hgjh

2.  participarea populaţiei la o activitate economică
 numai o parte a populaţiei unei ţări este economic
activă

3. Structura socio-economică a populației
Resurse
umane
Populația
activă
Ocupată Neocupată
Populația
inactivă

4. Populaţia activă propriu-zisă
 populaţia care desfăşoară o activitate
economică retribuita, cât şi populaţia aflată
în căutarea unui loc de muncă, incluzând
salariaţii, muncitorii independenţi, dar şi
şomerii sau tinerii în căutarea primului loc
de muncă, pentru că şi unii şi ceilalţi sunt
potenţial activi.

5. Populaţia inactivă (întreţinută)
 cuprinde persoanele care nu au atins încă vârsta
adultă sau care sunt în curs de formare, ca de
exemplu, studenţii şi militarii în termen, femeile
casnice, pensionarii, rentierii.

6. Rata generală de activitate
 Ra = Pa / P × 100,
unde Pa – populaţia activă, P – populaţia totală
Raportul dintre populaţia inactivă şi populaţia în vârstă de
muncă este cunoscut sub numele de indice de dependenţă
al unei anumite populaţii şi este cu atât mai mare, cu cât
societatea este mai puţin capabilă să creeze locuri de muncă şi
cu cât sunt mai importante proporţional grupele de vârstă
tânără şi vârstnică.

7. indicele de dependenţă
 La nivel mondial, se situează la valoarea de 62,6 %,
dar cu mari diferenţe între statele în curs de
dezvoltare (66,7 %) unde sarcina de întreţinere care
revine activilor este considerabilă, și statele
dezvoltate (50,1 %), unde proporţia celor întreţinuţi
de activi este mai mică.

9. Rata de activitate
 Populaţia activă reprezintă, în conformitate cu datele
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 46,7 % din
populaţia totală a Globului, ceea ce la nivelul anului
2010, corespunde cu 3223 milioane de persoane, în
timp ce populaţia inactivă cuprinde 53,3 % din total.

10.  În ţările dezvoltate, rata de activitate este
variabilă menţinându-se în general ridicată, în jur de
50%, respectiv de 40% în Franţa, Belgia, S.U.A. sau
Australia, de 45% în statele Europei Centrale, şi de
50% în Japonia.
 În statele subdezvoltate, rata de activitate
înregistrează valori reduse nedepăşind 25-30% în
Africa de Nord şi Orientului Mijlociu, 30% în statele
sud-americane şi 35-40% în Africa tropicală.

11. CAUZE
1. Disparităţile înregistrate în structura pe grupe de
vârste. În statele slab dezvoltate, populaţia de vârstă
activă este mai puţin numeroasă decât în statele
dezvoltate, consecinţă a natalităţii ridicate, respectiv a
ponderii ridicate a persoanelor tinere.

12. CAUZE
2. Nivelul mai înalt de dezvoltare care creează în
statele dezvoltate cerinţe mai mari de forţă de muncă
şi servicii.

13. CAUZE
3. Nivelul morbidităţii este mult mai ridicat în statele
slab dezvoltate, impunând o frecvenţă mai mare a
incapacităţii de muncă.

14. CAUZE
4. Slaba utilizare a forţei de muncă feminine din
statele în curs de dezvoltare, în special în statele
islamice.

15. Rata de activitate masculină
 înregistra valori cuprinse între 50 şi 63%, cu variaţii
relativ restrânse pe regiuni;
 valoarea maximă se regăseşte în Asia de Est de
63,5%, iar valoarea minimă de 50,4%, în Africa.

16. Rata de activitate masculină
 În statele dezvoltate, rata de activitate este, în
general, superioară valorii de 52%, respectiv 53% în
Canada, 54% în Franţa şi Elveţia, 56% în S.U.A., 58%
în Suedia, 60% în Japonia. În ţările
subdezvoltate, rata de activitate masculină
coboară sub 52%, respectiv 51% în Egipt şi Senegal,
49% în Nigeria, 45% în Iran, 43% în Mexic.

17. Rata de activitate feminină
 factori culturali, de statutul femeii în societate, de
tradiţie sau religie.
 factorii demografici, precum nupţialitatea,
fertilitatea, influenţează, de asemenea, rata de
activitate feminină, existând o corelaţie între ciclul
de viaţă familială şi tipul ratelor de activitate.
 La nivel mondial, rata de activitate feminină – 32 %

18. Rata de activitate feminină
1. tipul sud-asiatic (indian)
 21%
 India, Indonezia, Bangladesh, Pakistan.
 rata de activitate înregistrează un maxim la vârsta de
35-40 de ani după care se reduce.
 Gradul de participare a femeilor la activitatea
economică este foarte redusă, cea mai mare parte a
acestora făcând parte din populaţia „inactivă".

