1.
Prof. d r. d o c . N . N . G H E O R G H IU
d r. C r . D R A G O M IR E S C U
d r. C . R Ă U Ţ
d r. C . IO N E S C U - T ÎR G O V IŞ T E
d r. S T E F A N IA C IU C A
MANUAL
DE
ACUPUNCTURA
EÎM
ED ITURA M E D IC A LĂ - BUCUREŞTI, 1974

2.
Coperta de: VIOLETA COMŞA
PREFAŢĂ
Străvechea metodă extrem-orientală „acupunctura" a fost multă
vreme practicată în mod cvasiempiric, o serie de principii aie ex-
trem-orientalilor fiind traduse în practică numai pe baza tradiţiei
şi fără discernămîntul ştiinţific necesar.
Dacă pe lîngă acestea luăm în considerare faptul că o serie de
medici, dintre care unii fără o calificare deosebită, au aplicat acu­
punctura, aceasta fiind economicoasă şi uşor de aplicat, găsim ex­
plicaţia de ce acupunctura n-a fost apreciată la justa valoare sau
a fosj: chiar desconsiderată. Unii „ acupunctori" aplicau metoda în
boli incurabile, cu leziuni organice definitive (cancer, hemiplegie
etc.)f astăzi ştiindu-se că metoda este eficientă numai în afecţiuni
cu predominanţia unor semne funcţionale sau generale, în care du­
rerea este preponderentă.
Lucrări destul de recente aie unor autori anglo-saxoni, francezi,
sovietici, japonezi, chinezi, coreeni şi chiar români, dintre care
nu omitem pe autorii acestui manual, au căutat să stabilească ba­
zele ştiinţifice aie metodei, reuşind dacă nu în totalitate, cel puţin
să restrîngă cadrul ipotezelor.
Avînd în vedere că în ultimii ani, şi mai ales după înfiinţarea
Cercului de acupunctură din cadrul U.S.S.M., o serie de medici din
Bucureşti şi din ţară practică cu destul succes această metodă şi
avînd în vedere că cei care practică acupunctura sînt din ce în ce
mai solicitaţi de bolnavi, am socotit necesar elaborarea acestui ma­
nual, primul în limba română, prin care să difuzăm o serie de date
clinice şi experimentale, date privind tehnica metodei, pentru a
pune la îndemîna medicilor valoarea metodei bazată pe datele tra­
diţionale şi pe cele ale cunoştinţelor ştiinţifice moderne, trecute
prin filtrul experienţei noastre.
Dorinţa noastră a fost ca în acest prim manual să dăm date
esenţiale, eliminînd discuţiile ancestrale cu conţinut metafizic.
3

3.
Prin „formularul terapeutic“ şi materialul iconografic, dorim să
venim în ajutorul celor care vor să cunoască şi eventual să prac­
tice „acupunctura1. 1
Am optat pentru termenii clasici, evitînd denumirile multiple
pentru acelaşi punct sau meridian, care riscă să creeze unele con­
fuzii.
Ne-am propus ca această primă ediţie din ţara noastră să fie
urmată de o ediţie mai completă, bazată pe eventualul succes, dar CUPRINS
mai ales pe necesitatea aprofundării metodei de către cititorii care
în spirit critic vor putea deveni adepţi la nivelul ştiinţific actual al
străvechii terapii orientale.
Trebuie să mulţumim conducerii Editurii Medicale şi organelor
tehnice ale acesteia care, învingînd unele prejudecăţi ale corpului Pag.
P re fa ţa .................................................................................................................................................................. 3
medical, ne-au acordat încrederea necesară şi au asigurat prezen­ Date i s t o r i c e ............................ . . 7
tarea spre difuzare a acestui material. 1. MORFOFIZIOLOGIA TEGUMENTULUI . . . . . . 10
1 .1 . Structura pielii ......................................... . . . . . . ! 10
1.2. Funcţiile pielii ............................................................................. 13
1.3. Proprietăţile p i e l i i ................ ................................................ .... 13
N. N. G h e o r g h i u 1.3.1. Proprietăţile e n z im a t ic e ................ ........................ 13
1 iu lie 1973 1.3.2. Proprietăţile electrice c u t a n a t e ................................ . 14
1.3.3. Proprietăţile de a reflecta modificările patologice în func­
ţiile organelor i n t e r n e ............................ .... 15
1 .0.4. Proprietatea de a influenţa activitatea organelor interne ! 16
g 1.3.5. Proprietăţile zonelor cutanate utilizate în acupunctura 17
1.3.5.1. Caracteristici a n a t o m ic e ........................................ 17
1 .3.5.2. Caracteristici funcţionale . . . 18
2. ACUPUNCTURA EXPERIM ENTALĂ ........................ 20
2.1. Acţiunea acupuncturii asupra s în g e lu i.........................................21
2.2. Acţiunea acupuncturii asupra glandelor e n d o c r in e ................ 22
2.3. Acţiunea acupuncturii asupra aparatului circulator . . . . 1 25
2.4. Acţiunea acupuncturii asupra tubului d i g e s t i v ........................ 32
2.5. Acţiunea acupuncturii asupra dinamicii uterine . . . . . . . 33
2.5.1. în travaliu n o r m a l ............................................................. 33
2.5.2. în adinamie u t e r in ă ............................................................. £'4
2.5.3. în hipotonie şi hipokinezie u t e r i n ă ............................... 34
2.5.4. în diskinezie uterină şi cu instabilitate de tonus . . . . 34
3. MECANISMUL DE ACŢIUNE A ACUPUNCTURII . ..................... 36
4. BAZELE TRAD IŢIO NALISTE ALE MEDICINEI EXTREM-ORIEN-
TALE ................................................................................................. 44
5. MERIDIANELE ŞI P U N C T E L E ................ ........................................55
5.1. Meridiane p r in c ip a le .................... ... . ................................ 56
5.1.1. Meridianul principal al p lă m în ilo r .................................... 58
5.1.2. Meridianul principal al intestinului gros . ................ .... 60
5.1.3. Meridianul principal al s to m a c u lu i................................... 61
5.1.4. Meridianul principal al splinei-pancreasului . . . . . . 64
5.1.5. Meridianul principal al i n i m i i ............................................ 67
5.1.6. Meridianul principal al intestinului s u b ţ i r e .................... 68
5.1.7. Meridianul principal al vezicii u r i n a r e ............................ 70
5.1.8. Meridianul principal al rinichilor ..................................... 74
5

