1. UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
EFECTELE PSIHOLOGICE ALE MIGRAŢIEI ECONOMICE A
PĂRINŢILOR ASUPRA PREADOLESCENŢILOR
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. IOLANDA MITROFAN
DOCTORAND RALUCA TOMŞA
Bucureşti
2010
1

2. Introducere
Fenomen caracteristic lumii globalizate în care trăim, migra ia a existat dintotdeaunaț
şi răspunde in continuare nevoilor economice si presiunilor demografice, dar şi anumitor
necesităţi psihologice. Cercetătorii din tiin ele sociale s-au concentrat în general, peș ț
problematicile migra iei definitive, în ultima perioadă s-a înregistrat o cre tere a interesuluiț ș
pentru familiile lucrătorilor temporari. Astfel, în pofida reversibilită ii migra iei economiceț ț
temporare, se pare că, în anumite contexte (plecarea mamei, absen a unei re ele de suport),ț ț
consecin ele asupra membrilor familiei, în special pentru evolu ia copiilor răma i acasă, potț ț ș
fi extrem de nefaste.
Demersul nostru tiin iific a pornit de la o observa ie empirică asupra societă ii înș ț ț ț
care trăim, respectiv, exodul unei segment semnificativ de popula ie care a ales op iunea de aț ț
munci în străinătate. Informa iile actuale privind eviden a demografica a acestui fenomen nuț ț
sunt complete. În fapt, am dorit să investigăm tiin ific câteva posibile consecin e aleș ț ț
separării preadolescen ilor de părin i datorită migra iei economice a celor din urmă. Plecareaț ț ț
părintelui/ părin ilor reflectă, în cele mai multe cazuri, o adevărată strategie de copingț
centrată pe rezolvarea problemei celei mai importante: sărăcia, lipsa de venituri iș
perspective. În mod evident, această strategie de coping, eficientă pe termen mediu poate
deveni costisitoare pe termen lung la nivel de bunăstare emo ională.ț
Obiectivele i scopul cercetăriiș
Obiectivul general al cercetării l-a constituit investigarea efectelor psihologice ale
migraţiei economice a părinţilor asupra preadolescenţilor rămaşi acasă. Acestui obiectiv
general i se subordonează trei obiective particulare:
• primul obiectiv particular îl constituie investigarea dimensiunilor anxietăţii, furiei,
depresiei şi strategiilor de coping, comparativ la copiii cu părinţi plecaţi şi la
copiii cu părinţi rămaşi acasă.
• al doilea obiectiv particular al acestei lucrări l-a constituit identificarea eventualelor
diferenţe de gen în legătură cu dimensiunile mai sus menţionate, respectiv
anxietatea ca stare şi anxietatea ca trăsătură, a nivelului de depresie, a tipurilor
specifice de furie, precum şi a diferitelor strategii de coping, analizate comparativ, la
fete şi băieţi.
2

3. • al treilea obiectiv al cercetării de faţă este unul metodologic, rezultat din utilizarea în
premieră (în România) a unor instrumente de cercetare. Astfel, am considerat necesar
să analizăm o serie de interacţiuni dintre dimensiunile anxietăţii, cele ale furiei,
nivelul depresiei şi strategiile de coping, dată fiind asocierea bine documentată între
strategiile de coping evitant şi incidenţa simptomelor depresive (Ebata şi Moos, 1991;
Sandler et al., 1994; Seiffge-Krenke, 1998; Gomez, 1998; Herman-Stahl et al. 1995).
Am ales dimensiunile anxietate, depresie i furie pentru a acoperi câteva dintre celeș
mai răspândite simptomatologii care apar în urma cronicizării factorilor de stres, respectiv în
cazul lucrării noastre, separarea de cel pu in un părinte datorită migra iei economice aț ț
acestuia. Am decis să investigăm i posibilele strategii de coping deoarece în mod evident,ș
mul i dintre copii se confruntă cu diferi i stresori (fie evenimente de via ă semnificative sauț ț ț
tracasări zilnice) i dezvoltă modalită i de adaptare. Ne-am propus să studiem iș ț ș
interac iunile dintre aceste dimensiuni i strategiile de coping având în vedere că în literaturaț ș
de specialitate există puncte de vedere divergente legate de strategia de coping cea mai
eficientă i ce consecin e determină aceasta. Continuând o idee prezentă deja în studii deș ț
specialitate, am dorit să investigăm i posibile diferen e de gen atât în tulburările deș ț
internalizare i externalizare, precum i în utilizarea strategiilor de coping.ș ș
Ipotezele cercetării
În investigarea dimensiunilor anxietăţii, furiei, depresiei şi strategiilor de coping,
comparativ la copiii cu părinţi plecaţi şi la copiii cu părinţi rămaşi acasă, am presupus
următoarele:
(1) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate
ale anxietăţii (stare şi trăsătură), comparativ cu copiii proveniţi din familii cu ambii
părinţi rămaşi acasă;
(2) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate
ale furiei orientate spre interior, comparativ cu copiii proveniţi din familii cu ambii
părinţi rămaşi acasă;
(3) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate
ale exprimării furiei, comparativ cu copiii proveniţi din familii cu ambii părinţi rămaşi
acasă;
3

4. (4) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate
de depresie, comparativ cu copiii proveniţi din familii cu ambii părinţi acasă;
(5) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai scăzute
de utilizare a strategiilor de reîncadrare pozitivă, comparativ cu copiii proveniţi din
familii cu ambii părinţi acasă;
(6) copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai crescute
de utilizare a strategiilor de evitare, comparativ cu copiii proveniţi din familii cu ambii
părinţi acasă;
(7) în rândul copiilor care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate, preadolescenţii din
mediul rural vor fi mai sever afectaţi de plecarea părinţilor decât cei din mediul urban,
fapt exprimat prin înregistrarea unor scoruri semnificativ mai mari atât la anxietatea-
stare, cât şi la anxietatea-trăsătură;
(8) în rândul copiilor care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate, preadolescenţii din
mediul rural vor fi mai sever afectaţi de plecarea părinţilor decât cei din mediul urban,
fapt exprimat prin înregistrarea unor scoruri semnificativ mai mari la scala de
depresie.
În legătură cu al doilea obiectiv al cercetării, identificarea posibilelor diferenţe de gen
în legătură cu dimensiunile anxietăţii (stare şi trăsătură), ale depresiei, furiei şi diferitelor
strategii de coping, am presupus că:
(9) fetele vor prezenta niveluri mai ridicate ale anxietăţii (stare şi trăsătură) decât băieţii;
(10) băieţii vor prezenta niveluri mai ridicate de exprimare a furiei comparativ cu fetele;
(11) fetele vor prezenta niveluri mai ridicate de depresie decât băieţii;
(12) fetele vor prezenta niveluri mai ridicate de folosire a strategiilor de coping de evitare;
(13) fetele vor folosi mai des mecanismele de coping de căutare a sprijinului;
(14) băieţii vor folosi mai frecvent decât fetele strategii de distragere.
Lucrarea este structurată în două mari părţi: a) prima parte reprezintă fundamentele
teoretice ale problematicii abordate în teza de doctorat - migraţia economică şi eventualele
consecinţe psihologice asupra adolescenţilor; b) partea a doua conţine cercetările concrete
4

5. întreprinse pe un lot de 458 de preadolescenţi, elevi la mai multe şcoli de pe raza judeţului
Vrancea.
În partea I am prezentat principalele orientări din literatura de specialitate cu privire
la efectele fenomenului nou şi complex care a apărut în România, anume separarea părinţilor
de copii prin migraţie economică temporară. Deşi efectele migraţiei economice reprezintă o
temă multidimensională şi de interes major, majoritatea studiilor oferă doar explicaţii parţiale
pentru un astfel de fenomen complex cu care se confruntă în prezent (şi pentru care nu este
pregatită) societatea românească. Majoritatea studiilor de anvergură realizate în România în
legătură cu "copiii lăsaţi acasă" au fost concepute preponderent dintr-o perspectivă
sociologică. Considerăm că este necesar să studiem anxietatea, depresia, furia şi strategiile de
coping în cazul segmentului de vârstă al adolescenţei timpurii/preadolescenţei, deoarece este
o perioadă de importante transformări biologice şi psihologice care necesită din plin folosirea
acestor strategii. În plus, semnele de întrebare care planează asupra evaluării longitudinale a
efectelor separării de părinţi reclamă studii periodice care să contribuie la descoperirea unor
răspunsuri complete privind problemele care decurg din plecarea temporară a părinţilor şi
modalităţile compensatorii de gestionare a situaţiei pe care copiii le dezvoltă.
În primul capitol, Migraţia populaţiei şi implicaţiile sale, am analizat: factorii
sociali, economici şi psihologici care determină decizia părinţilor de a pleca la muncă în
străinătate, costurile şi beneficiile atât pentru ţara de provenienţă, cât şi pentru ţările de
destinaţie, extinderea fenomenului migraţiei în rândul populaţiei româneşti, după 1990,
profilul psihologic al emigrantului român, efectele psihologice ale migraţiei părinţilor asupra
copiilor şi a celorlalţi membri ai familiei, manifestările psihocomportamentale dezvoltate de
către unii preadolescenţi cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate.
Capitolul al doilea, intitulat Anxietatea, depresia şi furia la preadolescenţi, se
axează pe patru probleme esenţiale: a) caracteristicile de vîrstă şi dezvoltarea emoţională în
preadolescenţă; b) tulburările anxioase la preadolescenţi; c) tulburările depresive în copilărie
şi adolescenţă; d) furia ca stare emoţională negativă şi exprimarea ei la copii şi preadolescenţi.
Capitolul al treilea, Strategii de adaptare (coping) la preadolescenţi analizează:
conceptul de coping, care include modalităţile de adaptare ale persoanei la situaţiile stresante
din mediu, teoriile copingului, tipurile de coping, influenţa mediului asupra strategiilor de
coping, tulburările de internalizare, externalizare şi strategiile de coping la preadolescenţi,
interacţiunile dintre anxietate, furie, depresie şi coping la copii i preadolescenţi.ș
5

6. Partea a II-a a lucrării con ine prezentarea rezultatelor cercetării asupra anxietăţii,ț
depresiei, furiei şi strategiilor de coping la preadolescenţi. Rezultatele acestei cercetări sunt
prezentate şi analizate pe parcursul a trei capitole (IV, V, VI).
Capitolul al patrulea, intitulat Metodologia cercetării, include, pe ansamblu,
obiectivele, ipotezele, varibilele, participan ii şi instrumentele folosite. Obiectivele iț ș
ipotezele au fost prezentate mai sus.
Capitolul al cincilea constă în prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării, unde
expunem, analizăm şi interpretăm datele empirice cu privire la anxietatea, depresia, furia şi
strategiile de coping folosite de către preadolescenţii care se află în situaţia de a locui fară
unul sau ambii părinţi datorită plecării acestora la muncă în străinătate.
Variabilele cercetării
Variabilele independente ale cercetării au fost: contextul familial (cel puţin un
părinte plecat să lucreze în străinătate vs. copilul care locuieşte cu ambii părinţi), gen
(masculin/ feminin), mediu de provenienţă (urban/rural).
Variabilele dependente ale cercetării noastre le-au constituit scorurile obţinute la
scalele de anxietate (atât stare, cât şi trăsătură), furie, depresie, şi strategiile de coping.
Participanţi
Cercetarea s-a desfă uratș pe un lot de 458 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 15
ani, copii proveniţi din zona Moldovei, judeţul Vrancea (oraşul Focşani şi împrejurimile
rurale ale acestuia). Şcolile care au participat la cercetare au fost şcolile nr.2, nr.3 şi nr.10 din
Focşani, şcoala nr.1 din Goleşti, şcoala nr.1 din Valea Sării şi Liceul teoretic “Duiliu
Zamfirescu” din Odobeşti. Această regiune este recunoscută pentru amploarea fenomenului
de migraţie economică.
Am aplicat un chestionar de date personale, prin intermediul căruia am identificat 166
de copii cu cel puţin un părinte plecat să lucreze în străinătate şi am selectat, din lotul iniţial,
grupul de control al copiilor care locuiesc cu ambii părinţi - 166 de subiecţi. Din datele culese
încă de la începutul bateriei de evaluare, am observat o proporţie mare de copii în situaţia de a
locui departe de unul sau ambii părinţi, fără ca aceştia să fi migrat din raţiuni economice. Am
considerat, aşadar, necesar să constituim un lot separat, intitulat “copii cu părinţii divorţaţi sau
care locuiesc fără cel pu in un părinte datorită altui factor decât absenţa prin migraţieț
economică”. Această categorie include şi copii care locuiau cu bunicii sau copii care nu îşi
6

