Valeriu Rata Vibratii ecologice

Valeriu Rață
Vibrații ecologice

CZU 821.135.1(478)-1
R 29
Autor: Valeriu Rață
Prefață și redactare: Vlad Pohilă, jurnalist, scriitor, lingvist
Fotografii: dr. Vasile Șoimaru, economist, publicist, maestru fotograf
Coperta: Valeriu Herța, artist plastic
Machetare: Ion Vârlan
Suport financiar: Tamara Osadci, Nina Ghiluță, Victoria Școlnic
Mulțumire
Cartea aceasta îmi este foarte dragă, deoarece tema ei mi-a intrat în suflet de
mult timp, și iată că văd realizată ideea tipăririi ei. Însă îndeplinirea gîndului meu
a fost cu putință doar prin contribuția colegilor, prietenilor adevărați, oameni
profesioniști și de bună-credință, menționați în pagina de față, care m-au îndrumat
cu abilitate, m-au sprijinit în modul cuvenit tot îndreptîndu-mă în direcția potri-
vită să o văd scoasă la lumina zilei. Tuturor le exprim cele mai sincere mulțumiri.
Cu deosebită afecțiune,
AUTORUL
21 mai 2017
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții din RM
Rață, Valeriu.
Vibrații ecologice : (poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului) / Valeriu Rață;
pref. și red.: Vlad Pohilă; fot.: Vasile Șoimaru; cop.: Valeriu Herța. – Chișinău:
[S.n.], 2017. (Tipografia „Balacron”). – 136 pag.
200 ex.
ISBN
© Poezii – Valeriu Rață; prefață – Vlad Pohilă, fotografii – Vasile Șoimaru;
coperta – Valeriu Herța.

Valeriu Rață
Vibrații ecologice
(poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului)
CHIȘINĂU
2017

5
Vibrații ecologice
Vibrații lirice pentru salvgardarea naturii
Cartea pe care ai deschis-o, dragă cititorule, face dovada unei apreci-
abile sensibilități a autorului față de anumite probleme majore cu care
se confruntă comunitatea noastră.
După ce a scos o plachetă cu versuri civico-patriotice (Înălțarea Nea-
mului, 2014) și alta cu stihuri lirice (Frămîntul sufletului meu, 2015),
Valeriu Rață a editat, în anul trecut, un volum cu poezii creștine (Cu
Dumnezeu în fiecare zi, 2016). Și dacă primele două culegeri lirice sînt
ca niște „cărări” pe care merg, de regulă, cei mai mulți autori lirici,
cartea de versuri cu tematică creștină semnalează o apropiere, practic,
intimă, de mari frămîntări la zi ale oamenilor noștri.
Sovietizarea și comunizarea basarabenilor – violente și de lungă du-
rată, cam șase decenii de calvar – au lăsat răni incurabile sau foarte
greu de vindecat pe trupul, dar mai ales în sufletul basarabenilor. In-
clusiv o stupidă ateizare, o tragică îndepărtare a conaționalilor noștri
de Dumnezeu, de cele sfinte. Sfertul de secol ce a urmat destrămării
„imperiului răului” și simbolicei căderi a comunismului, au redresat,
din păcate, doar parțial dramatica stare de lucruri. Măcar și din mo-
tivul că întoarcerea cu fața la Dumnezeu a basarabenilor, în multe ca-
zuri, poartă un caracter superficial, declarativ, ex-officio, de paradă. În
acest context, cartea lui Valeriu Rață, Cu Dumnezeu în fiecare zi, este
salutabilă și prin actualitatea stringentă a demersului poetic, acesta fi-
ind și o tranșantă atitudine civică ce comportă un remarcabil discurs
instructiv, dar și etic.

Valeriu Rață
6
Printre plăgile moștenite de la lunga perioadă de ocupație sovietică,
alături de ateizarea forțată a poporului, se înscrie și alterarea atitudi-
nii omului față de natură. Rusia, fiind o țară nemărginită, excesiv de
întinsă, este întru cîtva explicabil că locuitorii ei acceptă, în linii mari,
o abordare anormală a relației om – natură, căci în această ecuație
natura pare a fi și „mai întinsă”, ba chiar „infinită”, „fără de capăt”. În
consecință, conform acestei logici perverse, oricîte distrugeri ale natu-
rii s-ar face, mai rămîne loc și pentru alte manifestări destructive față
de sol, ape, aer, plante, păsări, jivine etc. Cu regret, această aborda-
re nesăbuită a (majorității) rușilor, în cele șase decenii de conviețuire
forțată, s-a transmis și multor basarabeni. Este adevărat, împotri-
va acestei periculoase nesăbuințe s-au ridicat mai mulți intelectuali,
țărani, studenți, simpli prieteni și admiratori ai naturii. Încă în ultimii
ani de existență a URSS, dar și mai hotărît în anii de după obținerea
independenței de către republicile ex-sovietice, prietenii naturii s-au
unit în Mișcări ecologiste. Spiritul militant, energia cu care s-au înro-
lat aceștia în Mișcarea de ocrotire a naturii, pentru menținerea unui
echilibru ecologic, în unele cazuri au fost pe potriva luptei de eliberare
națională ce se declanșase ceva mai înainte – a se vedea, de exemplu,
cazul popoarelor baltice. La noi, ceva similar, promovează Mișcarea
numită inițial „a verzilor”, și a cărei activitate a fost accentuată de re-
vista Natura, sub patronajul lui Alecu Reniță. Este jurnalistul și patri-
otul care a putut face o publicație de excepție, cu numeroși abonați și
cititori și mai mulți, aceștia devenind și aderenți ai Mișcării ecologiste,
membri ai Regimentului, în continuă creștere, al apărătorilor Naturii.
Totuși, nu am putea invoca și o „aderență poetică” la marea, deznă-
dăjduita bătălie pentru salvgardarea naturii. Din acest unghi de vedere,
Valeriu Rață se prezintă ca un pionier, cel puțin, în acest început de
veac și de mileniu, tot așa cum s-a arătat a fi o voce poetică distinctă, în
zilele noastre, prin lansarea unei plachete de versuri creștine.
Ce l-a determinat pe V. Rață să abordeze în versuri tematica eco-
logistă? O dragoste nețărmurită față de păduri, lacuri, flori, pajiști pe

7
Vibrații ecologice
care nu mai pasc în pace animale și de pe care își iau zborul, tot mai rar
și tot mai neliniștit, păsările? Conștientizarea durabilei legături – per-
ceptibilă, în fond – dintre natură și poezie? Posibil, dar cu certitudine
nu numai acestea, după cum putem deduce din confesiunea autorului
însuși, plasată la deschiderea acestei cărți, în cuvîntul introductiv:
„Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea
raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și
dușmanul ei. De-a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca
un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice și
tehnice, a fost tot mai tare, tot mai hotărît prins în acțiuni de a stăpâni
natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să
trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de
probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire
din situație, dar greu ajunge la o soluție eficientă. […]
Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legile
naturii, punînd-o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că pri-
etenia, afecțiunea și respectul constituie legătura de contact și de relații
între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie,
afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori
nu se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum, tind să pun umărul la
popularizarea ecologiei, să fiu o părticică din acel mare întreg, care –
prin eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de ne-
cesară) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice,
menținerea […] unui echilibru sănătos între om și natură.”
Imediat după cuvîntul introductiv al autorului, intitulat O pasiune
mai veche – tema ecologică, sub genericul Să iubim și să protejăm natu-
ra, urmează un „Motto pe mai multe registre”, de fapt, un florilegiu de
aforisme cu subiect ecologic, toate pasabile pentru mottouri la diferite
scrieri (articole, studii, cărți) pe tema ocrotirii mediului înconjurător.
Autorii „cuvintelor înaripate” culese pentru cartea sa de V. Rață sînt
din epoci diferite – de la Antichitate pînă la zilele noastre – și etero-
geni ca preocupare: scriitori, filozofi, cercetători științifici, politicieni.

Valeriu Rață
8
Variate sînt și originile etnogeografice ale autorilor de aforisme: Grecia
și Roma antice, China medievală, Franța și Italia din Epoca Renașterii,
Germania din Veacul Luminilor, România, Marea Britanie și Rusia se-
colelor XIX-XX. În mod explicabil, autorii români, inclusiv din R. Mol-
dova, sînt cel mai mult citați. Deși cititorii își vor opri neapărat privirile
(și) peste acest compartiment al cărții pe care o prezentăm, provocăm
anticipat curiozitatea lor prin citarea cîtorva cugetări, ce ni s-au părut
deosebit de racordate la tematica pe care autorul nostru o pune la jude-
cata publicului cititor: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”
(Confucius); „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții
mai desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic
și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura e întotdeauna
adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeauna dreptate, iar greșelile
și rătăcirile sînt ale omului” (Johann Wolfgang von Goethe); „Omul,
specie perfidă, / Ce-mblînzește să ucidă, / Ce domesticește fiare / Spre-
a le pune în frigare. // Surîzînd capcane-ntinde / Și pădurea o aprinde,
/ Seacă cerul, surîzînd, / Numai moarte are-n gînd” (Marin Sorescu).
Placheta Vibrații ecologice are o structură doar parțial „clasică”, și
vom vedea de ce considerăm că este așa. Compartimentul de bază al
cărții – corpul cu versuri – nu este aranjat în subcompartimente te-
matice, cum era de așteptat, și datorită cărora (subcompartimentelor)
cititorii s-ar fi orientat mai ușor în alegerea poeziilor mai aproape de
gustul, de interesul sau de perceperea lor. Tocmai din acest motiv, vom
încerca noi să facem o compartimentare, oricît de convențională.
Astfel, cartea de versuri ca atare se deschide cu un grupaj ce ar pu-
tea fi numit a) Generalități (la subiectul Ocrotirea mediului). Acesta
este urmat de b) un florilegiu de poezii consacrate copiilor, poate și
adolescenților, dar în egală măsură și învățătorilor, poate și părinților.
Deosebit de drăguțe ni s-au părut poeziile: Prietenii igienei, Cu apă și
săpun, Periuța de dinți, Ce ne dă pădurea?, E plăcut să fii curat, De ce
depinde timpul? etc. Alt ciclu de versuri – c) găzduiește poezii dedica-
te unor fruntași ai mișcării ecologiste de la noi: Alecu Reniță, Ionel

9
Vibrații ecologice
Căpiță, revista Natura… Mai distingem d) un grupaj de versuri con-
sacrate unor rîuri, fluvii, păduri, munților Carpați: Moare rîul Bîc;
Răut, rîu îmbolnăvit, Ichelul apocaliptic, Nistrul cere ajutor, S-a tăiat
pădurea toată, Roșia Montană, Delta Dunării, Carpații trebuie salvați
ș.a. Este impresionant și e) ciclul de versuri în care autorul deplînge
locurile și oamenii ce au fost martori și/sau victime ale unor grave
accidente și cataclisme: Cernobîl, Fukushima, Hiroshima și Nagasaki;
tot aici, ori alăturat, au fost incluse și f) poezii pacifiste, pledoarii lirice
pentru pace etc. Ultimul ciclu liric ar putea fi numit convențional g)
ocrotirea mediului versus viitorul planetei Terra, al omenirii: Stare
excepțională, Îndemn ecologic, Vrem un viitor curat!, Să protejăm natu-
ra, Izbăviți-ne de larmă, Poluarea etc.
Versurile din ciclurile trecute de noi la compartimentul a) și parțial
din compartimentele c), d), e), f) sînt ușor patetice, unele dintre ele
amintindu-ne de odele lui Gheorghe Asachi și ale altor poeți români
de la începutul sec. XIX. În această listă se înscriu creații ca cele inti-
tulate Pămîntul ni-i bijuterie, În Templul Naturii, Natura ne învață, E
timpul să batem în clopot!, Omule, ce e cu tine?; Tablou sinistru, Gra-
vă-i situația, Să prevenim dezastrul mondial, Vrem un viitor curat, Nu
ucideți viața pe Pămînt, Să salvăm Pămîntul – casa noastră etc.
În genere, versurile lui V. Rață pe tema salvgardării mediului (ca și
multe altele, cu alte linii de subiect) excelează printr-o nepretențiozitate
soră cu accesibilitatea, cu cumințenia demersului liric: „Uimitoare este
picătura: / Sare uneori și iezătura. // Se preface mai apoi în rîu – / Ni-
meni nu-i mai poate pune frîu. // În sfîrșit, ea mi se face Mare, / În
Ocean din nou e-n transformare. // Vîntul o tot poartă printre nori…
/ Plouă… Noi sîntem observatori: // Picătura mică se întoarce / Apele
din jur să le încarce. // Și așa ea face permanent – / În folosul nostru,
evident” (Picătura).
Sorgintea folclorică se face simțită în mai multe poezii de Valeriu
Rață, după cum vă puteți convinge și Dvs.: „Pică stropi de ploaie / Și
pămîntul moaie. // Foarte-i însetat, / Dar mi s-a calmat. // Aștepta și