4.
5.1.9. M e rid ia n u l p rin c ip a l va se-s ex ............................................... .......76
5.1.10. M e rid ia n u l p rin c ip a l tre i (trip lu ) fo c a re ....................................77
5.1.11. M e rid ia n u l p rin c ip a l a l v e z ic u le i b i l i a r e .................... . 78
5.1.12. M erid ia n u l p rin cip a l al f i c a t u l u i ............................ .... ................ 80
5.2. M e rid ia n e le cu rioase . . . . . ................... .....................................82
5.2.1. T o u -M o (va su l g u v e rn o r) ............................................................. 83
5.2.2. Jen n-M o (va su l de concepţie sau d i r e c t o r ) ....................... 86
5.2.3. T c h o n g -M o (va su l stra tegic) . . . . .............................. . 89
5.2.4. T a e -M o (va su l cen tu ră) ........................................... .... .................. 90
5.2.5. In n -K e o (va su l fo r ţe i şi m işcă rii — va su l C ă lcîiu lu i) . . 90
5.2.6. Y a n g - K e o (va su l Y a n g a l m işcă rii şi fo r ţ e i) . . . . . . 91
5.2.7. In n -O e (vasu l In n de l e g ă t u r ă ) ...............................................91
5.2.8. Y a n g -O e (va su l Y a n g de l e g ă t u r ă ) ............................ .... . 92
6. D IA G N O S T IC U L D IN P U N C T U L DE V E D E R E A L A C U P U N C T U R II 93
DATE ISTORICE
6.1. E xa m en u l b o l n a v u l u i ...........................................................................93
6.2. P u lsu rile c h i n e z e ........................................................ .... ...........................95
7. I N D I C A Ţ I I L E Ş I L IM IT E L E A C U P U N C T U R II . . . . . . . . 102 Medicina orientală, în cadrul căreia acupunctura constituie nu­
7.1. C on train dicaţii, erori, i n c i d e n t e ............................ .... ................................104 mai una din metodele terapeutice, a început să fie practicată or­
8. T E H N IC A T R A T A M E N T U L U I P R I N A C U P U N C T U R A . . . . . 107 ganizat încă înaintea mileniului III î.e.n. în China, India, Japonia,
8.1. A c e le de acupunctură ........................................................................... 107
8.2. L o c a liza re a p u n ctelor . . . . ........................ .... . . 108
Coreea.
8.3. în ţe p a rea p u n c t e l o r ............................................... .... ....................... .... ... 109 Datorită multitudinii de cunoştinţe, în timpul dinastiei Han
8.4. T eh n ica de to n ifie r e şi de dispersie ............................................... .... ... 109 (sec. III î.e.n.), împăratul Roang-Ti a ordonat sistematizarea şi în­
8.5. N u m ăru l p u n ctelor u t i l i z a t e ............................ .....................................112 registrarea lor, creînd astfel premisele redactării celui mai vechi
8.6. N u m ăru l şed in ţelo r . . . . . . ........................ ........................... 112
8.7. A le g e r e a p u n ctelor ................................................................................ 113
tratat, „N e i King", canonul medicinei interne, completat la scurt
9. F O R M U L A R T E R A P E U T I C ................... .... ...........................................114 timp tle comentarii, cuprinse în volumul lui So-Ouenn.
9.1. Pu n cte cu acţiu ne g e n e r a l ă .......................................... .......................... 114 în anul 984 e.n. medicul japonez Yasuyovi Tamba a redactat, pe
9.2. P u n cte cu acţiune lim ita tă .................................................................. 114 baza experienţei şcolilor chineze şi japoneze, primul tratat de acu­
9.3. Pu n cte s i m p t o m a t i c e ............................ .... .......................................... 114
9.4. Pu n cte o r g a n o t r o p e ................... .... ........................................................115
punctură în această ţară, intitulat ,,Ishiu Po iar în 1068 a fost în­
9.5. Pu n cte s e g m e n t a r e .......................................... .... ................................ 115 fiinţată în China prima şcoală superioară imperială pentru studie­
9.6. A s o c ie ri de puncte .................................................... ............................116 rea acupuncturii.
9.7. P u n cte cu acţiu ne sp ecifică . . . . . . . . . . . . . . . 117 începînd din anul 1207 e.n., în China există statui de bronz cu
9.8. A fe c ţiu n i c ircu la to rii .................................................... .............................. 117
9.9. T u lb u ră ri card iace . #. . . . . . . . . . . . . v • . • 118 destinaţie didactică, pe care punctele de acupunctură sînt marcate
9.10. T u lb u ră ri a le circu la ţiei a rte ria le ........................ .... . . . . . 118 cu o precizie excepţională, în dreptul fiecăruia fiind notată pro­
9.11. T u lb u ră ri ale c ircu la ţiei ven oase . . . . . .............................118 funzimea pînă la care trebuie introdus acul, exprimată în diviziuni
9.12. A n e m i i ....................... ................................................................. . . . 119
9.13. A fe c ţiu n i re sp ira to rii ........................................... .... .............................. 119 ale distanţei dintre pliurile interfalangiene ale mediusului indivi­
9.14. A fe c ţiu n i d ig e s tiv e . . . . . . . . . . . . . . . . . . H9 dului, pe faţa radială.
9.15. A fe c ţiu n i u r i n a r e .......................................... . . . ........................ 120
9.16. A fe c ţiu n i gin eco lo gice-o b stetrica le . . ...........................................121
în secolul IV î.e.n. un acupunctor rămas celebru, Pienn-Tsio, a
9.17. A fe c ţiu n i ale o rga n elo r de sim ţ .................................................... 121 publicat lucrarea în 4 volume intitulată ,,Nann King" (Tratat des­
9.18. A fe c ţiu n i d erm a tolo gice . . . . . . . . . . . . . V . . 122 pre probleme dificile), iar sub egida lui Hoang-Fu-Mi s-a redactat
9.19. A fe c ţiu n i e n d o c r i n e ............................ . . . . . . . . . . . 122 între 215— 282 e.n. cartea ,,Tsia Y King" (Principiile unu şi cinci),
9.20. A fe c ţiu n i a le sistem u lui n ervo s . . ................................. . . . 123
9.20.1. P a ra liz ii, p a re ze . . . . . . ................................. . . . 124 în anul 1258 e.n. a fost redactat tratatul ,,Chi See King Fa Houei"
9.21. A fe c ţiu n i reu m a tice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 (Circulaţia celor 14 meridiane) de către Hoa Pa Jenn, iar în anul
10. A N E S T E Z IA P R I N A C U P U N C T U R Ă . . . . . . . . . . . . . 126 1576 ,,Tchi King Fa M o Krao" (Contribuţii la studiul celor 9 me­
11. A T L A S .............................................................................................. ................ 131
12. B I B L IO G R A F IE ..................................................................................... ........... 166 ridiane) de către Li Che Tchenn.
7
i

5.
în anul 1571, Harvieu publică pentru prima oară în Europa o lu­ „American Journal of Chinese M edicine" şi „American Journal of
crare despre acupunctură, lucrare care a creat premisele practicării Acupuncture".
ei rudimentare de către o serie de personalităţi medicale celebre: în momentul de faţă, Societatea internaţională de acupunctură
Recamier, Laennec, Trousseau, Cloquet, Berlioz, Sarlandiere etc.; cu sediul la Paris, care editează ,,Nouvelle revue internaţional
în secolul următor misionarul P. Amiens publică în limba latină d'Acupuncture", însumează eforturile a numeroase societăţi naţio­
un compendiu de acupunctură. nale, promovează cercetarea ştiinţifică în acest domeniu şi apără
Introducerea acupuncturii în medicina occidentală este legată prestigiul metodei şi al celor ce o practică împotriva tuturor criti­
însă de numele diplomatului şi scriitorului francez Georges Soulie cilor incompetente ori lipsite de probitate.
de Morant. Educaţia pe care a primit-o i-a dat posibilitatea ca la Anual sînt organizate congrese de către societăţile naţionale de
vîrsta de 18 ani, cînd a intrat în serviciul diplomatic, să vorbească acupunctură din Franţa, R. F. Germania, Austria, Japonia, Hong-
perfect dialectul mandarin, în care s-a exprimat multe secole elita Kong, Argentina. în Marea Britanie a fost organizat un ,,British
culturii chineze. în anul 1929, fiind consul francez la Iunan, a con­ College of Acupuncture", iar un institut mixt, cu secţii în S.U.A. şi
statat cu surprindere, în cursul unei epidemii de holeră, că bolnavii Japonia a fost intitulat „K yoto Pain Control Institute", acesta edi-
cei mai gravi, trataţi prin metodele medicinei tradiţionale orien­ tînd un buletin periodic care are în colegiul de redacţie şi medici
tale, erau salvaţi în majoritate, în timp ce pacienţii trataţi după români. La fiecare patru ani se organizează cîte un congres mon­
concepţiile europene mureau în proporţie de peste 50o/0 Acest lu­
. dial de acupunctură, ultimele avînd loc în R. F. Germania, Franţa
cru l-a incitat pe Soulie de Morant să studieze bazele medicinei şi Japonia.
orientale, reuşind să realizeze acest deziderat în cîţiva ani, dato­ Membrii cercului român de acupunctură din cadrul U.S.S.M.,
rită cunoştinţelor sale superioare în domeniul culturii şi etichetei Filiala Bucureşti, au prezentat lucrări, apreciate favorabil la di­
extrem-orientale care-i deschideau accesul în orice sferă. verse manifestări internaţionale, iar în introducerea anesteziei prin
Imediat înaintea celui de-al doilea război mondial, cînd se în­ acupunctură, prof. N. N. Gheorghiu şi dr. Cr. Dragomirescu au prio­
toarce în Europa, publică „Precis de Vraie Acupuncture Chinoise", ritate în Europa.
iar în anul 1960, lucrarea în 5 volume „L'Acupuncture Chinoise", Cei mai competenţi cercetători în acest domeniu subliniază că
fondînd şi una din societăţile franceze de acupunctură. trebuie criticată şi respinsă ,,reflex oter apia ă la chinoise/1 care nu
în aceeaşi perioadă au editat căr}i de valoare Champfrault este decît o caricatură (Nguyen Van Nghi) a adevăratei medicine
(„Trăite de medecine chinoise" în 6 volume), Ferreyrolles, Voisin, chineze, căreia îi dăunează considerabil.
Goux, de la Fuye (care a fondat Societatea internaţională de acu­
punctură), Gerhard Bachman (care a editat tratatul în 2 volume
„Lehrbuch der Akupunktur"), E. Stiefvater, Felix Mann. în anul 1958
a luat fiinţă, în cadrul Policlinicii Colţea, primul serviciu de acu­
punctură, condus de către prof. N. N. Gheorghiu şi dr. Cr. Dragomi-
rescu, care au organizat începînd din acel an şi cercul de acupunc­
tură din cadrul U.S.S.M. în ultimii ani au contribuit la dezvoltarea
acupuncturii în ţara noastră dr. T. Crăciun, dr. C. lonescu-Tîrgo-
vişte, dr. C. Răuţ, dr. I. F. Dumitrescu şi alţii. Contribuţii remarca­
bile au fost aduse de asemenea de către dr. I. Bratu, C. Stoicescu,
V. Pr ode seu etc.
Literatura medicală anglo-saxonă, care ignora medicina orien­
tală pînă relativ recent, acordă din ce în ce mai mare atenţie acestei
probleme. Rapoartele ştiinţifice ale personalităţilor medicale care
s-au documentat în R. P. Chineză asupra rezultatelor metodei, sînt
publicate şi comentate in extenso, cu atenţie, interesul practicieni­
lor începînd să crească vizibil. în prezent sînt editate în S.U.A.
8