7. cunoşteau unul dintre părinţi (cel mai adesea, tatăl). Am luat decizia de a constitui acest al
treilea grup şi de a realiza a posteriori o analiză comparativă pe toate cele trei loturi.
Design-ul experimental şi statistic
MANOVA este un design statistic complex, similar analizei de varianţă (ANOVA), dar
care permite analiza simultană a mai multor variabile dependente. Se presupune că variabilele
dependente sunt corelate şi sunt înrudite conceptual, în sensul că pot fi dimensiuni diferite ale
aceluiaşi concept. Astfel, prin utilizarea unor măsurări vizând criterii multiple, poate fi
obţinută o imagine completă asupra fenomenelor studiate. MANOVA are meritul de a
evidenţia diferenţe pe care nu le putem observa prin aplicarea separată a unor proceduri
ANOVA, în condiţii de menţinere în limite acceptabile a erorii de tip I (adică, fără a
multiplica probabilitatea de respingere nejustificată a ipotezei de nul, pe baza unui rezultat
întâmplător pozitiv).
A fost în prealabil testată normalitatea şi omogenitatea varianţelor, MANOVA fiind
robustă la violările condiţiilor de normalitate multivariată şi de omogenitate a matricilor de
varianţă şi covarianţă în cazul în care grupurile sunt de mărimi egale. În cazul efectelor
multivariate semnificative, au fost analizate efectele principale univariate. Pentru a proba
integral valoarea ipotezelor de cercetare (semnificaţie statistică şi practică), acolo unde au fost
comunicate rezultate semnificative, acestea au fost însoţite de raportarea mărimii efectului.
Instrumentele utilizate
Instrumentele utilizate în studiu au fost: un chestionar de date personale construit de noi,
Inventarul de expresie a Anxietăţii ca Stare şi Trăsătură pentru Copii (State-Trait Anxiety
Inventory for Children– STAIC, Spielberger, 1973), Scala de Exprimare a Furiei pentru Copii
(Anger Expression Scale for Children – AESC; Steel et al., 2009), Chestionarul scurt de
dispoziţie şi sentimente (Short Mood and Feelings Questionnaire – SMFQ, Angold, Costello,
Messer, 1995), şi Lista de Strategii de Coping pentru Copii (Children’s Coping Strategies
Checklist, Revision 1 – CCSC-R1; PPR, 1999).
Chestionarul iniţial. Am conceput un chestionar cu date de identificare. Pe lângă datele
cantitative legate de vârstă, situaţia locativă a copiilor, chestionarul a colectat informaţii
7

8. legate de statutul părinţilor (aflaţi în ţară sau plecaţi), conţinând şi o serie de itemi pentru
evaluarea percepută a calităţii şi cantităţii interacţiunilor cu părinţii.
Inventarul de expresie a Anxietăţii ca Stare şi Trăsătură pentru Copii – STAIC
(State-Trait Anxiety Inventory for Children; Spielberger, 1973). Acest instrument este
alcătuit din 40 de itemi grupaţi în două scale. Chestionarul este compus din scale separate, de
auto-evaluare, care măsoară două faţete distincte ale anxietăţii: anxietatea ca stare (S-Anxiety)
şi anxietatea ca trăsătură (T-Anxiety).
Scala de Exprimare a Furiei pentru Copii (Anger Expression Scale for Children –
AESC). Acest instrument este alcătuit din 26 de itemi, la care se poate răspunde alegând una
din cele patru variante: aproape niciodată, uneori, adesea şi aproape întotdeauna. Itemii scalei
au fost concepuţi astfel încât să reflecte Furia ca trăsătură, precum şi caracteristici ale
exprimării furiei şi controlului: Exprimarea Furiei / Furia în exterior, Furia în interior /
Ostilitatea, Controlul furiei / Reprimarea. Scala este destinată evaluării copiilor cu vârsta între
7 şi 17 ani.
Chestionarul scurt de dispoziţie şi sentimente (Short Mood and feelings
Questionnaire - SMFQ). Acest instrument este un chestionar succint de screening pentru
depresie. Chestionarul poate fi folosit pentru populaţia generală de copii şi adolescenţi,
necesitând un timp mai scurt de aplicare şi evaluare decât MFQ (Mood and Feelings
Questionnaire), instrumentul din care au fost extra i cei 13 itemi care alcătuiesc SMFQ iș ș
care şi-au păstrat relevanţa în mai multe analize diferite. SMFQ este o scală unifactorială care
atinge constructul subiacent al depresiei generale, similar celor măsurate prin scorurile la
scalele CDI (Child Depression Inventory) şi DISC (Diagnostic Interview Schedule for
Children). Acest instrument poate fi utilizat la copii şi adolescenţi (6-17 ani).
Lista de Strategii de Coping pentru Copii (Children’s Coping Strategies Checklist
Revision 1 – CCSC-R1). Acest instrument este un inventar de autoraportare în care copiii
descriu eforturile lor de coping. Chestionarul este alcătuit din 54 de itemi, care inventariază
diferite strategii de coping ale copiilor, grupate în 4 tipuri: strategii de coping activ - ACS
(coping centrat pe problemă – PFC şi coping de reîncadrare pozitivă - PCR), strategii de
distragere - DS, strategii de evitare - AS şi strategii de coping prin căutarea sprijinului - SSS.
Dimensiunea coping centrat pe problemă este, la rândul său, împărţită în trei factori: luarea
deciziei, rezolvarea directă de probleme, căutarea înţelegerii. Dimensiunea coping de
reîncadrare pozitivă este alcătuită din subdimensiunile gândire pozitivă, gândire optimistă şi
8

9. control. Strategiile de distragere se concretizează în eliberare fizică a emoţiilor şi acţiuni de
distragere. Strategiile de evitare comportă subscalele acţiuni de evitare, reprimare, gândire de
tip magic (wishful thinking). Ultima dimensiune - strategii de căutare a sprijinului - se
articulează în sprijin pentru ac iuni şi sprijin emoţional.ț
Statistici descriptive privind grupurile cercetării
Dintre cei 204 copii care locuiesc cu ambii părinţi şi au răspuns chestionarului nostru,
60% locuiesc în mediul urban, în timp ce, din cei 166 de copii care au cel puţin un părinte
plecat, 75,9% locuiesc în mediul rural. Surprinzător, toţi cei 88 de copii (care au ajuns să
alcătuiască grupul 3 al cercetării noastre, exclus din analiza principală, însă inclus pentru o
comparaţie ulterioară) care au părinţii divorţaţi ori separaţi, nu îşi cunosc tatăl sau locuiesc cu
bunicii. Important pentru compararea grupului de copii care sunt afectaţi de migraţia
economică a părinţilor cu grupul copiilor care locuiesc cu ambii părinţi este faptul că ambele
sunt relativ apropiate ca pondere urban-rural.
Tabel nr.1 Ponderea urban – rural (%) Tabel nr.2 Repartiţia pe sexe a participanţilor (%)
Mediu
Părinţi
plecaţi
Părinţi
acasă
Părinţi
divorţaţi Sex
Părinţi
plecaţi
Părinţi
acasă
Părinţi
Divorţaţi
Urban 75,9 60,0 0,0 Fem 48,8 45,4 58,6
Rural 24,1 40,0 100,0 Masc 51,2 54,6 41,4
Tabel nr.3 Repartiţia pe vârste a subiecţilor (%)
Sex Părinţi plecaţi Părinţi acasă Părinţi Divorţaţi
Fem 48,8 45,4 58,6
Masc 51,2 54,6 41,4
Majoritatea copiilor apelează la mamă atunci când au o problemă. Procentul destul de
redus de copii care apelează la tată poate fi legat de disponibilitatea mai redusă a taţilor de a
discuta probleme emoţionale sau de a se arăta mai apropiaţi de copii lor. Se prea poate ca, atât
în mediul urban, cât şi în mediul rural, repartiţia forţei de muncă să fie inegală, astfel încât
taţii să fie cei care au un loc de muncă/ lucrează mai mult, având, deci, mai puţin timp pentru
rezolvarea problemelor familiale, care cad astfel în sarcina mamei. Se pare că un număr redus
de copii din familiile divorţate caută sprijin la alte persoane decât părin ii.ț
9

10. Procentul de copii care percep că nu se înţeleg prea bine cu mama lor este mai mare în
grupul de copii care provin din familii divorţate sau în care nu au nici o relaţie cu tatăl. De
altfel, 3,5% dintre ace ti copii nu au nici un fel de relaţie cu mama lor.ș
În grupul de copii care locuiesc cu ambii părinţi, peste 2% percep ca nu se înţeleg bine
cu tatăl lor, în timp ce dintre copiii care au cel puţin un părinte plecat aproape 20% declară că
nu se înţeleg bine cu tatăl sau nu au nici un fel de relaţie cu acesta. Cel mai îngrijorător
rezultat, însă, l-au înregistrat copiii proveniţi din familii divorţate sau care trăiesc fără cel
puţin un părinte din alte condiţii decât migraţia economică. În cazul acestora, 15,3 % au
declarat că nu se înţeleg bine cu tatăl lor, iar 25% au afirmat că nu au nici un fel de relaţie cu
acesta (cei mai mulţi declarând că nu l-au văzut niciodată).
Statistici descriptive referitoare la grupul copiilor care au cel puţin un părinte
plecat să lucreze în străinătate
În cele mai multe cazuri (59,9%) doar tatăl este plecat, în timp ce 22,9% dintre copii
se află în situaţia de a locui fără mamă deoarece aceasta a plecat să muncească în afara ţării,
iar 17,5% locuiesc fără ambii părinţi datorită faptului că aceştia muncesc în străinătate.
Destinaţiile preferate sunt Italia şi, la o distanţă apreciabilă, Spania, cu precizarea că
92% dintre mame şi doar 66,1% dintre taţi se află în Italia. În Spania sunt pleca i 87% din ta iț ț
i 2,7 % din mame. Am introdus în categoria alte ţări celelalte destinaţii menţionate de copii:ș
Germania, Grecia, Irlanda, Belgia. Se pare că un număr mai mare de bărbaţi au ales aceste ţări
datorită ofertelor de muncă în construcţii.
Tabel nr. 4 Media intervalului de timp de când sunt plecaţi părinţii
De cât timp sunt plecaţi (medii)
Medie (ani) Ab.std.
Tata 5, 92 0,63
Mama 5,12 0,53
Media intervalului de când a plecat fiecare părinte este uşor mai mare în cazul taţilor.
Ne îngrijorează faptul că, în rândurile preadolescenţilor între 12 şi 15 ani, peste 57% declară
că au mama plecată de peste 4 ani, ceea ce nu mai denotă un fenomen sezonier sau o decizie
temporară. Similar, mai mult de 54% dintre copii locuiesc fără tată de peste 4 ani. Pericolele
care decurg din această situaţie ţin de răceala şi înstrăinarea ce pot interveni în relaţiile dintre
părintele care locuieşte în străinătate şi copilul/copiii rămaşi în România.
10

