revista literara

1. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
0
Redactor-şef:
VALERIA MANTA TĂICUŢU
Colectivul redacțional:
CAMELIA MANUELA SAVA
DIANA VRABIE
NICOLAI TĂICUŢU
PETRACHE PLOPEANU
STAN BREBENEL
Secretar de redacţie :
SILVIA IOANA SOFINETI
SPAŢII CULTURALE nr. 52 / 2017
Apare sub egida Asociaţiei
Culturale „Valman”, cu
sprijinul Centrului Cultural
„Florica Cristoforeanu” şi al
Primăriei Râmnicu Sărat
Cuprins
Editorial: Ghici ce-a mai rămas de scos la licitație?/ pag. 1
Mihaela Malea Stroe: Hi(hai) să vorbărim în massmedieză/
pag. 2
Lucian Mănăilescu: Orașul de gheață/ pag. 3
Ecaterina Țarălungă: Râmnicu Sărat și istoria/ pag. 4
Constantin Arcu: prin lumea largă…/ pag. 6
Dumitru Pană: Didactica frustra/ pag.9
Radu Cârneci: Poeme/ pag. 10
Adrian Munteanu: Povești fără sfârșit/ pag. 11
Debut: Mihai Răzvan Suditu/ pag.15
Nicolai Tăicuțu: Poeme/ pag. 17
Boris Mehr: Poeme/ pag. 18
Elisabeta Boțan: Îmi vine să urlu/ pag 20
Sandu Tudor: Am auzit cântecul păsării unice/ pag. 22
Mihaela Aionesei: Poeme/ pag. 23
Doina Cernica: Povești de călătorie/ pag.25
Debut: Dana Zețu: Poeme/ pag.27
Leo Butnaru: Traduceri din Vasili Kandinski/ pag. 28
Dumitru Augustin Doman: Moartea, un proiect dus la bun
sfârșit și de ultimul indolent/ pag.31
Valeria Manta Tăicuțu: Poeme/ pag.32
Virgil Diaconu: Poezia și poezia cu un colțsfărâmat/ pag. 33
Sorin Călin. Poeme/ pag. 35
Diana Vrabie: Anul literar 2016/ pag. 36
Simina Maria Sima: Poeme/ pag. 37
Cecilia Moldovan: Greutate și excelență nobel-iară/ pag.38
Ion Roșioru: În casa cu lampadar/ pag.40
Cristina Cîmpeanu: Poeme/ pag.42
Petru Solonaru: Calea de tăceri/ pag. 42
Nicolas Bratu: Rondel/ pag, 43
Ovidiu Bufnilă: Trilogia văluririi/ pag. 44
Magdalena Hărăbor: Poeme/ pag. 49
Nina Elena Plopeanu: Femeia cu ciorapi roși în genunchi/
pag.51
Petrache Plopeanu: Sonet/ pag. 51
Cărți prezentate de: Valentin Popa (pag. 52), Petre Isachi
(pag. 53), Tudor Cicu (pag. 56), Octavian Mihalcea (pag. 59),
Ion Haineș (pag. 60), Stan Brebenel (pag. 61), Silvia Ioana
Sofineti (pag.62)
Adrian Botez: Catrene de noapte/ pag. 57
Nicolai Tăicuțu: Raftul de cărți/ pag. 63
Camelia Manuela Sava: Dimineață cu tine/ pag.65
Reviste literare/ pag. 66
Redacţia şi administraţia:
Str. Gh. Lupescu, nr. 67,
Rm. Sărat, 125300,
jud. Buzău
TELEFOANE:
0765-797.097
0726-106.582
e-mail :
valeriamantataicutu@gmail.com
Tipar executat de EDITGRAPH Buzău
Revista nu-şi asumă responsabilitatea pentru punctele de vedere conţinute de materialele publicate.

2. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
1
Ghici: ce-a mai rămas de scos la
licitație?
La revoluție – sau ce-o fi fost ea – eram (mai toți)
virgini politic. Adică habar n-aveam ce-i cu political
correctness, cu jocurile de culise, cu sforile, țepele,
tunurile, cu manipularea și alte ciudățenii de care doar
cei puțini aleși, de un roșu încă proletar și cu epoleții
crescuți în carne, erau cât de cât familiarizați. Între timp,
după ceva mai mult de-un sfert de secol, ne-am dumirit
și am început să ne blestemăm ingenuitatea
(virginitatea) politică. Am căzut în cealaltă extremă, a
perversității ridicate la rangul de stil modern, cool și
select de viață. Și am ajuns cam în situația acelui tânăr
din Galaţi care acum ceva vreme îşi scotea la licitaţie
virginitatea. Asta da, ştire de presă, preluată de mai
multe canale TV, spre bucuria şi interesul întregului
popor amator de noutăţi! Că licitaţia începea de la 2000
de euro, că tânărul avea noţiuni de marketing şi suficient
tupeu ca să se folosească de ele contează prea puţin.
Contează, de exemplu, că mentalitatea românului a
început să se schimbe, să devină una europeană şi chiar
să depăşească graniţele Europei, să semene cumva cu
modul de gândire american, unde orice este posibil,
inclusiv să-ţi asiguri, de exemplu, pe bani grei, un
pachet de ţigări scumpe, să fumezi apoi ţigările şi să
pretinzi despăgubiri, iar, în urma procesului cu
compania de asigurări, să şi câştigi acest proces. Modul
de gândire românesc „tradiţional” lua în discuţie numai
virginitatea fetelor: ele erau nevoite să demonstreze, în
noaptea nunţii, că nimeni nu s-a folosit înainte de trupul
lor, că sunt neprihănite, prin urmare, şi că pot intra în
noua casă ca proprietate fără cusur a soţului şi a
socrilor. În caz că cearceafurile nupţiale nu se pătau
corespunzător, urma scandalul public, trimiterea (pe
grapă sau în căruţă, cu alai şi multă ruşine) la casa
părintească, fireşte, cu solicitarea returnării tuturor
cheltuielilor făcute cu nunta. Nu se făcea caz de
virginitatea bărbatului, dimpotrivă, experienţele lui
sexuale de până atunci (şi chiar şi de după aceea) erau
considerate normale şi fireşti, chiar prilej de mândrie
masculină, ca expresie a unei discriminări care a
rezistat, la noi, secole întregi.
Povestea cu licitaţia virginităţii vine, probabil, din
ţările asiatice; tânărul din Galaţi o fi văzut un film de
oarecare succes, „Memoriile unei gheişe”, care i-a
furnizat ideea de a face bani simplu şi uşor; în definitiv,
nu se prostituează, face doar o afacere, iar în biznis ce
nu este permis? Sau, şi mai probabil, tânărul o fi preluat
ideea din producţiile cinematografice americane
siropoase, în care, mai ales la petrecerile mondene din
cluburi, sunt „licitaţi” burlacii momentului: pentru o
noapte petrecută în compania unuia dintre ei, destule
isterice îşi pun economiile la bătaie, fiindcă prezentul
este tot ceea ce contează, iar clipa se cere trăită din plin.
