3. Capitolul 1
Ce este Managementul clasei de elevi;
Managementul clasei de elevi- Management educational
4. Capitolul II
Dimensiuni ale managementului clasei de elevi
1. Managementul spatiului si timpului educational;
2. Managementul strategiilor si formelor de organizare a
activitatii instructiv- educative;
3. Managementul relatiilor interpersonale in grupurile
scolare;
4. Managementul comunicarii si conflictului in clasa de
elevi;
5. Managementul problemelor de disciplina scolara
5. Bibliografie selectivă
A Ghergut, C Ceobanu, G Diac, V Curelaru, A Marian,
R Criu, 2010, Introducere in managementul clasei de
elevi, Ed Universitatii “Al I Cuza, Iasi.
Baban, Adriana, 2001, Consiliere educationala, Psinet
SRL, Cluj;
Stan, Emil, 2006, Managementul clasei, Ed Aramis,
Bucureşti
Stan,Emil, 2004, Despre pedepse si recompense in
educatiei, Ed Institutul European, Iasi
6. Ce este Managementul clasei de elevi?
„Managementul clasei de elevi presupune
toate acele lucruri pe care trebuie să le facă
profesorul pentru a realiza un climat favorabil
învăţării şi pentru a-i determina pe elevi să
se implice, să coopereze în /la realizarea
tuturor activităţilor din clasă” (Julie Stanford,
Ed. Emmer, B. Clements -1983).
7. Ce este Managementul clasei de elevi?
Managementul clasei un instrument
pentru intensificarea autocunoaşterii,
autoevaluării şi internalizării
autocontrolului la elevi” (M. McCaslin,
Th. L. Good, 1992).
8. Ce este Managementul clasei de elevi?
=domeniul de cercetare în ştiinţele educaţiei;
Propune doua perspective de abordare a clasei de elevi
(didactică şi psihosocială) şi o analiza a structurilor
functionale ale acesteia (ergonomică, psihologică,
psihosocială, normativă, relaţională, operaţională şi
creativă);
Scopul- facilitarea intervenţiilor cadrelor didactice în
situaţii de criză microeducaţională” (indisciplină, violenţa,
nonimplicare etc) şi evitarea consecinţelor negative ale
acestora, prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.”
(R Iucu, 2000, p.43)
9. Managementul educaţional
teoria şi practica managementului general
aplicate sistemului şi procesului de
învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor
de elevi;
se aplică pe trei nivele de analiză:
1. Managementul sistemului de învăţământ şi
al procesului de învăţământ;
2. Managementul organizaţiilor scolare;
3. Managementul claselor de elevi
10. Managementul clasei-
nu poate fi separat de cel educational desi el
se raporteaza doar la resursele umane,
materiale si financiare ale clasei de elevi;
este eficient prin descentralizare reala, prin
situarea elevului in centru activitatii
educationale, prin motivarea adecvata a
profesorilor si elevilor, prin imbinarea rolurilor
profesorului cu functiile sale manageriale;
11. Obiective:
Contribuie la obtinerea performantelor scolare;
Previne aparitia conflictelor, a situatiilor de microcriza
educationala prin optimizarea relaţiei profesor- elev din
punct de vedere psihosocial, flexibilizarea acestei relaţii
din punct de vedere comportamental şi emoţional
afectiv;
Sporirea eficienţei procesului de învăţământ mai cu
seama sub aspectul laturii sale formative;
Oferirea de soluţii pentru problemele psihosociale
specifice şcolii;
Dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi necesare
organizării activităţilor adiacente procesului de învăţare.