11. Tabel nr.5 Repartizarea pe intervale de timp
Sub un an 1-3 ani 4-6 ani 7-8 ani 9-12 ani 13-14
Mama 10,5 % 31,6 % 21.3 % 20,8 % 15,8 % -
Tata 15,9% 29,3 % 16,7 % 13,5% 22,2% 2,4 %
Tabel nr.6 Prin ce mijloc se men ine legătura cu părintele/ părin iiț ț
Prin ce mijloc menţii legătura cu părinţii tăi (%)
Tata Mama
Convorbiri telefonice 65,6 Convorbiri telefonice 67,6
Internet 21,9 Internet 17,6
Pachete 5,8 Pachete 9,0
Alte mijloace 3,9 Alte mijloace 1,3
Scrisori 0,0 Scrisori 1,3
Cel mai des întâlnit mijloc de legătură cu părintele plecat este, de departe, cel al
convorbirilor telefonice, care presupun contactul direct prin voce şi care nu necesită
cunoştinţe tehnologice de operare a calculatorului. A doua opţiune pentru menţinerea
contactului, mai ieftină şi uneori chiar cu avantajul contactului vizual, este internetul, însă
într-o proporţie de trei ori mai mică decât telefonul, probabil pentru că necesită cunoştinţe de
folosire a calculatorului, precum şi acces la calculator şi internet.
În ceea ce priveşte frecvenţa comunicării, se pare că aceasta este ceva mai mare cu
mama decât cu tatăl. Astfel, copiii care vorbesc la telefon sau pe internet cu mama în fiecare
zi sunt într-un procent de 57,3 %, o dată pe săptămână 37,3% şi mai rar de o dată pe
săptămână 5,2%. Cât despre comunicarea cu tatăl, aceasta are loc în fiecare zi în cazul a
42,4% dintre copii, o dată pe săptămână în cazul a 44,9% dintre copii, iar 11,1% dintre copii
comunică mai rar de o dată pe săptămână cu tatăl lor.
În legătură cu frecven a întâlnirilor cu părintele plecat, cei mai mulţi copii se văd oț
dată la şase luni (35,2 %) cu tatăl, procent urmat de cei care se văd o dată pe an (30,4%). În
ceea ce priveşte relaţia cu mama, cei mai mulţi copii declară că se întâlnesc cu ea o dată pe an
(45,2%), iar procentul următor este de 20,5% care o văd o dată la 6 luni.
11

12. Prezentarea rezultatelor cercetării
Astfel, au fost confirmate ipotezele, după cum urmează: ipoteza nr. 1) preadolescenţii
care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate ale anxietăţii
(stare şi trăsătură), comparativ cu preadolescenţii proveniţi din familii cu ambii părinţi rămaşi
acasă; ipoteza nr. 2) preadolescenţii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate vor
prezenta niveluri mai ridicate de furie orientată spre interior; ipoteza nr. 4) preadolescenţii cu
părinţi plecaţi vor prezenta niveluri mai ridicate de depresie decât cei care locuiesc cu ambii
părinţi; ipoteza nr. 5) preadolescenţii cu părinţii plecaţi vor folosi strategii de reîncadrare
pozitivă mai rar decât preadolescenţii care locuiesc cu ambii părinţi; ipotezele nr. 7 şi nr. 8 -
cele care vizau o interacţiune grup – mediu, în sensul că preadolescenţii din mediul rural vor
fi mai afectaţi de plecarea părinţilor decât cei din mediul urban, influenţă tradusă prin scoruri
semnificativ mai crescute la anxietate (stare şi trăsătură) şi depresie.
Nu au fost confirmate ipotezele următoare: ipoteza nr. 3) preadolescenţii cu părinţi
plecaţi vor prezenta scoruri mai ridicate de exprimare a furiei decât preadolescenţii care
locuiesc cu ambii părinţi şi ipoteza nr. 6) preadolescenţii cu părinţi plecaţi vor folosi mai des
strategii de evitare. Astfel, putem concluziona că nu există diferenţe semnificative între cele
două grupuri, în exprimarea furiei şi frecvenţa folosirii strategiilor de evitare.
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor la Inventarul de expresie a Anxietăţii ca
Stare şi Trăsătură pentru Copii (STAIC-1 şi STAIC-2)
A fost aplicată o analiză multivariată de varianţă (MANOVA). Variabilele dependente
au fost scorurile obţinute la STAIC-1 şi STAIC-2. Variabilele independente (factori) au fost
Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi Acasă) , Sex (Fem vs. Masc) şi mediu de provenienţă (Urban
vs. Rural). Vârsta a fost covariată. Analiza multivariată a indicat un efect semnificativ pentru
Grup şi pentru Sex, dar nu şi pentru Mediul de provenienţă. În ceea ce priveşte interacţiunile,
analiza a indicat un efect semnificativ doar pentru interacţiunea Grup x Mediu.
Tabel nr.7 Efecte principale ale factorilor Grup şi Sex şi mărimea efectelor pentru
STAIC-1 şi STAIC-2
Factor Variabila dependentă F(1, 318) P
Eta pătrat
parţial
Grup STAIC_1 13,589 <0,001 0,041
12

13. STAIC_2 16,154 <0,001 0,048
Sex STAIC_1 6,713 p=0,01 0,021
STAIC_2 17,373 <0,001 0,052
Grup x Mediu STAIC_1 7,361 0,007 0,023
STAIC_2 7,245 0,007 0,022
Examinarea mediilor obţinute de cele două grupuri la STAIC-1 şi STAIC-2 a indicat
scoruri remarcabil mai mari ale copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, atât
pentru STAIC-1, cât şi pentru STAIC-2. Pentru aceiaşi indicatori, fetele au obţinut scoruri
semnificativ mai mari. Cât despre interacţiunea Grup x Mediu de provenienţă, examinarea
mediilor obţinute la STAIC-1 şi STAIC-2 a indicat faptul că, în cazul copiilor din mediul
rural, cei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au obţinut scoruri semnificativ mai mari
atat la STAIC-1, cât şi STAIC-2, comparativ cu cei care locuiesc cu ambii pǎrinţi. Nu am
observat un efect similar în rândul copiilor proveniţi din mediul urban.
Rezultatele prezentate confirmă ipoteza nr. 1, potrivit căreia copiii cu părinţi
plecaţi vor prezenta anxietate mai mare (atât stare, cât şi trăsătură) comparativ cu
copiii care locuiesc cu ambii părinţi. Suntem, astfel, în acord cu Salazar Parrenas (2001),
Jones, Sharpe şi Segren (2004), Luca şi Gulei (2007), Liu, Li, şi Ge (2009). Considerăm că
imaginea conturată de aceste rezultate se datorează faptului că separarea de unul sau
ambii părinţi a reprezentat un factor stresor acut cronicizat, faţă de care, în funcţie de
resursele individuale de coping, de momentul din dezvoltarea copilului în care a survenit şi de
reţeaua de sprijin care a rămas să protejeze copilul, acesta a dezvoltat rezilienţă sau nu.
Urmărind al doilea obiectiv al cercetării noastre, surprinderea posibilelor diferenţe în
funcţie de gen, ipoteza nr. 9, cea prin care presupuneam că fetele vor prezenta niveluri
mai ridicate ale anxietăţii (stare şi trăsătură) decât băieţii, s-a confirmat. Aceste rezultate
sunt în acord cu literatura de specialitate (Duncan et al., 1985; Last., Hersen et al., 1991 apud
Wilmshurst, 2007). Dintre posibilele explicaţii pentru aceste diferenţe în funcţie de gen,
menţionăm că ele apar după 9-11 ani şi se datorează parţial intrării mai rapide la pubertate a
fetelor. Astfel, transformările hormonale ale vârstei, asociate cu iritabilitatea şi dezvoltarea
caracterelor secundare sexuale, justifică parţial incidenţa mai mare a simptomatologiei
anxioase la fete.
13

14. Aceste date confirmă ipoteza nr. 7, potrivit căreia există o interacţiune între grup şi
mediul de provenienţă, în sensul că preadolescenţii care au cel puţin un părinte plecat în
străinătate şi provin din mediul rural înregistrează scoruri semnificativ mai mari, atât la
Anxietatea-Stare, cât şi la Anxietatea-Trăsătură, decât preadolescenţii care au cel puţin un
părinte plecat şi locuiesc în mediul urban. Ca tendinţă, pentru copiii din mediul rural,
plecarea părinţilor pare să fie mai dificil de gestionat decât pentru copiii din mediul
urban.
Tabel nr.8 Medii şi abateri standard ale scorurilor semnificative obtinute la STAIC-1
şi STAIC-2, in functie de Grup, Sex şi Mediu.
Grup Sex Mediu Medie Abatere standard N
STAIC_1 Părinţi Plecaţi Urban 29,1301 5,33464 123
Rural 31,5750 6,43662 40
Total 29,7301 5,70257 163
Părinţi Acasă Urban 28,4118 7,20334 102
Rural 26,6774 3,24302 62
Total 27,7561 6,06622 164
Fem Total 29,9355 6,00290 155
Masc Total 27,6628 5,73001 172
STAIC_2 Părinţi Plecaţi Urban 33,6260 7,21383 123
Rural 37,2000 7,03180 40
Total 34,5031 7,31258 163
Părinţi Acasă Urban 32,5686 6,68012 102
Rural 30,6935 7,48022 62
Total 31,8598 7,03007 164
Fem Total 35,2323 7,36596 155
Masc Total 31,3256 6,70592 172
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cu privire la Scala de exprimare a furiei
pentru copii (AESC)
Analiza multivariată a indicat efecte semnificative pentru Grup i Sex. Nu au fostș
obţinute efecte semnificative pentru Mediu sau pentru interacţiunea Grup x Sex, Grup x
Mediu, Sex x Mediu i nici pentru interacţiunea Grup x Sex x Mediu.ș
14

15. Tabel nr.9 Efecte principale ale factorilor Grup, Sex, Mediu şi ale interacţiunii Grup x
Mediu şi mărimea efectelor pentru AESC
Factor Variabila dependentă F(1,323) p Eta pătrat parţial
Grup AESC_TA 4,976 0,026 0,015
AESC_AI 8,091 0,005 0,024
Sex AESC_TA 9,012 0,003 0,027
La examinarea mediilor obţinute de cele două grupuri la subscalele AESC, ies în
evidenţă copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, care au obţinut scoruri semnificativ
mai mari atât în ce priveşte AESC-TA, cât şi AESC-AI. În plus, fetele au obţinut scoruri
semnificativ mai mari pe scala AESC-TA.
Tabel nr.10 Medii şi abateri standard ale scorurilor semnificative obţinute la AESC în
funcţie de Grup, Sex şi Mediu.
Grup Sex Mediu Media Ab. std. N
AESC_TA Părinţi Plecaţi Total 19,144
6
5,54897 166
Părinţi Acasă Total 17,981
9
5,15043 166
Fem Total 19,789
8
5,49246 157
Masc Total 17,462
9
5,03751 175
AESC_AI Părinţi Plecaţi Urban 8,0556 2,91563 126
Rural 9,7000 3,20416 40
Total 8,4518 3,06012 166
Părinţi Acasă Urban 7,9808 3,06556 104
Rural 7,5968 2,25039 62
Total 7,8373 2,78808 166
Fem Total 8,4331 2,95755 157
Masc Total 7,8857 2,90631 175
Rezultatele obţinute confirmă ipoteza noastră nr. 2, potrivit căreia copiii cu
părinţi plecaţi vor prezenta furie spre interior semnificativ mai înaltă decât copiii care
locuiesc cu ambii părinţi. Există o veche convingere conform căreia furia şi depresia sunt
15