Tânărul cu licitaţia va fi ştiut toate acestea şi
multe altele: a preluat ideea de undeva şi nu s-a jenat s-o
aplice, fiindcă nu părea să fi avut obsesia originalităţii şi
nici intenţia de a intra, prin atitudinea scandaloasă, în
gura presei. Intenţia lui, mărturisită cu onestitate, a fost
aceea de a face bani. Bani necesari pentru terminarea
studiilor (motivaţie menită să impresioneze sufletele
sensibile şi să dea un aer de respectabilitate licitaţiei);
bani de care duce lipsă, fiind orfan de mic (alt loc
comun al discursului în faţa camerelor de luat vederi);
din păcate, cum, mai devreme sau mai târziu, toţi
devenim orfani, acest mod de a atrage simpatia şi
compătimirea nu prea mai funcţionează: oare există
vreun român care să nu se simtă orfan? Fie că-ţi dispar
părinţii biologici, fie că-ţi pleacă (uneori după gratii)
părinţii spirituali (de la şeful de partid până la şeful de
post comunal), zi de zi, ca român, te simţi orfan şi, în
buna tradiţie strămoşească, n-ai de ce să te simţi solidar
cu ceilalţi, căci fiecare trebuie să-şi asume condiţia de
orfan şi să-şi poarte această cruce de unul singur.
Prin urmare, tânărul cu licitaţia virginităţii n-a
putut nici să impresioneze, nici să scandalizeze, nici să
reuşească în afacerea pe care o visa rapid şi avantajos
încheiată. După toată publicitatea pe care şi-a făcut-o,
n-a avut decât o clientă, dar şi aceea dispusă să ofere o
sumă jignitor de mică. Speranţa, însă, moare ultima. La
22 de ani îţi poţi permite să aştepţi. Mă întreb, totuşi, ce
profil psihologic are un tânăr virgin la 22 de ani, într-o
ţară în care viaţa sexuală începe, din păcate, pe la 12-13
ani? Cum s-a păstrat el neprihănit până la această
vârstă? Dacă ar fi avut o infirmitate, o malformaţie,
dacă ar fi făcut parte din vreo sectă sau, pur şi simplu,
dacă ar fi avut un fizic respingător, ar mai fi fost ceva de
înţeles. Dar să fii frumuşel, isteţ, să ai o constituţie de
bodyguard şi să ieşi din adolescenţă virgin pare cel
puţin ciudat pe plaiurile noastre. Nu-i exclus ca tânărul
să mintă, bazându-se pe lipsa de educaţie sexuală a
generaţiei sale (ştim cu toţii că acest tip de educaţie se
face formal/ superficial în şcoli, aproape deloc în
familie, iar mass-media are alte griji); în aceste condiţii,
cum să verifici dacă virginitatea tânărului este reală, iar,
dacă ai câştigat licitaţia acesteia (presupunând că eşti
suficient de tâmpită încât să licitezi şi să câştigi!) şi
constaţi că ai luat ţeapă (scuze!), cui să te plângi?
Justiţia română, poliţia şi alte organe abilitate iau în
calcul, după moment, interes şi alte criterii (politice)
doar fapte mari de corupţie, fapte care, prin amploare şi
consecinţe, aduc atingere acelui political correctness,
fapte care contravin normelor europene, euroatlantice şi
eurosovietice etc. Ce face omul cu corpul lui nu
constituie fapt penal, cum nici ceea ce fac alţii cu corpul
tău nu contează.
V.M.T.
EDITORIAL

3. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
2
Mihaela MALEA STROE
Hi [hai] să vorbărim în massmedieză!
Mă întorc la „sireaca limbă română” despre care
scriam în numărul anterior al „Spațiilor culturale” și,
recunosc, massmedieza mi-a fost inspirată de
vangheleza amendată de doamna Magda Ursache. Multe
și stranii variante (vangheleză, ebaeză, becaleză,
romgleză) bântuie azi ca vârcolacii pe teritoriul de drept
al limbii române! Cel mai eficient – vârcolacul cu
massmedieza, de vreme ce el asigură și răspândirea
celorlalte anomalii.
Reluând problema publicității, mă voi opri întâi la
două reclame absolut tâmpite. Una la iaurt: „Ai văzut
noile ambalaje Danone? Pe cât de gustoase, pe atât de
arătoase!”, cu varianta „[...] noile ambalaje [...] și
frumoase, și gustoase”. Evident, un must have. Sau
masthev? Dacă ambalajele sunt gustoase, ispita de a le
cumpăra va fi mai mult decât mare sau, în massmedieză,
va fi epică sau dramatică! Cealaltă reclamă te îmbia să
cumperi o pizza hut, „[...] apoi savureaz-o cu ambele
mâini!”. Până să intru în coliziune cu reclama asta, n-am
știut că mâinile noastre sunt dotate cu papile gustative.
Sigur, prima reacție este să râzi copios, dar după aceea
te cam apucă plânsul, deoarece reclame de acest soi
demonstrează de câtă capabilitate (sic!) intelectuală
dispun făcătorii lor și ce catastrofice (sic!) influențe pot
avea respectivii.
N-aș vrea să fiu suspectată că mi-a pierit simțul
umorului, dar, dacă mă amuză o reclamă cu substrat,
cum a fost aceea de promovare a unui produs
antibalonare, și care, într-o română cu pronunțat accent
moscovit, asigura potențialul cumpărător că „tăiem
gazele definitiv” (apropo, reclama a fost retrasă,
pesemne a supărat rău pe cineva), sunt multe altele al
căror pretins umor aproape mă deprimă. Cât de mare
este riscul contaminării cu bălăriile pentru care mass-
media are drept de autor, scuzați, copy right, o arată
mass-media însăși. Nu rețin ce canal tv a lansat (într-un
elan zărghit al dorinței de epatare, nu ca să avertizeze,
onest, că știrile sunt născociri) un mutant lexical:
„poveștiri”. Numai că, prin contaminare cu mutantul
repetat zilnic, o informație culturală, care s-ar fi cuvenit
să beneficieze de limba română literară (cine mai știe ce
înseamnă asta?), s-a surpat în ridicol: Editura Muzeelor
„[...] a tradus în spaniolă trei dintre poveștirile lui
Creangă”. Serios?!
Cu dezacorduri, anacoluturi, contorsionări ale
topicii limbii române, numai dacă nu vrei nu-ți umpli
sacul menajer sau pe acela destinat deșeurilor toxice
după ce urmărești câteva emisiuni împănate cu zeci de
reclame și transmise neapărat în intervalele orare de
maximă audiență. Așa, ca să se confirme importantul rol
educativ al audio-vizualului!
Repetitiv, aproape cu frecvența reclamelor, este și
avertismentul: „Acest program poate fi vizionat de copii
în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul sau
împreună cu părinții ori familia”. Cât de greu ar fi fost
ca el să sune limpede românește: „Acest program poate
fi vizionat de copii în vârstă de până la 12 ani numai cu
acordul părinților sau împreună cu familia”?.
Ce să zic? Greu la deal cu boii mici! CNA-ul are
grijă de multe pe lumea asta, mai cu seamă reclamele
ascunse îl dor până-n rărunchi, dar grija pentru păstrarea
limbii române în forma ei literară, nestâlcită, nesiluită,
nu apare nicăieri. Să ne mirăm?
Neobosită este mass-media și în strădania de a
îmbogăți limba română prin schimbarea categoriei
gramaticale: în reclame, substantivele – comune sau
proprii – sunt silite, vor-nu vor, le place-nu le place, să
devină verbe. Cremvurști – a cremvurșteri, frișcă – a
frișcui, bomboană – a bomboni, Crăciun – a crăciuniza
(la nu știu ce produs Hyundai receptorului i se promit:
„premii crăciunizate la reîncărcare”), ștrumf – a ștrumfi
(„îl ștrumfești pe frigider”), majusculă – a majuscula.
Brrr!!! În fine, a emojiona. Ei, cu a emojiona am avut
un pic de furcă până să-i deslușesc taina, întrucât nu
părea să derive direct din „emoție”. M-am gândit că
inventatorul o fi imitat limba spargă a Ninei Cassian,
dar nu. Pe gmail poți orna propoziția virtuală cu... emoji
(emojiconi? emojicoane? emojiconuri? ce gen or fi?) și
de-acolo ne-am pricopsit cu verbul împricinat. Mai
complicat va fi fost efortul celor care au inventat
reversul – verb, și încă la negativ, silit să devină
substantiv: devoratorilor de semințe Nutline (sau
Nutlain?) li se promit „premii de nuplecabilitate”.