Valeriu Rață
10
floarea / Căci pierdea vigoarea. […] // Iarba din poiană / Rîde farma-
zoană. // Spicul cel de grîu / Nu mai stă molîu. // Ploaia, zău, vrăjește,
/ Bucură pe gîște. // Pe un mal de lac / Broaște strigă: „Oac!” […] //
Ploaia, chiar de-i mică, / Tuturor e-amică” (Ploaie, bine ai venit!).
Iar de la cadențele folclorice, se pare că e doar un singur pas pînă
la ritmuri ce ne duc cu gîndul la unele poezii de-ale lui George Topîr-
ceanu, axate pe tema naturii: „Circulă vapoarele pe rute, / Iar delfinii
blînzi le însoțesc, / Ei cu ele vor să se sărute, / Dar acelea parcă se-ndo-
iesc. // Cad în mare rîurile toate / Ani în șir, în mod necontenit, / Ea
apoi, sîrguincios, va scoate / Aburi, din materialul ei lichid. // Soarele
spre seară cade-n mare, / Luna o va străjui pe cer, / Vîntul o va ține-n
frămîntare / Pe întinsu-i, falnic șantier” (Marea). Sau: „Într-o zi pe la
amiază / Am venit pe mal de lac, / Și văzusem ce urmează / (Poate fi să
vă displac): // Valurile sînt pătate, / Mîl de secetă crăpat / Și cutii – pe
jumătate / Cu vopsea s-au aruncat. // Mai încolo o tigaie / Veche, dar
și doi papuci, / Lînă putredă de oaie, / Deformați cîțiva butuci. […] //
Zeci de ruginite cuie, / Inutil, un vechi abac, / Jucărie alb-verzuie, / O
cămașă de bumbac. // De parfumuri noi flacoane, / Un cogeamite ba-
ros, / Scorojite telefoane, / Mineral periculos. // Asta este doar o parte /
Dintre cîte am văzut, / Am să fac curînd rapoarte / Pentru Eco-Institut”
(Ce-am văzut pe mal de lac).
Unele poeme din noua carte a lui V. Rață au cadență de psalm, de
rugăciune întru mîntuirea naturii și a celor mai diferite elemente ale
ei. A se vedea, în această ordine de idei, poeziile Pădurea, Ecologică (I),
Ecologică (II), Pădurea Domnească, Ce stupid!, Apel, Da, Nu, S-a tăiat
pădurea toată, Poluarea, Tablou sinistru, Oceanul ș.a. Ne vom exempli-
fica aserțiunea prin cîteva citate din Vibrații ecologice: „A ars o întreagă
pădure, / Se văd numai cioturi mahmure… // Nici urmă din ce ne fuse-
se – / Comoară cu ramuri prea dese. // Mai fumegă lemnul pe-alocuri
/ C-a fost pălălaie de focuri. // Pământul e mort sub jăratic – / Și el a
zăcut ca ostatic. […] // E cazul s-o plîngem cu toții, / N-or plînge, la si-
gur, netoții, // Pe care îi credem de vină, / Dar nu îi cunoaștem la mină”

11
Vibrații ecologice
(Pădure tratată cu vrajbă); „Nu striviți frumoasa, alba floare, / Nu des-
parte rîul de izvoare. // Nu ucide niciun greieruș, / N-asmuți pe cîinele
ghiduș. […] // Nu aprinde focul în pădure, / Nu fă pisicuța să îndure.
[…] // Nu crea la nesfîrșit orori, / Nu lăsa să moară puișori. // Nu pă-
trunde unde nu se poate, / Nu strica zidirile create. // Nu răbda pe an
atîta rău, / Nu da vina doar pe Dumnezeu” (Nu). Majoritatea poeziilor
din care am extras fragmente în ultimele două alineate pot fi atribuite
și categoriei de creații lirico-meditative, ele oferindu-ne, în acest sens,
niște exemple demne de antologii tematice la nivelul Basarabiei, dar și
al întreg spațiului românesc.
Cuprinsul Vibraţiilor ecologice este îmbogăţit de o suită de fotografii
inspirate de frumuseţea netrecătoare a naturii. Autorul lor este maes-
trul Vasile Şoimaru, doctor în economie, publicist, fotoreporter, cu-
noscut şi ca un pelerin prin românime. Imaginile pe care i le-a pus la
dispoziţie lui V. Raţă sînt, în bună parte, identificabile, dat fiind că au
fost surprinse în spaţiul pruto-nistrean. Alte poze pot fi considerate
eminamente artistice, cum reprezintă ele secvenţe de natură de pe alte
plaiuri româneşti, mai puţin familiare basarabenilor. Toate imagini-
le au însă un numitor comun: sînt tulburătoare şi te duc cu gîndul la
necesitatea de a face tot posibilul să nu dispară nicicînd aceste daruri
dumnezeieşti.
Și versurile din această plachetă de Valeriu Rață au o incontestabilă
valoare instructivă, dublată de valențe cognitive, cu subliniate accente
etice și civice. Avînd în vedere stringența tematicii abordate în culegerea
de față, credem că versurile sale ar putea servi ca un excelent material
didactic și ilustrativ pentru cursurile extrașcolare din școli și licee, dar și
la diferite manifestări culturale în școli, licee, colegii, biblioteci – pretu-
tindeni, unde – deopotrivă cu preocupările pentru îmbogățirea culturii
generale, altoirea dragostei de Neam și Țară, cultivarea limbii materne
– stă pe agenda zilei și subiectul ocrotirii mediului înconjurător.
Vlad POHILĂ

Valeriu Rață
12
O veche pasiune – tema ecologică
Versurile din prezenta culegere sînt scrise pe parcursul mai multor
ani. Tema ecologică în creația mea a apărut de la sine. Scriind poezii
patriotice și social-militante, nu am putut s-o ocolesc și pe aceasta, de-
oarece prea evidente, tranșante și categorice (uneori chiar strigătoare
la cer!) erau problemele de protejare a mediului în fosta URSS, ele con-
tinuă să se mențină pe ordinea de zi și acum în nou-creatul stat – Re-
publica Moldova.
Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea
raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și
dușmanul ei. De‑a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca
un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice
și tehnice, a fost tot mai tare, mai hotărît prins în acțiuni de a stăpîni
natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să
trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de
probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire
din situație, dar cu greu ajunge la o soluție eficientă.
Preocuparea pentru viitorul orașelor, satelor noastre ne obligă
să avem grijă de educația eco-civică a populației, materializată prin
acțiuni de inițiere a ei referitor la problemele mediului înconjurător.
M-au tulburat, m-au neliniștit și m-au îngrijorat totdeauna ignoranța
cu care oamenii tratează degradarea mediului, importanța reciclării
deșeurilor, consecințele defrișărilor, poluarea excesivă a resurselor na-
turale, încălzirea globală, diverse avarii și catastrofe produse din cauza

13
Vibrații ecologice
factorului uman, declanșarea războaielor și a conflictelor militare etc.
În prezent, prognozele viitorului planetei noastre sînt înfricoșătoare.
De aceea, în multe poezii am tras alarma.
Doresc ca prin versurile mele atît copiii, adolescenții, cît și oamenii
maturi să înțeleagă cît de importantă este educația ecologică, totodată
străduindu-mă să-i fac să respecte regulile de ocrotire și protejare a
naturii, să explic că de starea mediului depind viața omului, sănătatea
lui, soarta florei și faunei, clima pe Pămînt și multe altele.
Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legi-
le naturii, punînd‑o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că
prietenia, afecțiunea și respectul este legătura de contact și de relații
între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie,
afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori nu
se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum tind să pun umărul la popu-
larizarea ecologiei, să fiu o părticică, din acel mare întreg, care – prin
eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de nece-
sară!) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice,
menținerea – la început în localitatea de baștină apoi și pe o scară mai
largă – a unui echilibru sănătos între om și natură.
Sînt convins că dacă nu vom gospodări cu înțelepciune rezervele
pentru menținerea vieții pe Terra și nu vom iubi, nu vom proteja natu-
ra, ne vom alege, în cele din urmă, cu o planetă pustie și rece ca gheața
sau fierbinte ca lava ce iese din mantia ei.
Salvarea naturii, a mediului primordial, păstrarea calității vieții pen-
tru binele și perpetuarea omenirii depind mult de cunoștințele noastre
din ecologie, pe care le posedăm fiecare dintre noi în parte. Înainte
de toate este necesar să învățăm de mici a contempla natura, a ne lăsa
învăluiți de frumusețea, de bogăția, de generozitatea și spiritul de pre-
vedere al ei. Nu în zadar am inclus în această culegere și poezii pentru
copii ce răspund acestui deziderat. Socotesc că formarea unei gîndiri și
conștiințe ecologice la orice categorie de vîrstă este scopul suprem pen-
tru supraviețuirea omului, iar informațiile căpătate din diverse surse

Valeriu Rață
14
(inclusiv din poezii), cu privire la natură și protecția ei, vor fi fructifi-
cate cu succes mai tîrziu.
Respectarea legilor ecologice trebuie să devină o componentă
esențială a comportamentului uman. De aceea, un obiectiv al meu a
fost și este de a forma la cetățeni convingerea că nu trebuie să acționeze
din constrîngere, ci de bună voie, cu înțelegere și entuziasm. Propunînd
un volum opțional de educație ecologică (inclusiv pe teme tangențiale:
conduita, sănătatea, igiena personală, pacea și războiul etc.), mă voi
bucura, dacă voi afla că am reușit să sensibilizez opinia publică.
Aș dori ca toți cititorii cărții mele să devină adevărați prieteni ai
naturii, iar cei care de acum se încadrează în această categorie să o iu-
bească și să o protejeze în orice condiții și la orice etape cu și mai multă
înverșunare. Trebuie să facem tot posibilul ca să transmitem copiilor și
nepoților noștri un Pămînt înfloritor și adecvat pentru trai…
Așa să ne ajute Dumnezeu.
AUTORUL

15
Vibrații ecologice
Să iubim și să protejăm natura
(Motto pe mai multe registre)
• „Așadar, noi punem o întrebare simplă, neretorică: putem oare
astăzi constata obiectiv tranziția biosferei spre cea a noosferei – sfera
rațiunii umane? Pornind de la starea de facto a biosferei Terrei – pier-
derea capacității ei de tampon; degradarea biodiversității, efectul global
de seră (încălzirea globală ca o consecință a schimbărilor climatice);
distrugerea stratului de ozon; poluarea mediului, explozia demografi-
că, deșertificarea la scară locală, națională și globală; deficitul obiectiv
(determinat de constanta biomasei biosferei) de produse alimentare și
de spațiu vital pentru om; conflictele interumane (interconfesionale,
interetnice, interstatale etc.); terorismul mondial, regional, local; pier-
derea tot mai evidentă a identității umane ș.a.m.d. – răspunsul nostru
poate fi numai negativ: biosfera încă nu a pășit pe calea ei firească, care
doar noosfera poate fi.” (Ion Dediu)
• „Una din particularitățile situației actuale constă în aceea că schim-
bările din mediul ambiant sînt mai rapide decît timpul de dezvoltare
a metodelor de control și prognozare a stării acestuia astfel încît omul
doar constată fenomenele ecologice nefavorabile și nu le poate preve-
ni.” (Gheorghe Duca)
• „Înstrăinîndu-ne de natură, ne înstrăinăm de Patrie.” (Grigore
Vieru)
• Cît trăim pe acest pămînt
Mai avem un lucru sfînt,
O cîmpie, un sat natal
O clopotniță pe deal. […]
Cît durea-ne-vor izvoare,
Ori un cîntec ce dispare,

Valeriu Rață
16
Cît mai avem ceva sfînt
Vom trăi pe-acest pămînt.” (Nicolae Dabija)
• „Natura este un fel de mamă ciudată: deși le-a dat viață copiilor ei
și le-a dăruit toate cele trebuitoare, ea își uită sentimentele materne și
își distruge opera creată, pentru ca din resturile rămase să făurească o
alta.” (Iulia Hasdeu)
• „Omul poate stăpîni natura cît timp ține seama de legile ei.” (Gri-
gore Antipa)
• „Omul a fost întotdeauna dezordonat în exploatarea naturii, a abu-
zat-o deseori în loc să se folosească înțelepțește de bogățiile ei; el a
uitat complet de nevoile viitorimii, a distrus valori economice și stări
de echilibru în natură care nu se mai pot reface.” (Alexandru Borza)
• „Ecologia restaurează demnitatea omului de a fi cetățean al biosfe-
rei, cu toate drepturile și obligațiile pe care le implică experiența acestei
demnități.” (Nicolae Boscaiu)
• „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…” (Lucian Blaga)
• „Omul este natura naturii.” (Nichita Stănescu)
• „Omul, specie perfidă,
Ce-mblînzește să ucidă,
Ce domesticește fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surîzînd capcane-ntinde
Și pădurea o aprinde,
Seacă cerul, surîzînd,
Numai moarte are-n gînd.” (Marin Sorescu)
• „Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește
toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete.” (Emil Cioran)
• „Alimentele voastre să fie medicamente, și medicamentele voastre
să fie alimente.” (Hipocrate)

17
Vibrații ecologice
• „Natura nu face nimic fără folos.” (Aristotel)
• „Natura și educația sînt asemănătoare, căci educația transformă pe
om și, prin această transformare, creează natura.” (Democrit)
• „Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac,
dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei fi niciodată bogat.” (Se-
neca)
• „Niciodată natura nu spune ceva, și înțelepciunea altceva.” (Juve-
nal)
• „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius)
• „Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic.” (Dante Alighieri)
• „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai
desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic
nu-i de prisos.” (Leonardo da Vinci)
• „Stăpînim natura prin a ne supune ei.” (Francis Bacon)
• „Natura reîncepe mereu aceleași lucruri, anii, zilele, ceasurile; așa
se creează un fel de infinit și de eternitate.” (Blaise Pascal)
• „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se transfor-
mă.” (Antoine Lavoisier)
• „Natura e totdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeau-
na dreptate, iar greșelile și rătăcirile sînt ale omului.” (Johann Wolf-
gang von Goethe)
• „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.” (William
Wordsworth)
• „Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să
rămînă un simplu muncitor.” (Ivan S. Turgheniev)
• „Mai întîi iubești natura, abia mult mai tîrziu ajungi la om.” (Jules
Renard)

Valeriu Rață
18
• „Natura nu a fost făcută pentru a fi schimbată.” (Jerome Klapka
Jerome)
• „Realitatea supremă a timpului nostru e… vulnerabilitatea plane-
tei.” (John F. Kennedy)
• „Un nou mod de gîndire e necesar, dacă oamenii vor să supra
viețuiască.” (Albert Einstein)

19
Vibrații ecologice
Pămîntul ni-i bijuterie
Pe suprafața sa ne poartă,
Avem cu el aceeași soartă.
Să știți că este foarte darnic,
Și-i mulțumit de omul harnic.
Din timpuri vechi ne miluiește
Și zi de zi ne tot hrănește.
El are multe zăcăminte
Cu care poate să ne-alinte.
Văzduhul, apa, solul – toate
Formează deci o unitate.
Că ne-nfășoară ca o mamă,
Să-l curățăm de orice scamă.
Că ne păzește ca un tată –
Să nu-i lăsăm pe față pată.
Atît de bun mereu ne pare,
Că nu e chip de supărare.
Icoana lui ne minunează,
Ne ține mintea clară, trează.
Pămîntul ni-i bijuterie,
E casa noastră pe vecie.
Planeta Pămînt
Terra
e minunea lui Dumnezeu –
fapt confirmat
chiar și de atei
(știți cine sînt ei).