6.
Cele patru straturi succesive sînt: stratul bazai — germinativ,
stratul mucos al lui Malpighi, stratul granulos şi stratul cornos.
Epidermul are aceeaşi origine embriologică cu sistemul nervos
şi anume, origine ectodermică.
Dermul provine din mezoderm, avînd origine embriologică co­
mună cu vasele de sînge, glanda corticosuprarenală, muşchi etc.;
avînd o grosime de 0,3— 3 mm, dermul este alcătuit din stratul
papilar (ce apare ca o linie sinuoasă ce delimitează dermul de epi-
derm) şi corionul (o structură polimorfă alcătuită dintr-un schelet
1 M0RF0FIZI0L0G1A
. conjunctiv, în care sînt diseminate glande sudoripare, glande se­
bacee, vase de sînge, fibre musculare netede şi terminaţiuni ner­
voase).
TEGUMENTULUI Sistemul vascular sanguin este extrem de bine reprezentat, rea-
lizînd două plexuri paralele care tapisează pielea pe toată întin­
derea ei şi anume: plexul subdermic (situat mai profund) şi plexul
Pielea este unui din cele mai mari organe ale corpului omenesc, subpapilar (situat superficial).
cîntărind pentru un individ de 70 kg, aproximativ 4,5 kg. Particu­ Din plexul subpapilar pornesc ramificaţii ascendente care for­
laritatea sa anatomică din care decurg două proprietăţi fundamen­
mează un buchet de anse papilare care irigă un teritoriu cutanat
tale şi anume, aceea de a reflecta suferinţele organelor interne şi
bine delimitat, numit „conul vascular de irigaţie". între aceste zone
aceea de a influenţa activitatea organelor interne, este in raport
cu structura sa şi anume: se întinde pe o suprafaţă de 1 500 cm2, rotunde se găsesc teritorii cu o circulaţie mai redusă.
avînd raporturi spaţiale particulare, pe de o parte cu organele in­ Pe lîngă rolul lor nutritiv, vasele pielii au şi un rol funcţional
terne, iar pe de alta cu sistemul nervos, în raport cu funcţia sa receptoare, rol care nu poate fi conceput
în concepţia noastră, pielea reprezintă un ecran biologic dublu: fără o bogată inervaţie vegetativă atît aferentă (receptoare) cît şi
prin faţa sa externă (epidermul), ea vine în contact cu lumea exte­ eferentă (efectoare). Este posibil ca stimularea acestor receptori (a
rioară pe care o recepţionează şi o proiectează conştient la nivelul baroreceptorilor îndeosebi) să participe în recepţia stimulilor rea­
scoarţei cerebrale, iar prin faţa sa internă (dermul) vine în con­ lizaţi cu ajutorul înţepăturilor în tratamentul prin acupunctură.
tact cu mediul interior, recepţionînd conştient, pe calea sistemu­ Terminaţiile nervoase ale pielii, care sînt extrem de numeroase,
lui nervos vegetativ, suferinţele organelor interne. sînt specializate în vederea recepţiei stimulilor dureroşi, termici
(cald şi rece), de tact şi de presiune.
1.1. STRUCTURA PIELII — Terminaţiile libere răspîndite în epiderm explică recepţia
durerii superficiale, durerea profundă fiind recepţionată de termi­
Histologic, pielea este alcătuită din trei straturi: epidermul, naţii nervoase situate la nivelul muşchilor şi articulaţiilor.
dermul şi hipodermul. — Meniscurile terminale (Meissner-Merkel) sînt formaţii dise­
Epidermul reprezintă faţa externă, avînd o grosime mai mică minate în epiderm şi sînt specializate pentru recepţia tactilă.
de un milimetru; este alcătuit dintr-un epiteliu pavimentos, strati­ — Corpusculii Ruffini (recepţia căldurii) şi Krause (recepţia sen­
ficat, formînd patru straturi de celule cu o morfologie diferită, ce zaţiei de rece), sînt situaţi în derm.
reprezintă formele pe care le parcurge o celulă care naşte în pro­
funzime (zona germinativă) şi evoluează către celule exfoliatrice — Corpusculii Vater-Paccinni, specializaţi pentru recepţia sen­
superficiale, ce sînt eliminate la suprafaţa pielii, sub forma unor zaţiei de presiune, sînt interoceptori situaţi în profunzimea der-
descuamări fiziologice. mului.
10 11

7.
1.2 . FUNCJIILE PIELII
B stium fo lic u ls r Pielea joacă multiple roluri cu semnificaţii diferite:
EFiDERM — Rol de protecţie mecanică, fizică şi microbiană.
Anse capilare — Rol de „organ intern" prin numeroase organite cuprinse în
C orpusculu!Mefssne> derm (glande sudorale, sebacee, vase de sînge, fibre musculare
P or su d o r/p a r netede etc.) (fig. 1 ).
Acest organ intern intervine în numeroase procese, ca termo-
F iru l de p ir
M uşchiul e re cio r reglare, metabolism hidroelectrolitic, eliminarea unor substanţe etc.
3! p â ru lu i '-D E RM — Funcţie receptoare, asigurată pe de o parte de inervaţia so­
Glande sebacee matică, prin intermediul receptorilor menţionaţi mai sus, şi pe de
altă parte de inervaţia vegetativă.
Cana! excreton
su d o rip dr
B u lb u lp ă ru /u i
1.3. PROPRIETĂŢILE PIELI!
Corpusc u k l R uFfini lu m e ru lu l
s u d u rip a r
în afara proprietăţilor mecanice (de rezistenţă) şi fizice (de
H tP O D E R M permeabilitate), o deosebită importanţă prezintă următoarele pro­
prietăţi:
Vase hipoderm ice
1.3.1. PROPRIETĂŢILE E N Z IM A T IC E
Proprietăţile enzimatice multiple au făcut pe numeroşi cercetă­
tori să considere pielea o importantă glandă cu secreţie enzimatică.
F i g . 1. — Structura pielii (secţiune, după Conu, 1970). Aceste proprietăţi sînt în raport cu posibilitatea activării unor sis­
teme enzimatice care dau naştere unor substanţe vasoactive de tip:
histamină, serotonină şi braidikinină.
P ro te c t/J cutd/iâkă Histamina a fost considerată capabilă de a explica unele din
a conu fu i i/â s c t/k r
efectele acupuncturii (Pinet, 1968; Lanza, 1968? Popkin, 1972). Cu
E p /d e rm siguranţă, histamina este răspunzătoare de reacţia hiperemică care
apare în jurul acelor după 5— 20 de secunde de la aplicarea lor. La
distanţă, prin trecerea sa în circulaţie, histamina poate acţiona
asupra glandelor endocrine, mai ales asupra medulosuprarenalei şi
asupra vaselor de sînge, producînd hipotensiune. Eliberarea sa în
circulaţie în cantitate mică şi în mod repetat, prin intermediul în­
ţepăturii produsă în scop terapeutic de către acupunctor, are efect
desensibilizator, cel puţin în afecţiunile în care histamina pare a
juca un rol important şi anume: astmul bronşic alergic, coriză, ede­
mul Quincke, conjunctivită, migrenă, eczemă, prurit etc. După
Pinet (1968) punctele histaminolitice cele mai importante sînt
I*G.4 n; V.U.J3 şi 54.
,
Bradikinina poate fi formată prin activarea sistemelor chinino-
formatoare, ca urmare a unor leziuni cutanate. Ea poate contribui
Fig. 2. — Proiecţia cutanată a conului vascular de irigaţie. la hiperemia locală ca şi histamina.
13