Foarte cool! Sau foarte cul? Că nu știu, zău, dacă mai
avem parte de scriere fonetică ori am zburătăcit-o și pe
aceea în eter.
Desigur, toți ne-am amuzat uneori, în cerc
restrâns, între prieteni, „prostindu-ne” și inventând sau
stâlcind, în glumă, cuvinte. Totuși, când „prosteala” și
stâlceala se manifestă public, oficial, sistematic,
repetitiv, când au impact mare și sunt virulent
contagioase, nu este deloc amuzant, ci maladiv. Este,
vorba humuleșteanului nostru, „cumplit meșteșug de
tâmpenie”, generator de turbulențe în gândire, cu
repercusiuni asupra vorbirii/ exprimării și reciproc
(revin la ideea lui Radu Paraschivescu), iar de-aici, iată
gata-preparat un nou cerc vicios! Dacă la asta adăugăm
(fie-mi îngăduit să repet și eu ceva ce am spus în
articolul precedent) ceea ce susțin psihologii, anume că
repetitivitatea direcționează gândirea, avem și validarea
științifică a ideii și confirmarea că televizorul
funcționează cu succes desăvârșit ca „tembelizor”. Nu e
(de) glumă, este realitate patologică.
Îmi permit o paranteză, o observație fără legătură
cu siluirea limbii române, dar în legătură cu puzderia de
spoturi publicitare. Cuvântul care apare foarte des în
reclame este distracție (cu tot neamul lexical autohton,
plus cumetrii de import fun, funny, entertainment etc.).

4. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
3
Apare peste tot, în reclame la băuturi răcoritoare, bere,
ceai, scutece, pastă de dinți, detergenți, filme, jocuri,
rechizite, baterii, piscine, tabere, tricouri, cereale, cafea,
festivaluri, pantofi, șampon, biscuiți, telefoane,
cremvurști, mâncare pentru câini, înghețată, brânză,
pufuleți, creme de plajă, medicamente, canale și
emisiuni tv, seriale, cursuri interactive, malluri
(moluri?), fast-fooduri (fastfuduri?) ș.a.m.d. Sunt sute
de exemple. În „colecția” mea – modestă, incompletă –
ele ocupă câteva pagini A4, prea mult să le reproduc
aici. Oricum, distracția este omniprezentă, de parcă ar fi
garantul calității produsului căruia i se face publicitate.
Or, nefiind așa, m-am întrebat de ce acest abuz de
„distracție”. Reclamele sunt repetitive, în reclamă
cuvântul-cheie la care mă refer fie apare o dată, fie se
repetă, la rândul lui (din cât am urmărit – între două și
șase ori într-o singură reclamă!), estompând sau
deturnând scopul comercial. Astfel, produsul este cel
care devine garantul distracției, iar distracția devine
scop. Nu scop comercial, desigur, ci existențial.
Cumperi sau, după caz, frecventezi „produsul”, casă ai,
vorba unei reclame, „liber la distracție!”. Îi întreb pe
inițiați (psihologi, sociologi): nu cumva, prin repetarea
insistentă a cuvântului-cheie, creierele receptorilor sunt
direcționate să aspire la un modus vivendi legitimat
exclusiv prin distracție?! Întreb și eu, nu dau cu parul. Și
am rezerve în privința faptului că o să-mi răspundă
cineva.
Închid paranteza și revin la... massmedieză.
Fără să am specializare în vânzări, cred că
„prosteala” din reclame nu asigură o cerere mai mare
pentru produsul propus. Ea rămâne, simplu, fără nici o
justificare, un mare deserviciu adus limbii române și
vorbitorilor ei. Azi-mâine o să ne pomenim, după
ilustrul model oferit de mass-media, că ciorbărim,
cozonăcim, murăturim, gogoșerim, aspiratorăm,
prăjiturim, paharim, lingurim, ciocolățim, naftalinăm,
farfurizăm... De butonat, deja butonăm de zor cu toții,
intrarea triumfală a butonării în vocabularul activ deja
s-a petrecut. Cine știe? Poate se vor da și premii
consistente pentru efortul de nurespectabilitate a
normelor firești. Dacă tot este, azi, la loc de mare cinste
nefirescul, de ce nu?
Și când te gândești că pe noi, consumatorii, ne
costă triplu gogomăniile servite „pe sticlă” de agresorii
calificați ai limbii române! Întâi la figurat, prin
scâlcierea limbii. Apoi, de încă două ori, la propriu: o
dată prin abonamentul tv. A doua oară... fiindcă
producătorii plătesc din greu pentru reclame și, fără
îndoială, își recuperează paguba umflând prețul
produselor pe care noi le achiziționăm (culmea, de cele
mai multe ori le cumpărăm pentru că ne sunt necesare
sau pentru că ni le-a recomandat o cunoștință, o rudă, un
prieten, nicidecum pentru că ne-ar fi convins vreo
reclamă).
Ce să mai vorbim? Pardon, ce să mai vorbărim?
Aferim, mass-media!
Lucian Mănăilescu
Oraşul de gheaţă
Insula Honshu e un fel de Titanic, care scufundă,
noapte de noapte, oraşul Tokyo, în valurile pacifice.
Undeva, acolo, Nabuyuki Tsujii, un tânăr autist şi orb,
îşi improvizează viaţa într-un univers paralel
cântând la un pian care are toate clapele negre.
El cântă şi, pe deasupra lui, pe cerul de sare
al Japoniei, trec păsări nebune
şi un tsunami de aplauze cutremură
geamurile metropolei şi despre fericire
nu mai vorbesc decât tonomatele muţeniei.
Pe o stradă pustie şi plină de oameni
de la marginea lumii, ucraineanul Estas Tonne
îşi acordează chitara, el cântă ca şi cum
ar trage cu mitraliera, el cântă ca şi cum ar muri,
în timp ce, pe lângă el, trece un carusel
al grabei, cu adolescenţi şi îngeri,
şi păpuşi Matrioşca, şi linii de tramvai ruginite…
El cântă oriunde, pentru că nu mai are patrie,
nici în cer, nici în iad, şi cântecul lui
se înfăşoară, ca un şarpe constrictor,
în jurul realităţii fragile.
17 ianuarie 2007, ora 751
: o dimineaţă străvezie
îşi risipeşte paşii în staţia de metrou „L'enfant Plaza”
din Washington, D.C.. Printre reclame multicolore
şi umbre, un necunoscut cântă la vioara lui Stradivarius,
dar nimeni nu realizează că Dumnezeu
se află acolo şi că se numeşte Joshua Bell.
Din când în când câte un trecător surd
se opreşte şi aruncă, cu milă şi indiferenţă,
câţiva cenţi în tocul trist al viorii şi timpul
se fărămiţează şi un bilet la spectacolul
celebrului violonist, de la Kennedy Center
costă 200 de dolari şi el a câştigat, într-o oră
abia 32, insuficient ca să se poată vedea pe sine
pe eşafodul de ovaţii al serii…
Martie 2017: o primăvară cu cearcăne
împodobeşte oraşul de gheaţă Harmin,
turiştii au plecat de mult şi sub zidurile
transparente ale palatelor închipuirii
un adolescent acompaniază vântul cu
fluierul lui hulusî, până i se topesc buzele,
până când zeii se gîrbovesc de lumină
până când un câine de pripas i se opreşte
la picioarele, privindu-l în ochi omeneşte.

5. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
4
Ecaterina ȚARĂLUNGĂ
Râmnicu Sărat și istoria
Într-o bună zi, o mașină, care trecea pe un drum din
oraș, s-a prăbușit doi metri într-o groapă ivită chiar sub
roțile ei. Dincolo de faptul că drumul acela fusese făcut
cândva fără să se țină seama de planurile vechi ale
Râmnicului, care i-ar fi spus constructorului dacă
așterne o cale de rulare pentru vehicule grele deasupra
unui gol sau nu, întâmplarea a fost menită să lumineze o
pagină de istorie medievală a orașului pe care,
altminteri, cotidianul n-ar fi indicat-o în nici un fel
locuitorilor săi.
Bănuiala istoricilor – altfel și ei grăbiți și implantați
în cotidian, a dus la ideea că acolo, în groapa unde se
zăreau niște ziduri vechi, ar fi continuarea pivnițelor
construite odinioară de Constantin Brânccoveanu spre a
face din ele pușcărie pentru niște șerbi neascultători.
Acest mod de a percepe trecutul nu provine însă decât
din paralela mentală cu faptul că, după al Doilea Război
Mondial, la Râmnic chiar a fost o pușcărie rămasă până
astăzi celebră prin aceea că adăpostea și pedepsea zilnic
cu bătăi și nemâncare pe aderenții fostelor regimuri și
partide din perioada înterblelică, nedoriți în socialism.
Nimeni însă n-a aruncat o privire mai aplicată asupra
istoriei vechi a orașului. Las deoparte faptul că, dincolo
de Evul Mediu, Cotul Carpaților, unde se află plasat
Râmnicul, a fost locul unei civilizații atestate din Epoca
Bronzului (Neolitic), pusă probabil deasupra unei
civlizații și mai vechi, cu repere megalitice, așa cum s-a
atestat arheologic atât mai sus, cât și mai jos de actualul
oraș.
Încă din Evul Mediu timpuriu, Ștefan cel Mare, acela
care se căsătorise cu Maria de Mangop, ultima din
dinastia Gavras, a Regatului de Mangop (tribul tracilor
taurici la origini, condus de dinastia lui Spartakos și
aflat în Crimeea, numită de antici Taurida, regat rămas
ultima parte liberă de otomani a fostului Imperiu
Bizantin), a purtat bătălii la granița orașului cu Laiotă
Basarab, domnul Țării Românești, pentru a impune o
conducere mai puțin supusă Islamului (în fapt era o
intenție de Mică Unire). În amintirea acelei bătălii,
Ștefan cel Mare a și construit lângă oraș, chiar pe locul
luptei, la Trei Fântânele, o biserică în onoarea celor
căzuți. Nu știu dacă se mai păstrează sau nu ceva din
acea ruină, dar în copilăria mea am văzut-o, mai exista
inclusiv pictura murală din interior. Dar disprețul
prezentului pentru trecutul din care provine este notoriu
nu doar în orașul nostru, ci la români în general. Mai
nimeni nu se uită în urmă (și prea puțini în viitor), astfel
încât nația trăiește suspendată într-un prezent continuu,
nevoită să reia mereu și mereu aceleași pasaje ale
cotidianului, fără cunoașterea traseului identitar a cărui
parte este chiar viața lor. Astfel, a fost celebrată
vechimea Liceului Ștefan cel Mare, pentru a da probabil
iluzia că ne raportăm la trecut și îl venerăm, dar nu este
păstrată biserica făcută chiar de Ștefan cel Mare. Așa
îmi și explic atitudinea cetățenilor, dar mai ales a
autorităților, și față de groapa aflată în plin drum,
îngrădită și lăsată acolo unde e, fără nici o explicație și
fără nici o urmare.
După perioada lui Ștefan cel Mare (1457-1504;
Mușata, din care se trăgea, era din neamul Basarabilor
Țării Românești, prenumele ei însemna Frumoasa și este
capăt de drum pentru dinastia moldoveană a
Mușatinilor; Ștefan a ajuns domn aproape imediat după

6. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
5
căderea Bizanțului - 1453 - în mâna otomanilor), a venit
pentru spațiul nord-dunărean și vremea adăpostirii
fugarilor bizantini din calea musulmanizării.
Cantacuzinii, Duca, Paleolog au provenit la origini din
aceste migrații, aparținuseră dinastiilor de împărați
bizantini și au încercat să oprească valul otoman
folosind bariera Dunării și a Carpaților pentru protecția
identitară a unui neam creștin încă de la fundamentele
sale (având în vedere faptul că atât Constantin cel Mare,
fondatorul creștinismului, cât și Justinian, fuseseră la
origine traci, entitate uriașă - după Herodot și Strabo -
căreia apaținuseră dacii înșiși).
Brâncoveanu era Cantacuzin după tată (Brâncoveni a
fost doar numele moșiei unde s-a născut) și Basarab
după mamă. Pentru el proiectul bizantin rămăsese viu
dincolo de căderea Constantinopolului. Considera că
spațiul fostei Dacii (întotdeauna zonă de refugiu pentru
fugarii întregii lumi tracice) este locul unde el poate fi
continuat. Se considera apărător și promotor al acestui
proiect, a plătit cu viața lui și a întregii familii pentru
viabilitatea acestui proiect. Visa neabătut la unitatea (și
deci la puterea) entității nord-dunărene românești nu
doar pentru a pune o barieră în calea musulmanizării
Europei, cât și pentru a transmite, prin români,
strălucirea culturală, comercială și economică a fostului
Bizanț. Avea concurența Poloniei și a Rusiei în acest
sens, și ele moștenitoare ale fostei străluciri bizantine și
păzitoare ale Marii Bariere Continentale dintre Baltica
și Marea Neagră. Or Râmnicul fusese, de pe vremea
vikingilor (sec. 9-10 d.H.), parte a Drumului
Chihlimbarului, care legase spațiul nord-vestic al
continentului de Grecia Antică (și Mediterana de Est).
Orașul Râmnicu Sărat a fost punct de vamă între
Moldova și Țara Românească (el și nu, ca mai târziu,
Focșani) și definea deci hotarul comercial dintre două
provincii ale aceleiași identități care stăpânise cândva
Carpații de la un capăt la altul. Râmnicul a fost locul
unde se aflau depozitele de mărfuri și erau vămuiți cei
care transportau vin, miere, cai, grâne, sare, chihlimbar,
unelte și arme. Râmnicu Sărat nu despărțea, ci unea
două provincii românești. Chiar numele lui este
atestarea unui trecut foarte vechi. Sărat nu vine de la
salinitatea pârâului Râmnic, ci aparține unui areal
topografic extrem de vechi, care definește una din cele
mai temeinice preocupări ale locuitorilor: mineritul și
extragerea de sare. Salonic, Salona (în Dalmația, astăzi
Split), înseamnă sărătură (aromânii spun și azi
Salonicului, Săruni) și atestă capete de drum comercial
(Via Egnatia) între Bizanț și Roma. Tot astfel, Salonta,
Râmnicele (Sărat și Vâlcea), Râmnicelu atestă existența
unor drumuri comerciale foarte vechi și necercetate de
istoricii noștri altfel decât punctual, fără imaginea
întregului și fără relația dintre fapte.
Pentru Brâncoveanu, Râmnicul a fost la fel de
important ca și pentru Ștefan cel Mare. Groapa din
asfaltul orașului contemporan nu e o fostă pușcărie, ci
este un fost depozit de mărfuri, ca și pivnițele din curtea
fostului sediu al Muzeului de Istorie (devenite azi sală
multifuncțională), dotate cu o biserică impresionantă în
stil brâncovenesc (ieșit din alăturarea arhitecturii
spătești de la noi de stilul bizantin, nici ea refăcută).