Valeriu Rață
20
Planeta Pămînt
din galaxia Calea Lactee –
o sferă magică –
parcurge a sa epopee.
Își are poziția, locul cu totul deosebite,
radiounde în cosmos transmite,
universul întreg cercetează,
la orice semnal e trează.
Este o adevărată enigmă
cum pe orbită
se ține de-o rază solară deosebită
și nu cade,
nu se abate
din drum
balonul
de un așa mare volum.
Planeta noastră
este albastră –
acesta-i portretul ei,
de obicei.
Diversitatea climei
îi dă farmec și culoare,
pe care o ia de la soare
ca pe o favoare.
Pămîntul –
singura planetă pe care
(știe oricare)
există viață
infinit de variată –
și la suprafață,

21
Vibrații ecologice
și-n subsoluri,
și în atmosfera aliată,
dar poate și-n goluri.
Pămîntul –
un imens și bogat depozit
(ar trebui să-i plătim impozit!)
în care se află tot ce trebuie
pentru a circula,
pentru a cultiva,
pentru a acumula,
pentru a apăra,
pentru a construi,
pentru a instrui,
pentru a trăi,
în genere, pentru a fi.
Deci, avem
locuință excelentă
pentru un pom,
pentru un fluture
sau brusture,
pentru un elefant
sau alt gigant
și, desigur, pentru om.
Unora le pare o banalitate,
dar în realitate –
rîuri, mări, munți, cîmpuri, păduri
(legate
toate
laolaltă cu nevăzute centuri
sau nervuri)
hrănesc atîtea guri!

Valeriu Rață
22
Totul ce ne înconjoară,
în casă ori afară,
e o nemaipomenită avere:
avioane, trenuri, frigidere,
ascensoare,
televizoare,
calculatoare,
tractoare
cu puternice motoare,
instalații sanitare,
mașini militare,
curent electric, blocuri de case,
străzi spațioase,
parfumuri ce plăcut miroase,
automobile,
cărți cu multe file,
rezervoare de țiței,
grătare pentru mititei,
mobilă de prima calitate,
plante cultivate,
încălțăminte, haine,
băuturi diverse, faine,
medicamente necesare –
uitați-vă Pămîntul pe cîte le are!
Poate nici pînă acum
nu înțelegem cît e de frumos,
de arătos
și de uimitor,
de primitor
acest Pămînt –
pe cuvînt –
minunat:

23
Vibrații ecologice
de stele răsfățat,
de Soare luminat,
de Lună mîngîiat
și nouă, oamenilor, dat.
Pămîntul,
văzut din spațiu,
pare o bijuterie
sau… o jucărie.
Dar uneori,
e în furori.
Deci, e total neprimitor:
aduce geruri aspre
sau călduri ca în cuptor.
Iar alteori
(vai, mă iau fiori!),
cînd se smintește,
măcelărie
este.
Pentru a fi umani din fire,
pentru propria noastră
supraviețuire,
dacă punem totul cap la cap,
dar nu umblăm cu jalba în proțap,
asupra cîtor lucruri
putem reflecta
și un ajutor substanțial a-i da!
Sîntem privilegiați –
planeta Pămînt
este unică în Univers
(în spațiul imens!)…

Valeriu Rață
24
De aceea,
eu
mereu
o vreau
să fie frumoasă,
ca o mireasă –
uau!
(nu vorbesc pe șleau!)…
De aceea,
eu
o și protejez,
mereu
o visez,
mereu
o cînt
în picioare stînd!
Dar tu ce faci?
Taci?

25
Vibrații ecologice
Verde și albastră
I
Vreau planeta mea să fie verde –
Verdele domină peste tot!
Altfel, ea, la sigur, se va pierde,
Dacă lipsă e acest pivot.
Numai verdele îi prinde bine,
Doar cu verdele îi stă frumos –
Alte din culori ar fi străine,
Explicațiile-s de prisos…
II
Minunată e planeta noastră,
Zi de zi de ea mă tot uimesc,
De aceea că-i mai mult albastră,
Și aici mi-e cuibul părintesc.
Știu că toată lumea o iubește
Și admiră albăstrimea ei –
De aceea, ecologicește,
O îndreaptă pe știute căi.
În Templul Naturii
În Templul Naturii se intră cu stimă…
Da, față de Domnul – puterea cea primă.
În Templul Naturii își are un loc
Și omul cel vrednic, și aisbergul-bloc.
În Templul Naturii albine lucrează,
Iar hipopotamii se scaldă-n amiază.

Valeriu Rață
26
În Templul Naturii sînt vaste păduri
Și mări, oceane de care te-nduri.
În Templul Naturii un cîntec se cere
Ce-i despre a ei cunoscută putere.
În Templul Naturii avea-vom minuni,
De fi-vom cu aerul nostru mai buni.
În Templul Naturii simți-ne-vom bine,
Doar dacă în ordine îl vom menține.
În Templul Naturii se intră frumos…
Deci, nu cu buldozerul, ci doar pe jos.
Regina noastră
Natura e ființă vie,
Aceasta toată lumea știe.
Pămîntul o adăpostește,
Dar omul o nesocotește.
Lumina-i vine de la soare,
Făcînd-o mare creatoare.
Prin munca ei anevoioasă,
Vedem că e armonioasă.
Priveliști are minunate –
De celea necontaminate.
Puterea sa să și-o impună,
Ea uneori se și răzbună.
Dar dacă este protejată,
Atunci splendoarea și-o arată.

27
Vibrații ecologice
Îi place mult a fi constantă,
Echilibrată și galantă.
Natura trebuie iubită,
Ea trebuie și ocrotită.
Natura trebuie stimată,
Regina noastră proclamată.
Să iubim natura
Avem o plăpîndă natură,
Îi știm și a ei țesătură.
Ne dă împliniri tuturor,
Dar cere în schimb ajutor.
Acum, cînd natura tînjește,
În scopuri ceva ne unește.
Cu ea – fascinantă – să fim…
Deci, trebuie să o iubim.
Cel mai mult iubesc natura
O dimineață caldă, fascinantă
Mă face să mă urc încet pe pantă.
Și în amiază drag mi-i să privesc
Un lac în care peștii șerpuiesc.
Iar seara merg cu magică plăcere
Acolo unde sufletul îmi cere –
În mijlocul naturii de la sat,
Căci am aicea aerul curat.

Valeriu Rață
28
Din toate cel mai mult iubesc natura
Cu spectrul ei bogat, claviatura…
O voi păzi de orișice viclean,
Ce vrea să o distrugă grosolan.
Natura ne învață
Natura ne învață cu dreptate,
Natura ne învață libertate,
Natura ne învață să iubim,
Natura ne învață cum să fim,
Natura ne învață după carte,
Natura ne învață multe arte,
Natura ne învață maiestos,
Natura ne învață serios,
Natura ne învață sănătate,
Natura ne învață bunătate,
Natura ne învață doar cu zel,
Natura ne învață ușurel,
Natura ne învață strălucire,
Natura ne învață o mărire,
Natura ne învață gînd curat,
Natura ne învață minunat.
De pace
Pămîntul – cu visul la pace,
Natura vorbește de pace…
Și oamenii toți vor o pace,
Copiii să-și crească în pace…

29
Vibrații ecologice
Să fim într-un gînd doar la pace,
Să fii mondială tu, pace!
Pacea-i aur și argint
Pacea lumii valorează.
Pacea bună mult contează.
Pacea este lucru sfînt,
Pacea – dulcele cuvînt.
Pacea suflete unește,
Pacea țara întărește.
Pacea este zîmbet, cînt,
Pacea-i aur și argint.
Cînd e pace…
Cînd e pace, țara-ntinerește,
Munca pretutindeni mult sporește,
Merg la școală, bucuroși, copii,
Se aud în cîmpuri ciocîrlii.
Cînd e pace, nu e suferință,
Timp ai pentru artă și știință,
Potolite cad din ceruri ploi,
Fierbe lesne vinul în butoi.
Cînd e pace, soarele e rege,
Ca un mag iubit pe boltă trece,
Se-nmulțesc și vorbele de duh,
Lumea e cu gîndul la belșug.

Valeriu Rață
30
Cînd e pace, uită toți de boală,
E o acalmie generală,
E blîndețe-n orice suflet bun,
Zîmbetul apare oportun.
Cînd e pace, omul jubilează,
Relele din el capitulează,
Iar natura face legămînt
Cu tot Universul, pe cuvînt.
La ora de ecologie
La ora de ecologie
Venim cu multă bucurie.
Căci profesorul ne învață,
Cum să trăim frumos o viață.
Să fim prieteni cu natura,
Cu ea să ținem legătura.
Să fie ea îndestulată
Și niciodată răsculată.
Și curățenie să fie
Pe-ntreaga ei împărăție.
Căci echilibrul de se-ncalcă,
Ea rău ne va lovi pe falcă.
Ba chiar ne-a face zile grele,
Că n-am mai încăpea în piele.
Acestea, dar și multe alte,
Aflăm atunci cînd facem carte.

31
Vibrații ecologice
Apa
Că avem pe Terra zdravăn apă,
Este darul de la Dumnezeu,
Excelase la acea etapă,
Cînd a aplicat instantaneu.
Astăzi apa este pentru viață.
Fără ea ce facem noi? Nimic…
Totul (pînă la un cap de ață!)
Cere apă – multă sau un pic…
Ea în sine poartă energie…
Apă pură – numai să o bei…
Latinească etimologie…
H2O – s-a scris formula ei…
Prigonită-i de temperatură,
Cea mai mare parte – în ocean,

Valeriu Rață
32
Iar adeseori o picătură
Este comparată cu-n mărgean.
Deci, depinde, negreșit, de Soare –
Iat-o-i gheață, abur ori lichid…
Cine este-n stare să măsoare
Ce primează și-i mai răspîndit?
E inexplicabilă minune –
Pretutindeni se găsește-n jur,
Nu-i o noutate de a spune
Că primește orișice contur.
Pentru om e băutură bună,
Nelipsită-n hrană-n orice zi,
Toate calitățile adună
Pentru trebuința de-a munci.
O preferă animale, plante,
Se prea poate pentru dulce gust,
Dar și alte lucruri importante
Pentru a avea un trup robust.
Știm cu toții: apa-i incoloră,
Fără formă fixă și miros,
De aceea lumea o adoră –
E substanța de curat folos.
Pretutindeni este în mișcare,
Și mereu o proslăvim pe ea,
Făr’ a fi de întrebuințare
O suflare nu ar exista…
Da, planeta noastră e frumoasă
Datorită apei – e din plin…
Totdeauna ea impresii lasă,
Poate că-i de genul feminin.

33
Vibrații ecologice
Pare ea că-i o nimica toată…
Bună, curge de la robinet,
Dar și-i furie adevărată…
I-am făcut succintul ei portret…
Picătura
Uimitoare este picătura:
Sare uneori și iezătura.
Se preface mai apoi în rîu –
Nimeni nu-i mai poate pune frîu.
În sfîrșit, ea mi se face Mare,
În Ocean din nou e-n transformare.
Vîntul o tot poartă printre nori…
Plouă… Noi sîntem observatori:
Picătura mică se întoarce
Apele din jur să le încarce.
Și așa o face permanent –
În folosul nostru, evident.
Apa e necunoscutul…
Apa este avuție,
Apa este energie,
Apa este garanție,
Apa e vinovăție,
Apa este sănătate,
Apa este bunătate,
Apa este calitate,
Apa e varietate,

Valeriu Rață
34
Apa este vindecare,
Apa este aplicare,
Apa este provocare,
Apa e glorificare,
Apa este-n zări marine,
Apa este-n bob de grîne,
Apa este-n om, în fine,
Apa e și-n magazine,
Apa este unde-i viață,
Apa este abur, gheață,
Apa este fortăreață,
Apa e și plîngăreață,
Apa este începutul,
Apa este absolutul,
Apa este și temutul,
Apa e necunoscutul…
Dacă procedăm fățarnic…
Apă este pretutindeni –
Și în rîuri, și în lacuri,
Toată-i dată pentru oameni
Să o aibă peste veacuri.
Apă-n mări, dar și-n oceane,
Ne ajunge pe vecie –
Uriașele cazane
Sînt curată dărnicie.
Dar să nu uităm vreodată:
Apa-i bogăție mare,
Risipirea-i – condamnată,
Iar păzitul – de onoare.

35
Vibrații ecologice
Deci, închideți robinete,
Apa nu vărsați zadarnic,
Vom muri pe rînd de sete,
Dacă procedăm fățarnic…
Apa niciodată nu-i destulă
Fără apă nicio vietate
Nu trăiește cîtuși de puțin –
Noi depindem în totalitate
De acest obișnuit vecin.
Ea ne place că-i cu-ndestulare
Și în fiecare zi o bem –
Normele sînt strict particulare,
S-a format un bun ecosistem.
Florile cu ea mi se desfată,
Și la lumea toată viu zîmbesc,
Peștii liniștiți în iaz înoată,
De căldura ei se mulțumesc.
Mielușeii zburdă pe toloacă,
Au în preajmă apă de izvor,
Iar în cea ce s-a făcut băltoacă
Un broscoi le cîntă – amator.
Iată s-a-nnorat pe cer și plouă,
Dar rățuștele refuză dos,
Bucuroase de o vreme nouă,
Strîng pe labe glodul lipicios.
Văd zburînd un pîlc de rîndunele,
Fac naveta între rîu și sat,
Ca să nu ajungă-n zile grele,
Apa li-i prieten, aliat.