16. strâns legate, furia excesivă, neexprimată sau „întoarsă spre sine” ducând la depresie (Picardi
et al., 2000; Verschuur et al., 2004 apud Goodwin, 2006), teorie sprijinită şi de corelaţia
pozitivă dintre scorurile la suprimarea furiei/ furie către interior şi simptomatologia depresivă
(Puskar, Ren, Bernardo, Haley, Stark, 2008). Analiza datelor ne-a indicat o diferenţă
semnificativă în funcţie de grup şi în scorurile obţinute la scala furie-trăsătură: copiii cu
părinţi plecaţi prezintă scoruri mai mari decât cei care locuiesc cu ambii părinţi.
Cât priveşte diferenţele de gen în subscalele care alcătuiesc instrumentul de măsurare a
exprimării furiei folosit în cercetarea noastră, ipoteza nr. 10 nu s-a confirmat: băieţii nu au
prezentat scoruri semnificativ mai înalte de exprimare a furiei în comparaţie cu fetele.
Acreditate de un număr de studii (Zeman şi Shipman, 1996; Underwood et al., 1999; Shipman
et al., 2003), diferenţele nesemnificative în exprimarea furiei contrazic alte lucrări de
specialitate, care atribuie băieţilor scoruri mai mari (Hubbard, 2001, apud Kerr, Schneider,
2007). În schimb, am remarcat o diferenţă semnificativă între fete şi băieţi în privinţa
furiei-trăsătură în analiza datelor la Scala de exprimarea furiei pentru copii (AESC),
fetele înregistrând scoruri mai înalte.
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cu privire la SMFQ
Rezultatele au indicat o diferenţă semnificativă între copiii cu părinţi plecaţi la
muncă în străinătate şi cei care locuiesc cu ambii părinţi, precum i între fete i băie i.ș ș ț
Remarcăm, i, o interacţiune semnificativă între Grup x Mediu.ș
Tabel nr.11 Efecte univariate semnificative ale factorilor Grup, Sex, Mediu şi ale
interacţiunii Grup x Mediu asupra scorurilor obţinute la SMFQ
Factor
Variabila
dependentă F(1,322) p Eta pătrat parţial
Grup SMFQ 13,56 0,000 0,040
Sex SMFQ 4,160 0,042 0,013
Grup * Mediu SMFQ 5,147 0,024 0,016
Tabel nr.12 Medii şi abateri standard ale scorurilor semnificative obtinute la SMFQ
in functie de Grup, Sex şi Mediu
Grup Sex Mediu Media Ab. std. N
16

17. Fem Total 8,6242 6,00685 157
Masc Total 6,9828 5,06658 174
Părinţi Plecaţi Urban 8,3200 5,61047 125
Rural 10,1000 6,07137 40
Total 8,7515 5,75772 165
Părinţi Acasă Urban 7,3846 5,47068 104
Rural 5,7581 4,69979 62
Total 6,7771 5,24130 166
Rezultatele sprijină ipoteza noastră nr. 3, potrivit căreia copiii care au cel puţin un
părinte plecat să muncească în străinătate prezintă scoruri de depresie mai ridicate
decât copiii care locuiesc cu ambii părinţi. Rezultatele noastre sunt în acord cu cele obţinute
de Jones, Sharpe şi Segren în America Centrală (2001), Salazar Parrenas în Filipine (2001),
Toth şi Toth (2007) şi Luca şi Gulei (2007) în România, Liu, Li şi Ge în China (2009). Scorul
mai ridicat la depresie în cazul copiilor care locuiesc fără cel puţin un părinte, indiferent de
regiunea geografică, se poate datora sentimentului de abandon şi dezvoltării unui ataşament
anxios sau dezorganizat, ca o confirmare a universalităţii relaţiei de ataşament.
În acelaşi timp, se confirmă ipoteza nr. 8, prin care postulam o interacţiune între grup
şi mediul de provenienţă, în sensul că preadolescenţii din mediul rural vor fi mai sever
afectaţi de plecarea părinţilor decât cei din mediul urban, fapt exprimat prin înregistrarea
unor scoruri semnificativ mai înalte la scala de depresie.
Ipoteza nr. 10, legată de scorurile semnificativ mai înalte la depresie în cazul
fetelor, a fost confirmată, iar rezultatele obţinute de noi sunt în acord cu Ohannessian et al.
(1999) şi Twenge şi Nolen-Hoeksema (2002), care au identificat momentul apariţiei
diferenţelor de gen la scorurile la depresie în jurul vârstei de 11-12 ani. Scorul mai mare la
depresie obţinut de fete poate fi explicat prin preferinţa acestora pentru strategiile de
adaptare evitante (Compas et al., 1988; Ebata şi Moos, 1991; Sandler et al., 1994; Herman-
Stahl et al., 1995; Seiffge-Krenke, 1998). O altă explicaţie este cea legată de maturizarea mai
timpurie a fetelor în raport cu băieţii, maturizare ce determină modificări hormonale asociate
cu stări de iritabilitate, anxietate şi tristeţe (Blyth, Simmons şi Zakin, 1985). Pentru anxietate
şi pentru depresie laolaltă, se pare că prescripţiile sociale de gen, care permit o expresivitate
17

18. emoţională maximă la femei, se asociază cu o frecvenţă crescută a tulburărilor afective,
depresive, anxiogene şi de natură psihiatrică (Petrovai, Bursuc et al., 2004).
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cu privire la CCSC
A fost aplicată o analiză multivariată de varianţă (MANOVA). Variabilele dependente
au fost scorurile obţinute la subscalele CCSC (PFC, PCR, DS, AS, SSS). Variabilele
independente (factori) au fost Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi Acasă), Sex (Fem vs. Masc) şi
Mediu (Rural vs. Urban). Vârsta a fost covariată.
Analiza multivariată a indicat un efect semnificativ pentru Grup pentru Sex. Nu
au fost obţinute alte efecte semnificative. Efectuarea analizelor univariate a indicat o
diferenţă semnificativă între copiii cu părinţi plecaţi şi copiii cu părinţi acasă, precum iș
între fete şi băieţi pentru indicatorii de mai jos.
Tabel nr.13 Efecte principale ale factorilor Grup şi Sex, şi mărimea efectelor pentru
CCSC-R1
Factor
Variabila
dependentă F(1,327) p Eta pătrat partial
Grup CCSC_PCR 5,330 0,022 0,016
CCSC_DS 7,460 0,007 0,023
Sex CCSC_PFC 12,284 0,001 0,037
CCSC_AS 7,993 0,005 0,024
CCSC_SSS 9,575 0,002 0,029
Examinarea mediilor obţinute a indicat că preadolescenţii cu părinţi acasă folosesc
mai des strategii de adaptare de reîncadrare pozitivă, precum şi strategii de distragere,
decât copiii cu părinţi plecaţi. Sub aspectul diferenţelor de gen, fetele au obţinut scoruri
semnificativ mai mari decât băieţii la CCSC-PFC, CCSC-AS şi CCSC-SSS. Cu alte cuvinte,
fetele implementează mai des decât băieţii strategii centrate pe problemă, strategii de evitare,
precum şi strategii de căutare a sprijinului.
Tabel nr. 14 Medii şi abateri standard ale scorurilor semnificative obţinute la CCSC-
R1 în funcţie de Grup şi Sex
18

19. Subscală Grup Sex Mediu Media Ab. std. N
CCSC_PFC Fem Total 33,0255 6,01062 157
Masc Total 30,4571 7,45540 175
CCSC_PCR Părinţi plecaţi 30,2711 6,90577 166
Părinţi acasă 31,7470 6,73452 166
CCSC_DS Părinţi plecaţi 24,3373 6,21782 166
Părinţi acasă 26,0241 5,57587 166
CCSC_AS Fem 30,1592 4,96850 157
Masc 28,4571 6,16322 175
CCSC_SSS Fem 20,6815 5,41725 157
Masc 18,8286 5,56924 175
Ipoteza nr. 6 nu s-a confirmat: criteriul strategiilor de evitare nu a discriminat între
cele două grupuri primare ale studiului. În schimb, a fost confirmată ipoteza nr. 5, cea
potrivit căreia preadolescenţii cu cel puţin un părinte plecat vor înregistra scoruri mai
scăzute în frecvenţa folosirii strategiilor de reîncadrare pozitivă decât preadolescenţii
care locuiesc cu ambii părinţi. De asemenea, s-a mai înregistrat o diferenţă semnificativă
între cele două grupuri în frecvenţa raportată de utilizare a strategiilor de distragere. Astfel,
din analiza datelor recoltate, reiese că preadolescenţii care au cel puţin un părinte plecat
folosesc mai rar strategii de reîncadrare pozitivă şi strategii de distragere. Instrumentul
pe care l-am folosit pentru a evalua frecvenţa cu care copiii folosesc diverse strategii de
adaptare a fost construit considerând controlul, optimismul şi gândirea pozitivă ca alcătuind
strategiile de reîncadrare pozitivă, iar descărcarea fizică a tensiunii şi acţiunile de distragere
ca strategii de distragere.
Ipotezele asupra diferenţelor în funcţie de gen în înclinaţia pentru anumite strategii de
adaptare au fost parţial confirmate. Reamintim aici ipoteza nr. 12, potrivit căreia fetele
apelează mai des la strategii de evitare. Această ipoteză a fost confirmată. Analiza datelor a
permis şi confirmarea ipotezei nr.13, aceea că tot fetele folosesc mai des decât băieţii şi
strategii de căutare a sprijinului. Ipoteza nr.14, conform căreia băieţii folosesc mai des
strategii de distragere, nu a fost confirmată. Mediile par să indice o astfel de tendinţă, însă
nu de o manieră semnificativă din punct de vedere statistic.
Din prelucrarea datelor a mai reieşit o diferenţă în funcţie de gen, reflectând
preferinţa fetelor pentru strategiile de coping activ, cele care implică înţelegere şi
19