După treptele care se văd, depozitele aveau mai multe
nivele, zidul avea cărămizile puse în stil bizantin.
Cărămida însăși trebuie să fi fost arsă pentru vecie, din
moment ce se păstrează până astăzi nedistrusă de timp.
Tot orașul este construit pe astfel de încăperi ale
depozitelor, iar o cercetare topometrică după metoda
rezonanței ar arăta amploarea și locul vechii așezări.
Metoda este folosită de arheologi pentru identificări de
așezări istorice. A fost folosită la Troia, dar și în
Bulgaria, la Plovdiv (fosta Eumolpias tracică, atestată în
mileniul al III-lea îH). Pentru că, altminteri, orice
construcție grea poate ajunge din prezent în acest trecut
impresionant al orașului despre care aproape nimeni nu
mai știe nimic.... Ba chiar, în graba prezentului, îl
desconsideră....
(Fotografii realizate de Mihaela ION)

7. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
6
Constantin ARCU
Prin lumea largă. Jurnal sud-
american (II)
22.03. 2017 – Machu Picchu
Plecăm la prima oră spre faimoasa cetate Machu
Picchu, supranumită „Orașul pierdut al incașilor”. E o
dimineață înnorată, apăsătoare. Peste noapte a plouat și
pe asfaltul cu gropi și spărturi se întinde mîzgă. Prin fața
microbuzului se strecoară cîte doi-trei maidanezi cu
blăni umede, murdare. Fac parte din peisaj. Oamenii
îmbrăcați cu fîșuri sau hanorace trec preocupați, fără
să-i bage de seamă. Duc aceeași viață aspră, nu-i greu
să-ți dai seama. Din loc în loc, pe marginea străzii se
văd tonete cu sandviciuri, hamburgeri, sucuri etc., la
prețuri accesibile, de 1-3 soli peruani. Alături, trecătorii
iau micul dejun în picioare, înainte de a pleca la muncă.
Orașul se întinde pe coasta muntelui și noi urcăm
în serpentine. De o parte și alta, clădiri în construcții.
Casele vechi sunt din chirpici de lut amestecat cu lînă de
guano și, dacă rețin bine, cu sevă de cactus. Clădirile
noi se fac din cărămidă și toate sunt la roșu. Probabil
clădirile neterminate nu se impozitează și peruanii
preferă să le mențină în starea asta. Am văzut un oraș
întreg în construcție și nici o clădire tencuită.
La periferiile urbei observ o cale ferată, însă am
înțeles că pînă la gară vom face vreo două ore. Ieșim din
Cusco și ne continuăm drumul printr-un defileu
împădurit. Șoseaua este relativ bună acum. Destul de
repede perspectiva se lărgește și apar crestele munților
acoperite cu smocuri de verdeață, arbori rari, zvelți și, în
depărtare, deasupra pădurii întunecate, fășii albicioase
de ceață. Treptat, pe pantele ceva mai domoale apar
petice de culturi diferite. Uneori se ivește cîte un țăran
cu o lamă sau două. Alteori, se văd cîteva oi legate de
picioare sau împiedicate cu funii.
E vreme tulbure, cerul este întunecat. Înaintea
plecării din țară aflasem pe CNN că în Peru bîntuie
uraganul El Nino (Copilul Domnului) și au loc inundații
și alunecări de teren. Se anunțase că și-au pierdut viața
sute de persoane. Începusem să mă îngrijorez. O
calamitate de felul acesta poate da peste cap tot
programul. Dar furtuna face ravagii în partea de nord a
țării. În regiunea Cusco și în sud lucrurile nu sunt atît de
grave și elevii continuă să meargă la școală, pe cînd în
zona calamitată cursurile școlare au fost suspendate.
Uneori văd pe trotuar cîte un copil cu rucsac în spate,
înfofolit în pelerină.
Coborîm în Ollanta, o localitate pitorească, de
unde luăm trenul spre Machu Picchu. Trenul e un fel de
mocăniță. Are numai trei vagoane și se strecoară fără
grabă prin văile munților. Locomotiva fluieră fără
încetare, iar dintr-un difuzor răzbate muzică din Anzi.
Mici localități de o parte și alta, uneori lanuri de
porumb. Porumbul e la mare cinste aici. În gara din
Ollanta am văzut porumb fiert cu boabe uriașe, iar
într-un supermarket erau știuleți cu boabe negre.
În vagon este bufet și doi angajați trec printre
bănci cu o măsuță pe rotile, servind ceai, cafea, sucuri și
biscuiți. Consumația intră în prețul biletului de 67 USD.
M-am lecuit de ceaiurile peruviene, prefer cafea. O
savurez, examinînd scene din istoria incașilor desenate
pe mesele și pereții vagoanelor. În difuzor se aude o
variantă instrumentală a melodiei Condorul a trecut
și-mi amintesc de ultimul an de liceu (cîntecul era la
modă pe atunci) și de foștii mei colegi. Mă întreb ce fac
ei acum, care e viața lor de învățători. S-au împrăștiat
prin satele județului Botoșani, și-au ridicat gospodării
frumoase, au familii și copii de care se bucură și au scos
generații de elevi. Ei lasă ceva frumos în urmă. Mie
mi-a fost dat să hoinăresc prin lumea largă.
Surprinzător, la toaletă este foarte curat. În
treacăt, observ că micul grup (cele două dame și
avocatul) s-a restabilit. Între timp, li s-a mai alăturat o
doamnă roșcată, doctoriță. Avocatul pare un cocoș
printre găini. Totuși, ceva nu se leagă. Nu am nimic cu
omul, însă în veci n-am să cred că are succes la femei.
Nu există nici un motiv ca trei femele să se învîrtă ca
niște curci bete în jurul lui. Decît, eventual… Dar ce
poți spune? Iar roșcata îmi încurcă rău scenariile pe care
mi le închipui. S-a agățat (din greșeală?) în
îmbârligătura asta și eu nu reușesc s-o descîlcesc și s-o
dau deoparte.
Calea ferată șerpuiește pe malul unui rîu gălbui,
învolburat. Din cînd în cînd străbatem cîte un tunel scurt
(cam cît porțiunile noastre de autostradă, notez
dezabuzat). Se pare că tot coborîm, defileul devine un
coridor de verdeață prin care ne strecurăm fără grabă.
Ajungem la Machu Picchu după vreo oră și
jumătate. De acest oraș Inca se leagă mai multe enigme.
În fapt, sunt ruinele unei așezări care timp de cîteva
secole a rămas ascunsă de lumea civilizată. A fost
descoperită în 1911, cu ajutorul unor băștinași din

8. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
7
împrejurimi. Explorînd ruinele, arheologii au încercat să
stabilească destinația sectoarelor, însă există semne de
întrebare și în prezent. Se vorbește de sectorul regal, de
sectoare rezidențiale și de unul industrial, de o
închisoare și de temple în care aveau loc ceremonii
religioase. Există terasele sectorului agricol și mai multe
fîntîni sau băi ceremoniale; există Peștera Soarelui cu o
fereastră îngustă prin care pătrunde lumina soarelui în
timpul solstițiului de iarnă.
Totuși, persistă multe semne de întrebare în
legătură cu Machu Picchu, iar ghidul peruvian nu se
sfiește să facă referiri ironice la opiniile profilor din
universitatea pe care el însuși o urmase. Bref, așezarea
este înconjurată de munți greu accesibili și arheologii
nu-și pot explica rațiunea pentru care incașii au construit
acest oraș, presupunerile pendulînd între un rol strict
defensiv și unul religios (pentru practicarea riturilor).