Valeriu Rață
36
Ciutele firave, fascinante
Roua ierbii din poiană sorb,
Gîzele produc mișcări riscante
Să-și mai răcorească suplul corp.
Toți la apă sînt în bătălie:
Orice piatră din al stîncii bloc,
Arborii, formînd o-mpărăție,
Oamenii în sensul plurivoc.
Și, în fine, iată ce voi spune:
Oamenii cu apa fac minuni,
O exploatează chiar pe bune,
La hidrocentrale, stațiuni…

37
Vibrații ecologice
Apa niciodată nu-i destulă
Să avem pe Terra trai decent…
S-o păstrăm în fiece celulă,
Și să facem asta conștient…
Despre apa minerală
E o apă ca o fată mare
Ce-i dorită pentru sărutare.
Prima dată cînd setos o bei,
Chiar îndată tot atîta vrei.
Ea din oase sărurile scoate
Și le vîntură pe unde poate.
Bolile din corp dispar pe loc,
Căci le strînge într-un tobultoc.
Și cît colo ea în grabă le aruncă,
Gata-i de a mai primi poruncă.
Sănătatea ni-i în bune mîini –
Apei minerale să te-nchini!
Fîntîna
Are adîncime bună,
Apa-i rece, tocmai ea
Împrejuru-i ne adună
Pentru a ne-nviora.
Cine e răpus de sete
Și din vlaga-i o să bea
Va dori ca să repete,
Revenind aici ghiulea.

Valeriu Rață
38
Cîte are ea în cană
Pentru a te întrema,
Ca să nu rămîi în pană,
Ca să-ți bată inima!
O reală bucurie
Poate deci a declanșa…
Îi dorim mereu să fie
Nu mai rea precum așa.
Izvorul
Pornește de sub piatra unui deal,
Un loc – aș spune – mitic, ideal.
În preajma lui persistă doar verdeață,
O iarbă mătăsoasă, pădureață.
Cărarea către el – știută-n sat,
Să bei din apa-i e de preferat.
La vale curge buna, cristalină,
Îți umple-ndată cănățuia plină.
Și simți în piept capacitatea ei,
Te odihnești și altă cană bei.
Minunea lumii e – varietate
De minerale foarte însemnate.
Diferența
Apă de vei bea din robinet,
Eu te rog să fii de tot atent.

39
Vibrații ecologice
Chiar de pare-a fi ea incoloră,
Lumea totuși nu prea o adoră.
E plăcută apa de izvor,
Cînd o bei devii nemuritor.
Căci atîta ea îți dă tărie,
De-ți ajunge pentru o vecie.
Și atîtea are calități,
Că revii la ea mai multe dăți.
Cine c-un izvor prietenește
Tînăr e și nu îmbătrînește.
Gura lui de lîngă un arbust
Varsă apă tainică la gust.
Ați văzut deci care-i diferența
Dintre două ape? Da, potența!
Rîul
Panglică albastră în cîmpie,
Pîrîiaș de grea categorie,
Poartă-n sine multă energie.
Curge o strălucitoare apă,
Plantele sătenilor adapă,
Scaldă vara picii de o șchioapă.
Iar atunci cînd alba iarnă vine
Toți se dau pe gheață cu patine,
Veselia pînă-n seară ține.
Primăvara rîul se topește,
Iar nivelul apei mult îi crește
Și în cale maluri risipește.

Valeriu Rață
40
Se va cuminți abia în vară,
Cînd văzduhul cald îl înfășoară,
Și adie boarea cea ușoară.
Pentru orișice localitate,
Ce dorită-i o vecinătate
Cu un flux de generozitate!
Rîul de munte
Începutul e la înălțime,
A format cascadă – prospețime
Care fascinează din vechime.
După asta printre pietricele
Curge, stropii lui formînd mărgele…
Ce își pun în gînd o știu doar ele.
Fericiți sînt cei ce au alături
Ape curgătoare printre pături
Geologice – ca niște jeturi.
Marea
Apă, numai apă pînă-n zare,
Nici nu știi de unde s-a luat
Un albastru făr’ asemănare…
Poate cerul i-a împrumutat?
Cînd pălește soarele în valuri,
Poți să și orbești privind la ei…
Vai, se sfarmă nemilos de maluri
Creasta lor, plecînd pe alte căi.

Valeriu Rață
42
Marea e superbă-n miez de vară,
Vin pe plajă la călduț nisip
Cei mai dornici din întreaga țară
Să se-ntoarcă mai frumoși la chip.
Circulă vapoarele pe rute,
Iar delfinii blînzi le însoțesc,
Ei cu ele vor să se sărute,
Dar acelea parcă se-ndoiesc.
Cad în mare rîurile toate
Ani în șir, în mod necontenit,
Ea apoi, sîrguincios, va scoate
Aburi, din materialul ei lichid.
Soarele spre seară cade-n mare,
Luna o va străjui pe cer,
Vîntul o va ține-n frămîntare
Pe întinsu-i, falnic șantier.
Ploaie, bine ai venit!
Pică stropi de ploaie
Și pămîntul moaie.
Foarte-i însetat,
Dar mi s-a calmat.
Aștepta și floarea,
Căci pierdea vigoarea.
Și-n grădină pomi –
Iată-s autonomi.
Iarba din poiană
Rîde farmazoană.

43
Vibrații ecologice
Spicul cel de grîu
Nu mai stă molîu.
Ploaia, zău, vrăjește,
Bucură pe gîște.
Pe un mal de lac
Broaște strigă: „Oac!”
Peștele zălud
Moțăie pe prund.
Iar copiii zburdă –
Cîte deci rezultă!
Ploaia, chiar de-i mică,
Tuturor e-amică.
– Bine ai venit,
Ploaie, în sfîrșit!
Cu apă și săpun
La timpul oportun,
În orice-mprejurări
Cu apă și săpun
Să facem aplicări.
Să fim la boli imuni
(Chiar de nebiruit!)
Cu apă și săpun –
În mod deosebit.
La toți acum propun
Pe ordinea de zi:
Cu apă și săpun
De a ne-mprospăți.

Valeriu Rață
44
Să facem lucru bun:
Spălîndu-ne în zori
Cu apă și săpun,
Să fim ascultători.
Prietenii igienei
Igiena are mulți prieteni –
Nu mai poate să-i despartă nimeni.
Să devin curat ei mă ajută –
Reputația li-i cunoscută.
Apa – cea cu care-n dimineață
Eu mă spăl la început pe față.
Peria de dinți, dar și o pastă –
Care-mi fac dantura mea fantastă.
Iar săpunul și un bun burete
Seara au însărcinări concrete.
Că le folosesc, nu-mi e rușine…
Îi iubesc nespus, iar asta-i bine…
Nu-i acesta un temei…
Dimineața cînd se scoală,
Pisicuța mi se spală.
Și cățelul din coteț
La spălat e brav, isteț.
Nu se lasă nici căprița:
Colo-ncoace cu codița.

Valeriu Rață
46
Recurgînd la marafet,
S-a spălat un mînz-atlet.
Găinușele cu toate
S-au gătit și stau curate.
Chiar și negrul purceluș
S-a grăbit să-și facă duș.
Cu aceeași stăruință
Face orișice ființă.
Și o face cu mult drag
Ridicîndu-se în rang.
Numai Nicu și Vasile
Nu se spală de trei zile.
Ce ai face, cum o dai,
Procedează și Mihai.
Ei s-au supărat pe apă,
Că răceala ei… înțeapă.
Reprobabili sînt tustrei –
Nu-i acesta un temei…
Despre spălat
Dimineața, cine nu se spală
Are o problemă personală.
Noi, copiii, însă ne spălăm
Și vioiciune căpătăm.
Vai de cei ce tot refuză apa –
Îi certăm și nu vorbim degeaba:

47
Vibrații ecologice
Cine umblă permanent curat
E ecologist adevărat.
Periuța de dinți
Am o periuță fermecată,
Iar menirea ei – justificată.
Ea amabil trece peste dinți
Și ei par neînfricații prinți.
Colo-ncoace veselă se plimbă,
Se ferește să nu dea de limbă.
Colo-ncoace de mai multe ori –
Spală dinții corespunzători.
Umple gura cu un fel de spumă
Pînă toată forța își consumă.
Dințișorii mei se fac mai tari –
Cei din față pînă la molari.
Voi mînca cu poftă și plăcere
Tot ce-mi dă mămica – am putere!
Soarele lucește de pe smalț,
Eu din zi în zi mă tot înalț…
Una după alta
La-nceput se ia furtunul,
Iar apoi – perfect! – săpunul.
Facem multă-multă spumă,
Dar să nu luați în glumă.

Valeriu Rață
48
Astfel, noi o scăldătoare
Vom înfăptui la soare.
Întrebuințînd burete,
Ne spălăm făr’ de regrete.
Curge-ntruna apa caldă,
Dar oprită-i la comandă.
Se dă drumul la cea rece
Și scăldatul e pe „zece”.
Un prosop luăm, în fine,
Și cu el ne ștergem bine.
Vom primi și complimente,
Laude concomitente…
Faceți ordine
Dragi copii și mari, și mici,
Faceți ordine pe-aici –
În odaia personală –
La o oră matinală.
Pară camera landșaft –
Pune-ți cărțile pe raft,
Hainele vor fi-n cuiere,
Poate în șifoniere.
Jucăriile la loc,
Pe podele niciun floc,
Colbul șters de pe pervazuri…
Faceți totul fără nazuri.

49
Vibrații ecologice
Lucrul bun e lăudat,
Cu isprava egalat –
Vai, ce mare bucurie
Pentru mamă o să fie.
E plăcut să fii curat
Am o mică pisicuță,
Grijă are de-al ei nas,
Dimineața c-o lăbuță
Ea îl spală cam un ceas.
Și cățelul din ogradă
Scoate limba de un cot,
Toată lumea ca să-l vadă
Cum se linge lung pe bot.
Are deci o trebuință –
Stă pe ram un porumbel
Și cu ferma lui voință
Spală penele nițel.
Iar vițelul coada mișcă,
Face ordine pe trup,
Se învîrte – o morișcă! –
Albinuța într-un stup.
Cîte voi numi ființe,
Toate mi se îngrijesc,
Dobîndesc și cunoștințe,
Curățenia iubesc.
Să vă pun o întrebare:
– Ce din versuri ați aflat?
– De la mic și pîn’ la mare
E plăcut să fii curat.

Valeriu Rață
50
Pădurea
Îmi place mult pădurea neatinsă,
Al ei covor de iarbă-nrourat,
De fiecare dată o surpriză
Îmi face ea prin aerul curat.
La saltul grațios de căprioare,
La alergatul iute de arici,
La gîzele cu fine aripioare
Mereu revin în liniștea de-aici.
Prefer deci atmosfera ei sublimă,
Poienile fantastice cu flori,
Și nu depinde totul, zău, de climă,
Ci doar de arborii înălțători.
Explozia de soare-n luminișuri
Ceva-i fantastic și fenomenal,
Furnici aleargă pe sub învelișuri
Și păsări cîntă excepțional.
Comoară veșnică forestieră,
Mîndria ei – stejarii seculari,
Ambasadori din depărtata eră,
Dar nu au fost atît de singulari.
Pădurea ni-i prietenul statornic,
Peisajul verde pare fabulos,
Mereu îi voi rămîne eu datornic
De cît aduce-n viață-ne folos.

51
Vibrații ecologice
Ce ne dă pădurea?
Mai întîi de toate sănătate –
Niciodată doar pe jumătate.
Mure dulci, ciuperci, căpșune, fragi
Și plimbări la braț cu cei mai dragi.
Un peisaj asemenea din vise,
Căprioare ce le tăinuise.
Fluturași cu magice aripi,
Aricei făcîndu-te să țipi.
Cîntătoare care-s în concerte,
Veverițe permanent alerte.
Cantitatea cea de oxigen
Necesar ființei-fenomen.

Valeriu Rață
52
Iar adesea miere de albine,
Coșulețe cu verdețuri pline.
Poate pentru vreun medicament
Sau al vieții mult plăcut moment.
Ea ne dă dorita relaxare –
Nu mai vrei să te mai duci la mare.
E regulatoare, cheamă ploi,
Totodată,-i frînă la puhoi.
Curcubeu frumos de floricele,
Aer pur pîn’ dincolo de stele:
Frunzele din atmosferă sorb
Orice gaz din poluare, colb.
Lemn de foc și bîrne pentru casă,
Apă din izvoare – răcoroasă.
Un refugiu cînd ne vin dușmani
Și hîrtie pentru scriptomani…
Îți dorim să crești, pădure!
Toată clasa împreună
Am făcut o faptă bună.
Noi – fetițe și băieți –
Am sădit pe-un deal puieți.
Ca-n curînd să înverzească
O pădure tinerească.
În pădure-s pini, stejari –
Țării noastre necesari.

