1. Asteroiziisimeteorii

2. Asteroizi

3. Asteroizii, numiți și planete minore sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriții (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în momentul în care este descoperit corpul repectiv, după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o "coamă" perceptibilă (o "atmosferă" densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva.

4. CaracteristiciFizice Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței gravitației. Asteroidul Vesta este chiar vizibil cu ochiul liber, dar numai din locuri neluminate, în anumite nopți cu cer foarte senin.

5. Numită prima planetă pitică, Ceres a fost descoperită în anul 1801 de către Giuseppe Piazzi, inițial fiind considerată o nouă planetă. A urmat apoi descoperirea altor corpuri cerești similare care, cu echipamentul astronomic de pe vremea aceea, apăreau pe cer doar ca niște puncte luminoase, asemănător stelelor, cu un disc planetar foarte mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de stele datorită mișcării lor). Acest lucru l-a făcut pe astronomul Sir William Herschel să propună termenul de "asteroid", din limba greacăαστεροειδής, asteroeidēs, bazat pe cuvântul din greaca anticăαστήρ, astēr = stea.

6. Marea majoritate a asteroizilor cunoscuți se găsește în principala centura de asteroizi, între orbitele planetelor Marteși Jupiter, unde s-a estimat existența a peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km, precum și a milioane de asteroizi mai mici. Unii au lunice orbitează in jurul lor, sau se găsesc in perechi co-orbitare cunoscute și ca sistemebinare. Recent s-a descoperit că planetele pitice întâlnesc orbitele planetelor, de la Mercurla Neptun- cu sute de obiecte transneptuniane

8. Astronomii au neglijat mult timp studiul asteroizilor. Omenirea îi cunoaște de mai bine de 200 de ani, dar ei erau considerați drept produse neimportante din sistemul solar. Astăzi se știe că asteroizii sunt o cheie importantă pentru înțelegerea formării sistemului solar, și de aceea astronomii se interesează mult pentru ei. Primul asteroid a fost descoperit din pură întâmplare de către Giuseppe Piazzi, director, la epoca respectivă, al Observatorului astronomic din Palermo, în Sicilia. În ajunul acelui an nou 1801, acesta observa constelația Taurului, când detectă un obiect neidentificat deplasându-se foarte lent pe fondul cerului. Îi urmări deplasarea timp de câteva nopți. Colegul sau Carl Friedrich Gauss utilizã aceste observații pentru a determina distanța exactă a lor pâna la Pământ. Calculele sale au poziționat noul astru între planetele Marte și Jupiter. Piazzi le numi Ceres, după numele zeității grecești care face să iasă seva din pământ și să crească primele fire ale primăverii. localizat.

12. Meteorii

13. Meteorii Meteoriisuntbucatimici de fiersirocarezultate in urmacoliziuniidintreasteroizi. De asemeneaei s-au putut forma in urmadezintegrariicometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosferapamantului, darmajoritateaard din cauzafrecariiinaintesaatingaPamantul. Acestiasuntnumitimeteoricand cad prinatmosferasimeteoriti , dacaeisuntgasitipesuprafatapamantului.

14. Meteoriiprovinmaidegraba din sistemul solar decat din spatiulinterstelar. Compozitiaacestorapoate fi asemanatoare cu cea a asteroizilor, a planetelorsauLunii. Suntperioade ale anuluicandacestecaderi de meteori se intensifica. Acestefenomenesuntnumite "ploi de meteori" celemaicunoscutefiindPerseidele care au locpe 12 august siLeonidele, in lunanoiembrie.

15. Atacasuprapamintului Celmai mare meteorit care a lovitPamantul in epocamodernaestecelcazut la 30 iunie 1908 la nord de raul Tunguska, in Siberia. Actualmente, ceamairaspanditateoriesustinecaacesta a fost un corp solid cu un diametru de circa 50 m, care a explodat cu o fortaechivalenta cu aproximativ 15-30 megatone TNT la aproximativ 6 km deasuprasolului.