În continuare, coborîm și servim prînzul într-un
restaurant din apropiere. Mănînc o salată de pui cu
legume, măsline și grăunțe de porumb coapte, mari. Nu
știu cum se face, parcă pentru a mă baga și mai mult în
ceață, la masă m-am nimerit lîngă Suzana (numele pe
care le voi folosi în continuare nu sunt reale). Blonda
(Ilona) se afla lîngă dl. avocat, în capătul celălalt al
mesei. Și parcă pentru derutare totală, Suzana a dat
telefoane acasă, probabil celor două fete gemene de 13
ani. E o doamnă onorabilă, ce bazaconii îmi umblă prin
cap?
Drumul înapoi în Cusco îl facem cu aceleași
mijloace de transport, numai că în ordine inversă.
Ajungem pe înserat în oraș; plouă mărunt și, în lumina
farurilor și becurilor cu lumină roșiatică, se disting
siluete grăbite sub umbrele. Într-o cotitură văd o fetiță
coborînd pe cărare și în spatele ei se profilează o casă
prăpădită. Mă întreb unde merge copila în puterea nopții
și ce treburi poate avea într-un oraș primitiv și înțesat de
pericole. Iar după cîteva zeci de metri, observ un individ
înțepenit pe trotuar, cu penisul scos din pantaloni. Poate
urinează, însă în lumina farurilor nu-mi pot da seama.
Mi se face frică de toate relele ce se pot întîmpla în acea
noapte. Și pe străzi se văd haite de cîini și-mi vine în
minte un titlu de proză: Cîinii din Cusco.
23.03.2017 – Călătorind spre Puno
În Peru există enigme ce vin din adîncurile
istoriei, însă altele apar sub ochii noștri. La lumina zilei.
Una s-a ivit în drum spre Puno, o localitate aflată pe
malul lacului Titicaca. E greu să spun ce și cum s-a
petrecut.
În fond, misterele se aseamănă cu nisipurile
mișcătoare și în asta constă partea spectaculoasă. Pe
neașteptate te trezești afundat pînă la brîu, apoi pînă la
umeri și numai ce îți acoperă gura și te-au înghițit cu
totul. Nu ai cum să iei măsuri de apărare și zbaterile te
afundă și mai rapid. Iar mai tîrziu, indiferent unde te-ai
afla, presupunînd că se întîmplă să-ți mai pui probleme,
habar nu ai ce s-a întîmplat. Încît nu-mi rămîne decît să
consemnez crîmpeie de amintiri și senzații.
Din capul locului, potrivit ordinii de înscriere,
devenisem posesorul de necontestat al primei banchete
din microbuz și, chiar dacă schimbam din cînd în cînd
mijlocul de transport, dreptul meu părea inviolabil.
Nimeni nu îndrăznea să-l încalce. Toți se fereau de
prima banchetă, pentru a evita orice discuție. Sau, poate,
din respect față de normele agenției de turism și ca o
dovadă că românii au început să se civilizeze.
Călătoream cu rucsacul alături și, dintr-odată, a
mai apărut un pasager. Încerc inutil să-mi amintesc
împrejurările în care s-a produs declicul, momentul în
care am început să mă scufund în nisipurile mișcătoare.
Nu reușesc. E greu. Rețin că rulam pe un drum
spectaculos, la o altitudine de peste 4000 metri, prin
Munții Cordiliera, trăind un sentiment de fericire, ca o
beție ușoară. O primă oprire s-a făcut la biserica San
Pedro de Andahuaylillas, o construcție iezuită,
supranumită de localnici „Capela Sixtină a Americilor”,
datorită interiorului decorat cu aur.
Nu fac eroarea să descriu biserica, altminteri cu
un interior splendid. Cel interesat poate să caute pe
Google – Iglesias de San Pedro din Andahuaylillas și
află de îndată pînă și cîți dinți are preotul în gură. Mă
văd silit în schimb să fac legătura între această ctitorie și
apariția unui demon cu chip de înger – Suzana. Asta
scriu acum, cam după o lună. Atunci habar n-aveam ce
urma să se întîmple. Deși n-am idee cînd s-a apropiat de
mine, revăzînd fotografiile din acele zile, o descopăr pe
Suzana în fața bisericii. E un simplu instantaneu totuși,
nu dă seama de vreo apropiere între noi.
Relațiile interumane au granițe dificil de stabilit,
însă pot afirma cu toată certitudinea că la următoarea
oprire Suzana pusese stăpînire pe mine. Asta s-a
petrecut la situl Inca din Raqchi. Acolo există ruinele
unor construcții și structuri tip cazarmă sau cu scop
religios (există indicii ale unor ceremonialuri) și
administrativ. Opinii, ca de obicei speculațiile și
controversele sunt prezente. Dar cea mai proeminentă
structură este Templul lui Wiracocha, marele zeu Inca.
Cum sunt un tip suspicios, încep să cred că
marele zeu nu este străin de cele petrecute. Pentru că
aici ambiguitățile și incertitudinile au dispărut. Rețin că
ghidul peruan sărea în mare viteză de la engleză la
spaniolă și înapoi, reușind un terci lingvistic simpatic,
dar dificil de urmărit. Este momentul în care și-a făcut
apariția Suzana. Se afla în stînga mea, ușor mai în spate,
traducîndu-mi peste umăr, prompt și impecabil, toată
sporovăiala peruanului despre marele Wiracocha.
Trecem de la ruină la ruină, ne extaziem în fața
unor structuri pe care le reconstruim în mintea noastră
pe loc, iar îngerul mă urmărește plutind pe umărul meu
stîng. Suzana, înfățișarea pe care a luat-o, își face
datoria de translator fără cusur. Are clasă, voce și
pronunție impecabile. E stilată. Ai fi tentat să crezi că
asta a făcut toată viața. Nici ca aspect fizic nu-i mai

9. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
8
prejos. E șatenă, are ochi albaștri și o figură plăcută.
Poartă blugi și o scurtă de fîș bej, iar în spate duce un
rucsac de care am impresia că nu se desparte niciodată.
Încerc să retrăiesc acele momente pentru a putea fi
sincer pînă la capăt. Am această datorie, chiar și numai
pentru un singur cititor. Iar asta presupune întotdeauna
să dezvălui stări și gînduri pe care oamenii le ascund
îndeobște de ceilalți. Scrisul înseamnă și riscuri. Mi le
asum, convins că se vor găsi binevoitori care să mă
arate cu degetul: Iată adevărata față a acestui individ
care se dădea mare și despre care mulți credeau că e
demn de încredere. Iată ce-i de capul lui, n-am spus
noi?!
Așadar, rețin că în timp ce Suzana îmi vorbea
despre marele Wiracocha și despre incași, eu nu
reușeam să mă concentrez deloc. Nu înțelegeam nimic
din toate poveștile alea și nici nu încercam. Nu exista
nimic mai important decît să trăiesc clipa! Iar gîndurile
mi se învîrteau în jurul acelei idei fixe legată de elixirul
tinereții.
Indiferent ce s-a întîmplat mai tîrziu, mă văd silit
să scriu apăsat că Suzana reușește să facă un bărbat să
se simtă remarcabil. Să-și amintească în fiecare clipă că
e bărbat. Năzdrăvanul, presimțind că va da o mare
fericire pe capul lui, începuse deja să se înfoaie și să se
zbenguie. Nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Numai
rememorînd acele clipe, simt cum, ca într-un celebru
poem de-al lui Kavafis, senzațiile dulci mă cuprind iar și
dorințele aprigi îmi gonesc prin sînge.
Vorbind despre memoria simţurilor, oamenii ar
putea crede că sunt un tip frivol, gata oricînd să se
tăvălească în pat cu alte femei. În realitate, nu-i aşa.