12. Ce ar trebui sa stie profesorii:
Aproximativ 85 % din impresia ulteriora este direct
influentata de prima impresie;
Nu trebuie sa detina doar cunostinte de specialitate ci
in egala masura si cunostinte psihopedagogice ;
Sa se automotiveze zilnic;
Trebuie sa-si intemeieze relatia cu elevii sa-I pe
putere, autoritate si legitimitate;
Motivarea elevilor poate sa apara si din oferirea
libertatii de a alege; interzicerea unui comportament
poate sa duca la aparitia fenomenului de reactanta
psihologica;
13. Ce ar trebui sa stie profesorii:
Sa- I ajute pe elevii lor sa devina persoane autonome si independente
din punct de vedere psihic, socio-moral, cognitiv…;
Sa se asigure ca ambianta fizica si psihosociala in care se petrece
procesul de invatamant este un factor catalizator;
Sa cunoasca si sa intelega in mod autentic problemele elevilor;
Folosirea prenumelor elevilor atunci cand li se va adreseaza acestora
poate fi calea spre un mod eficient de comunicare ;
Sa devina tot mai empatici cu elevii adica sa reactioneze la
sentimentele lor si nu la cuvintele lor;
Sa ofere un feed back suportiv;
Sa fie flexibili- daca o metoda nu a mers de prima oara, sa mai incerce
o data;
Sa fie sinceri si sa investeasca cu incredere in elevii lor;
Sa analizeze dialogul pe care-l au cu
elevii lor si sa echilibreze limbajul directiv cu cel nondirectiv,
pentru a se asigura ca promoveaza o comunicare eficienta;
14. Ce ar trebui sa stie profesorii:
Oferiti un feed back pozitiv si asigurati-va ca ati fost corect inteles
de elev;
Practicati ascultarea activa;
Puneti in practica principiile participarii active a elevilor, al lucrului
in echipa, al interactivitatii, atractivitatii informatiei, creativitatii;
Modul in care adresam si raspundem la intrebari in clasa poate
sa fie motivator sau nu; astfel, nu formulati mai multe intrebari
odata, distribuiti-le in mod echitabil, reformulati-le daca ele au
fost sau nu intelese, gradati-le de la cele de tip factual, empiric
pana la cele de tip evaluativ;
15. Premise teoretice de bază ale
acestui domeniu:
instituirea unui climat în care toţi elevii se simt
în siguranţă, confortabil şi în care pot să-şi
actualizeze şi să-şi dezvolte abilităţile sociale şi
academice;
responsabilizarea elevilor fata de propria
instruirii prin antrenarea activa în construirea
sensurilor, în formarea şi dezvoltarea abilităţilor
cognitive
16. Premise teoretice de bază ale
acestui domeniu
dezvoltarea la elevi a sentimentului
responsabilităţii, autoeficienţei în ceea ce priveşte
propria învăţare;
formarea /dezvoltarea la elevi a unor abilităţi care
vor putea fi transferate în alte contexte de învăţare
(colaborativă sau concurenţială);
o atentă selecţia/reconfigurare a valorilor şi
credinţelor proprii, a abilităţilor profesionale prin
prisma trebuinţelor/nevoilor elevilor.
(V. Jones & L. Jones, 2007, p.29)
18. Aspecte structural funcţionale ale
managementului clasei de elevi
1. Managementul spatiului si timpului educational;
2. Managementul strategiilor si formelor de organizare a
activitatii instructiv- educative;
3. Managementul relatiilor interpersonale in grupurile
scolare;
4. Managementul comunicarii si conflictului in clasa de
elevi;
5. Managementul problemelor de disciplina scolara
21. PROXEMICA
este studiul comunicarii în cadrul spaţiului fizic,
precum şi al influenţei spaţiului asupra modului de
interacţiune dintre oameni;
Propusa de antropologul Edward T. Hall, în 1966;
Distanţele dintre persoane reflectă în mod direct
sau indirect intenţia de comunicare a acestora dar şi
diverse mesaje pe care acestea le transmit direct sau
indirect ;
Are efecte in planul disciplinei scolare prin
controlul proximităţii
22. Distanţa socială - Distanţa fizică
Categorii de spatii interpersonale
Distanţa intimă (40-50 cm)
Distanţa personală (50-75cm)
Distanţa socială (1,2-3 m)
Distanţa publică (3-6m)
23. Controlul vizual în situatii
educaţionale
În manieră directă profesorul se poate
angaja într-un contact vizual nemijlocit,
poate emite şi poate recepta mesaje
vizuale;
În manieră indirectă controlul vizual
presupune „scanarea” rapidă a clasei
sau a spaţiului educaţional astfel încât
să se poată percepe eventuale situaţii
problematice
24. Sectoare perceptuale:
Foarte ingust – 2-3 gr – zona de control
vizual direct;
Extins 30-45 gr.- control vizual rezonabil;
Maxim pana la 170 gr. –control vizual
partial, fragmentar;
25. Exigenţe constructive ale spatiului
şcolar:
Igiena spatiului activităţii (un anumit volum şi
un anumit spaţiu alocat pentru fiecare
persoană);
Ergonomie (dimensiunile sălii de clasă,
dispunerea, raportul între iluminatul natural şi
cel artificial, potenţialii stimuli perturbatori);
Funcţionalitate şi securitate (adecvarea
spaţiului la activitatea de bază, respectarea
normelor PSI, etc.);
Estetică (crearea unui spaţiu plăcut,
stimulant).