20. planificare, şi mai puţin pentru strategiile de rezolvare de probleme în mod direct. Din nou:
acest lucru nu se întîmplă pentru că nu se gândesc la posibile soluţii ci, probabil, deoarece nu
au fost încurajate şi socializate să întreprindă acţiuni, să aibă încredere în ele şi să pună în
aplicare soluţiile găsite cognitiv.
În ceea ce priveşte folosirea strategiilor de evitare de către fete, literatura de
specialitate sugerează că, în numeroase situaţii, aceste structuri de coping corelează cu
anxietatea şi depresia, în timp ce Anderson, (1991), Grant et al. (2000), Rosario et al. (2003)
consideră că, în anumite contexte de viaţă, strategiile de evitare pot fi mai utile decât
strategiile centrate pe problemă (de exemplu, atunci când problema/ factorul stresor nu ţine de
controlul copiilor: divorţul sau, în situaţia noastră, plecarea în străinătate a unuia dintre
părinţi).
Diferenţe în funcţie de grup (pǎrinţi plecaţi vs. acasă vs. divorţati) şi sex în ce
priveşte anxietatea, furia, depresia şi mecanismele de coping la preadolescenţi
După cum am mai precizat, pe parcursul cercetării noastre, prin aplicarea
chestionarului de date personale am identificat un grup de copii care nu îndeplineau criteriul
de a avea cel puţin un părinte plecat în străinătate însă, din alte motive (divorţ, statut socio-
economic defavorabil), locuiesc fără cel puţin unul dintre părinţi.
Pentru început, am decis să excludem grupul respectiv din analiza datelor, deoarece nu
constituiau obiectul cercetării noastre. Totuşi, am hotărât să îmbogăţim demersul
exploratoriu printr-o scurtă analiză comparativă a celor 3 grupuri, pentru a vedea în ce
măsură separarea de părinţi din alte motive decât migraţia economică este asociată cu
modificări ale scorurilor la depresie, anxietate, furie şi influenţează folosirea strategiilor
de coping. Cele trei grupuri alcătuite din câte 88 de preadolescenţi selectaţi aleator au fost
denumite, respectiv: grupul preadolescenţilor care locuiesc cu ambii părinţi, grupul
preadolescenţilor care au cel puţin un părinte plecat în străinătate, grupul preadolescenţilor
care locuiesc fără cel puţin un părinte din alte raţiuni decât migraţia economică (divorţ,
separare, abandon).
Analiză comparativă pentru rezultatele înregistrate la Inventarul de anxietate
stare – trăsătură pentru copii (STAIC)
20

21. A fost aplicată o analiză multivariată de varianţă (MANOVA). Variabilele dependente
au fost scorurile obţinute la STAIC-1 şi STAIC-2. Variabilele independente (factori) au fost
Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi Acasă vs. Părinţi Divorţaţi) şi Sex (Fem vs. Masc).
Tabel nr.15 Efecte principale ale factorilor Grup şi Sex, şi mărimea efectelor pentru
STAIC
Factor Variabila dependentă F P
Eta pătrat
partial
STAIC_2 F (2, 251) = 9,96 <0,001 0,07
STAIC_2 F (1, 251) = 11,99 0,001 0,05
Tabel nr.16 Scorurile medii obţinute în funcţie de Grup şi Sex şi abaterile standard
obţinute la STAIC
Grup Sex Media Ab. std. N
STAIC - 1 Părin i pleca iț ț Total 29,75 5,80 85
Părin i acasăț Total 28,29 6,96 86
Părin i divor a iț ț ț Total 30,83 7,16 86
Total Fem 30,35 5,69 130
Masc 28,87 7,59 127
Total 29,62 6,72 257
STAIC_2 Părinţi Plecaţi Total 34,26 7,52 85
Părinţi Acasă Total 32,01 7,30 86
Părinţi Divorţaţi Total 37,28 7,11 86
Total Fem 36,34 6,94 130
Masc 32,65 7,81 127
Total
34,52 7,60 257
Analizele post hoc Scheffe au indicat că, în ce priveşte STAIC-2, copiii cu părinţi
divorţaţi/ separaţi au obţinut scoruri semnificativ mai mari, în raport atât cu copiii cu
părinţi acasă (p = 0,02), cât şi cu cei cu părinţi plecaţi (p < 0,001). Nu a fost identificată o
diferenţă semnificativă între copiii cu părinţi acasă şi cei cu părinţi plecaţi.
Grupul cu cele mai mari scoruri pe subscala anxietate-trăsătură este grupul alcătuit din
copiii care locuiesc fără cel puţin un părinte din alte raţiuni decât migraţia economică. Astfel,
21

22. copiii care provin din familii divorţate, care nu au o relaţie cu unul dintre părinţi (de
obicei tatăl) sau care sunt crescuţi de bunici ori sunt daţi de părinţi în grija statului au
obţinut scoruri semnificativ mai mari la anxietatea-trăsătură decât copiii care au cel puţin
un părinte plecat la lucru în străinătate sau decât copiii care locuiesc cu ambii părinţi. Este
adevărat, însă, şi faptul că aceşti copii provin exclusiv din mediul rural şi astfel, putem căuta
explicaţii parţiale şi în această direcţie.
Analiză comparativă a rezultatelor înregistrate la Scala de exprimare a furiei
pentru copii
A fost aplicată o analiză multivariată de varianţă (MANOVA). Variabilele dependente
au fost scorurile obţinute la subscalele AESC (TA, AE, AI, AC). Variabilele independente
(factori) au fost Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi Acasă vs. Părinţi Divorţaţi) şi Sex (Fem vs.
Masc).
Analiza multivariată a indicat absenţa unui efect semnificativ pentru Grup, Sex sau
interacţiunea Grup x Sex. Observăm, aşadar, că pe subscalele măsurate nu apar diferenţe
între cele 3 categorii pentru nivelul de exprimare a furiei, nivelul furiei-trăsătură, al
furiei către interior sau de control al furiei, faţă de copiii care locuiesc cu ambii părinţi sau
care se află în situaţia de a avea un părinte plecat să lucreze în străinătate.
Cât despre posibilitatea diferenţelor de gen, diferenţa semnificativă între fete şi băieţi
în ceea ce priveşte scorurile înregistrate la scala furia-trăsătură obţinută la analiza prezentată
la subcapitolul 1 nu se menţine, acest fapt datorându-se, probabil, înjumătăţirii lotului.
Analiză comparativă pentru rezultatele înregistrate la Chestionarul scurt de
sentimente şi dispoziţii
A fost aplicată o analiză de varianţă (ANOVA). Variabila dependentă a fost scorul
obţinut la SMFQ. Variabilele independente (factori) au fost Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi
Acasă vs. Părinţi Divorţaţi) şi Sex (Fem vs. Masc).
Rezultatele au indicat un efect semnificativ pentru Grup [F(2, 254) = 3,33, p = 0,04,
eta pătrat parţial = 0,03]. Nu au fost relevate efecte semnificative pentru Sex sau interacţiune
Grup x Sex.
22

23. Analizele post hoc Scheffe au indicat că, în ce priveşte SMFQ, copiii cu Părinţi
Divorţaţi au obţinut scoruri semnificativ mai mari în raport cu copiii cu Părinţi acasă (p =
0,02).
Tabel nr.17 Medii şi abateri standard ale scorurilor semnificative obţinute la SMFQ
in funcţie de Grup şi Sex pentru cele trei grupuri
Grup Sex Media Ab. std. N
Părinţi Plecaţi Fem 9,34 5,72 44
Masc 7,45 5,08 42
Total 8,42 5,47 86
Părinţi Acasă Fem 8,43 6,43 35
Masc 6,33 5,00 52
Total 7,17 5,68 87
Părinţi Divorţaţi Fem 9,61 6,24 51
Masc 9,69 5,90 36
Total 9,64 6,07 87
Total Fem 9,20 6,09 130
Masc 7,62 5,42 130
Total 8,41 5,81 260
Interpretăm aceste rezultate ca demonstrând vulnerabilitatea depresivă acută a
copiilor care provin din familii divorţate sau sunt separaţi de părinţi din alte motive
decât migraţia economică.
Analiză comparativă pentru rezultatele înregistrate la Lista strategiilor de coping
pentru copii
A fost aplicată o analiză multivariată de varianţă (MANOVA). Variabilele dependente
au fost scorurile obţinute la subscalele CCSC (PFC, PCR, DS, AS, SSS). Variabilele
independente (factori) au fost Grup (Părinţi Plecaţi vs. Părinţi Acasă vs. Părinţi Divorţaţi) şi
Sex (Fem vs. Masc).
Analiza multivariată a indicat absenţa unui efect semnificativ pentru Grup, Sex sau
interacţiunea Grup x Sex. Considerăm că rezultatele din analiza pe două grupuri (Părin iț
pleca i vs părin i acasă) nu s-au păstrat datorită înjumătă irii loturilor.ț ț ț
23

24. Corelaţii scale
Urmărind al treilea obiectiv al lucrării noastre - unul de natură metodologică, prin
care ne-am propus să analizăm o serie de interacţiuni dintre dimensiunile anxietăţii, cele ale
furiei, nivelul depresiei şi strategiile de coping, prezentăm, în continuare, câteva dintre datele
privind corelaţiile dintre multiplele subscale care alcătuiesc bateria de instrumente pe care am
aplicat-o.
Dintre corelaţiile suprinse menţionăm câteva: indiferent de grup, strategiile de
reîncadrare pozitivă corelează negativ cu depresia, iar strategiile de evitare corelează pozitiv
cu furia-trăsătură şi cu exprimarea furiei. În familiile în care copiii locuiesc cu părinţii,
numărul de copii corelează negativ cu strategiile de solicitare a ajutorului, iar strategiile de
evitare corelează pozitiv cu depresia.
Dintre corelaţiile realizate în funcţie de gen, amintim că pentru răspunsurile fetelor
există o corelaţie negativă între folosirea strategiilor de sprijin şi scorul la depresie, precum şi
între folosirea strategiilor de evitare şi anxietatea-trăsătură, furia-trăsătură şi furia spre
interior. În ce priveşte răspunsurile băieţilor, numărul de copii din familie corelează negativ
cu folosirea frecventă a mai multor tipuri de strategii, iar strategiile de sprijin corelează
pozitiv cu anxietatea-trăsătură, furia-trăsătură şi exprimarea furiei.
Nu în ultimul rând, există o serie de corelaţii întâlnite atât la fete cât i la băie i:ș ț
corelaţie pozitivă între numărul de copii din familie şi scorul pe scala de depresie; asocierea
dintre scorul la depresie şi scorul pentru anxietate (stare şi trăsătură), precum şi furie
(trăsătură, furie spre interior sau exprimarea furiei). Utilitatea strategiilor de reîncadrare
pozitivă ar putea motiva corelaţia negativă a acestora cu scorul la depresie.
Trei dintre cele patru instrumentele folosite în cercetarea noastră reprezintă o premieră
în România. Astfel, Scala de Exprimare a Furiei pentru Copii (Anger Expression Scale for
Children – AESC; Steel et al., 2009), Chestionarul scurt de dispoziţie şi sentimente (Short
Mood and Feelings Questionnaire – SMFQ, Angold A., Costello EJ, Messer SC, 1995), şi
Lista de Strategii de Coping pentru Copii (Children’s Coping Strategies Checklist,
Revision 1 – CCSC-R1; PPR, 1999) au fost utilizate pentru prima dată la noi în ţară în cadrul
acestei cercetări. Întrucât am folosit versiunea tradusă de noi a Inventarul de expresie a
Anxietăţii ca Stare şi Trăsătură pentru Copii (State-Trait Anxiety Inventory for Children–
STAIC, Spielberger, 1973), am decis să calculăm coeficientul Cronbach alfa şi pentru STAIC.
24