Deși nu am purtat niciodată verighetă pe deget, inima
mea a fost dăruită unei singure femei. M-am însurat la
19 ani, împotriva voinței unora și n-am avut bani de
verighete din aur. Imediat după cununie, am scos
tinicheaua de pe deget, dar am continuat să port o
verighetă în suflet. M-am îndrăgostit de un milion de
femei de-a lungul timpului, dar verigheta a rămas în
același loc. EA știe asta și micile mele erezii n-o
îngrijorează. Ia act de ele cu toleranță și ironie. De aceea
nu mi-e teamă să scriu aceste rînduri cu toată
sinceritatea.
Observ că, pe măsură ce scriu, încep să înțeleg
cum s-au petrecut faptele. În buimăceala de atunci n-am
mai făcut obișnuitele note de călătorie, pagina din carnet
pentru acea zi e aproape goală. Încerc să-mi reconstitui
din mers isprăvile, de care nu sunt încîntat. Pur și
simplu le consemnez.
Revenind, am servit prînzul într-un local din
apropierea sitului. Am stat la masă cu cele trei grații
(Suzana, Ilona și Ema, doctorița roșcată). Nu știam unde
se așezase avocatul, abia mai tîrziu l-am văzut în altă
parte a restaurantului. Credeam că abandonase. Trăiam
euforia gîndului că devenisem stăpîn peste tot haremul.
Mă simțeam bine. Iar Năzdrăvanul parcă înnebunise, nu
pricep ce avea în cap. Dar ce poți să-i ceri? Așa-i el,
zvăpăiat și nesocotit din fire. Degeaba am tot încercat
să-l fac să priceapă că excesele de entuziasm nu sunt
agreate într-o societate civilizată. N-a înțeles nimic. Nici
nu mai am speranțe că se va civiliza vreodată.
Din acest moment, pot s-o așez în voie pe Suzana
lîngă mine. După ce am isprăvit prînzul, ne-am întors la
microbuz și, în calitate de mascul alfa, i-am cerut să
vină lîngă mine pe bancheta din față. Sigur așa s-au
petrecut lucrurile. Tipa s-a conformat dorinței mele fără
să se codească și de-a lungul drumului au început
confesiunile și, odată cu ele, surprizele.
La solicitarea mea, Suzana și-a prezentat o scurtă
autobiografie care m-a lăsat mut de uimire. Cu
delicatețe și curățenie în purtări, Suzana mi-a transmis
că era mama a două adolescente gemene, iar soțul avea
o „făbricuță” cu peste 400 de angajați. Ea absolvise
facultatea de drept, însă n-a ajuns să profeseze în
domeniu, preferînd să conducă o fundație ce se ocupa de
protecția unor copii handicapați etc.
Pe măsură ce Suzana își aduna în jur o familie
adevărată, sultanatul meu cu tot cu harem se spulbera în
milioane de fărîme. Eram dezamăgit, nu zic, dar
Năzdrăvanul a avut o reacție cu adevărat nostimă.
Auzind despre gemene și soț, făbricuță și celelalte, s-a
simțit cuprins de o cumplită deznădejde, nereușind să
priceapă cum se pot petrece pe lume asemenea
monstruozități. Imediat s-a retras bosumflat într-un
somn adînc, nădăjduind măcar la un vis frumos.
Eu însă vegheam și ceva îmi suna fals. De-a
lungul anilor prin fața mea au trecut mii și mii de
oameni, dobîndind cu timpul un simț prin care detectez
fără dificultăți orice urmă de impostură. Nu puteam
spune nimic precis, nu știam unde exista nepotrivirea.
Interesîndu-mă de ce se află singură în excursie, mi-a
răspuns simplu că sunt nevoiți să călătorească pe rînd în
străinătate, pentru ca unul dintre soți să aibă grijă de
adolescentele gemene. Fetele sunt la o vîrstă delicată, nu
pot fi lăsate de capul lor. Mă rog, eu n-am avut fete. Ce
puteam spune?
Îmi venise rîndul să fac mărturisiri complete și nu
am ezitat s-o informez că sunt un geniu, o figură cum nu
sunt multe în același veac. Cu sinceritate gratuită am
recunoscut că am și cusururi, ca fiecare om. Într-un
clasament făcut la repezeală situam pe primele locuri
faptul că scriu rareori, urmat de neajunsul de a trage
deseori la măsea. Suzana îmi zîmbea cu îngăduință și
am dedus că nu pune la inimă defectele pe care le
expusesem cu o nonșalanță apropiată de mîndrie. Cum
nu existau motive care să împiedice apropierea noastră,
am considerat că ne putem tutui în voie. Ei i se spunea
simplu Suzana, iar mie Costi, deci Suzana și Costi.
Costi și Suzana. Și am bătut palma.
Ultima escală în drumul nostru a fost la Pucara,
unde am descoperit alte „urme” ale incașilor, iar Suzana
a făcut din nou dovada abilităților sale de translator.
Speranțele mele au început să renască, iar Năzdrăvanul

10. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
9
păru interesat de noua evoluție a relației. Încearcă și el
să fie pe fază, ce pot să-i reproșez?
Reluîndu-ne partea finală a călătoriei din acea zi,
am fost însoțiți de o ghidă care ne-a oferit CD-uri despre
Peru. Ca să obținem un discount, Suzana a plătit pentru
mai multe seturi, urmînd să-și recupereze banii de la cei
interesați. Eu mă anunțasem interesat de un set de 10
dolari și, cum nu aveam mărunt, i-am dat o bancnotă de
50. Suzana a scotocit în portofel și mi-a întins două
bancnote de cîte 5 dolari. „Uf, Costi, îmi iei tot
mărunțișul”, a adăugat.
Cu inocența băiatului de la țară, am dedus la
iuțeală că din neatenție a crezut că i-am dat o bancnotă
de 20, deci se cuvenea să îndreptăm eroarea. După
cîteva clipe de ezitare, am rostit cîteva vorbe ce vor
rămîne în istoria omenirii drept o capodoperă a
stupidității: „V-am dat 50 de dolari, doamnă!” Nici n-au
apucat vorbele să-mi iasă bine din gură, că mi-am dat
seama că făcusem cea mai mare gafă din viața mea.
Dacă aș fi putut, le-aș fi sorbit cu drag din aer înapoi.
Mă adresasem la plural, ca un necioplit, deși bătusem
palma pentru cealaltă variantă. Iar pe fond, cele cîteva
vorbe rămîn un exemplu de școală pentru lipsa de
eleganță a unui domn, de care urmașii urmașilor mei se
vor rușina.
Suzana s-a executat imediat, scuzîndu-se că n-a
fost atentă, însă mie îmi venea să înghit bancnotele. Cu
sentimentul datoriei împlinite, tipa a ațipit, iar eu am
continuat să-mi aduc reproșuri și să-mi trag, metaforic
vorbind, pumni în cap. Avocatul și Ilona se aflau pe
banca din spate și acum, că eu vorbeam de unul singur,
le puteam auzi clar conversația. Avocatul îi relata ceva
despre onorariile pe care judecătorii le reduc uneori,
apoi despre nu știu ce afacere judiciară etc., părînd a fi
în relații foarte bune.
Căutam să mă liniștesc, deși nu știam cum aș mai
fi putut drege busuiocul, cînd l-am auzit spunînd: „Dacă
vreau, o chem aici, lîngă mine”. Ce naiba? Am simțit
strecurîndu-se un sentiment amestecat de neliniște și
pericol, ca și cum un scorpion mi s-ar fi urcat pe șira
spinării. Încercam să iau seama la drumul ce se aduna în
fața microbuzului, iar în minte îmi veneau crîmpeie de
amintiri cărora nu le dădusem atenție, pentru că nu
prezentau interes pentru mine. Mi-am amintit că în seara
precedentă îi văzusem pe toți trei mergînd să servească
cina, iar Ilona vorbise apăsat de „grupul” lor, lăsînd să
se înțeleagă că ar fi închis pentru alți amatori.
