forme de conservare a bacteriilor timp de zeci chiar sute și mii de ani
datorită rezistenței sporite la radiații, uscăciune, căldură și substanțe dezinfectante. Prin revenirea
la forma vegetativă, capabilă de multiplicare se asigură perpetuarea speciei.
Fiziologie bacteriană
Microorganismele, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul
nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice,
chiar anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o
diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent.
Metabolism bacterian

7. Metabolismul baterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate
în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în
constituenți proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt:
 catabolice (de dezasimilație) - constă în degradarea compușilor nutritivi din mediu și
eliberarea energiei rezultate în celulă (sunt reacții metabolice exoterme)
 anabolice (de asimilație) - constă în reacții de sinteză a componenților celulari (reacții
metabolice endoterme)
 amfibolice (donare) - constă în reacții metabolice cito-centrale, cu funcție de eliberare de
energie și de furnizare de precursori pentru biosinteze
 anaplerotice (auxiliare) - introduc diverși metaboliți în diverse cicluri metabolice
esențiale
Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:
 este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor
 este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice
și a produșilor metabolici
 este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30
de minute
 este un metabolism cu o eficiență maximă, cu mecanisme silmilare, sau mai complexe
decât cele ale organismelor superioare
Nutriția bacteriilor
Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din
mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să
conțină:
 macrobioelemente - C, O, H, N, S, P, K, Mg, Ca, Fe
 microbioelemente - Zn, Mn, Na, Cl, Mo, Se, Co, Cu, W
Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului
Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru cultivarea lor și
prepararea vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea bacteriilor sunt condiționate de
pătrundearea nutrienților esențiali prin învelișurile celulare și eliminarea unor substanțe uzate
rezultate din catabolism. Nutriția se realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. După sursele de
hrană, bacteriile pot fi:
 autotrofe - își asigură nevoile plastice și energetice exclusiv din substanțe anorganice,
folosind dioxidul de carbon ca sursă de carbon, iar ca sursă de azot utilizând sărurile
amoniacale, nitriții și nitrații. Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind
de mare folos agriculturii, prin contribuția adusă îmbogățirii solului în azot.

8.  heterotrofe - pe lângă substanțele anorganice au absolută nevoie pentru acoperirea
necesitaților de carbon și azot - de substanțe organice sintetizate de către alte organisme.
În această grupă se încadrează toate bacteriile patogene
 mixotrofe - sunt capabile să folosească ca sursă de carbon fie substanțe organice, fie
substanțe anorganice, în special dioxidul de carbon. Bacteriile de acest tip sunt foarte
răspândite în natură dar nu sunt patogene pentru organismele animale și umane.
Creșterea și reproducerea bacteriană
Celulele bacteriene cresc datorită noilor constituenți celulari rezultați din procesele de
biosinteză. Această creștere se oprește la un anumit moment dat când începe diviziunea celulară.
La bacterii au fost identificate mai multe modalitați de multiplicare:
 prin diviziune
 prin înmugurire
 prin fragmentare
 prin corpi elementari
Multiplicarea prin diviziune
Se realizează prin divizarea celulei mamă în două celule fiice, cel mai adesea absolut identice.
Pregătirea diviziunii celulare se face prin dublarea tuturor constituenților celulari. Are loc apoi
dublarea și separarea materialului nuclear și apariția unui sept transversal, ce împarte celula
mamă în două celule noi care ulterior se vor separa complet. În condiții favorabile de viață și în
prezența unui mediu nutritiv bogat, rata de multiplicare bacteriana este foarte rapidă (variind în
funție de specie de la 10 la 30 de minute).
Multiplicarea prin înmugurire
Este caracterizată prin formarea pe corpul celulei mamă a unei protuberanțe din care ulterior se
va dezvolta o singură celulă fiică.
Multiplicarea prin fragmentare
Se întalnește la bacteriile cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de
material nou numai la extremitați și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc
fragmentare în porțiuni scurte și egale (Actinomycetes).
Multiplicarea prin corpi elementari
Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune.
Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte
intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.