53
Vibrații ecologice
Îți dorim să crești, pădure!
Nimenea să nu te fure…
Ba din contra: să îți dea
Sufletul și dragostea…
Traiul în pădure
Iepurașii mici se scoală
Dis-de-dimineață-n zori,
Cu lăbuțele se spală
Iute pe la botișor.
Cîntă o privighetoare,
Iar broscuța face: oac!
Gîzele pornesc „motoare”
Și se-avîntă în atac.
Pe ici-colo tot aleargă
Un năstrușnic aricel,
De la mamă vrea s-o șteargă
Să se plimbe singurel.
Cîrtița se odihnește
În tunel – de sub movilă,
Vulpea la vînat pornește,
Vai, călcînd pe o reptilă.
Veverița de alune
Are grijă – mititea –
Din copac să le adune,
S-aibă iarna ce mînca.
Un bursuc vărgat pe spate
Se ascunde după ram,

Valeriu Rață
54
Melcul coarnele își scoate
Receptînd din jur balsam.
Sprinten, într-o alergare,
Este prins un căprior,
Din aripi cu nepăsare
Fîlfîie un răpitor.
Un șirag de furnicuțe
Merg pe o tulpină-n sus,
Stau în locuri mai călduțe
Fluturașii ca de pluș.
Cînd mistrețul se arată,
Toți din cale se feresc,
Cucul – stea adevărată –
Poartă strai sărbătoresc.
Tîrîie-și, obișnuită,
O omidă lungul trup,
Pe poteca cea ferită
Se văd urmele de lup.
Moș Martin culege mure
Pentru ursuleții săi,
Numai bufnițele sure
Dormitează cu temei.
E pădurea casă bună
Pentru mii de vietăți,
Chiar și ele pot să spună
Cîte au activități…

55
Vibrații ecologice
Pădurea Domnească
E o rezervație frumoasă,
Situată-n lunca de la Prut,
Cu o climă ce-i mărinimoasă –
Loc de preferință, cunoscut.
Vegetația forestieră
E superbă, de invidiat –
S-a născut în nu știu care eră
Și, intactă, ne-a apropiat.
Zimbrul se reaclimatizează,
Cerbul nobil umblă ca un crai,
Cine vine și îi vizitează
Zice că aici ei stau ca-n rai.
Sînt vestite „Suta de Movile”,
„Stînca Mare”, iar un defileu
Tăinuiește oase de fosile,
De pe cînd o știe Dumnezeu.
Să iubim această dragă zonă,
Să o facem cum e doar în vis,
Ea cu strălucirea sa ordonă:
„Nihilismul nu mai e permis!”
Să păstrăm această avuție,
Rară diademă pe meleag.
Ea – adevărata garanție
Că splendorile ne mai atrag.

Valeriu Rață
56
Carpații legendari
Priveliști carpatine fastuoase…
Carpații stau ca zidul protector,
Sînt cei ce ne aduc noroc, foloase
Și bogății în mod surprinzător.
Cabane, adăposturi, rezervații,
Pe toate trebuie de vizitat,
Natura în diverse variații
E un prieten bun, adevărat.
Stejari, goruni și fagi te însoțesc,
Prea poate să te întîlnești c-un urs,
Iar vulturii din zbor mi te privesc,
Cum treci al apei curgătoare curs.
Pe cer străluce călătorul soare,
Iar prin tufișuri poți vedea mistreți,
Și alte vietăți locuitoare –
Chiar și din cele rare, dacă vreți.
Un spațiu ideal de recreere…
Aici te simți energic, mlădios…
Mai vii apoi – că-ți face o plăcere –
Cu bicicleta sau mergînd pe jos.
Au fost Carpații mitică cetate
Și casă verde pentru băștinași…
Războaie s-au tot dus neîncetate,
În munți dușmanul nu făcea doi pași.
Am rezistat noi dîrji întotdeauna,
Acoperire bună am avut,
Iar cînd se termina de tot furtuna,
Le mulțumeam că ne-au întreținut.

57
Vibrații ecologice
Se zice că-s „coloana vertebrală”
A țării cu-n popor de gospodari…
Se intră-n ei precum în catedrală –
Așa eu văd Carpații legendari.
Delectare
Cum ar zice doar poeții,
Sorb aroma dimineții…
Zarea văii – liniștită,
Vine-o zi deosebită.
Savurez în pragul casei
Raza stelei – luminoasei.
Ea se stinge-n dimineață,
Dispărînd precum o hoață.

Valeriu Rață
58
Luna – o împărăteasă –
De asemenea-i retrasă.
Se aude zvon de ape,
Păsările cîntă-n parte.
Satul vesel se trezește,
Inima de drag îmi crește,
Că natura-i balansată,
Nu-i cu omul dispersată.
Îl ajută întru toate,
Greul lui îl duce-n spate.
Eu mă bucur că rezistă
Și defel nu-i egoistă.
Solul
Solul s-a format un timp îndelungat,
Și lucrează, harnic, ca un aparat.
Este casă pentru organisme vii,
Mișună prin el bacterii zeci de mii.
Are minerale: fosfor și azot,
Cupru și potasiu – parcă-i un compot.
Humusul îl face foarte productiv,
Lumea să-l vorbească doar la pozitiv.
El e veneratul de agricultori,
Bucurîndu-se adesea de favori.
Deci, e o materie de căutat,
Lipsa lui nici nu se poate într-un sat.

59
Vibrații ecologice
Solul cel mai bun e cel de cernoziom,
Asta ne va spune orice agronom.
Cert: fertilitatea lui îi dă un preț,
Nu îi place deranjări cu un hîrleț.
Doar cu fauna și flora-i un sistem,
Trebuie în stare bună să-l avem.
Trebuie păzit de lacomii dușmani –
Să ne fie de folos și peste ani.
E al țării un tezaur natural
Solul trebuie să aibă o valoare,
Ba mai mult: să fie conștientizat,
Prețuit că are încă rezervoare,
Și lucrează-n modul automatizat.
Orășenii noștri să nu-l polueze,
Iar săteni ferească-l de eroziuni,
Dragostea să nu li se diminueze
De a-l cultiva făcînd cu el minuni.
Să-l păstrăm cu elemente nutritive,
Vom avea în grijă de-a nu-l degrada,
Pot să-nșir nenumăratele motive
Pentru care merită onor a-i da.
Vom veghea procesul mineralizării,
Nu-l vom stoarce veșnic pentru capital.
El ne întreține viața – e al țării,
Cum se știe, un tezaur natural.

Valeriu Rață
60
Solul e resursă limitată
Mă chinuie de mult o întrebare:
De ce un sol fertil îl poluăm?
Mă tem: răspunsul nimenea nu-l are,
Și-atunci pe sine noi ne înșelăm.
Pe cîmpuri tot mai des vedem gunoaie,
Recoltele dorite au scăzut –
Se vede: am făcut-o iar de oaie…
Învățătură însă n-am văzut…
Iar humusul din an în an slăbește,
Se plîng țăranii de eroziuni…
Dar ajutorul oare se grăbește?
Cercetătorii au clarviziuni?
Problema noastră deci rămîne baltă,
Nici nu mai știu cum lumii să explic,
Că solul e resursă limitată –
Să înțeleagă omul chiar de mic.
Aerul
Gazul, ce planeta noastră înfășoară,
Pînă în adîncuri vaste se coboară.
Este elementul Terrei cel vital,
Printre altele – expres fundamental.
El provoacă fenomene naturale,
Unele-s binevenite și domoale,
Altele aduc de-a dreptul răutăți,
De mărimi diverse și intensități.

61
Vibrații ecologice
Pare mult, dar e mereu în căutare
Cel ce întărește sănătoasa stare.
Înțelegem: are un enorm rezon
Aerul bogat în oxigen, ozon.
Nu-n zadar se zice că ne e comoară,
De aceea și petrecem mult pe-afară.
E benefic, mai ales, la mici copii
Le trezește-n suflet numai bucurii.
Lipsa apei
Apă este în izvoare,
O avem la robinet…
Deci, ea este o favoare,
Dar mai e și un secret…

Valeriu Rață
62
Și în rîuri, iat-o, curge,
Rece-i cea de la fîntînă…
Și la inimă te unge
Cînd admiri a apei vînă…
Dar o pacoste stîrnește,
Și o frică, și un stres…
Cînd în casă ea lipsește,
Noi avem profund regres…
Lipsa ei – o catastrofă…
Nici nu vreau să mă gîndesc,
Că lichidul dintr-o cofă
N-am să pot să-l dobîndesc.
Sîntem cu apa neumani
Fără apă viață n-am avea,
Într-o clipă totul s-ar surpa.
Orice plantă, orice animal
Fără ea ar piere corporal.
Oamenii îi știu valoarea ei,
Dar o cruță unul dintre trei.
Nu-i păstrată apa de băut
Într-o stare bună – absolut.
Ci e poluată cu agenți
Și cu alți năstrușnici componenți.
Să ne vină mințile la cap:
Să mai strîngem banii la ciorap.

63
Vibrații ecologice
Ca apoi activ să-i investim
În proiecte… Și să nu vorbim
Peste șirul nesfîrșit de ani,
Că am fost cu apa neumani.
Dacă vom scăpa momentul…
Toată lumea astăzi știe, că pe Terra apa-i aur,
Chiar de-i multă și imensă, o mănîncă un balaur.
Numele acestuia rețineți: Marea Poluare –
Ea ne sărăcește și omoară tot ce-i viu sub soare.
Vinele de apă dulce iată că ni se usucă,
Jale-i pretutindeni, deci să punem creierul la muncă.
Da, desigur, e o gravă situație, am zice…
Care peste ani se va mări și rău o să urzice…
Vă gîndiți? Să intrăm în cea esență de problemă,
Căci soluția există, trebuie o stratagemă…
Hai să punem totul la bătaie pentru rezultate,
Dacă vom scăpa momentul, pierdem în totalitate.
Jnap!
Numai apă, apă, apă,
Sferturi trei pe-ntreg Pămînt,
Amănuntul nu ne scapă:
Ea cu toți e-n legămînt.
Orice stări de agregare
Sînt prezente deci mereu,
Bune de zidit, stricare –
Cum dictează Dumnezeu.

Valeriu Rață
64
Flora, fauna susține,
Vieții noastre îi dă sens,
Însă are prea puține
Privilegii… Și intens
Se adună din resurse,
Face ce îi vine-n cap…
Diguri, case sînt distruse…
Socotiți că e un jnap!
În apărarea pădurii
Pădurea trebuie atent tratată,
Să fie și frumoasă, și curată.
Ea-i bun de interes național –
Și scrie despre asta-n manual.

65
Vibrații ecologice
Să ne gîndim că este casa noastră
Și că trăim pe Terra cea albastră.
Intrăm în ea cu sufletul deschis
Și facem numai ce ne e permis.
Să nu îngăduim despădurire,
La timp să-i facem bună întărire.
Să n-aruncăm deșeurile-n ea,
Să nu îi rupem nicio rămurea.
Păstrînd diversitatea-i vegetală,
Mereu să o păzim de orice boală.
Copacii zvelți să nu îi scrijelim,
Iar animalele să-i înmulțim.
De vom aprinde focul la grătare,
Să nu-i permitem și o răsfirare.
Cînd picnicul s-a termina pe plac,
Să strîngem tot gunoiul într-un sac.
Întruna fie-i liniștea adîncă,
De zgomot monstruos să nu se plîngă.
Să mergem pe cărare doar pe jos,
Să respirăm un aer prețios.
A noastră se va socoti că-i vina
De vom pătrunde-n sînu-i cu mașina.
Să nu-i diminuăm fotosinteza,
Din contra: să-i mărim treptat viteza.
Să nu ne-abatem de la rută, drum,
Strivind sub tălpi a verdelui parfum.

Valeriu Rață
66
Să practicăm un camping ecologic…
Și lucrurile vor decurge logic…
Să pedepsim tăierea ilegală
De arbori cu vechime seculară.
Să nu se pună soarta ei în joc,
Iar avantajul fie reciproc.
Avînd pădure, vom avea și aur,
Să n-o mănînce însă un „balaur”.
„Balaurul” e poluarea ei
Prin nepăsarea noastră – obicei.
Pădurea aibă viața cît mai lungă,
Nepoții să se plimbe-n ea ajungă.
Iar noi, cum am primit-o drept cadou,
Să o vedem mereu ca pe tablou.
Să nu mai faci atare fapte
Ai rupt o floare din poiană,
Frumoasă ea nu va mai fi,
Că ai distrus a ei coloană –
Rămîne-va o buruiană
De-acum încolo a trăi.
Cu firea ta netemperată
Un fluture de ai ucis,
Avînd intenția „curată”,
Natura s-a simțit furată
C-ai sărăcit un paradis.

67
Vibrații ecologice
Să nu mai faci atare fapte,
Să protejezi mereu ce-i viu,
Gîndindu-te – și zi, și noapte –
Că mediul prielnic poate
Să-ți reproșeze-ntr-un tîrziu.
Imbold
Nu distrugeți cuiburi în pădure,
În livadă sau oriunde-ar fi,
Nu lăsați o pasăre să-ndure –
Cînd făcuse casa, se trudi.
Hai mai bine boabe de mîncare
Să-i aducem și s-o bucurăm,
Ea, fiind de fire cîntătoare,
Ne va sta amabil la cherem.
Să prevenim dezastrul mondial
Atenție la ce-ți voi spune eu:
Curat să fie împrejurul tău.
Hîrtii aruncă-n coșul de gunoi,
Iar resturi și deșeuri în lădoi.
Fă curățenie-n a ta ogradă,
În orice timp și-n orice perioadă.
Același lucru fă-l și în grădină,
Doar faptele pe noi ne determină.
Am spus ce este cel mai principal,
Să prevenim dezastrul mondial.

Valeriu Rață
68
Reciclarea
Poluarea crește-n mod vertiginos,
De aceea reciclarea-i de folos.
Ca să vezi: e lucru foarte important,
Înțeles și fără spusa de savant.
Deci, produse vechi creează alte noi,
Izbăvind planeta noastră de gunoi.
Separarea se va face special
Pentru orice necesar material.
Poate fi refolosit deșeul „bun”,
Mai ales acum, la timpul oportun.
Vom avea economii și avantaj,
Numai fie îndrăzneală și curaj.
Reciclarea menajează azi pe toți,
Dacă o respingem, ne vor spune tonți.
Reciclarea trebuie de însușit,
Hai să ducem lucrul ăsta la sfîrșit…
Ecologică (I)
Natura toată parcă moare,
În rîuri curge doar acid,
Pe corpul peștilor – tumoare,
Văd broaștele sfîrșit stupid.
În lacuri – apă neplăcută,
Izvoarele le-am delăsat…
De starea lor – demult știută –
Nu spune niciun deputat.