8.
Serotonina prezintă o concentraţie în piele de 0,7 micrograme — Potenţialul electric cutanat, care poate fi înregistrat cu aju­
pc gram de ţesut. Eliberarea sa în circulaţie poate avea loc în urma torul diferenţelor de potenţial apărute, este expresia activităţii de
stimulilor cutanaţi realizaţi prin intermediul acelor de acupunctură. membrană în diferitele părţi ale pielii (Lang, 1967), fără ca meca­
nismul de producere să fie pe deplin cunoscut. Variaţiile valorilor
potenţialului electric cutanat se împart în două categorii: variaţii
1.3.2. PROPRIETĂŢILE ELECTRICE CUTANATE lente ale aşa-zisului potenţial electric cutanat „bazai" şi variaţiile
rapide care apar sub influenţa sistemului nervos simpatic (răspun­
Comportamentul electric al pielii este reprezentat de un grup sul galvanic de potenţial al pielii).
complex de fenomene desfăşurate sinniltan şi sincron, împărţite în Acesta din urmă este în mare parte în legătură cu activitatea
două subgrupe: glandelor sudoripare, fapt demonstrat de Shaver (1962) cu ajutorul
— Proprietăţi pasive (rezistenţă cutanată la trecerea unui curent unor microelectrozi de sticlă introduşi în canalele sudorale. întru-
exosomatic) şi proprietăţi active (potenţial cutanat, expresie a pro­ cîtr însă, potenţialele electrice cutanate pot fi evidenţiate şi pe pa­
ceselor biologice active). tul unghial, lipsit de glande sudoripare şi pe zone epidermice izo­
Aceste fenomene au fost încadrate de Bloch (1965) în termenul late microchirurgical de glandele sudoripare, Edelberg (1964— 1965)
de „activitate electrodermală", ele nefiind reprezentate prin valori consideră că ele sînt în legătură şi cu stratul celular epidermic.
fixe. A tît potenţialul cît şi rezistenţa unei zone cutanate pot su­ Din punct de vedere teoretic este important de subliniat faptul
porta în timp modificări care înscrise grafic, după principiul înre­ că activitatea electrodermală (modificarea de rezistenţă şi poten­
gistrărilor curenţilor biologici, îmbracă aspectul unei curbe numită ţial apărută sub influenţa diferiţilor stimuli) este expresia unor
electrodermogramă. reflexe vegetative în care sînt implicate numeroase segmente ner­
în aprecierea valorilor obţinute prin cercetarea proprietăţilor voase centrale, căi aferente şi eferente simpatice şi poate şi para-
electrice cutanate trebuie să ţinem seama de dificultăţile survenite simpatice.
în astfel de înregistrări (N. N. Gheorghiu şi colab., 1967). în adevăr,
valoarea unor parametri electrici, ca de exemplu rezistenţa elec­
trică cutanată, depinde de numeroşi factori (curent de exploraţie, 1.3.3. PROPRIETATEA D E A REFLECTA M O D IF IC Ă R IL E P A T O L O G IC E
tensiune, frecvenţă şi intensitate, suprafaţa electrodului, regiunea ÎN F U N C Ţ IIL E O R C A N E L O R IN T E R N E
explorată, existenţa unor factori patologici locali, a unor factori
emoţionali etc.). Suferinţa viscerală se manifestă printr-un grup de simptome din­
Rezistenţa electrică cutanată poate fi determinată cu o serie de tre care de multe ori durerea este cea mai importantă. Ea poate fi
aparate bazate pe acelaşi principiu: studiul variaţiilor de intensi­ simţită ca o durere viscerală propriu-zisă, sau ca o durere viscerală
tate ale unui curent continuu sau alternativ care traversează cor­ referită, adică o durere resimţită de bolnav într-o regiune depărtată
pul uman între doi electrozi, dintre care unul numit electrod de a organului interesat. Referinţa se realizează pe aşa-zisele „zone
masă, este ţinut în mînă, iar altul, electrodul de cercetat, explo­ Head", adică pe dermatomul inervat de rădăcina posterioară prin
rează suprafaţa cutană (Bratu, 1959; Grall, 1962; Ionescu-Tîrgo- care impulsurile aferente viscerale ajung la măduva spinării, în aşa
vişte, 1965). fel îneît durerea pare a veni de la suprafaţa corpului.
în acest mod putem măsura rezistenţa pe care o opun ţesuturile Aşa se explică, de exemplu, durerile iradiate din angina pecto­
la trecerea curentului electric, rezistenţă care este variabilă de la rală, colica nefretlcă sau colica veziculară. Pentru a explica refe­
o regiune a corpului la alta, ca expresie a neomogenităţii de struc­ rinţa durerii viscerale pe zonele Head, Mackenzie a sugerat că
tură a pielii. Rezistenţa cea mai mare la trecerea curentului este impulsurile senzitive, pornind de la viscere, sînt incapabile să
dată de stratul cornos al epidermului, îndepărtarea acestuia avînd ajungă direct la creier, întrucît ele nu au nici o conexiune cu calea
ca rezultat scăderea rezistenţei la valori foarte mici. spinotalamică. Totuşi ele vor facilita impulsurile durerii somatice
în legătură cu studiul variaţiilor de rezistenţă electrică cutanată care vin de regulă de la piele, în cantitate insuficientă pentru a
sub influenţa factorilor emoţionali a fost mult utilizat termenul de excita fibrele căii spinotalamice. Acest lucru este posibil datorită
„reflex psihogalvanic", ca test de activitate vegetativă (Bloch, 1965). fenomenelor de convergenţă şi sumaţie. Convergenţa este modali­
14 15

9.
tatea prin care un mare număr de fibre existente în rădăcinile pos­ lenţi). Rezultatele obţinute sînt uneori rapide, eficiente, dar de
terioare ale măduvei se concentrează pe un număr mai mic de neu­ scurtă durată.
roni ai fasciculului spinotalamic. In acest fel mai multe fibre ale Spre deosebire de aceste metode reflexoterapice nespecifice,
protoneuronilor converg către acelaşi deutoneuron, care în acelaşi acupunctura reprezintă o metodă reflexoterapică specifică care are
timp poate fi conexat atît neuronilor viscerali cît şi celor cutanaţi, la bază existenţa unor relaţii precise între anumite zone puncti­
în această situaţie, influxul visceral şi cel cutanat (luate separat) forme situate pe tegument şi organele interne. Aceste zone puncti­
sînt insuficiente pentru a produce o durere viscerală. Prin sumarea forme în număr de aproximativ 700 prezintă o serie de particulari­
lor, aceste influxuri pot atinge pragul de descărcare neuronică spi- tăţi anatomice şi funcţionale, a căror cunoaştere este indispensabilă
notalamică, determinînd apariţia senzaţiei dureroase. înţelegerii bazelor teoretice şi practice ale aplicării acupuncturii.
1.3.4. PROPRIETATEA D E A IN F L U E N T A AC TIVITA TEA 1.3.5. PROPRIETĂŢILE Z O N E L O R C U T A N A T E U TILIZA TE ÎN
O R G A N E L O R IN T E R N E ACUPUNCTURĂ
In raport cu constatarea făcută, Head descoperă şi principiul Datele din literatură privind particularităţile structurale şi func­
terapeutic după care stimularea uneia din zonele de hiperestezie ţionale ale meridianelor şi punctelor de acupunctură au dus la des­
cutanată, apărută ca o proiecţie cutanată a unei suferinţe viscerale, prinderea unor caracteristici importante.
are adesea un efect surprinzător de vindecare a tulburărilor orga­
nelor respective. Pe acest principiu se bazează metodele preconi­ 1.3.5.1. CARACTERISTICI ANATOMICE:
zate de Cornelius, Danielopolu, Lemaire în tratamentul algiilor vis­
cerale prin introducerea intradermic, loco dolenti, a unor soluţii
anestezice. — Punctele de acupunctură se află pe o arie de cîţiva mm2 .
Se găsesc situate în mici depresiuni, de cele mai multe ori
După Lichtwitz, stimulările dermice acţionează, se pare, inhi-
greu de sesizat.
bînd segmentul medular care primeşte incitaţia viscerală, în timp
— Trecerea degetului de-a lungul meridianului dă senzaţia de
ce Hugh arată că, dacă două ţesuturi sînt inervate de acelaşi seg­
lipicios sau fin rugos la nivelul punctelor, de parcă secreţia sudo-
ment şi sînt iritate în acelaşi timp, numai una din cele două iritaţii,
rală ar fi de altă calitate la acest nivel. Bachman descrie punctele
şi anume cea mai puternică, va fi înregistrată sub forma unei sen­
de acupunctură ca locuri unde circulaţia capilară este mai redusă,
zaţii dureroase. Pornind de la aceste date, în categoria metodelor
fapt ce determină o serie de diferenţieri metabolice faţă de restul
„reflexoterapice" au fost incluse o serie de tehnici utilizate în
învelişului cutanat. în 1964 Kim Bong Han descrie la nivelul punc­
practică, tehnici care urmăresc influenţarea unor tulburări surve­
telor de acupunctură o serie de formaţiuni anatomice specifice, cu
nite în activitatea organelor interne, printr-o acţiune fizică, chi­
caracter histologic special, bogate în A R N şi A D N şi legate între
mică sau electrică exercitată asupra pielii. în această categorie
ele printr-o serie de canalicule. Kellner (1967) nu a putut ajunge
sînt incluse: masajul, fizioterapia (ultrascurte, ultraviolete), elec-
la acelaşi rezultat. Singura particularitate a punctelor de acupunc­
troterapia, stimuloterapia endonazală sau auriculară etc. Cele mai tură ar fi după Kellner aceea că, în zonele respective, terminaţiile
multe dintre ele îşi explică acţiunea terapeutică prin declanşarea
senzitive receptoare sînt mai numeroase decît fibrele eferente elec­
unor reflexe de tip normalizator, în care sînt implicaţi receptori şi
toare. La nivelul punctului de acupunctură suprafaţa de piele de­
căi nervoase aferente somatice, aşa cum o sugerează aplicarea servită de un receptor este de 2,8 mm2.
excitantului pe metamerul de care ţine organul ee urmează a fi
— Punctele sînt aproape totdeauna sensibile la presiune, mai
influenţat. Acest gen de reflexoterapie poate fi numită nespecîficâ, sensibile decît zonele din jur, fapt explicat prin diferenţele de iner-
întrucât zonele utilizate pentru excitarea în scop terapeutic sînt re­ vaţie senzitivă descrise mai sus. într-o anumită afecţiune, anumite
prezentate de suprafeţe mari. In această situaţie, important este ca puncte devin mai dureroase la presiune, fapt care are o dublă im­
un excitant de o anumită intensitate să fie aplicat pe metamerul portanţă:
respectiv sau pe zona de hiperestezie cutanată apărută (loco do-
2 — M a n u a l d e a cu pu n ctu ră
17
16