25. În capitolul al şaselea, intitulat Discuţii asupra îndeplinirii obiectivelor cercetării, a
verificării ipotezelor şi proiectarea unui plan de intervenţie, am grupat discuţiile pe
marginea rezultatelor cercetării întreprinse.
Primul obiectiv particular al cercetării noastre a fost investigarea diferenţelor
dintre preadolescenţii care locuiesc fără cel puţin un părinte datorită migraţiei
economice şi cei care locuiesc cu ambii părinţi, în ce priveşte anxietatea, furia, depresia
şi strategiile de adaptare. Continuând ideea îndelung studiată a importanţei prezenţei
ambilor părinţi pentru dezvoltarea armonioasă şi funcţională a copilului (Mitrofan, 2008),
datele noastre oferă dovezile iniţiale pentru a arăta că diferenţele dintre scorurile la anxietate,
furie şi depresie ale preadolescenţilor, precum şi frecvenţa folosirii strategiilor de adaptare
sunt semnificative pentru cele două grupuri. Aceste diferenţe pot fi alimentate de absenţa
părinţilor.
Există mai multe limite ale acestui studiu, care trebuie avute în vedere. Mai întâi,
instrumentul utilizat în cercetare pentru măsurarea depresiei nu se substituie unei evaluări
clinice care să îndeplinească toate criteriile diagnostice. În al doilea rând, nu am dispus de
informaţii mai detaliate cu privire la gama de tulburări mentale deja existente la nivelul
lotului. De aceea, ar fi utile studii viitoare care să completeze aceste rezultate cu date
suplimentare. Motivele rezultatelor net superioare în ceea ce priveşte anxietatea, furia spre
interior, depresia, precum şi folosirea mai rară a anumitor strategii de adaptare în cazul
preadolescenţilor cu cel puţin un părinte plecat nu pot fi stabilite cu exactitate şi certitudine.
Acest fapt nu reprezintă, însă, o limită specifică studiului nostru, ci mai degrabă o limită
generală a cercetărilor non-experimentale din domeniul tiin elor sociale. Pornind de la cifreș ț
putem specula pe marginea unor ipoteze, ce ar putea fi explorate în studii viitoare, în care
demersul să fie repetat pe un eşantion mai cuprinzător, controlându-se şi alte variabile,
eliminându-se limitele cercetării de faţă şi, în mod ideal, abordându-se o perspectivă
longitudinală.
Este posibil ca factorii de personalitate să influenţeze dezvoltarea unor
vulnerabilităţi de tip anxios sau depresiv, să amplifice probabilitatea ca un
preadolescent să folosească strategii de adaptare dezadapatative şi să devină depresiv
sau anxios. Datele cercetării noastre nu sugerează diferenţe în frecvenţa utilizării strategiilor
de coping de tip evitant, cele pe care mai mulţi autori le asociază cu menţinerea anxietăţii şi
depresiei (Compas et al., 1988; Ebata şi Moos, 1991; Sandler et al., 1994; Herman-Stahl et
al., 1995; Seiffge-Krenke, 1998). În schimb, se pare că preadolescenţii care au cel puţin un
25

26. părinte plecat folosesc mai rar strategii de reîncadrare pozitivă şi strategii de distragere. Este
posibil ca anxietatea şi depresia crescute să diminueze probabilitatea ca un preadolescent să
folosească optimismul şi gândirea pozitivă sau să întreprindă acţiuni din categoria acţiunilor
de distragere, deaorece are un nivel energetic scăzut pe fondul unei simptomatologii de
incipientă tulburare afectivă.
Semnalul de alarmă pe care dorim să-l tragem se referă la nevoia imperioasă de
prevenţie a dezvoltării unor simptomatologii anxioase, depresive şi a tulburărilor de
conduită. Harrington şi colegii (1990) au arătat că tinerii deprimaţi au prezentat un risc de
patru ori mai mare de depresie adultă, faţă de un grup de control în care nu erau prezente
simptome ale depresiei infantile. Aşadar, problema cea mai gravă este legată de riscul crescut
de a dezvolta diverse tulburări ca adulţi, pe fondul simptomatologiei patologice în copilărie
sau adolescenţă.
Cu fiecare ocazie ratată de a preveni apariţia unei astfel de tulburări în copilărie, cresc
posibilită ile ca ea să se men ină i la maturitate, iar părin ii cu depresie i anxietate prezintăț ț ș ț ș
riscul de a avea copii cu incidenţă crescută a tulburărilor anxioase şi depresive. Fără a
beneficia de intevenţie, cei care au manifestat simptome moderate, neclinice au fost expuşi
riscului de a dezvolta o tulburare anxioasă clinică serioasă pe parcursul următorilor doi ani
(Donovan, 2001). Peste 40% dintre copiii cu mame depresive sunt diagnosticaţi cu depresie
infantilă. Copiii ale căror mame suferă de depresie sunt de două ori mai predispuşi să
dezvolte o depresie în cursul vieţii decât ceilalţi copii de aceeaşi vârstă (Curry, 2001).
Al doilea obiectiv particular al acestei lucrări l-a constituit identificarea
eventualelor diferenţe de gen în legătură cu dimensiunile mai sus menţionate, respectiv
anxietatea ca stare şi anxietatea ca trăsătură, nivelul de depresie, tipurile specifice de furie,
precum şi în folosirea diverselor strategii de coping. Următoarele ipoteze au fost
confirmate: ipoteza nr. 9) fetele prezintă scoruri mai ridicate la anxietate; ipoteza nr. 11)
fetele prezintă niveluri mai ridicate la depresie; ipoteza nr.12) fetele folosesc mai des
strategii de evitare; ipoteza nr.13) fetele folosesc mai des strategii de sprijin.
Nu au fost confirmate ipotezele nr. 10) băieţii prezintă niveluri de exprimare a furiei
mai ridicate iș nr. 14) băieţii folosesc mai des strategii de distragere. Diferenţele între sexe,
observate pe toate dimensiunile evaluate în cercetarea noastră, susţin literatura de specialitate,
care raportează deja scoruri mai ridicate la anxietate şi depresie în cazul fetelor.
26

27. Uşor surprinzător este scorul obţinut pe scala de exprimare a furiei, care nu ne permite
să distingem între sexe, în condiţiile în care am prognozat manifestări mai puternice din partea
băieţilor. Acest rezultat este în dezacord cu Hubbard (Hubbard, 2001, apud Kerr, Schneider,
2007) i Underwood şi colegii (1999), însă confirmă concluziile lui Zeman şi Shipmanș
(1996), Shipman şi colegii (2003). În schimb, fetele au ob inut scoruri semnificativ mai înalteț
în ceea ce prive te furia-trăsăstură.ș O posibilă explicaţie ar fi cea legată de importante
modificări de sex-rol care au avut loc în ultimele două decenii. Anghel (2010) remarca, la
fetele evaluate în studiul său, dorinţa de a domina şi controla lucrurile, de a se exprima direct
şi independent. De asemenea, Stemate (2010) observa că fetele din lotul investigaţiei sale
manifestau atât agresivitate directă, inclusiv fizică, cât şi agresivitate indirectă, relaţională.
Nu trebuie exclusă nici posibilitatea unei corelaţii cu depresia, dacă nu pierdem din vedere că
furia-trăsătură este asociată cu aceasta (Goldston et al., 1996, Puksar et al., 2008), iar
depresia are o incidenţă mai mare la fete începând cu vârsta de 12 ani (Twenge şi Nolen-
Hoeksema, 2002).
Nu se cunoaşte cauza diferenţelor pe sexe în ceea ce prive te folosirea diferitelorș
strategii de adaptare. Rezultatele cercetării noastre au indicat faptul că fetele folosesc mai
des decât băieţii strategii centrate pe problemă, strategii de evitare, precum şi strategii de
căutare a sprijinului.
Un al treilea obiectiv al cercetării de faţă a fost metodologic. El a rezultat din faptul
că o parte din instrumentele utilizate în cercetare au fost pentru prima dată folosite în
România. Am considerat necesar să analizăm o serie de interacţiuni dintre dimensiunile
anxietăţii, cele ale furiei, nivelul depresiei şi strategiile de coping, în general, dat fiind faptul
că studii din literatura de specialitate prezintă asocieri între strategiile de coping evitant şi
incidenţa simptomelor depresive (Compas et al., 1988; Ebata şi Moos, 1991; Sandler et al.,
1994; Herman-Stahl et al., 1995; Seiffge-Krenke, 1998).
De asemenea, am calculat coeficientul Cronbach alfa pentru toate instrumentele, iar
coeficienţii calcula i au fost apropiaţi de cei prezentaţi în manualele de aplicare aleț
instrumentelor.
Confirmarea ipotezelor legate de interacţiunea grup-mediu, tradusă în scorurile
la anxietate şi depresie, deschide importante direcţii pentru viitoare cercetări. În rândul
copiilor din mediul rural, cei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au obţinut scoruri
27

28. semnificativ mai mari pe scalele de anxietate-stare, anxietate-trăsătură şi depresie, comparativ
cu cei care locuiesc cu ambii părinţi.
La finalul acestei cercetări propunem i un plan de intervenţie, unș model de lucru în
vederea organizării unor grupuri de optimizare şi suport pentru copiii aflaţi în situaţii de
vulnerabilitate psihologică datorită migraţiei economice a părinţilor. Acest program pilot
cuprinde un set de exerciţii şi activităţi propuse a fi organizate în zece şedinţe de lucru,
cu obiective precise şi materiale corespunzătoare.
Concluzii
După controlarea factorului vârstă, se eviden iază diferen e clare între preadolescenţiiț ț
care locuiesc fără cel puţin un părinte datorită migraţiei economice şi copiii care locuiesc cu
ambii părinţi, urmărind criteriile specifice: anxietatea, furia, depresia, strategiile de adaptare.
Rezultatele noastre confirmă, de asemenea, diferenţele între aceste scoruri în funcţie de sex.
În plus, datele arată că mediul de provenienţă reprezintă un factor de vulnerabilitate adiţional
pentru copiii ai căror părinţi migrează economic.
Şase dintre ipotezele care vizau diferen e în func ie de grup au fost confirmate:ț ț
preadolescenţii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate prezintă niveluri mai
ridicate ale anxietăţii (stare şi trăsătură), ale furiei spre interior, prezintă niveluri mai
ridicate de depresie, şi utilizează strategii de reîncadrare pozitivă, precum i strategii deș
distragere mai rar decât preadolescenţii care locuiesc cu ambii părinţi. Totodată, cele
două ipoteze privind interacţiunea dintre mediu şi grup, referitoare la anxietatea şi depresia
crescute în cazul preadolescenţilor cu părinţi plecaţi din mediul rural, s-au confirmat. Nu la fel
putem afirma despre ipotezele noastre privind diferenţe măsurabile între grupuri în nivelul de
exprimare a furiei şi de folosire a strategiilor de evitare.
Pe linia posibilelor diferenţe de gen, diferenţele între sexe observate pe toate
dimensiunile evaluate în cercetarea noastră coroborează literatura de specialitate, fetele
obţinând scoruri mai mari la anxietate şi depresie.
În mod surprinzător, exprimarea în exterior a furiei nu ne-a permis să distingem
între sexe, în schimb, fetele au ob inut scoruri semnificativ mai mari în ceea ce prive teț ș
furia trăsătură.
În ceea ce prive te diferenţele pe sexe în frecvenţa folosirii diferitelor strategii deș
adaptare, cauza nu este pe deplin cunoscută. Fetele par să apeleze, mai des decât băieţii, la
strategii centrate pe problemă, strategii de evitare, precum şi la strategii de căutare a
28