69
Vibrații ecologice
Cînd nici nu ninge, nici nu plouă,
În brazdă geme bob de grîu,
Căci n-o să vadă spicul rouă
Și va pieri ca un molîu.
Și zarzavaturi se usucă,
Lipsește roada de pe pomi,
Văcuțe stau și se bulbucă
Văzînd în chin pe agronomi.
Cu lăcomie stors e cîmpul
Ce-a fost odată ciornoziom…
Din an în an tot trece timpul,
Același observăm sindrom.
Pădurile ni-s defrișate,
Mistreții fost-au nimiciți,
Nici cocostîrci nu dau prin sate
Cămin să-și facă fericiți.
Și dealuri pleacă a lor frunte,
Sînt sărăcite de pietriș…
Cu cine, vai, să se confrunte?
Cu cei cu legi de ocoliș?
Nici clima nu ne mai susține,
Pe cer trimite nouri grei,
Că după ce o ploaie vine
A doua oară n-o mai vrei.
Centralele cu-nalte coșuri
Împrăștie-n văzduh doar fum –
Activitate cu reproșuri,
Progres aicea nicidecum.

Valeriu Rață
70
În parcuri însă înflorește
Infracțiunea braconaj,
Nici pe-un minut nu se oprește
Acel ce are avantaj.
Se înmulțesc activ afaceri,
Apar pe primul plan bogați,
Dar pînă vezi și satisfaceri
Te duci la naiba pe urlați.
Avem o lume-nfricoșată
De ce se-ntîmplă pe la noi,
Dar asta nu-i „povestea” toată,
Vom reveni la tărăboi.
Ecologică (II)
În hrană au pătruns metale,
Cu tot ce vrei noi le mîncăm,
Științele fundamentale
Nu dau răspuns ce consumăm.
S-au pus în jur, avid, capcane,
Animăluțele se prind…
Și nu se vor găsi organe,
Această pacoste curmînd.
O luncă verde se preface
În două clipe în infern,
Puteri nu are să dejoace
Nici robotul cel mai modern.
Deci, flora, fauna dispare,
Se vede că făr’ de întors,

71
Vibrații ecologice
La omul nostru e valoare
Doar ce-i în punga lui („folos”).
Și povîrnișuri des se surpă,
Ducînd la vale sate-ntregi,
Și nu se numără că-i culpă
A unor guvernanți betegi.
Trăim cu toții laolaltă
Și zi, și noapte în contrast,
Temperaturile asaltă
Recordurile – caz nefast.
Otrăvuri rare se păstrează
Să dea perfectul rezultat,
Nebunii încă mai optează
Să le consume, dar treptat.
Iar pungi de polietilenă
Se vor „topi” un car de ani
Ca să distrugă vreo genă,
Să cheltuim și niște bani.
Gunoaie stau în abundență
Pe unde oameni s-odihnesc…
Cum s-a ajuns la o demență
Și degradare ce sporesc?
Ne cad pe piele radiații,
De ele unde să fugim?
Se mai implică gravitații
De-aceea noi avem regim.
Lipsesc, în genere, proiecte
De interes național,
Iar cele fără de efecte
Au votul previzional.

Valeriu Rață
72
Mai mult înclină spre funebru
Cea stare-n care am ajuns…
Tu poți să fii chiar și celebru,
Dar miezul temei – nepătruns.
Ce stupid!
Inundații, secete ne devastează,
Boli apar la noi ce nu se mai tratează.
În livezi observ că pomii se usucă,
Zarzavaturile, of – la fel, pe ducă.
Și animăluțele sînt vai de ele,
Zi cu zi devin chiar stranii și rebele.
Ne pîrlesc în vară aspre radiații,
Tot venind din depărtate, sumbre spații.

73
Vibrații ecologice
Iar ozonul se rărește-n stratosferă –
Nimenea soluții clare nu oferă.
Poluarea peste tot e ca stăpînă,
Noi ne trecem, ea, în schimb, o să rămînă.
Se vorbește-n lume, ce mai tura-vura,
Noi – cam viclenește! – am spurcat natura.
Ploile ne vin de orișice culoare,
Iar intoxicarea „fină” ia amploare.
Nu continui să dezvolt acuma lista…
Spuneți, cît vom rezista în halul ista?
Cît mai are omul doar să pătimească?
Ce stupid! Reducem viața pămîntească…
De ce depinde timpul?
– De ce depinde timpul de afară?
Pe un bunic nepotul întrebară.
– De multe el depinde, măi nepoate,
Dar cel mai mult de faptele bărbate.
– Explică-mi, bunule, de-a înțelege,
Ce trebuie să facă omul-rege?
– El trebuie să facă numai bine
Atunci cînd în Natură intervine.
Apel
Oameni de credință bună,
Glasul meu a grijă tună,
Căci bătrînul Nistru cheamă

Valeriu Rață
74
Pe savanții cei de seamă
Să-i salveze apa, care
Doar un pic de viață are.
Versul meu ce vrea să spună?
Că de la o vreme-ncoace
Codrii nu mai dorm în pace,
Simt că vine-a lor pieire
Și ne dau, cuminți, de știre.
Văd problemele se-adună,
Zile trec, evenimente –
Noi uităm de monumente,
Se dărîmă, putrezește
Ceea ce ne-nveșnicește.
Vine vremea oportună
Limba s-o păzim de moarte
Și să-i facem dreaptă parte.
Zicem că ne e comoară,
Dar de ce-o lăsăm să moară?
Soare cît avem și lună,
Hai să facem socoteală,
Să ieșim din amorțeală,
Să ne punem toți pe roate
Să salvăm ce se mai poate!

75
Vibrații ecologice
Liniștit să stau acuma?
Liniștit să las părinții
Să îndure singuratici
Și să numere arginții
Într-o țară de sălbatici?
Liniștit să-l cred pe-acela
Care lucruri își adună,
Dar și-ascunde daravela
Cu o searbădă minciună?
Liniștit să trec pe-alături
De un pom bătut de boală,
De culoarea de pe-omături,
Ce pe toți ne înfioară?
Liniștit să calc pămîntul,
Îmbibat cu cea otravă,
Căreia de ani de-a rîndul
Tot îi zicem că e bravă?
Liniștit s-aștept o seară
Cînd vreo bombă o să cadă
Într-o prea frumoasă vară
Pe orașul meu – să-l ardă?
Liniștit să stau acuma,
Cînd pădurea nu-nfrunzește,
Cînd nerozi se-ntrec cu gluma,
Iar „cultura” lor uimește?
Liniștit să stau acuma?

Valeriu Rață
76
Omule, ce e cu tine?
Că dreptatea ai urît,
Cînd vorbește unul bine,
Bagi călușul lui pe gît.
Că ți-i chipul năcăjit.
Și, apoi, cum asta vine
Că pe sine-ai otrăvit?
Că devii mai întristat,
Jur de jur ai pus la mine
Parcă ai fi căpiat.
Zile negre întrevăd…
Va răspunde oare cine
Că a ars Pămîntul hăt?
Omule, ce e cu tine?…
E timpul să batem în clopot!
Pămîntul se-neacă-n otravă,
Iar omul devine un robot…
De ce să vorbim noi de slavă?
Dulceagă ne pare ardoarea,
Și viața ne mînă în ropot,
Și glia își pierde suflarea…
Să batem mai tare în clopot!

77
Vibrații ecologice
Străfulgeră gînduri de moarte…
La urmă vom rîde în hohot?
Fugim pe-o planetă aparte?
Sau batem acuma în clopot?!
Fu cerul cîndva și albastru,
Iar codrul părea că-i mai slobod,
Să credem și-n glas de sihastru –
Dar nimic nu merge strună
Am ajuns c-a noastră țară
Seamănă cu o Sahară,
O privești și nu știu cum
Seamănă cu-n Karakum.

Valeriu Rață
78
Ieși din sat și vezi pîrloage,
Grîu n-avem, nici nu se coace
Fructul de pe pom, că-i dată
Frunza lui cu „apă moartă”.
Uite: au căzut de-a pluta
Vitele-n ocol cu suta.
Trist… și ard de nerăbdare
Ca să aflu ce le doare.
Pe cîmpie pitpalacul
Pare că a dat de dracul,
Dropia la fel dispare,
Nici fazanul șanse n-are.
Diabetul toarnă zahăr,
De o vreme-i mare mahăr,
Cancerul – făcînd ravagii –
Ne sufocă de plîng dragii.
Capul suferă de febră –
Gripa vine (cea acerbă!),
Mi te prinde ca în clește
SIDA ce se răspîndește.
Cîte boale sînt pe lume
Chiar la noi s-au strîns anume?
Suflă vîntul și le-mparte
Fiecăruia în parte.
Ne reduce la tăcere
Bruma noastră de avere.
Nici un fel de bucurie –
Că plutim în sărăcie.

79
Vibrații ecologice
Doarme somnul fără vise
Omul crud ce în culise
Face să închidem ochii
Cînd de codri te apropii.
Aruncat-am o ocheadă
Lacului, dar o armadă –
Nouri negri – împînzit-au
Orizontul. Amurțit-am…
Totul e amorf, și nu vei crede:
Moartea nașterii precede,
Căci și-acei cu mintea trează
Prosperarea ei veghează.
Te cuprinde amețeala
De atîta vorbă goală,
Că va fi și vreme bună,
Dar nimic nu merge strună.
Tablou sinistru
Unde să pornești la drum,
Cînd peisajul e sinistru?
În orașe – numai fum,
Murdării se scurg în Nistru.
Ca s-aducă lanul rod,
Adunăm Academia
Și-l răpunem rău de tot,
Aplicînd faimos chimia.
În vagoane clorofos
S-a adus și-i dat… la vite,
Mă străpunge pîn’ la os
„Binele” din pesticide.

Valeriu Rață
80
Stau și codrii întristați –
Lipsă-i roua lor divină,
Pleacă ciute pe urlați –
Caută-i pe cei de vină.
Dacă dai de un izvor,
Crezi că e cu apă dulce?
E să spun îngrozitor
Unde apa cea te-a duce…
Apă bună de băut,
Limpede, răcoritoare,
Știți că fost-a și în Prut,
Dar acuma e… cu sare.
Și Bugeacul peste ani,
S-a făcut o sărărie,
Investim într-însul bani,
Dar nicicum ca să învie.
Pe Saharna am spurcat
Că se-ntreabă orice piatră:
„Unde-i grija cea de stat?
Obligații cine poartă?”
Eu de-acuma o știu cert:
Poți vedea sfîrșitul lumii,
Unul singur nu mi-o iert,
Dacă nu oprim nebunii.

81
Vibrații ecologice
Gravă-i situația cu mult mai mult…
Oamenii din timpurile vechi preferă
Să privească ce mai e în atmosferă.
N-au văzut în ea ceva deosebit,
Norii doar și mersul lor mereu grăbit.
Astăzi însă lucrurile ni se schimbă,
Alți sînt norii ce pe cer, greoi, se plimbă.
Ei sînt doldora umpluți cu poluanți –
Adevăr ce-i confirmat și de savanți.
Respirăm în fiecare zi otravă,
Nu ne-ajunge aer chiar și în dumbravă.
Nu-i destul că iese fumul din țigări,
Mai apar incendii (foc de nicăieri!),
Se adaugă și – din eșapamente –
Gaze după care iei medicamente…
Tot ce-i scris mai sus – expunere pe scurt,
Gravă-i situația cu mult mai mult…
Pîrîul
Parcă nu demult acest pîrîu
Se-ntindea în vale ca un brîu.
Limpede ca lacrima din ochi
Apa lui curgea din dure roci.

Valeriu Rață
82
Loc mai pitoresc nici nu era,
Satul cu pîrîul se mîndrea.
În oglinda apei îți vedeai
Chipul aplecat și… îl sorbeai.
Se vedeau și depărtații nori,
Fapt ce nu mai poți să îl ignori.
Între lespezi locuiau și raci,
Iar la maluri fremătau copaci.
Armonie deci cîndva a fost,
Astăzi lucrurile stau cam prost.
Brîul s-a făcut o ață doar –
N-are bietul debit necesar.
Marginile i s-au scorojit,
Nu mai e plăcut și mult iubit.

83
Vibrații ecologice
Păsări, animale l-au uitat –
Nu e apa cea de altă dat’.
Oamenii s-au lepădat de el…
Ce-l mai doare frîntul suflețel!…
Oare e pecetluit pe veci,
Pîrîiașe dragă, tu să seci?
Oceanul
Imensitatea de ocean uimește,
Un monstru parcă la adînc trăiește.
Trimite peste țărmuri uragane,
Iar unele din ele-s campioane
La dărîmatul caselor frumoase,
La alte pacoste „ingenioase”.
El Niño pare ca o jucărie,
În mîna lui – chiar o bijuterie.
Întocmai cum e scris în manuale:
Furtuni, vîrtejuri, ploi torențiale,
Taifunuri și cicloane se vor naște…
Deci, răul ce se-ascunde ne mai paște.

Valeriu Rață
84
Da
Da – ecologia nu concede,
Da – pădurea-i aurul cel verde.
Da – fii brav la identificări,
Da – dezvață oameni de țigări.
Da – împarte numai bunătate,
Da – pledează pentru sănătate.
Da – să faci pămîntul paradis,
Da – să ții deșeul doar închis.
Da – proiectelor de reciclare,
Da – o luptă contra poluare.
Da – un prim cuvînt e pentru sol,
Da – prevină orișice pîrjol.
Da – cu fața înspre animale,
Da – copaci să nu vedem în jale.
Da – atenție la izotop,
Da – și zgomotului zicem: „Stop!”
Da – în apărare-i biosfera,
Da – așijderi Marte și Venera.
Da – dezastrul trebuie oprit,
Da – lovire-n crudul ipocrit.
Da – ca fiecare să iubească,
Da – salvează viața pămîntească.
Da – să fie-n țară ca-n muzeu,
Da – să ne ajute Dumnezeu.

85
Vibrații ecologice
Nu
Nu strivi frumoasa, alba floare,
Nu desparte rîul de izvoare.
Nu ucide niciun greieruș,
N-asmuți pe cîinele ghiduș.
N-arunca în jurul tău hîrtie,
Nu strica un cuib, o colivie.
Nu călca voios pe mușuroi,
Nu umbla-n papucii cu noroi.
Nu aprinde focul în pădure,
Nu fă pisicuța să îndure.
Nu sustrage lemne pentru foc,
Nu zvîrli în preajmă un chiștoc.
Nu deschide porțile otrăvii,
Nu răpune aerul dumbrăvii.
Nu distruge ce-i un zăcămînt,
Nu exploata acest pămînt.
Nu fi cel ce face poluarea,
Nu mai amîna deci curățarea.
Nu crea la nesfîrșit orori,
Nu lăsa să piară puișori.
Nu pătrunde unde nu se poate,
Nu strica zidirile create.
Nu răbda pe an atîta rău,
Nu da vina doar pe Dumnezeu.