10.
— valoare diagnostică, indicînd afectarea unui organ definit; Ţinînd cont de aceste particularităţi anatomo-funcţionale ale
— valoare terapeutică, înţeparea puctelor dureroase fiind punctelor de acupunctură, explicaţia eficienţei acupuncturii, bazată
urmată aproape totdeauna de un răspuns bun. numai pe reflexele somatice, este limitată din următoarele motive:
a) Traumatismul efectuat cu ajutorul acelor este de obicei mi­
nim, astfel încît nu se poate yorbi de inhibarea unei dureri visce­
1.3.5.2. CARACTERISTICI FUNCŢIONALE rale, prin altă durere, deoarece senzaţia dureroasă realizată cu aju­
torul acelor este mult inferioară durerii pe care dorim să o tratăm,
Meridianele şi punctele de acupunctură prezintă o serie de ca­ fapt ce nu corespunde cu principiul enunţat de Hugh, după care
racteristici electrice diferite faţă de zonele învecinate, ale căror ,,dacă două ţesuturi inervate din acelaşi segment sînt iritate în ace­
proprietăţi electrice au fost descrise în capitolul „M orfofiziologia laşi timp, numai una din cele două iritaţii, şi anume cea mai puter­
tegumentului". nică, se va înregistra în creier sub forma unei senzaţii dureroase".
Numeroase studii efectuate în acest sensr în mai multe ţărir au Pe de altă parte, trebuie precizat că rezultatele acupuncturii nu
dus la acumularea unor date care pot fi rezumate astfel: sînt direct proporţionale cu intensitatea excitaţiei, ci, dimpotrivă,
— Traiectul meridianelor chineze prezintă o rezistenţă electrică se consideră că rezultatul este cu atît mai bun cu cît senzaţia du­
scăzută faţă de zonele din jur, iar pe meridian, rezistenţa este mai reroasă a fost mai mică.
scăzută la nivelul punctelor (după Niboyet, cu minimum 20%, une­ b) în cazul acupuncturii, punctele active asupra unui organ
ori cu 50%, faţă de rezistenţa zonelor învecinate). intern se găsesc de cele mai multe ori la distanţă şi în afara dermato-
— Starea de hidratare â pielii modifică valorile absolute ale mului sau metameruîui de care organul aparţine. Mai mult, con-
rezistenţei la nivelul punctelor, dar nu modifică valorile compara­ firmînd cele scrise în cărţile chinezeşti, practica arată că acupunc­
tive dintre ele. în scop diagnostic privind meridianele afectate, va tura cea mai eficace este aceea care foloseşte în tratarea bolilor
trebui să se ţină seama, deci, numai de valorile comparative şi nu manifestate într-o regiune a corpului puncte situate opus acestei
de cele absolute. regiuni, de exemplu: bolile organelor extremităţii cefalice, se tra­
— Localizarea anatomică a punctului nu este unrfactor determi­ tează prin puncte situate pe membrele inferioare şi invers.
nant în rezistenţa sa electrică, acelaşi punct prezentînd valori di­ Trebuie amintit că există o serie de puncte despre care se poate
ferite, la indivizi diferiţi. vorbi că au o dispoziţie metamerică, permiţînd a gîndi că pot ac­
— înţeparea unui punct poate modifica impedanţa electrică a ţiona asupra organelor situate pe acelaşi metamer. Acestea sînt:
unui alt punct aflat uneori la distanţă considerabilă faţă de primul. — punctele cervico-dorso-lambare, situate pe vasul guvernor;
— Punctele de mai mică rezistenţă sînt simetrice de partea — punctele vasului de concepţie, situate median anterior şi
dreaptă şi stîngă a corpului, făcînd excepţie numai punctele situate care regizează, în porţiunea toracică, funcţiile respiratorii, în por­
pe liniile mediane. ţiunea epigastrică, funcţiile digestive, iar în cea subombilicală,
— înţepăturile făcute în scop terapeutic modifică valoarea re­ funcţiile genitale şi urinare,-
zistenţei electrice cutanate, în sensul creşterii atunci cînd valorile — punctele zise de „asentiment" dispuse pe ramura internă a
sînt scăzute, sau ale scăderii, cînd valorile sînt crescute. în acest porţiunii dorso-lombare a meridianului vezicii, situate paraverte-
fel, în cursul celor 6— 10 şedinţe, cît durează de obicei tratamentul, bral (la circa 4 cm de linia mediană, corespunzînd lanţului simpatic
valoarea maximă şi cea minimă, pot fi în linii mari egalizate, mo­ subiacent).
mentul egalizării coincizînd de obicei cu dispariţia afecţiunii tra­
tate.
— în zonele de hiperestezie cutanată, caracteristicile electrice
ale tegumentului devin asemănătoare cu cele ale punctelor chineze.
— Variaţiile comparative ale impedanţei electrice a punctelor
de acupunctură au fost utilizate în scop diagnostic, în aprecierea
tulburărilor apărute în starea energetică a meridianelor şi deci a
organelor corespunzătoare lor, cu rezultate interesante.
18