26. Aspectul ergonomic
Amenajarea salii de
clasa
Dispunerea
mobilierului din sala
de clasa;
Pozitionarea elevilor
in banci=Vizibilitatea;
27. Amenajarea salii de clasa
Suprafaţa şi volumul unei clase
sunt determinate de numărul
minim şi maxim de elevi dintr-o
clasă în conformitate cu
prevederile legale;
Luminarea claselor ;
Orientarea claselor ;
Accesul si deplasarea in clasa;
Aranjarea mobilierului şcolar ;
Aranjarea şi plasarea catedrei;
Organizarea spaţiilor de
depozitare a materialelor
didactice din clase;
Elementele de expunere vizuală
28. Mobilierul educational din sala de clasa:
Vizeaza-mobilierul destinat elevilor, cel
destinat cadrului didactic, spatiile de
depozitare , tablele si avizierele;
trebuie să corespundă caracteristicilor
psiho-somatice ale elevilor şi să fie
adecvat spaţiului din clasă;
acesta trebuie instalat şi reglat după
obiectivele instructiv-educative ale
activităţii.
29. Exigenţe in aranjarea mobilierul din
sala de clasă;
simplitate,
funcţionalitate,
durabilitate,
instrucţionalitate,
modularitate
(D Ullich, 1995 )
30. Vizibilitatea
= adaptarea spaţiului şcolar al clasei
(si a mobilierului) la necesităţile
somato-fiziologice şi de sănătate ale
elevilor in strânsă dependenţa şi cu
parametrii de tip social şi
instrucţional astfel încât obiectivele
propuse să fie atinse cu toţi copii.
31. Variabila cultural- estetică in
amenajarea clasei
elemente de individualizare (o mascotă,
o insignă, un cantec etc) pentru:
formarea şi dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă la acelaşi grup;
eficientizarea structurii grupale interioare
prin intermediul unui spaţiu amenajat după
legile instructiv- educative, estetice şi
manageriale.
32. Principii generale privind aranjarea
clasei:
Profesorul trebuie să aibă un control
vizual „rezonabil” asupra tuturor elevilor;
Elevii trebuie să aibă o vizibilitate foarte
bună asupra prezentărilor, demonstraţiilor,
tablei,etc.;
Materialele didactice utilizate frecvent
trebuie să fie uşor accesibile;
Zonele de circulaţie şi culoarele trebuie să
faciliteze accesul facil şi rapid în şi din
clasă;
Aranjarea mobilierului clasei trebuie să
faciliteze aranjarea rapidă a elevilor în
perechi, grupuri mici, grupuri mari;
Sălile de clasă trebuie să fie organizate şi
poziţionate astfel încât să evite apariţia
stimulilor senzoriali care pot conduce
către distragerea atenţiei elevilor.
(Marzano, Marzano, Pickering, 2003)
35. Managementul timpului
=“procesul prin care ne intrebam in mod
constant ce este important si prin care
ne stabilim prioritatile care sa reflecte
alegerile facute “ (Menard, 2002)
36. Competenta managementului
timpului
Cunostinte declarative= concepte despre
timp, durata, frecventa, perioada, moment
cronologic, ordine, simultaneitate;
Cunostinte procedurale: stabilirea sarcinilor
de indeplinit, a listei de prioritati, planificarea
activitatilor, monitorizarea activitatilor,
gestionarea intreruperilor;
Cunostinte atitudinale: utilizarea constienta a
timpului, evitarea pierderii timpului
37. Managementul timpului
O problema de alegere, de planificare si
organizare a evenimentelor;
Presupune organizarea activitatilor si a
resurselor disponibile pentru a obtine un
maximum de eficienta in tot ce
intreprinde o persoana
38. Mituri referitoare la mangementul
timpului
Pierderea de timp este cauzata de altii;
Pauzele lungi si dese..;
Ce nu poti face astazi…;
….
(completati aceasta lista cu alte mituri)
39. Timpul scolar
=Resursa pedagogica de natura
materiala (determinabila si finita),
antrenata la nivelul sistemului de
invatamant prin intermediul unor
variabile complementare: anul scolar,
saptamana scolara, ziua scolara.
40. Timpul educational
trebuie să conducă spre atingerea unei
performanţe cât de mici şi către obţinerea unui
succes educaţional;
trebuie să fie folosit pentru activităţi utile,
folositoare pentru elev, care să-i permită
creşterea şi dezvoltarea personală;
Sunt mai importante tipul si eficienta sarcinii
derulate intr-un interval de timp decat
cantitatea de timp petrecuta in sarcina
41. Tipologia timpului in spatiul scolar
Macrotimpul= timpul general
alocat:semestru, an, ciclu scolar;
Microtimpul: ore, zile, saptamana
42. Tipologia timpului in spatiul scolar:
Timpul elevului trebuie să fie orientat către
formare de noi deprinderi, achiziţii de priceperi
şi competenţe, cu alte cuvinte este un timp ce
se materializează în propria educaţie.