Valeriu Rață
86
Nu-n zadar de-o Țară e cinstit
Lui Alecu Reniță
Într-o vreme, straturi de uitare
S-au lăsat pe plaiul românesc,
El a fost răzbunătorul care
A purces în stilul strămoșesc.
Cînd era regimul în picioare,
Stăpînirii hîde s-a opus –
A făcut trei ani de închisoare,
Dar la lume asta nu a spus.
Ajungînd în cea deputăție,
Ce ca om politic l-a marcat,
Fără urmă de zavistnicie
În sudoarea frunții a lucrat.

87
Vibrații ecologice
Astăzi îl vedem că prelungește
Datoria lui de patriot –
În ecologie investește,
Susținînd programele-pilot.
Șef la publicația „Natura”,
Pe deasupra maistru-fotograf,
El respinge contrafăcătura
Și deschide noul paragraf.
Spornic, tipărește cărți, albume
Despre frumusețile din jur,
Și mai roagă să-l urmăm anume
Savurînd pe-acestea în sejur.
Radioul, televiziunea
Ni-l prezintă în tumult pe viu,
Îi vedem arzîndă pasiunea
Pentru cîte lucruri nu mai știu.
Demnitatea lui națională –
Mai presus de orișice valori,
De aceea n-are pricopseală,
E și îndărătnic uneori.
Cel mai mare merit – curățarea
Sufletelor de impurități,
Mai întîi de toate vrea schimbarea,
Să găsim – în verb! – afinități.
Caracterul său și-l demonstrează
Să-i devină visul împlinit,
Orice vicleșug repudiază –
Nu-n zadar de-o Țară e cinstit.

Valeriu Rață
88
Clopotarul conștiinței noastre
Lui Ionel Căpiță
În literatură un poet de seamă,
Iar în publicistică un angajat…
Îl aud ades – la radio declamă
Versuri expresive-n ritmul sacadat.
El nu înconjoară, merge pe de-a dreptul,
Ține foarte mult la consîngenii săi –
Sigur, că își pune-n ambrazură pieptul
Să oprească crima, cruntele bătăi.
Curajos, tratează teme dureroase…
Indignat profund de-acel comportament
Rău, prin care ni se bagă spaima-n oase,
Ne păzește de pericol permanent.
Dragostea-i de Țară, mamă, tată, frate
E de-a lungul anilor ce trec grăbiți,
Spune-n tîlcuri, multe și adevărate,
Cum să fim în viață tari și mai uniți.
Revista „Natura”
Ne prezintă minunata noastră țară,
Spiritul aici predomină deplin,
De pe cînd revista se înființară
Noi cunoaștem și dulceață, și pelin.
Ea ne apără natura fabuloasă,
Ne arată bogății ce le avem,
Dar dezvăluie și partea frauduloasă
Și necunoscută de absurd sistem.

89
Vibrații ecologice
Lună după lună o interesează
Munca demnă a distinșilor savanți,
Cu poporul optimist colaborează,
Aducînd pe pagini oameni captivanți.
Fiecare număr – o descoperire…
Iat-o: făr’ discriminări și părtiniri,
Face Neamului creștin o întărire
Și de trebuință îmbunătățiri.
Ecologiștii
Ei iubesc natura ce ne înconjoară,
Ei pledează pentru traiul sănătos,
Lupta lor cu ignoranții nu-i ușoară,
Dar aduce țării noastre mult folos.
Îngrijesc de orice slabă vietate,
Se confruntă și cu poluarea cea
Ce ne strică liniștea-n societate,
Ce ne-ar omorî pe toți de ar putea.
Se încumetă să intre la miniștri,
Noi avem noroc de ei că bravi ne sînt,
Se trezesc ades în rolul de arbitri –
Doar frumosul și plăcutul apărînd.
Au o misiune simplă, minunată –
Viața noastră (care este dar divin!)
Să o facă pururi necontaminată
De excese care astăzi intervin.
Sînt eroi modești ai timpurilor noastre,
Se aruncă-n confruntări de sar scîntei,
Se bazează doar pe legi, dar nu pe oaste,
Cînd vorbesc cu oameni și propun idei.

Valeriu Rață
90
Hai să-i ajutăm în calea lor cea dreaptă,
Tot pămîntul să devină ideal –
Omenirea să se urce pe o treaptă
Mai înaltă pe rîvnitul piedestal.
„Literatura şi arta”
Colectivului
de scriitori şi jurnalişti
Lupta între alfabete
Iată parcă s-a sfîrşit,
Truditoare, fără spete,
Eşti din nou de neclintit.
Rezoluţia e gata:
Acţiuni, dar nu cu gloata.
Trebuie să-nvingem robul,
Urma lui din viaţa noastră,
România, parte globul
Au subscris şi tot adastă.
Şansele oferă una:
Integrarea sau ranchiuna...
Ard în inime române
Rugurile salvatoare –
Toată pleava, azi ori mîine,
Aruncată-i în cuptoare...

91
Vibrații ecologice
Revista „BiblioPolis”
Noi avem o dragă, dulce floare –
O revistă bine cunoscută...
Între cărţi propice concrescută,
Răspîndeşte-n jurul său lucoare.
A dreptăţii spadă şi redută,
E acea ce ne-a adus valoare...
Noi avem o dulce, dalbă floare –
O revistă bine cunoscută...
Veritabilă ambasadoare –
Locul prim în orişice dispută...
Ea ne dă profesiei amploare,
Şi putere încă ne-ntrecută...
Consolarea noastră astăzi – floare,
O comoară... Nici nu se discută!

Valeriu Rață
92
„Verzii” iată cum lucrează
Orice timp ar fi afară
Noi de lucru toți avem:
Măturatul lîngă scară,
Iar apoi și pe teren.
Întrucît e faptul zilei,
Flori sădi-vom în scuar,
Chiar și împrejurul vilei,
Și pe lîngă trotuar.
Ca s-avem odată umbră,
Vom sădi cîțiva copaci,
În grădina cea salubră
Noi, la fel, vom fi dibaci.
Munca noastră mult contează,
Nu-n zadar ne-au lăudat:
– „Verzii” iată cum lucrează –
Cu motiv, organizat.
Totul poți schimba
Dacă ai dorință
Și obișnuință,
Totul poți schimba –
Lumea e a ta.
Despre poluare
Să vorbești mai tare,
Iar la sat, oraș
Vei avea făraș.

93
Vibrații ecologice
Poți opri racheta
Și salva planeta,
Pe fertilul sol
Nu vărsa petrol.
Smogul de afară
Trebuie să piară –
Cît privești în jur
Fie aer pur.
Apa se reduce,
Cine să ne cruțe?
Noi dinamităm
Bunul ce-l avem.
Pleacă specii rare
Fără înturnare,
Orice organism
Bate-n egoism.
Specia umană
Mai că n-are hrană,
Merge-n viitor
Ce-i pustiitor.
Spune doar trei slove:
„Stop la catastrofe!”
Și să ai un vis –
Viața-n paradis.
Fă deci o schimbare,
Cea ce mult te doare…
Traiul e posibil
Într-un loc oribil?

Valeriu Rață
94
Dacă ai dorință
Și obișnuință,
Totul poți schimba –
Lumea e a ta.
Moare rîul Bîc
Curge-n capitală
Apă nevitală.
Adîncimea ei
E, de obicei,
Cît ar fi o șchioapă,
Că-i în grea etapă.
Împrejur – gunoi,
Aruncat de noi.
Pline-s de toxine
Apele puține.
Pește-n rîu e ioc –
N-are deci noroc.
Orice vietate
Numai ofuri scoate.
Neplăcut miros,
Luciu unsuros…
Calea-i lungă tare
Spre purificare…
Să vă spun atît:
Moare rîul Bîc.

95
Vibrații ecologice
Răut, rîu îmbolnăvit
Răut, Răut, mi te-ntreb
Cînd te văd de-acuma sterp:
Cine azi te apără?
Care stat sau tabără?
Răut, uite ce-ai pățit:
Apa ți s-a înnegrit.
Nu mai crești grădinile,
Speli, în schimb, mașinile.
Numai cîte-n tine curg,
Apa-ți arde ca un rug –
Te adapă oamenii
Cu petrol și… iartă-mi-i.

Valeriu Rață
96
Că nu știu ce fac deloc
De te pun pe tine-n joc.
Ți-i distrusă fauna,
Știm și care-i dauna.
Răut, rîu înnămolit,
Am venit și te-am jelit.
Fug de tine ciutele,
Gîștele cu sutele.
Am văzut cum tu trăiești,
Rîu ce-ai fost ca în povești.
Peștii – numai coastele,
Te blestemă broaștele.
Se adună-n valea ta
Coloranți ce pot ghida,
Fără forță fizică
Fac o stare ftizică
Și apar prin alergii
Pe mînuțe de copii…
Schimbă ierbii hainele…
Cum? Păstrează tainele!…
Cornorații de nitrați
S-au făcut cu dînșii frați.
Toată lumea tremură –
Ei se află-n zmeură
Și în roșii, și-n cartofi
Ce-s cu rîul limitrofi.

97
Vibrații ecologice
Ne atacă hoardele
Cînd străluce soarele,
Hoardele de prin gunoi
Și puhoaiele de zoi,
Hoardele microbilor
Pînă-n stratul norilor.
Răut, care ești pătat,
Ani de zile tulburat,
Vai, îți vine finele –
Seci ți-s toate vinele…
Răut, rîu îmbolnăvit,
Cît mai ai de suferit?
Cineva doar trebuie
Boala să ți-o sperie…

Valeriu Rață
98
Răut, ești de pătimit –
Am venit și te-am bocit.
Plec de-aici mai repede –
N-ai cum sta pe-o lespede.
Ichelul apocaliptic
Valea Ichelului fu cîndva frumoasă,
Îi cunoaștem și descrierea faimoasă.
E știută, mai ales prin defileu,
Lîngă Cricova îl admiram și eu.
În prezent, se pare că a fost poveste,
Din splendori avem doar urmele modeste.
Bucuria noastră ține de trecut,
Ichelul e rîu de nerecunoscut.
Apa lui e tulbure ca în băltoacă,
Iar pe malul lui copiii nu se joacă.
Vai, se zbate în procesul destructiv,
Ministerul parcă e un corp fictiv.
Vezi deșeuri, pungi de plastic aruncate
Și obiecte vechi ce bat în sănătate.
Lucruri fără trebuință stau pe mal,
Care zace într-un hal fără de hal.
A crescut volumul apelor fetide,
Nu răspunde nimeni nici de la partide.
Cineva ne spune de un gust amar,
Nu-l interesează asta pe primar.

99
Vibrații ecologice
I se ia cu-ncetul apa de la moară…
Cine se va face totuși de ocară?
Poate se găsește omul și pe drept
Se va prinde cu netrebnicii de piept…
Nistrul cere ajutor
Fluviul cu apă cristalină
Pînă nu demult ne-a încîntat,
Noi, stăpîni, lipsiți de disciplină,
Faima lui de veacuri i-am curmat.
Din verdeața ce a fost – nici urmă,
Pe la maluri s-a depus un mîl
Ce peisajul țării îl transformă –
Păsări nu se mai aud: fîl-fîl!
Peștii sufocați cu greu înoată,
Caută un loc mai potrivit
Unde pesculeții să și-i scoată,
Dar degeaba… Fi-vom oare chit?
Apa debitul își micșorează,
Pleacă prin sistem de irigări
Și probleme alte generează:
Florei, faunei – amenințări.
Alteori provoacă inundații
Și alunecare de teren,
Ce se-ntîmplă sînt doar ecuații,
Rezolvarea lor – un scop peren.
Stă alocuri crasă murdărie,
Se descarcă roabe cu gunoi,

Valeriu Rață
100
E puțin să facă pușcărie
Cel ce seamănă în jur nevoi.
Întreprinderile scurg toxine,
În pericol viața noastră e…
Să-l învinuim acum pe cine
Că inspecții nu instituie?
Însă, să luăm cu toții seamă:
Bietul Nistru cere ajutor,
Necesară este o reclamă
Și dorință, corespunzător.
Ce-am văzut pe mal de lac
Într-o zi pe la amiază
Am venit pe mal de lac,
Și văzusem ce urmează
(Poate fi să vă displac):

101
Vibrații ecologice
Valurile sînt pătate,
Mîl de secetă crăpat
Și cutii – pe jumătate
Cu vopsea s-au aruncat.
Mai încolo o tigaie
Veche, dar și doi papuci,
Lînă putredă de oaie,
Deformați cîțiva butuci.
Tot acolo un burete
Și o piesă de motor,
Ambalaj de țigarete,
De la carte un cotor.
Patru roți de bicicletă,
Linguri, chiar și un cuțit,
O vitrină incompletă,
Cablu neobișnuit.
Un borcan cu murătură,
La distanță trei ciorapi,
Cioburi de la o sculptură
Și scheletul unor crapi.
Rîncezită mortăciune,
Un palton ce fumegă,
Fiare în coroziune,
Sticle și o foarfecă.
Zeci de ruginite cuie,
Inutil, un strîmb abac,
Jucărie alb-verzuie,
O cămașă de bumbac.

Valeriu Rață
102
De parfumuri noi flacoane,
Un cogeamite baros,
Scorojite telefoane,
Mineral periculos.
Asta este doar o parte
Dintre cîte am văzut,
Am să fac curînd rapoarte
Pentru… Eco-Institut.
Pădure tratată cu vrajbă
A ars o întreagă pădure,
Se văd numai cioturi mahmure…
Nici urmă din ce ne fusese –
Comoară cu ramuri prea dese.
Mai fumegă lemnul pe-alocuri
C-a fost pălălaie de focuri.
Pămîntul e mort sub jeratic –
Și el a zăcut ca ostatic.
În aer planează cenușă
Și nimeni nu rîde din gușă.
Căci asta-i durerea din preajmă –
Pădurea tratată cu vrajbă.
E cazul s-o plîngem cu toții,
N-or plînge, la sigur, netoții,
Pe care îi credem de vină,
Dar nu îi cunoaștem la mină.