11.
a unei migrene, a unei nevroze etc., care îmbracă uneori forma
unui rezultat spectacular, poate să fie imposibil de obiectivat prin
teste de laborator. în sfîrşit, un alt aspect care trebuie să fie discu­
tat este acela că reproducerea efectelor acupuncturii nu este tot­
deauna posibilă datorită unor factori diferiţi:
2. ACUPUNCTURA — Localizarea imprecisă a unui punct studiat nu este însoţită
de răspunsul dorit. Se ştie că suprafaţa cutanată a unui punct de
acupunctură nu depăşeşte cîţiva mm2 Localizarea imprecisă este
.
EXPERIMENTALĂ posibilă, pe de o parte datorită lipsei de experienţă şi a cunoştinţe­
lor insuficiente în ceea ce priveşte proiecţia cutanată a punctelor
active, iar pe de altă parte de existenţa unei variabilităţi de am­
In occidcnt, acupunctura a fost introdusă pe scară largă în plasament, condiţionată de lipsa unei simetrii perfecte a inervaţiei
Franţa după 1930. Multă vreme a existat (^incertitudine justificată vegetative care reprezintă substratul anatomic al acestor puncte.
de existenţa a trei factori: 1 — imposibilitatea de a preciza baza — Caracterul dinamic al punctelor de acupunctură care face ca
materială a existenţei punctelor de acupunctură; 2 — lipsa unor activitatea acestora să fie variabilă. Acelaşi punct de acupunctură
explicaţii ştiinţifice a mecanismului său de acţiune; 3 — îipsa da­ într-o perioadă de activitate intensă (tonus vegetativ mărit) va răs­
telor experimentale care ar putea obiectiva şi măsura, din punct punde intens la stimulare, în timp ce într-o perioadă de inactivitate
de vedere cantitativ, modificările survenite în activitatea organe­ (tonus vegetativ scăzut) va da un răspuns mult mai redus sau chiar
lor interne, după înţeparea diferitelor puncte considerate ca fiind absent.
în legătură cu organele respective. Un lucru care reiese din înde­ în afară de perioadele diferite de activitate ale punctelor de
lungata istorie a acupuncturii şi care este cert este că această me­ acupunctură, trebuie luat în considerare şi faptul că gradul de reac­
todă de tratament a trăit, trăieşte şi se dezvoltă datorită efectelor tivitate la stimularea punctelor este diferit de la individ la individ,
sale terapeutice. Pentru un mare număr de acupunctori, justificarea fiind antrenaţi factori care pînă în prezent nu sînt cunoscuţi. în
experimentală a rezultatelor acestui tratament prezintă o impor­ ciuda acestor dificultăţi de care ar trebui să se ţină cont în inter­
tanţă secundară, acest punct de vedere constituind reacţia faptului pretarea rezultatelor, numeroase date vin să dovedească relaţia
că rezultatele experimentale obţinute prin acupunctură sînt aproape specifică existentă între punctele active cutanate şi funcţia organe­
totdeauna mai slabe decît rezultatele terapeutice. Această situaţie lor interne.
este explicabilă dacă ne gândim că rezultatele tratamentului prin în cele ce urmează vor fi prezentate lucrările cele mai impor­
acupunctură nu sînt apreciate numai după o singură şedinţă, ci tante cu rezultatele obţinute, clasate pe grupe de organe sau de
după o serie de şedinţe. Există numeroase cazuri în care prima sau funcţiuni.
primele şedinţe de acupunctură rămîn fără efect, ameliorarea sur-
2 .1. ACŢIUNEA ACUPUNCTURA ASUPRA SÎNGELUI
venind încetul cu încetul, în şedinţele următoare; în acest sens este
posibil ca primele aplicări ale acelor să aibă mai ales rolul de a
pregăti terenul, efectele evidente apărînd ulterior. In ce priveşte Acupunctura poate să intervină activ în modificarea numărului
metodele experimentale, se ştie că prin ele se studiază de obicei unor elemente sanguine (hematii, leucocite), ca şi în modificarea
răspunsul apărut după stimularea unui singur punct de acupunctură constituenţilor plasmatici (fracţiuni proteice), fapt demonstrat în
primul rînd de autorii japonezi (A o k ir Hara, Nagatuya, Fujii, Te-
şi într-o singură şedinţă, mai rar a unui grup de puncte şi după mai
rada) la începutul secolului. M ai interesante sînt lucrările con­
multe şedinţe.
duse de N. N. Gheorghiu (1961), Bratu (1964), Crăciun şi Bălosu
Trebuie avut în vedere faptul că cele mai numeroase afecţiuni (1968). Bratu şi colab. (1964), care studiază efectul acupuncturii fo ­
tratate prin acupunctură sînt tulburări funcţionale însoţite de obi­ losind punctele V.G .21 (punctul de comandă al hipotalamusului
cei de fenomene algice, a căror apreciere obiectivă este dificil de anterior), V.B .20 (hipotalamus posterior), V .G .14 (punctele de co­
realizat. Dispariţia după acupunctură a unei nevralgii de trigemen, mandă ale măduvei spinării), toate punctele enumerate mai sus,
20 21

12.
cu excepţia lui V.G .14 produc o leucopenie, deci au un efect inhi­ Primele încercări în acest sens au fost comunicate de Bratu şi
bitor. Punctele V .10 şi V.B .20 au un efect leucopeniant pronunţat. colab. (1957). Rezultatele privind posibilitatea stimulării hipofizo-
V.G.U, din contră, provoacă creşterea numărului leucocitelor (în corticosuprarenalei prin înţepătura specifică anumitor puncte de
medie 1 500 elemente/mm3 Fracţia neutrofilelor scade sau creşte
). acupunctură au fost prezentate la Congresul Internaţional de
paralel cu diminuarea sau creşterea neutrofilelor, în medie cu Acupunctură de la Viena. Această problemă a fost reluată de ace­
500 elemente/mm3. laşi colectiv în 1963, studiindu-se 16 puncte unice şi asociaţii de
Asupra numărului limfocitelor care au un rol preponderent în cîte 2 şi 3 puncte.
formarea anticorpilor, V .G .14 are un efect de diminuare, contrar în fig. 3 se poate observa comparativ rezultatul obţinut în ace­
efectului pe care îl are asupra polinuclearelor. Celelalte puncte leaşi cazuri prin testul Thorn efectuat cu 25 unităţi A C T H cu 48 de
produc numai o uşoară creştere a limfocitelor. Asupra monocite-
lor, care reflectă activitatea ţesutului reticuloendotelial, se obţine
un efect de creştere mai accentuat cu punctele V .10 şi V.B.2o In * VGfy SPG V?3 VGU VB25 SR2 VG21 VB39 R 7 VG16 VG6
acelaşi sens N.N. Gheorghiu, Cr. Dragomirescu şi F. Dumitrescu
-59
au studiat punctele V.G.1 , V .1> 1y 2 ^ 3 S.3 ) V.C.6 Intr-o primă
4 2 Z 5 > 6 . 50 -1,7
53 50 -5? 4 53
9
etapă, autorii au folosit toate aceste puncte în aceeaşi şedinţă 47 - -45 -w'J? ■47 p
/ -4r3
4/0 7/ -6 /
r33 7
T
pentru stimularea leucopoiezei; timpul folosit de obicei pentru to- J/ / / 2 / /
7 / / / /
nifiere (3— 4 minute) este găsit inadecvat pentru că el are un efect / / / /
/ /
/ / / -/3
depresiv asupra funcţiei hematopoietice şi de golire a rezervelor / /
/ / / -5
/ / / _E 1
medulare. Din această cauză autorii găsesc că este necesar să se /
folosească un timp prelungit de excitaţie cutanată, timp realizat,
fie prin şedinţe scurte şi repetate, fie prin şedinţe mai lungi (30 de t'o ttn o F ilid
minute). Autorii susţin că acţiunea acupuncturii pare să se exer­
cite asupra golirii rezervelor medulare, ca şi asupra funcţiei leu- -59 56 După D l/p #
*■ acth acupunctura
copoietice, întrucît în toate cazurile observate se înregistrează o 45 45 - t i ti
V
creştere pînă la de 5 ori numărul leucocitelor tinere (deviaţia la /
• / 3& -37 -39 /
/ / -30 /
stîng a a formulei Arneth). /
• / 7 / w
/ / ✓ -11
Creşterea numărului hematiilor după acupunctură a fost comu­ / / /
/
■ / /
nicată de numeroşi autori (Bratu şi colab., N. N. Gheorghiu şi co­ / / /
/
lab., Kassil, A o k y etc.). Punctele cel mai frecvent folosite au fost:
V .38 în tonifiere şi S .36 în dispersie. Cu aceeaşi stimulare, funcţia de F ig . 3. — Dinamica eozinofiliei în procente, comparativ după AC TH
apărare a organismului (creşterea complementelor, a anticorpilor, şi după acupunctură.
fracţiunea globulinelor etc.) a fost obţinută de Aoki, Tekeida,
Gheorghiu, Cr. Dragomirescu, F. Dumitrescu. ore înainte. După cum se vede, o serie de puncte au realizat un
Aceste modificări sînt specifice pentru punctele de acupunctură, efect eozinopeniant mai accentuat ca după administrarea de ACTH.
înţepăturile efectuate în zonele indiferente producînd variaţii ne­ Plecînd de la aceste date s-a întreprins un studiu sistematic al di­
semnificative în jurul cifrei iniţiale. namicii eozinofilelor după înţeparea unor puncte ale meridianelor:
Rinichi (Ionescu-Tîrgovişte, 1967), Splină-Pancreas (Ionescu-Tîrgo-
2.2. ACŢIUNEA ACUPUNCTURII ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE vişte, 1967) şi Ficat (Ionescu-Tîrgovişte, 1968) pentru a verifica
ideea acţiunii specifice a punctelor de acupunctură studiate asupra
Stimularea secreţiei corticosuprarenalei a fost încercată prin eozinofilelor; cercetarea a fost comparată cu determinarea a 15 ca­
studiul dinamicii eozinofilelor sanguine (testul Thorn modificat, în zuri de variaţii spontane ale eozinofilelor (care s-a dovedit a fi de
care injecţia cu A C TH a fost înlocuită printr-o înţepătură efectuată + 12 ,6o/ ) şi un alt lot cu determinarea a 10 cazuri de eozinofilie
0
în punctul studiat). înainte şi la 4 ore după introducerea a două ace în afara meridia-
22 23