29. sprijinului. Din analiza datelor reiese faptul că, indiferent de grup, strategiile de adaptare de
tip evitant corelează pozitiv cu scorurile la anxietate-trăsătură şi depresie.
Un al treilea obiectiv al cercetării de faţă a fost metodologic, rezultat din faptul că
instrumentele utilizate în cercetare au fost pentru prima dată folosite în România.
Pe baza experienţei anterioare, precum şi a rezultatelor cercetării noastre, considerăm
utilă implementarea unor astfel de programe structurate care facilitează accesul la
susţinere psihologică pentru un număr mai mare de copii aflaţi în situaţie de
vulnerabilitate. Totodată, considerăm necesar să atragem atenţia că, după cum reiese şi din
datele prezentate în cercetarea noastră, creşte alarmant numărul preadolescenţilor vulnerabili,
copii pe care nu îi vedem tocmai pentru că percepţia noastră s-a acomodat cu existenţa lor:
copii cu statut socio-economic scăzut, copii din mediul rural, copii din familii numeroase,
abandonaţi de unul sau ambii părinţi incapabili sau indisponibili pentru a îi îngriji. Dacă
programele de intervenţie şi, mai ales, prevenţie pot încuraja dezvoltarea cât mai multor
strategii de adaptare la preadolescenţii aflaţi în situaţie de risc, s-ar putea oferi astfel tinerilor
modalităţi alternative, mai sănătoase de a face faţă anxietăţii, depresiei, furiei, precum şi
diverşilor factori stresori care conduc la aceste vulnerabilităţi psihologice. Diversificarea
strategiilor de coping, stimularea resurselor de adaptare i-ar putea ajuta să îşi menţină şi să îşi
protejeze sănătatea mentală.
Bibliografie selectivă
1.Adams, G.R., Berzonsky, M.D. (coord.), (2009). Psihologia adolescen ei. Manualul Blackwell, Edituraț
Polirom, Ia i.ș
2.Anghel, E. (2010), Adolescentul - sex-rol şi dezvoltare personala
Ghid de exerciţii experienţiale pentru consilieri şi psihologi şcolari, editura SPER.
3.Angold A., Costello E.J., Messer S.C., (1995). Development of a short questionnaire for use in
epidemiological studies of depression in children and adolescents, International Journal of Methods in
Psychiatric Research, 5:237-249
4. Angold, A. Erkanli, E. Silberg, J. Eaves, L., Costello, E.J, (2002). Depression scale scores in 8-17-year-
olds: effecrs of age and gender, Journal of child Psychology and Psychiatry 43:8, pp.1052-1063
5. ANPDC, 2007, Situa ie copii cu părin ii pleca i la muncă în străinătate,ț ț ț
31.12.2006,http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta_sociala_c
opil_singur_acasa/studii/ANDPC_Situatiecopiisinguriacasa2031.12.2006.pdf
29

30. 6. Antonucci, T.C., (2001). Social support,Psychology of in Smelser, N.J., Baltes, P.B., 2001, International
Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences. Elsevier.
7. APA, (2003). DSM-IV- TR Manualul De Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale. A patra Ediţie.
Asociaţia Psihiatrilor liberi din România, Bucureşti
8. Ayers, T. S., Sandler, I. N., West, S. G., Roosa, M. W. (1996). A dispositional and situational assessment
of children's coping: Testing alternative models of coping. Journal of Personality, 64(4), 923-958.
9. Baboi, A. (2007). Impactul migraţiei asupra pieţei muncii, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii,
www.iccv.ro
10. Battistella, G., Conaco, C.G., The Impact of Labour Migration on the Children Left Behind: A Study
of Elementary School Children in the Philippines, Journal of Social Issues in Southeast Asia, Vol. 13, p.220-
241, 1998.
11. Băban, A. (coord.), 2001 Consiliere educa ională. Ghid metodologic pentru orele de dirigen ie iț ț ș
consiliere, Cluj-Napoca , Imprimeria Ardealul.
12. Blake,C.S., Hamrin, V., (2007), Current Approaches to the Assessment and Management of Anger and
Aggression in Youth: A Review, Journal of Child and Adolescent Psychiatric Nursing, Volume 20, Number 4,
pp. 209–221
13. Bobârsc D., (2006). Planurile românilor pe termen mediu (doi-trei ani) pp.79-83) în FSR 2006 Locuiera
temporară în strîinătate
14. Bryant J., (2005). Children of International Migrants in Indonesia, Thailand and the Philippines. Innocenti
Working Paper 2005-05, UNICEF Innocenti Research Centre, Florence
15. Carr, A., 2004, Family Therapy: Concepts, Process and Practice 2nd Ed , John Wiley and Sons Ltd.,
Chichester
16. CIDDC, 2007, Ghid pentru profesioniştii care lucrează cu copiii migranţilor, Chisinău.
17. Compas, B. E., Slavin, L. A., Wagner, B. M., and Vannatta, K. (1986). Relationship of life events and
social support with psychological dysfunction among adolescents. J. Youth Adolesc. 15: 205-221.
18. Compas, B. E. (1987). Coping with stress during childhood and adolescence. Psychol. Bull. 101: 393403.
19. Compas, B.E., Connor, J.K., Thomsen, A., Saltzman, H., & Wadsworth, M. (1999). Getting specific
about coping: Effortful and involuntary responses to stress in development. In M. Lewis & D. Ramsey (Eds.),
Stress and soothing (pp. 229-256). Mahwah, New Jersey: Erlbaum.
20. Compas, B. E. (1998). An agenda for coping research and theory: Basic and applied developmental issues.
International Journal of Behavioral Development, 22, 231–237.
21. Compas, B. E. (2009). Coping, regulation, and development during childhood and adolescence. In E. A.
Skinner & M. J. Zimmer-Gembeck (Eds.), Coping and the development of regulation. New Directions for Child
and Adolescent Development, 124, pp. 87–99. San Francisco: Jossey-Bass
22. Compas, B. E., Connor-Smith, J. K., Saltzman, H., Thomsen, A. H., & Wadsworth, M. E. (2001).
Coping with stress during childhood and adolescence: Problems, progress, and potential in theory and research.
Psychological Bulletin, 127, 87–127.
23. Compas, B. E., Malcarne, V. L., & Fondacaro, K. M. (1988). Coping with stressful events in older
children and young adolescents. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 56(3), 405-411.
doi:10.1037/0022-006X.56.3.405
24. Compas, B., & Orosan, P. (1993), Adolescent stress and coping: Implications for psychopathology during
adolescence. Journal of Adolescence, 16(3), 331–349.
25. Compas, B.E., Connor, J.K., Osowiecki, D.M., Welch, A., (1997). Effortful and involuntary responses
to stress: Implications for coping with chronic stress. }n B.H. Gottlieb (Ed.), Coping with chronic stress. New
York: Plenum.
26. Connor-Smith, J. K., Compas, B. E., Wadsworth, M. E., Thomsen, A. H., & Saltzman, H. (2000).
Responses to stress in adolescence: Measurement of coping and involuntary stress responses. Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 68, 976–992.
30

31. 27. Costello, E. J., Erkanli, A., Fairbank, J. A., Angold, A. (2002). The prevalence of potentially traumatic
events in childhood and adolescence. Journal of Traumatic Stress, 15(2), 99-112.
doi:10.1023/A:1014851823163
28. Cri an, I.ș R, (2010). Rela ia părinte – copil în contextul separării partenerilor conjugali, Teză de doctorat.ț
29. Cruz Paz V., (1987). Seasonal Orphans and solo Parents. The Impact of Overseas Migration. Quezon City:
Scalabrini Migration Center.
30. Dumont, M., Provost, M.A., (1999). Resilience in Adolescents: Protective Role of Social Support, Coping
Strategies, Self-Esteem, and Social Activities on Experience of Stress and Depression Journal of Youth and
Adolescence. New York: Jun 1999. Vol. 28, Iss. 3, p. 343-363 (21 pp.)]
31. Duncan, P. D., Ritter, P. L., Dornbusch, S. M., Gross, R. T., & Carlsmith, J. M. (1985). The effects of
pubertal timing on body image, school behavior, and deviance. Journal of Youth and Adolescence, 14, pp.227-
235.
32. Ebata, A., Moos (1991). Coping and adjustment in distressed and healthy adolescents. Journal of Applied
Developmental Psychology, 12(1), 33-54. doi:10.1016/0193-3973(91)90029-4
33. Eisenberg, N., Fabes, R. A., Guthrie, I. K. (1997). Coping with stress: The roles of regulation and
development. In S. A. Wolchik & I. N. Sandler (Eds.), Handbook of children’s coping: Linking theory and
intervention (pp. 41–70). New York: Plenum Press.
34. Erikson, E. H. (1950). Childhood and society. New York: Norton ; Triad.
35. ESCAP, (2001), Social Aspects of International Labour Migration in the ESCAP Region (United Nations
publication, Sales No. E.01.II.F.31)
36. Fischer, P., Riedesser, G. (2007). Tratat psihotraumatologie edi ia a II-a revizuită i adaugită, Edituraț ș
Trei.
37. Fleming, J. E., Offord, D. R. (1990). Epidemiology of childhood depressive disorders: A critical review. J.
Am. Acad. Child Adolesc. Psychiat. 29: 571-580.
38. Folkman S., Lazarus R. S., 1980 An analysis of coping in a middleaged community sample. Journal of
Health and Social Behavior 21: 219–39
39. Forsythe, C.J., Compas, B.E., (1987). Interaction of cognitive appraisals of stressful events and coping:
Testing the goodness of fit hypothesis. Cognitive Therapy and Research, 11, 473-485.
40. Frank, R., (2005). International Migration and Infant Health in Mexico, Journal of Immigrant Health, 7,
1, p. 11-22.
41. FSR (2007) Efectele migraţiei: copii rămaşi acasă, Fundaţia Soros România
42. FSR (2008), Efectele migraţiei: copii rămaşi acasă. Riscuri şi soluţii Fundaţia Soros România
43. Gheţău V. (2007). Declinul demografic şi viitorul populaţiei României. O perspectivă din anul 2007 asupra
populaţiei Romaniei în secolul 21”; Institutul Naţional de Cercetări Economice Centrul de Cercetări
Demografice „Vladimir Trebici”, Editura Alpha MDN,
44. Goodwin R.D., (2006). Association Between Coping With Anger and Feelings of Depression Among
Youths, American Journal of Public Health; Apr 2006; 96, 4; ProQuest Psychology Journals, pg. 664
45. Graber, J., A., 2004, Internalizing problems during adolescence, in Lerner, R.M., Steinberg, L.,
Handbook of adolescent psychology, Wiley and Sons.
46. Jennings, S., (2007). Cretive Sorytelling with Children at Risk, Speechmark, UK.
47. Jones, A., Sharpe, J., Segren, M.., (2004). Children’s Experiences of Separation from Parents as a
Consequence of Migration. Caribbean Journal of Social Work, 3, pp.89-109.
48. Kandel, W., Kao, G., (2001). The Impact of Temporary Labor Migration on Mexican Children's
Educational Aspirations and Performance, International Migration Review, 35, 4, p. 1205-1231.
49. Kaplan, H.I., Sadock, B.J., Sadock, V.A. (2001), Manual de buzunar de psihiatrie clinică, Ed. Medicală
50. Kendall P. C. (1994) Treating anxiety disorders in children: Results of a randomized clinical trial. Journal
of Consulting andClinical Psychology 62: 100–10.
31