103
Vibrații ecologice
S-a tăiat pădurea toată
E o stare ce-i soldată
Cu un sacrilegiu cras.
S-a tăiat pădurea toată,
Numai cioturi au rămas.
Fost-a o minunăție
Toată lumea fascina,
Într-o zi – cu barbarie –
Nici nu-ți poți imagina:
Arborii din cea pădure
Prăvăliți erau în jos,
Lemnul s-a cărat aiure
Și-i păstrat acum la dos.
Plîngem după frumusețe,
Infractorii nu-s găsiți,

Valeriu Rață
104
Ne cuprinde o tristețe
Și sîntem nemulțumiți,
Că averea fu furată,
Că făptașul n-a fost prins…
Teamă ni-i că altă dată
Tot rămîne neatins…
Izbăviți-ne de larmă
Ce se-aude colo-n stradă?
Rocherii s-au strîns grămadă
Și tot urlă – pînă cad
De răcnire și cîntat.
Cine iarăși deranjează
Locatarii în amiază?
Grup micuț de bețivani –
Ei crezînd că-s… suverani.
Au pornit motociclete –
Sunetul ca de rachete…
Puneți vată în urechi:
Bikeri noi, năraviri vechi.
Izbăviți-ne de larmă,
Faceți atmosferă calmă…
Zgomot, rînjet, tărăboi
Nu mai suferim la noi.
Poluarea
Cel mai crunt vrăjmaș ni-i poluarea,
Să-ncercăm a-i face prezentarea.

105
Vibrații ecologice
E în sol, în apă și-atmosferă –
Răutate pentru-ntreaga Terră.
Un dușman mai mare nu mai este
Pentru o natură ce ne fericește.
Nu se lasă de-a fi sfîrtecată –
Cade pe orice, depune pată.
Boli aduce neîndurătoare
Și de viață e o răpitoare.
Cine-i iese arbitrar în cale
Va avea refaceri radicale.
Aciuată-n orice crăpătură,
Ne tratează cu venin și ură.
Ea pîndește plante, animale –
N-au comportamentele normale.
E din murdărie adunată
Și în scumpe bunuri impregnată.
Se strecoară dîrz în alimente,
Chiar și-n unele medicamente.
Fructele de ea „însuflețite”,
Cu regret, devin nefolosite.
Iar legumelor le dă o doză
De culoare – prin „metamorfoză”.
În pîrîuri și văzduh domină,
Peste ani va exploda… o mină.
Iar în mediile-nvecinate
Face un prăpăd barbar în toate.

Valeriu Rață
106
Împreună cu deșeuri pleacă
Și transformă locurile-n cloacă.
Ea persistă prin coexistență,
Că așa-i a ei proveniență.
Nu se știe de la ce provine…
Poate de la fabrici și uzine,
Poate de la starea lăsătoare
A ființelor superioare…
Poate cosmosul avid o-mproașcă
Peste noi ca să ne zăpăcească.
Pentru perturbare are forță,
Biruind se plimbă cu o torță.
De o vreme este depistată
Și-unde e o parte mai curată.
Dar de vină-n toate ce le face
Este omul – el o lasă-n pace.
Ba mai mult: cu sîrg o întărește,
Nicio luptă ca să-i dea… O crește…
În curînd ea – singura stăpînă! –
Va dori să-i zicem că-i… o zînă!
Contra poluării
Viața noastră fi-va mai frumoasă,
Dacă ne vom îngriji de casă.
Sufletul va fi mai liniștit,
Dacă vom acționa grăbit.

107
Vibrații ecologice
Trebuie stîrpită poluarea,
Conștientizîndu-i just urmarea.
Să se facă peste tot curat,
Iar gunoiștea de-nlăturat.
Să scăpăm de fum din țigarete,
Să reducem startul de rachete.
Să uităm că noi avem mașini –
Sînt plămînii de otravă plini.
Nu vom folosi deci pesticide –
Și scăpăm de ploile acide.
Să salvăm în rîuri, lacuri pești –
Să ne doară inima de-acești.
Grijă să avem mereu de aer,
Căci ne-așteptă soarta unui fraier.

Valeriu Rață
108
Refuzînd la arderi de cărbuni,
Cine zice că vom fi nebuni?
Și deșeurile mai puține
Fie… Să dispară ar fi bine…
Să ne amintim mai des de sol,
Rău păți-vom, de-l surprindem gol.
Zgomote, la fel, să nu producem,
Bucurii nespuse să aducem.
Pretutindeni – într-un sat, oraș –
Trebuie să fim severi ostași.
Ecoprovocarea
Dacă noi vom ocroti natura,
Nu-i vom auzi văitătura.
Știm că asta nu e prea ușor,
Dar avem elan generator.
Dacă-i vom stopa perfida stare,
Ea ne-a da din toate cîte are.
Hai în grabă să ne adunăm
Și de poluare să scăpăm.
Hai să ne-apucăm cu pasiune,
De această sfîntă misiune.
Curățenie să fie peste tot –
Iată principalul nou pivot!
Ecoprovocarea este bună –
Lucrul nostru facem împreună.

109
Vibrații ecologice
Noi pe nimeni nu ne bizuim,
Scopul nobil ni-l îndeplinim…
Roșia Montană
În Carpați se naște un dezastru
Ecologic fără precedent,
Ne vor judeca nepoții aspru,
Dacă nu vom proceda atent.
Ne va înghiți cianurarea,
Nu vom fi de aur bucuroși,
Dacă nu oprim exploatarea
Excesivă de pe munții roși.
Suferința miilor de oameni
Trebuie să fie în prim-plan,
Căpătăm la urmă niște galbeni,
Dar vom plînge-n barbă an de an.
Sînt posibile și accidente,
Iar argintul nu ne va salva…
În haznaua statului procente
Jalnice stăpînii ne vor da…
Cerem cercetări meticuloase,
Divergențele să n-aibă loc,
Țara să se-aleagă cu foloase,
Avantajul fie reciproc.
Spiritul poporului primează,
Care prin convingător semnal,
Debandada proștilor stopează –
La nivel înalt, național…

111
Vibrații ecologice
Delta Dunării
Zonă relativ neperturbată,
De milenii insistent creată.
E al țării natural sistem,
Trai îmbelșugat în el avem.
Paradisul păsărilor este
Și vestit prin felurimi de pește.
Un muzeu faimos la aer liber,
Asta nu doar eu așa consider.
Să păstrăm această bogăție,
Să rămînă ca… sălbăticie.
Arderea haotică de stuf
E pricina crudului năduf.
Mai severi să fim cu poluarea
Care face decăzută starea.
Și distrugerea să n-aibă loc,
Nici necazul pentru mormoloc.
Orice vietate – ocrotită,
Cei ce-ncalcă legi amenzi achită.
Să-i urîm deci pe braconieri,
Să excludem grave devieri.
Ilegalitățile pe loc stopate,
Deltei îi transmitem sănătate.
Să ne-ntîmpine frumos pe toți
Și să-i bucure și pe nepoți.

Valeriu Rață
112
Cît se va mai prelungi așa?
Dunărea, cu apa ei cîndva curată,
Tristă-i azi, o văd mai mult îngrijorată,
Că pe tot parcursul este poluată.
De la întreprinderi se preling doar zoi,
Murdării aduc și violente ploi –
Fluviului i s-a declarat război.
Pete de petrol plutesc nestingherite,
Păsările ies din ele jigărite,
Iar pe maluri – sate deznădăjduite.
Peștii nu mai pot, la sigur, respira,
Vitele refuză a se adăpa…
N-are cine starea de a ancheta…
Spuneți: cît se va mai prelungi așa?
Carpații trebuie salvați
Plînge țara toată că-i o jale –
Au Carpații zile infernale.
Dacă nu sărim să-i ajutăm,
Peste-o vreme n-o să-i mai avem.
Bogăția lor forestieră
Doar escrocii ageri o preferă.
Lemnul bun ca aurul la cost
Se comercializează prost.
Furturile astăzi iau amploare,
Banii curg în groase buzunare.

113
Vibrații ecologice
Iar pămîntul care-i defrișat
Nu mai este întrebuințat.
Se va cotili curînd la vale,
Distrugînd ce întîlnește-n cale.
Zăcămintele din an în an
Scad că sînt extrase de vreun clan.
Animale – cinic – sînt strivite,
Chiar de legea aspră nu permite.
Se impune tot ce-i negativ –
Lipsă e elanul combativ.
Rîuri și izvoare poluate
Cînd vor deveni-n sfîrșit curate?
Într-o regiune ca din basm
S-a format o stare de marasm.

Valeriu Rață
114
Paguba de-i conștientizată,
Nu ajunge pîn’ la judecată…
Știu că toți sîntem prea ocupați,
Dar Carpații trebuie salvați.
Cernobîl
O durere pentru totdeauna…
Cîte chinuri el a suportat!
S-a întunecat la față luna,
Cînd reactorul a explodat.
Lumea fost-a foarte speriată
De acest incendiu nuclear –
Nu putea a fi utilizată
Nicio apă, barem un pahar.
A lăsat văcuțe, păsări, case,
Strămutîndu-se pe alt meleag –
Ce cu anii se edificase
Se pierduse în învălmășag.
Prin oraș doar aerul aleargă,
Nu e nici țipenie de om…
Cine e în stare ca să șteargă
Pacostea lăsată de atom.
Nu dă, Doamne, să se mai repete
Un dezastru strașnic ca acest,
Căci refacerea e de-o scumpete
Ce-o veți presupune din context.

115
Vibrații ecologice
Fukushima
Cu atomul trebuie să fim atenți,
Doar sîntem de el cu totul dependenți.
Astfel de calamitate n-a mai fost –
Lume multă a rămas făr’ adăpost.
Au mutații animale, dar și flori…
Cel mai rău că se dezvoltă și tumori…
Pe pămîntul cela nu va locui
Nicio vietate… Ani vor trebui
Ca să treacă pînă se vor resemna
Oamenii ce au plecat din partea cea.
Fukushima tînguiește pîn’ acum,
Însă merge înainte pe-al său drum…
Fukushima este, după accident,
Strigătul la cer, al nostru, evident…
Ce concluzii tragem din acest flagel?
Să excludem întîmplări, nevoi la fel…
Hiroshima și Nagasaki
Soarta lor a fost comună –
Cîte-o bombă le-a strivit…
După marea cea furtună
Leacul nu și-au mai găsit.
În orașele lugubre
Sîngerează încă răni –
Pe pămînt rămas-au umbre
Ale multor cetățeni.

Valeriu Rață
116
Greu la viață se revine,
Oamenii și astăzi mor,
Pare n-o să se termine
Cel dezastru-ngrozitor.
Un război e suferință,
Să oprim orice dezmăț…
Da, ne este în putință
Să-l răpunem cu dispreț.
Războiul
Este răul cel mai mare
Dintre cîte pot a fi…
Se gîndește la urmare
Cineva de pe aci?
Viața n-are importanță,
Împrejur e doar prăpăd,
Nimeni nu-i în siguranță,
Lipsurile se succed.
Se aplică armamente,
Drumuri se distrug, clădiri –
Zero raționamente,
Fără număr osîndiri.
Cheltuială de muniții
(Oare pentru adevăr?),
Se agită ipocriții –
Atîrnăm de-un fir de păr.
Și natura pătimește,
Chiar întregul Univers,
Omenirea-nebunește,
Prejudiciul – imens.

117
Vibrații ecologice
Dezarmarea – o soluție
O problemă foarte actuală,
Pentru noi la scară mondială.
Că planeta-i suprasaturată,
De atîtea arme populată.
Cum de le mai duce ea în spate?
Ele toate trebuie stricate…
Ca pe bunul-simț să îl insulte,
Arme s-au făcut atît de multe…
Dacă le vom aduna-n grămadă,
Luna de pe cer n-o să se vadă…
Dacă le vom pune înșirate,
Pîn’ la stele s-or întinde poate.
Pot sfărma Pămîntul într-o clipă…
Și de bani, desigur, e risipă…
Ca soluție e dezarmarea –
Asta este pentru noi salvarea.
Nu dorim să moară feciorașii,
Ci să crească-n cîmpuri toporașii.
Nu dorim să se dărîme case,
Ci să creștem roade uriașe.
Armele să le-aruncăm la groapa
De gunoi. Să nu vorbim degeaba…
Gîndul fie pus în acțiune
Și ghidați să fim de rațiune.

Valeriu Rață
118
Stare excepțională
Vremea brusc ni se schimbară:
Ninge-n miez de primăvară –
În aprilie, în țară…
Arborii nici nu rezistă,
Căci ninsoarea tot persistă –
O belea nepacifistă.
Peste ei a dat năpasta –
Doborîtă le-a fost creasta,
Nu s-a mai văzut ca asta.
Pretutindeni accidente,
Nu ajung echipamente,
Pagubele-s evidente.
Iată deci și-n zi vernală
Stare excepțională,
Mulți ar zice infernală.
Ce e cu globul pămîntesc?
Tabloul libertății noastre
E astăzi numai bun de plîns,
Lansăm rachete înspre astre,
Iar omul pe Pământ – constrîns.
Avem în jur mașinărie
Și internet sofisticat,
Dar ne lipsește viața „vie”
(Un pleonasm justificat).
Întreg procesul tehnologic
Conduce numai în abis,

Valeriu Rata Vibratii ecologice

Valeriu Rata Vibratii ecologice

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (20)

Semelhante a Valeriu Rata Vibratii ecologice

Semelhante a Valeriu Rata Vibratii ecologice (20)

Mais de Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"

Mais de Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu" (20)

Valeriu Rata Vibratii ecologice