13.
nelor chineze, înregistrîndu-se variaţii de — 8,lo/0 Datele obţinute
. punctele meridianului Rinichi studiate (83 de cazuri) unele descriu
sînt prezentate în fig. 4, 5 şi 6. o adevărată zonă eozinopeniantă: R.2 3 4 şi 5 în timp ce altele
; s ;
Ţinînd cont de datele înregistrate după stimularea meridianu- (R -7 ?i 10) descriu o zonă eozinofiliantă.
lui Ficat (fig. 4), care au dat maximum de eozinopenie de numai
I L o tu l de cercetare
f2
-.
1 ^ ^ ^ ^ c
o_^o^o
-is.z
-10
-19,1
-m J - 1,02 -3S;7 -3 .3
7
-V
S -%
I,S ■/
t e , 70 51 5 5 5
0 5 $ 5 6 5 5 5 5 6
Fig. 6. Dinamica eozinofiliei în procente, după acupunctura meridianului
Splină-Pancreas.
F ig . 4. Dinam ica eozin ofiliei în procente, după acupunctura m eridianului
Pe meridianul Splină-Pancreas, în total 77 de cazuri un efect
Ficat.
eozinopeniant marcat a fost obţinut cu punctele S.P.1 (— 5,5%) şi
5
lotul de cercetare S .* (— 4 00
.P 5,1/).
Date privind posibilitatea stimulării secreţiei hormonilor corti-
1 R R A / R R R R R R ^ g fy
, z j f 5 g 7 s g ft
y ? cosuprarenali urmărind fie dinamica eozinofilelor, fie secreţia de
■f28.6 f2 5 ’5 17-cetosteroizi au fost demonstrate de Crăciun şi Bălosu (1968) şi
<>
S
+2
1$ de Umlauf (1969).
A pariţia unui efect eozinopeniant marcat după stimularea punc­
hs n I +88
IU +0,1
n !! _ 1 telor de acupunctură sugerează, desigur, declanşarea unei impor­
tante secreţii de hormoni corticosuprarenali, mecanismul prin care
se obţine efectul respectiv rămînînd încă neelucidat. Nu ştim dacă
-9,0 se produce o excitaţie directă a corticosuprarenalei sau una indi­
rectă, prin intermediul hipofizei sau al pancreasului endocrin, ca ur­
mare a unei hipoglicem ii. Ultima posibilitate trebuie avută în v e ­
dere cu atît mai mult cu cît meridianul Splină-Pancreas este acela
-JţjS '3 .8
0
de care depinde în mare măsură metabolismul glucidic.
Mi -*6,3
~ 1
5 5 6 5 1 5 5
0 5 6 5 5 5 5 2.3. ACŢIUNEA ACUPUNCTURII ASUPRA APARATULUI
CIRCULATOR
F ig . 5 — Dinam ica e ozin ofiliei în procente, după acupunctura meridianului
Rinichi.
Dintre mecanismele implicate în scăderea presiunii arteriale
— 37,5o/o, datele obţinute după stimularea m eridianelor Rinichi prin acupunctură, cel reflex nervos pare a fi cel mai important. Din­
(fig. 5) şi Splină-Pancreas (fig. 6) sînt mai interesante. A stfel, din tre punctele hipotensoare în care mecanismul nervos ar putea să
25
24

14.
intervină, s-au studiat două: I.S.1 , care prin poziţia sa supraiacentă
7 în cazul asimetriilor vasculare, adică în cazul înregistrării unor
zonei sino-carotidiene a sugerat posibilitatea de a influenţa meca­ diferenţe de indice oscilometric între gamba dreaptă şi cea stîngă,
nismele baroceptoare — şi S.P.6 care prin proprietăţile sale anti-
r punctul S.P.g a fost stimulat 10 minute şi V.B.3 timp de 2 minute de
9
spasmodice poate produce modificări ale tonusului vascular, evi­ partea în care indicele oscilometric a fost mai mic; de partea opusă,
denţiate prin măsurarea indicelui oşcilometric la nivelul membrelor punctul S.P.g a fost stimulat 2 minute şi punctul V.B.3 timp de
9
inferioare. Primul punct (I.S.1 ) a fost utilizat în scopul studierii di­
7 10 minute.
namicii tensiunii arteriale la hipertensivi şi la normotensivi, îi Pentru lotul martor, valorile obţinute au fost asemănătoare. Va­
comparaţie cu un lot martor la care înţepăturile au fost efectuate riaţiilor înregistrate în cîteva cazuri nu au depăşit 1/4 din valoarea
în afara punctelor de acupunctură. Scăderi remarcabile ale ten­ iniţială. Pentru lotul de cercetare, rezultatele au fost divizate în
siunii arteriale cu 14 mm Hg au fost înregistrate în lotul hiperten­ 4 categorii:
sivilor, în comparaţie cu 5 mm Hg în lotul normotensivilor şi 3 mm
— indicele oscilometric a rămas nemodificat (7 cazuri);
Hg în lotul martor (fig. 7).
Se sugerează posibilitatea de a influenţa centrii vasomotori, — indicele oscilometric a crescut cu 1/4— 2/4 faţă de valoarea
bulbari, prin excitarea reflexă a funcţiei baroceptoare a aparatului iniţială (fig. 8);
sinocarotidian. — indicele oscilometric a crescut cu 2/4— 3/4 faţă de valoarea
Acţiunea celui de al doilea punct (S.P.G cuplat cu V.B.3 a fost
), 9 iniţială (18 cazuri) (fig. 9);
— indicele oscilometric s-a dublat faţă de valoarea iniţială
(11 cazuri) (fig. 10).
Lotul Lotul
mmHg lo t u l de cercetă! de cercetă!
martor n r.l n r.2
5 -3
-5
W
15
-lk
20 Presiune (mmHg) Presiune (m m Hg) ■
nr. cdzur/ 2
k 33 2
k -----------In u n te t/e acupunctură
----- După acupunctură
Fig. 7. — Scăderi ale presiunii arteriale în m m Hg faţă de valoarea iniţială, Fig. 8. — Indicele oscilometric înainte şi după acupunctură. Bolnavul D.M.,
după înţepături efectuate laterocervical, în afara punctului I.S .1 7 (lotul m ar­ 32 ani, diagnostic: ulcer duodenal.
tor), în punctul I.S .1 7 la normotensivi (lotul de cercetat nr. 1) şi la hiperten­
sivi (lotul de cercetat nr. 2 ).
Analiza rezultatelor în cele 3 loturi demonstrează că efectul de
studiată cu ajutorul măsurării indicelui oscilometric înainte şi după creştere al indicelui oscilometric este specific punctului S.P.6 ;
înţepătură pe 75 de bolnavi neselecţionaţi, spitalizaţi pentru dife­ aceste creşteri sînt semnificative în 29 din 50 de cazuri (58o/0).
rite afecţiuni, înainte şi la o oră după stimularea punctelor de mai în general, indicele oscilometric revine la valoarea iniţială după
sus. 24 de ore.
26 27

15.
Tabelul I
Modificarea reactivităţii vasculare a fost studiată prin acu­
punctură, folosind testul presor la rece şi testul presor la angioten- C re şte rile ten siu nii a rte ria le la n o rm o re a c to ri
sină, administrată intravenos. Creşteri ale presiunii arteriale
Testul efeetuat
Sistolică Diastolică
Test presor la rece 15— 25 mm H g 5— 15 mm H g
Test intraven os la
angiotensină 25— 35 mm H g 15— 25 mm H g
Testul presor la rece a fost efectuat după tehnica clasică a lui
Hinnes şi Brown pe 50 de bolnavi, 25 normotensivi hiperreactori şi
25 hipertensivi, înainte şi după 3 şedinţe de acupunctură. Analiza
Presiune (m m H g) Pres/une (m m ffg )
F ig. 9. — In d ic e le oscilom etric în ain te şi d u p ă a cup un ctu ră. B o ln a v u l E.C.,
42 ani, d iagn o stic: astm bronşic.
-I
SS
s
8
I
1 J
i:
i 6 $ 1 1 [61
02 8
fh stu n e (mmng> Presiune (mm Hg)
Fig. 10. — In d ic ele oscilom etric înain te şi d u p ă acup un ctu ră. B o ln a v u l D.D., ——— injMe d s t/p fu
e c irtc ră - Inm d auuc r
s te e c pntua
33 an i, diagn o stic: u lc e r d u od en al.
------- Oi/fiâ âcu ctu
pi/n rs ----- Dp e p c râ
uă ci/ jnf'v
Fig. 11. — D in a m ic a pre siu n ii Fig. 12. — D in a m ic a p re siu n ii a r ­
în funcţie de răspunsul presor obţinut, subiecţii au fost divizaţi a rte ria le , în tim p u l testu lu i te ria le în tim p u l testu lu i p re so r
p re so r la rece, în ain te şi la rece, în a in te şi d u p ă a c u p u n c ­
în 3 categorii: normoreactori, hiperreactori şi hiporeactori, după d u p ă ac u p u n c tu ră , p e n tru lo ­ tu ră, p e n tru lo tu l d e h ip e rte n sivi.
cum se vede din tabelul I. t u l d e n orm oten sivi.
Pentru hiperreactori creşterile tensiunii arteriale sînt mai mari,
în timp ce pentru hiporeactori sînt mai mici.
Testul presor la rece şi cel presor la angiotensină a fost efectuat rezultatelor demonstrează că pentru cele 2 loturi, intensitatea răs­
punsului presor după acupunctură este net inferioară, în raport cu
înainte şi după 3 şedinţe de acupunctură cu punctele hipotensoare:
R-2, S.P.e; S.3e; I.7; P.0 V.S.7; I.S.17
; .
valorile dinaintea acupuncturii (fig. 11 şi 12).
28

