reportaj turistic (cu poze) despre TRANSFĂGĂRĂȘAN.

1. Transfăgărăşanul şi splendorile sale
(din volumul de reportaje turistice ”România, Catedrala din Carpați”)
- de Ion Nalbitoru -
Din Braşov, urmând drumul naţional, paralel cu Oltul, traversezi cochetul oraş
Făgăraş cu cetatea sa medievală ce ascunde între zidurile sale o parte din istoria zbuciumată a
Transilvaniei.
În pelerinajul său spre apus turistul poate face o divagație de la traseu spre miazăzi și
un popas la Mănăstirea Sâmbăta de Sus numită și Mănăstirea Brâncoveanu după numele lui
Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (1688-1714) cu o contribuție importantă
în dezvoltarea
culturală și spirituală a
țării, ctitor a
numeroase lăcașuri de
cult ortodoxe, a cărui
arhitectură îi poartă
numele, stilul
brâncovenesc. După o
domnie de 26 de ani a
fost trădat și decaptitat
împreună cu cei patru
fii, la Constantinopol,
de către otomani.
Masivul Făgăraș - sursa: Google
În dreptul localităţii Cârţa, la sensul giratoriu, se ramifică un drum la stânga spre
masivul muntos Făgăraș. Șoseaua care traversează masivul muntos Făgăraș numită și
„Transfăgărășan” a fost realizată pe timpul dictatorului Nicolae Ceaușescu, ca drum
strategico-militar dar și turistic...
După câţiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă râu, apoi drumul se
desfăşoară în serpentine
spectaculoase până la Bâlea Cascadă.
Aici turistul poate face un popas la
restaurant, dar şi o plimbare pe
poteca turistică până aproape de
cascadă. De undeva de sus, de pe
stânci, un puhoi de apă se revărsă în
gol, creând în jur o zarvă asurzitoare
ce se înălţă către crestele ce plutesc
printre norii de ceaţă. Curentul de aer
format de deplasarea masei de apă în
gol, rostogolirea acesteia pe stânci,
precum şi stropii purtaţi de curent, te
revigorează cu noi energii. Este un
spectacol fascinant oferit de mama
natură pe scena munţilor.
Transfăgărășanul –sursa: Google

2. Reîntors în mica staţiune turistul poate lua telecabina şi de la înălţime să admire
panorama încântătoare care se desfăşoară sub el sau, dacă este cu maşina, să urce pe şoseaua
ce şerpuieşte ca o panglică printre pintenii stâncoşi. În stânga se ridică pieptul de piatră al
versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârşit şi versantul opus, pe alocuri
plutind în ceaţă. Spectacolul văii frapează prin priveliştea ce încântă privirile care alunecă pe
fiecare colţ de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al
cerului.
În regatul munţilor te apropii din ce în ce mai mult de sufletul naturii şi spiritul pietrei
milenare, fascinat în aceeaşi
măsură de multitudinea de
imagini care de multe ori
par rupte dintr-un vis.
Pereţi abrupţi
deschid drum spre abis,
prăpăstii în diferite forme
care mai de care mai
ameţitoare, forme în
continuă transformare odată
cu scurgerea timpului,
variind de la un anotimp la
altul atât prin costumul de
gală alb, verde sau cenuşiu
al masivului, cât şi prin
multitudinea nuanţelor de
albastru din infinitul cerului.
Bâlea Lac- sursa: Google
La Bâlea Lac privirile îţi sunt delectate de peisajul de un pitoresc aparte, dar şi de apa
străvezie a lacului din vârful muntelui. Turişti de toate naţiile fac fotografii, filmează, admiră
hăul ce se deschide pe partea nordică cu şerpuirea şoselei printre stânci şi palele de ceaţă ce
se caţără pe abrupţi ca nişte adevăraţi alpinişti. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de
crestele sterpe ale masivului muntos.
Aici este un hotel, dar şi un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o
lacustră. Prin apele limpezi cu nuanţe verzui se zbenguie păstrăvul indigen.
Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munţilor şi albastrul infinit al cerului,
adesea vremea devine capricioasă şi rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul
tunetelor, fulgerele ce se preling ca nişte şerpi luminoşi pe stânci, nori fioroşi ce revarsă ploi
torenţiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantaţie la groază. Alteori
când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunţile de piatră ale masivului.
În ultimii ani se obișnuiește ca aici, la Bâlea Lac, odată cu sosirea anotimpului alb, să
fie construite un Hotel de Gheață și o biserică din blocuri de gheață din lacul Bâlea…
De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea
cealaltă către Argeş. Şi aici eşti întâmpinat de vârfurile pleşuve şi conturul dantelat al
crestelor. Masivul Făgăraş este cel mai mare din ţară şi cu vârfurile cele mai înalte,
Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m), dominând ţinuturile dintre cele două principate,
Transilvania şi vechiul regat, Ţara Românească.
În depărtare piscurile munţilor se înalţă deasupra norilor. Nori albi sau cenuşi, perdele
de ceaţă printre care se observă bălticele albastre ale bolţii cereşti, fascicolul de raze ale
astrului zilei ce penetrează prin perdeaua norilor, toate acestea creează imagini feerice în
împărăţia Făgăraşilor. Aici, sus, la un pas de cer totul este complex, un conglomerat de nori,