19. Rata de activitate feminină
2. tipul latino-american.
 între 8 şi 24%.
 maximum între 20 şi 24 de ani după care
diminuează rapid.
 Deşi intrarea în viaţa activă se face de timpuriu,
factori economici dar şi culturali (tradiţia) determină
o participare relativ redusă a femeilor la activitatea
economică.
 Este specific statelor din continentul sud-american
(Brazilia, Argentina, Columbia, Chile).

20. Rata de activitate feminină
3. tipul arab.
 nordul Africii şi Asia de Sud-Vest
 cele mai scăzute rate de activitate feminină, cu valori
cuprinse între 4 şi 18%.
 Rata de activitate înregistrează un maximum în jurul
vârstei de 20-24 de ani după care se diminuează.
 religia rămâne factorul determinant care
influenţează activitatea feminină.

21. Rata de activitate feminină
4. tipul vest-european.
 34%, care înregistrează un maximum la grupa de
vârstă de 20-24 de ani.
 Rata de participare a femeilor se menţine ridicată
până la căsătorie şi naşterea primului copil, după
care urmează o retragere temporară din activitate.
 După câţiva ani, are loc fenomenul de reîntoarcere în
viaţa activă, rata de activitate menţinându-se ridicată
până la 60 de 64 ani.

22. Rata de activitate feminină
5. tipul est-european.
 rata de activitate depăşind 46%.
 Aceasta se menţine la un nivel ridicat în toată
perioada activă de la 15 la 60 ani, cu un maximum
între 35 şi 40 de ani.

23. Rata de activitate feminină
6. tipul est-asiatic.
 aproximativ 50%, în cadrul statelor din Asia de Est
remarcându-se China, cu valori ce depăşesc 70%.
 Intrarea în viaţa activă se produce de timpuriu, curba
de activitate înregistrând o amplitudine maximă la
grupa 14-20 ani, iar nivelul ratei de activitate se
menţine ridicat până la vârsta de 50 ani, după care
scade accentuat.

24. Şomajul
 Neconcordanţa între oferta demografică şi cererea de
forţa de muncă
 Cele mai multe curente de gândire economică văd în
şomaj un fenomen absolut normal
 Când rata şomajului, respectiv raportul între
numărul şomerilor şi numărul total al activilor, nu
depăşeşte 3%, este considerata normală, această
valoare indicând o bună folosire a forţei de muncă.

25. Șomer
 să fii lipsit de un loc de muncă remunerat;
 să fii apt de muncă;
 să fii în căutarea unui loc de muncă;
 această căutare să fie una activă în sensul acceptării
oricărei oferte compatibile cu nivelul profesional.
 Astfel, un individ care refuză orice ofertă sau nu
caută de lucru nu poate fi considerat şomer.

26. Tipuri de șomaj
a. şomajul general,
care afectează toate tipurile de activităţi şi apare în
perioadele de
criză economică, de exemplu, în S.U.A., în timpul
marii recesiuni din anii 1930 circa
14% din populaţia activă nu avea loc de muncă.

27. Tipuri de șomaj
b. şomajul temporar,
care afectează un anume sector al populaţiei în
anumite perioade ale anului; în general, se referă la
ocupaţii dependente de starea vremii
(climă), cum ar fi turismul, agricultura şi construcţiile.

28. Tipuri de șomaj
с. şomajul structural,
care afectează anumite activităţi industriale şi este
determinat de scăderea cererii pe piaţă a anumitor
bunuri sau produse.

29. Tipuri de șomaj
d. şomajul mascat este un termen ce caracterizează
situaţia în care lipsa locurilor de muncă nu figurează în
statistici. Muncitorii în acest caz, fie nu lucrează la
întreaga capacitate, fie lucrează în regim de tip „timp
parţial". Această situaţie caracteriza multe state fost
socialiste.

30.  Statele dezvoltate prezintă rate mai reduse ale
şomajului, acestea situându-se în general, în jur de
10% (Australia 10,5%, S.U.A. 6,6%, Austria 5,8%,
Suedia 2,7%, Japonia 2,1%, Elveţia 1,3%, Luxemburg
1,3%).

31. Structura populaţiei în funcţie de
activitatea economică

35. Agricultură Industrie Sectorul
serviciilor
1990 33 30 37
2000 50 11 39
2008 33 13 54
Structura populaţiei Republicii Moldova, pe sectoare de activitate

37. Evoluţia ratei de activitate a
populaţiei de 15 ani şi peste, %

39. Distribuţia persoanelor ocupate după grupe
de ocupaţii, sexe şi medii

40. Evoluţia ratei şomajului

41. Distribuţia populaţiei ocupate pe
sectoare ale economiei