16.
/
Testul intravenos la angiotensină (0,05 mg angiotensină/kilo-
corp), administrată într-un interval de 3 minute, tensiunea arterială
fiind urmărită minut cu minut (de 6 ori), a fost efectuat înainte şi
după 3 şedinţe de acupunctura, la 2— 3 zile interval, folosind ace-
Fig. 13. — Dinamica presiunii
arteriale în timpul testului la
angiotensină.
r !• r r r s' s: tmp„i
fn ted auuc r
im e c pntuă 0 30" 60" 2’ ^'tim pul
1• D p a p ntu
u î cu u c ra
----------- înainte de acupunctura
------------ D b,p d acupunc/'ura
Fig. 14. — Creşterea medie a presiunii arteriale sistolice în m m Hg peste
leaşi puncte hipotensoare. Dinamica limitată a presiunii arteriale valoarea iniţială, înainte şi după acupunctura.
în cele 6 determinări (3 în timpul injecţiei cu angiotensină şi 3
după), pentru hiperreactori, înainte şi după acupunctura, este pre­
zentată în fig. 13.
După cum se observă, după acupunctură intensitatea răspunsu­
lui presor a scăzut considerabil în comparaţie cu cea obţinută
înaintea acupuncturii, mai ales pentru presiunea arterială sistolică
(P.A.S .).
Cele mai mari diferenţe au fost obţinute după 3 minute, adică la
sfîrşitul injecţiei cu angiotensină. Pentru a vedea mai bine aceste
diferenţe, creşterea medie a presiunii arteriale în mm Hg peste v a ­
loarea iniţială a fost reprezentată pentru presiunea arterială sisto­
lică în fig. 14 şi pentru presiunea arterială diastolică în fig. 15,
înainte şi după acupunctură. Aceste date aduc un argument obiec­
tiv ipotezei după care acupunctura este capabilă să influenţeze
reactivitatea vasculară, una din componentele cele mai importante
ale procesului hipertensiv. Scăderea reactivităţii vasculare prin
acupunctură pare a fi mediată prin mecanisme complexe. O acţiune
endocriniană ar părea să aibă punctul R .2 şi S.P.6 (capabile să in­
fluenţeze corticosuprarenala). Punctul C.7, teoretic poate să scadă
debitul cardiac, iar I.S.17 este capabil să influenţeze funcţia baro­ înainte oe acupunctura
ceptoare sinocarotidiană. -----D u p i acupunctura
30 Fig. 15. — Creşterea medie a presiunii arteriale diastolice în m m Hg peste
valoarea iniţială, înainte şi după acupunctură.

17.
asupra ficatului. Autorii au efectuat 120 de experienţe cu pauze şi
2.4. ACŢIUNEA ACUPUNCTURII ASUPRA
reluări pe aceleaşi animale. Cifrele medii obţinute arată că în urma
TUBULUI DIGESTIV acupuncturii debitul biliar creşte cu 90o/0 timp de o oră după înţe­
pătură, efectul diminuînd în orele următoare? valorile rămîn totuşi
Intensificarea peristaltismului intestinal şi accelerarea funcţiilor ridicate faţă de lotul martor.
hepatice au fost demonstrate prima dată la începutul secolului de Creşterea debitului biliar se asociază cu o fluidificare a bilei şi
autorii japonezi (Goto, Komai etc.). o scădere a valorilor bilirubinei pînă la circa 50%, ceea ce arată
Deschamps (1964) comunică o observaţie radiologică de atonie că s-a obţinut în realitate o hidrocolereză. Acţionînd asupra altor
gastrică, în care după înţeparea punctelor S.3 şi V.B.X s-au putut
G puncte, nu s-a obţinut creşterea debitului biliar.
observa contracţii gastrice puternice, substanţa baritată trecînd ra­
pid prin pilor şi opacifiind intestinul. La aceste observaţii spora­
dice se adaugă şi un studiu experimental interesant, comunicat de 2.5. ACŢIUNEA ACUPUNCTURII ASUPRA D IN AM ICII
Bratu şi Prodescu în 1957 la Congresul Internaţional de la Viena. UTERINE
Aceşti autori arată, cu ajutorul gastrogramelor, înregistrate după
metoda Boldref-Danielopolu, modificările motilităţii gastrice în Problema a fost studiată la noi în ţară de către N. N. Gheorghiu,
sensul unei intensificări sau din contra a unei scăderi, urmărind Cr. Dragomirescu, S. Fişof, F. Dumitrescu pe 13 cazuri de femei gra­
folosirea punctului de tonifiere sau dispersie a meridianului stoma­ vide, în majoritate cu forme distocice de travaliu şi în care inefi­
cului (fig. 16). cienta terapeutică obişnuită era evidentă. în cazurile studiate, nu
Folosind puncte indiferente, nu se obţin modificări asemănă­ s-au asociat acupuncturii alte mijloace terapeutice.
toare. înregistrările dinamicii uterine au fost făcute prin metoda kimo-
In laboratorul de fiziologie al Facultăţii de Medicină din Bucu­ grafică înainte şi după acupunctură, cu ajutorul unor capsule pneu­
reşti, Cr. Dragomirescu, Viorica Miulescu şi M. Isaia au obţinut pe matice aplicate pe porţiunea superioară şi inferioară a corpului
cîini modificări de secreţie şi motilitate gastrică, în sensul unei hi- uteriţi, evitînd proeminenţele foetale. Acest sistem de înregistrare
perfuneţii, mergînd pînă la entitate patologică ulceroasă. a permis urmărirea undei fundamentale (undă tonică) şi a celei de
contracţie, precum şi perturbaţiile produse de paroxismele dure­
45(77?
H <
?0 roase evidenţiate pe fondul dinamic.
Acupunctura a fost făcută cu ace de oţel, lăsate pe loc timp de
4 pînă la 30 de minute, urmărindu-se totdeauna tonifierea.
Din cele 13 cazuri studiate, acupunctura a fost aplicată la 5 ca­
zuri de travaliu normal, două cazuri de adinamie uterină, 3 cazuri
de hipotonie şi hipokinezie uterină şi 3 cazuri de diskinezie ute­
rină cu atonie şi instabilitate de tonus.
Gs g s
d fro rjm
2.5.1. ÎN TR A V A LIU N O R M A L
F i g . 16. — înregistrarea grafică a motilităţii gastrice înainte
şi după acupunctură. In unul din cazuri a fost obţinută o eficienţă contractilă sporită
(dilataţia de la 4 la 8 cm s-a produs într-o oră), cu scăderea tonusu­
Bratu, Stoicescu, Prodescu au arătat, prin studii experimentale, lui cu 3 cm faţă de cel iniţial şi creşterea amplitudinii contracţiilor
acţiunea acupuncturii asupra debitului secretor biliar. uterine. A lte două cazuri s-au comportat asemănător.
Pe d in ii purtători de fistule biliare cronice s-a putut observa, In două cazuri a fost obţinută o dereglare pasageră a contracti-
oră de orăr efectul acupuncturii asupra debitului secretor biliar, lităţii uterine (creşterea amplitudinii contracţiilor asociată cu ine­
timp de 4 ore după înţepătură, folosind punctele F.s, V.B .40 şi 4 ,)3 galitatea intervalelor între contracţii). Din datele obţinute rezultă
puncte indicate prin tradiţia chineză ca avînd o acţiune tonifiantă că în travaliul normal acupunctura nu-şi găseşte o indicaţie certă.
3 — M a n u a l d e a cu p u n ctu ră 33