3. ceaţă, stânci, arbuşti şi cer,
creează prin
neuniformitatea lor o
imagine plină de armonie.
La coborâre eşti
întâmpinat de cascade al
căror tumult se propagă în
unde sonore către creste,
în timp ce şuvoiul de apă
se loveşte de pintenii
stâncoşi. Părăsind
înălţimile sterpe pătrunzi
în cheile Argeşului cu
splendorile lor. Şoseaua se
prelinge pe lângă abruptul
stâncos, de partea cealaltă
deschizându-se valea
adâncă.
Lacul Vidraru – sursa Google
Vârfurile semeţe ale Făgăraşului rămân undeva sus, iar maşina pătrunde în pădurea de
brad pe conturul lacului de acumulare.
După mulţi kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale
regimului comunist de pe vremea lui Ceaușescu. De pe coronamentul barajului în arc, cu o
înălţime ameţitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce şerpuieşte printre
versanţii abrupţi. Te minunezi de ceea ce vezi şi te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii
să lucreze la asemenea înălţime?” De la asemenea distanţă îi vezi ca pe nişte furnici. Dar
astfel de baraje sunt multe în ţară şi sunt construite în vremea numită pe atunci „Epoca de
Aur”, dar pe care cei de azi o numesc a „odiosului”. Şi totuşi regimul de tristă amintire ne-a
lăsat şi lucruri cu care să ne
mândrim.
Mai jos, pe versantul
stâng pe direcţia de coborâre,
se vede Cetatea Poenari, cea
care a constituit o a doua
reşedinţă a domnitorului Vlad
Ţepeş, cunoscut în mitologie
ca Dracula.
Curtea Domnească de
la Târgoviște (cetatea) a
constituit reședința mai multor
domnitori dinȚara Românească
printre care Mircea cel Bătrân
și Vlad Țepeș.
Cetatea Poienari – sursa: Google
După câțiva kilometri de la ieșirea din spectaculosul defileu al râului Argeș ajungi la
cochetul orășel Curtea de Argeş, unde se află mănăstirea cu cea mai frumoasă biserică prin
stil şi arhitectură ridicată de Meşterul Manole, care, aşa cum spune legenda, pe vremea lui
Negru Vodă ce zideau ziua se dărâma noaptea. Se zice că meşterul şi-a zidit soţia, pe Ana, şi

4. a reuşit să construiască
biserica. La final le-au luat
schelele şi muncitorii
împreună cu meşterul lor şi-
au făcu aripi din şindrila de
pe acoperiş şi au zburat. Din
locul unde a căzut Manole a
ţâşnit un izvor… În biserică
se află racla cu moaştele
Sfintei Filofteea la care
zilnic vin mii de credincioşi
să se roage pentru sănătate
şi mântuire de păcate.
De aici pelerinajul
nostru se îndreaptă către
mirificele ţinuturi vâlcene...
„Mănăstirea Curtea de Argeș - sursa Google