Timpul profesorului este, dintr-o perspectivă
cotidiană, un timp de lucru, un timp dedicat
activităţii de zi cu zi, dar, în egală măsură, este
un timp ce se materializează în educaţia
altora
43. Timpul in spatiul scolar
Didactic= proiectarea curentă a activităţii
didactice, transmiterea de conţinuturi, pentru
fixare, pentru evaluare (50% din timpul unei
ore);
Nedidactic =cât timp dintr-o oră este alocat
pentru rezolvarea problemelor de disciplină,
pentru oferirea de feed-back, pentru
organizarea clasei, pentru respectarea
normativităţii şi a rutinelor, pentru
administrarea curentă a activităţii clasei.
44. Tipologia timpului in spatiul scolar
timpul general alocat= o perioadă educaţională globală,
prevăzută prin intermediul programei, a curricullum-ului şi prin
documentele referitoare la structura anilor şcolari; acesta
corespunde macrotimpului;
timpul instrucţional = timpul dedicat efectiv instruirii elevilor;
timpii instrucţionali de durată redusă se suprapun microtimpului;
timpul de rezolvare a sarcinilor= timpul alocat de elevi pentru
îndeplinirea sarcinilor educaţionale, fie în şcoală, fie în afara
acesteia, acasă, în timpul pregătirii individuale;
timpul dedicat evaluărilor sumative, finale- perioada în care
elevii demonstrează însuşirea conţinuturilor şi a deprinderilor.
(Wong, Wong 1998)
48. Planificarea timpului:
1. Fixarea obiectivelor − termen lung, mediu, scurt şi, atât la nivel individual cat si de grup
2. Identificarea sarcinilor de îndeplinit
− precizarea tuturor sarcinilor de îndeplinit în timpul zilei, săptămânii, lunii;
− descrierea detaliată a sarcinilor;
− evidenţierea legăturii dintre sarcini şi obiective.
3. Clasificarea si Ierarhizarea sarcinilor :
- identificarea sarcinilor foarte importante şi a celor mai puţin importante;
− identificarea sarcinilor urgente şi a celor mai puţin urgente.
-prioritate A: sarcini urgente, sarcini care decurg din obiective, sarcini importanate;
− prioritate B: sarcini care au doar una din caracteristicile sarcinilor din categoria A;
− prioritate C: sarcini mai puţin importante
5. Estimarea duratei execuţiei − stabilirea unei valori temporale pentru fiecare sarcină; se face
raportarea la experienţele anterioare şi/sau utilizarea unor surse de informaţie foarte
riguroase;
6. Planificarea executarii sarcinilor
(
49. Organizarea activitatilor
Reguli generale :
Stabilirea unui program zilnic;
Fixarea de termene;
Stabilirea unor obiective clare, masurabile, realiste;
Evitarea planificarii unor activitati in timp f scurt;
Rezolvarea problemelor mai dificile;
Alternarea activitatilor placute/relaxante cu cele
dificile;
Identificarea momentelor zilei in care lucram mai
bine;
50. Modalităţi concrete de organizare a
timpului profesorului:
Ţineţi o agendă zilnică, organizată, clară în care să înregistraţi toate
întâlnirile, evenimentele, termenele, întâlnirile, etc.
Stabiliţi rutine clare pentru toate activităţile zilnice; treptat, acestea pot
deveni obişnuinte care vor economisi atât timpul profesorului cât şi al
elevilor;
Pregătiţi întotdeauna activităţi scurte sau aplicaţii practice, relaxante
pentru a umple eventuali „timpi morţi” sau pentru a capta atenţia copiilor;
Asiguraţi-vă întotdeauna că rutinele şi elementele normativităţii clasei
şi şcolii sunt succinte şi bine înţelese;
Încercaţi să ajungeţi la şcoală cu suficient timp înainte de a începe
lecţiile; astfel veţi avea timp să vă pregătiţi pentru activităţile din ziua
curentă;
Încercaţi să vă prioritizaţi activităţile în funcţie de importanţă şi de
termenul final;
Organizaţi-vă timpul de lucru pentru sarcinile educaţionale (pregătirea
lecţiilor pentru ziua următoare, corectarea lucrărilor, documentare) şi
respectaţi această organizare.
51. Reguli generale pentru organizarea
timpului
Sa afisam un program si sa urmarim
respectarea lui;
Sa analizam cauzele intreruperilor;
…
…
Atentie- completati lista cu alte reguli!