32. 51. Kerns, K. A., Tomich, P. L., & Kim, P. (2006). Normative trends in children’s perceptionsof availability
and utilization of attachment figures in middle childhood. Social Development, 15, 1–22.
52. Kerr, M., Schneider, B. (2008). Anger expression in children and adolescents: A review of the empirical
literature. Clinical Psychology Review, 28(4), 559-577. doi:10.1016/j.cpr.2007.08.001
53. Kirmayer L., Weinfeld, M., Burgos, G., Galbaud du Fort, G., et al., (2007), Use of Health Care
Services for Psychological Distress by Immigrants in an Urban Multicultural Milieu, Canadian Journal of
Psychiatry. May 2007. Vol. 52, Iss. 5, p. 295-304 (10 pp.)
54. Kovacs, M. (1990). Comorbid anxiety disorders in child-onset of depression. In Maser, J. D., and
Cloninger, C. R. (eds.), Comorbidity of Mood and Anxiety Disorders. American Psychiatrist Press, Washington,
DC, pp. 272-281.
55. Kovacs, M., Akiskal, H.S., Gatsonis, C., Parrone, P. (1994). Childhood-onset dysthymic disorder.
Clinical features and prospective naturalistic outcome. Archives of General Psychiatry, 51:365-374.
56. Kovacs, M., Devlin, B. (1998). Internalizing disorders in childhood. Journal of Child Psychology and
Psychiatry, 39(1), 47-63. doi:10.1017/S0021963097001765
57. Kreager. P., (2006). Migration, social structure and old-age support networks: a comparison of three
Indonesian communities. Ageing and Society, 26, 1, p. 37-60.
58. Krohne, H.W., (2001). Stress and Coping theories in Smelser, N.J., Baltes, P.B., 2001, International
Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences. Elsevier
59. Lamb, J., Puskar, K., Sereika, S., Patterson, K., & Kaufmann, J. (2003). Anger assessment in rural
high school students. The Journal of School Nursing, 19, 30–40.
60. Lazarus R.S., Folkman S., (1988). Ways of coping, MindGarden.
61. Lazarus R.S., (1974). Psychological stress and coping in adaptationn and illness. International Journal of
Psychiatry in Medicine 5:321–33
62. Lazarus R. S., Folkman S., (1984). Stress, Appraisal, and Coping. Springer, New York
63. Lazarus, R.S, (1993). Coping, theory and research, Psychosomatic Medicine, 55, 234-247.
64. Lochman, J. E.,Boxmeyer, C.L., Powell, N.P., Barry, T. D., Pardini, D. A. (2010), Anger control
training for aggressive youth. In A. E. Kazdin & J. R. Weisz (Eds.), Evidence-based psychotherapies for
children and adolescents 2nd Ed.(pp. 227–242). New York: Guilford Press.
65. Luca, C., Gulei, A.S. (coord.), 2007, Metodologie asistenţa socială, psihologică şi juridică a copiilor
rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate, Ed.Terra Nostra
66. Malphurs, J. E., Field, T. M., Larraine, C., Pickens, J., Yando, R., Bendell, D. (1996). Altering
withdrawn and intrusive interaction behaviors of depressed mothers. Infant MentalHealth Journal, 17, 152–160
67. Mitrofan, I., 2008, Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice şi aplicative, Ed.Sper, Bucureşti.
68. Muntean, A., (2009). Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Ia i.ș
69. National Institute of Mental Health (NIMH). (2000). Depression in children and adolescents: A fact sheet
for physicians. www.nimh.nih.gov.
70. Nolen-Hoeksema, S. Girgus, J. S. (1994). The emergence of gender differences in depression during
adolescence. Psychological Bulletin, 115, 424-443.
71. Nolen-Hoeksema, S. (1987). Sex differences in unipolar depression: Evidence and theory. Psychol. Bull.
101: 259-282.
72. Parrenias Salazar R., (2001). Mothering from a Distance: Emotions, Gender, and Intergenerational
Relations in Filipino Transnational Families, Feminist Studies, Vol. 27, No. 2, (Summer, 2001), pp. 361-390,
Stable URL: http://www.jstor.org/stable/3178765 Accessed: 03/06/2008 04:11
73. Petrovai, D. (coord.), Bursuc, B. (coord.), Anca, R, Tătaru, R., Calenic, D., (2004). Diferen e de gen înț
cre terea i educarea copiilor, Ed. Editor.roș ș
32

33. 74. Popa, M., (2006). Curs de statistică, sus inut în cadrul colii doctorale din cadrul Facultă ii deț ș ț
Psihologie i tiin ele Educa iei, Universitatea din Bucure ti.ș Ș ț ț ș
75. Popa, M., (2010). Statistici multivariate aplicate in psihologie, Editura Polirom, Ia i.ș
76. Program for Prevention Research. (1999). Manual for the Children's Coping Strategies Checklist and
the How I Coped Under Pressure Scale. (Available from Arizona State University, P.O. Box 876005, Tempe,
AZ 85287-6005
77. Puskar, K., Ren, D., Bernardo, L.M., (2008), Anger correlated with psychosocial variables in rural youth,
Issues in Comprehensive Pediatric Nursing, 31,71–87, 2008
78. Rapee, R. (1997). Potential role of childrearing practices in the development of anxiety and depression.
Clinical Psychology Review, 17(1), 47-67. doi:10.1016/S0272-7358(96)00040-2
79. Rathus, S., (2008). Childhood and Adolescence: Voyages in Development, Thomas Wadsworth, Canada.
80. Rook K. S. (1984). The negative side of social interaction: Impaction psychological well-being. Journal of
Personality and Social Psychology 46: 1097–1108
81. Rosario, M., Salzinger, S., Feldman, R.S., Ng-Mak, D. S. (2003). Community violence exposure and
delinquent behaviors among youth: The moderating role of coping. Journal of Community Psychology, 31, 489–
510.
82. Ruiz, S., Silverstein, M., (2007). Relationships with Grandparents and the Emotional Well-Being of Late
Adolescent and Young Adult Grandchildren, The Journal of Social Issues, 63, 4, p. 793.
83. Salkind, N., 2002, Encyclopedia of Child Development, Macmillan, New York
84. Sandler, I. N., Tein, J. Y., West, S. G. (1994). Coping, stress, and the psychological symptoms of children
of divorce: A cross-sectional and longitudinal study. Child Development, 65(6), 1744-1763.
85. Sandler I. N., Wolchik S. A., Mackinnon D., Ayers T. S., Roosa M. W., (1997). Developing lineages
between theory and intervention in stress and coping processes. In: Wolchick S., Sandler I. (eds.) Handbook of
Children’s Coping: Linking Theory, Research and Intervention. Plenum Press, New York
86. Sandler, I. N., Reynolds, K. D., Kliewer, W., Ramirez, R. (1992). Specificity of the relation between life
events and psychological symptomatology. Journal of Clinical Child Psychology, 21, 240–248.
87. Sandu D., (2006a). Explorarea Europei prin migra ii pentru muncă: 1990 – 2006 (pp.17-39) în FSR,ț
Locuirea temporară în străinătate.
88. Sandu D., (2006b). Mentalită i (pp.55-62) în FSR, Locuirea temporară în străinătate.ț
89. Scalabrini Migration Center, 2003, Hearts apart, http://www.smc.org.ph/Home.htm
90. Selten J.P., Cantor-Graae E., Kahn R. S., (2007). Migration and schizophrenia, Current Opinion in
Psychiatry, 20, 2, p. 111-115.
91. Skinner, E. A., Edge, K., Altman, J., Sherwood, H. (2003). Searching for the structure of coping: A
review and critique of category systems for classifying ways of coping. Psychological Bulletin, 129, 216–269.
92. Skinner, E. A., Zimmer-Gembeck, M. J. (2007). The development of coping. Annual Review of
Psychology, 58, 119–144
93. Skinner, E. A., Zimmer-Gembeck M. J. (2009). Challenges to the developmental study of coping. In E.
A. Skinner & M. J. Zimmer-Gembeck (Eds.), Coping and the development of regulation. New Directions for
Child and Adolescent Development, 124, pp. 5–17. San Francisco: Jossey-Bass.
94. Skinner, E.A., (2001). Coping across the life span in in Smelser, N.J., Baltes, P.B., 2001, International
Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences. Elsevier
95. Smith A., Lalonde R. N., Johnson S., (2004), Serial Migration and Its Implications for the Parent–Child
Relationship: A Retrospective Analysis of the Experiences of the Children of Caribbean, Immigrants Cultur
Divers Ethnic Minor Psychol, 10, 2, p. 107-22.
96. Spielberger, C.D., (2006). Chestionarul STAXI – 2. State-Trait Anger Expression Inventory, Editura
Odyseea, Cluj-Napoca.
97. Spielberger, C.D., (2007). Chestionarul STAi-Y. State-Trait Anxiety Inventory STAI-C: State-Trait Anxiety
Inventory for Children, Editura SINAPSIS, Cluj-Napoca
33

34. 98. Steele, R.G., Legerski J.P., Nelson T.D, Phipps, S., (2009). The Anger Expression Scale for Children:
Initial Validation among Healthy Children and Children with Cancer, Journal of Pediatric Psychology, 34(1) pp.
51–62,
99. Stemate, R., (2009). Agresivitatea în adolescenţă –Implicaţii şi intervenţie terapeutică, Teză de doctorat.
100. Strickland, B. R. executive editor, (2001). The Gale Encyclopedia of Psychology, 2nd ed., The Gale
Group, Detroit.
101. Sung, K.M.,. Puskar, K.R., Sereika, S., (2006). Psychosocial Factors and Coping Strategies of
Adolescents in a Rural Pennsylvania High SchoolPublic, Health Nursing Vol. 23 No. 6, pp. 523–530.
102. Tolan, P., Grant, K. (2009). How social and cultural contexts shape the development of coping: Youth in
the inner city as an example. In E. A. Skinner & M. J. Zimmer- Gembeck (Eds.), Coping and the development of
regulation. New Directions for Child and Adolescent Development, 124, pp. 61–74. San Francisco: Jossey-Bass
103. Tomşa, R, (2009). Efectele psihologice ale migraţiei temporare. Stima de sine a preadolescenţilor rămaşi
acasă, în M.Milcu (coord.), Cercetarea psihologică modernă: Direcţii şi perspective, Ed.Universitară, p.190-
196.
104. Tomşa, R, (2010). Experiment pilot al unui grup de dezvoltare personală cu preadolescenţi aflaţi în situaţia
de a avea unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, în L.Mitrofan (coord.), Volumul conferintei
nationala de psihoterapie experientiala si dezvoltare personala unificatoare, 12-14 februarie 2010.
105. Toth A., Toth, G., (2006a). Orientarea antreprenorială (pp.49-53) în FSR, Locuirea temporară în
străinătate.
106. Toth A., Toth G., (2006b). Rela ii de familie (pp.65-70) în FSR, Locuirea temporară în străinătate.ț
107. Toth G., (2008). O abordare calitativă asupra riscurilor la cae sunt expu i copiii cu părin i pleca i laș ț ț
muncă în străinătate, (pp.4-13) din FSR, Copiii răma i acasă.ș
108. Underwood, M. K., Hurley, J. C., Johanson, C. A., Mosley, J. E. (1999). An experimental, observational
investigation of children's responses to peer provocation: developmental and gender differences in middle
childhood. Child Development, 70, 1428−1446.
109. UNICEF&AAS, (2008). Analiză la nivel naţional asupra fenomenului copiilor rămaşi acasă prin plecarea
părinţilor la muncă în străinătate http://www.alternativesociale.ro/publicatii_si_resurse/
110. UNICEF, (2006). The Situation of Children Left Behind by Migrating Parents, Chişinău, http://www.gfmd-
fmmd.org/en/document-library-en/42
111. Vasile, D., (2005). Introducere în psihologia familiei i psihosexologie, edi ia a IV-a, Editura Funda iaș ț ț
România de Mâine, Bucure ti.ș
112. Wilmshurst L., (2007). Psihopatologia copilului. Fundamente, Editura Polirom, Ia i.ș
113. Yalom, D.I., Leszcz, M., (2008). Tratat de psihoterapie de grup. Teorie şi practică, Ed.Trei, Bucureşti.
114. Z. Liu, X. Li, and X. Ge, (2009). “Left Too Early: The Effects of Age at Separation From Parents on
Chinese Rural Children's Symptoms of Anxiety and Depression,” American Journal of Public Health 99, no. 11
(9, 2009): 2049-2054.
34