Încercam să arunc scorpionul ce mi se plimba pe
spate, asigurîndu-mă că existau neînțelegeri la mijloc și
că, în orice caz, o femeie nu putea să găsească nimic
interesant la tipul acela. Poate că era un bun avocat, dar
atît, mă asiguram. Din cînd în cînd aruncam cu coada
ochiului cîte o privire spre Suzana care ațipise și-și
ridica repezit capul. M-am gîndit să-i pun capul pe
umărul meu, apoi am renunțat fără motiv. Din profil,
fața ei cu buze proeminente îmi amintea vag de rechinul
ciocan și mă simțeam cuprins de adîncă tristețe.
Încercam să mi-o închipui alături de două adolescente
gemene și de un soț burtos, patron de fabrică, fără să
reușesc să scap definitiv de insecta veninoasă.
Didactica frustra
singur să plângi şi vei cunoaşte
singurătatea ca pe singurul leac
împotrivă –
nu trecând peste râuri ci
mergând mereu de-a lungul râului
vei vedea –
carne pe carne în plângere doarme
ca un spasm al scoicii când firul de sânge
’i atinge carnea preapură –
tu
priveşte condorul
Carte
când aduci o carte acasă
şi se face deodată târziu
Ars
ci cuvântul are tăcerea 'n el –
altfel nu s-ar auzi.
şi înţelesul în afara lui –
altfel cum am ajunge la el ?
O femeie o carte un copil
o femeie o carte un copil
poate fi viaţa toată
poate fi chiar lumina
Nu se poate trăi
nu se poate trăi fără Kavafis .
nu se poate trăi fără Virgil Mazilescu. o
Iliada Don Quijote Oda în metru antic
Dumitru PANĂ

11. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
10
Radu CÂRNECI
Mierla de eternitate
…s-aude mierla de eternitate
sunând adânc în aerul-cetate
iar frăgezind cu fluieru-i de ceruri
știutele și proaspete-adevăruri
dându-le miez ce-n miezul firii bate:
s-aude mierla de eternitate…
(…cu trupul tău de tânără vestală
asemenea primăverii, triumfală
bolți arcuiești împodobite-n verde
sub care drumul gândului se pierde
când steag iubirii arborezi cu fală
în trupul tău de tânără vestală…)
…minunile către minuni mă cheamă
topind în aripi ne-minuni și teamă
zboruri în sânge înnoind semințe,
regenerând credințe-n ne-credințe
și iar mă simt cu cel-ascuns de-o seamă:
minunile către minuni mă cheamă…
Polenuri
…de peste tot miresme ne-mpresoară
ca voaluri dulci în aripă ușoară
polenuri vii, ca nouri de plăcere
purtându-și auria lor avere
spre fecundări – ca lumea să nu moară
de peste tot miresme ne-mpresoară…
(…din fragede-alambicuri vegetale
nectaruri strălucind – în osanale
de-albine: imnuri aiurând văzduhuri
picură-n guri de bănuite duhuri
alcooluri fine – amețită vale! –
din fragede-alambicuri vegetale…)
…iubirea e din vis și-nțelepciune
și, iată,-n efemera mea minune
se-ncheagă haruri întărind credințe
ca fructele urcând către semințe
în care iar polenuri să se-adune:
puterea e din vis și-nțelepciune…
Fierbintele solstițiu
…soarele-n vârf, miresme-n despicare
drumuri pustii în fără-de-hotare
iar sângele pe căile învinse
de ne-rodiri, cu aripile stinse
îmbătrânea în cea îndurerare
soarele-n vârf, miresme-n despicare…
(…când ai sosit, răcoarea mea alpină
te însoțea vibrând acea grădină
de paradis: la Pomul de cunoașteri
am genunchiat acelei vechi re-nașteri
mă-mpodobind cununa ta regină
când ai sosit, răcoarea mea alpină…)
…topite veșnicii, răcoare pură
ființa mea spre înălțimi îndură
și-o frumusețe fără bătrânețe
mă soarbe în caliciul de tristețe
e-acel solstițiu, tainică arsură
topite veșnicii, văpaie pură…
Vârsta
…epuizări, anxietăți, momente:
de dincolo priviri cătând atente
cu dor ademenindu-ne spre ele
- sunet-destin în tainice mărgele
și nopți de veghe, zilelor accente –
epuizări, anxietăți, momente…
(de n-ai fi tu în teama din aorte
în gândurile năvălind cohorte
n-ar fi nici ispitirile-esențe
nici transparența dându-mi transparențe
- o, fără soare-n vârf pământul mort e! –
de n-ai fi tu în teama din aorte…)
…nedându-mă plăcerilor deșarte
ci căutând a sufletului parte
în partea dinspre umbra luminată
lumina mă lumină ca o pată
strălucitor născându-mă în moarte
nedându-mă plăcerilor deșarte…

12. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
11
Adrian MUNTEANU
POVEŞTI FĂRĂ SFÂRŞIT
- jurnal de călătorie artistică în Canada -
Episodul 18
Luni, 30 iunie 2003, Montreal
Sculare la ora 7. N-aș mai fi putut dormi. E ziua
mutatului în casa cumpărată de Petrică și domnul
George Rusu. Este o casă – după cum mi s-a spus,
pentru că nu am văzut-o încă – cu parter și un nivel. La
parter urmau să stea toți membrii familiei constituite din
trei persoane (Silvia, tatăl ei și domnul George), iar la
etaj locuia o familie care le plătea chirie. Se pare că, în
acest fel, rata pentru casa cumpărată prin împrumut
bancar va fi mai ușor suportabilă.
Mâncăm ceva în fugă. Lucruri găsite prin
frigiderul destul de plin, plus o cafea căreia îi adaug
lapte, ca să-i scadă tăria. Inima mea trebuie protejată, pe
cât e posibil. Pe la ora 9 apar ajutoarele. Mai întâi
Laurențiu, un băiat de 28 de ani, a cărui viață
aventuroasă mi-a fost povestită dintr-o suflare, în
așteptarea începutului care nu putea fi demarat atâta
timp cât gazdele nu-și făceau ordine în lucrurile
personale. Provenea dintr-un sat de lângă Galați în care
a avut de toate. Prin 1988, părinții lui au început să nu
mai aibă unde să-și vândă marfa, pe o piață acaparată de
oamenii partidului. Atunci s-au mutat la Galați, ca să fie
mai bine pentru copiii lor, aflați la școală. Odată cu
mutarea la bloc, cu dezrădăcinarea, au început lipsurile.
Băiatul a sesizat tragedia părinților și a simțit frustrarea
atâtor lucruri jinduite, dar atât de rar dobândite sau
măcar atinse. La 18 ani a plecat pe un vapor, a făcut
munci mărunte, dar a văzut lumea, până când a rămas la
Vancouver, fugind în oraș. El spune că au urmat două
săptămâni în care mai mult s-a ascuns și, ca să-și piardă
urma, a zburat la Montreal. Aici continuă să facă
diverse munci la negru și își dorește să se însoare, ca să
obțină cetățenia. Știe că și așa ar putea să fie trimis în
țară, dar, în acest fel, va putea mai lesne să se întoarcă.
Vorbește de țările prin care a trecut. Cel mai mult i-a
plăcut în Olanda. Și-ar dori o căsătorie din dragoste, dar
nu cu o localnică, toate fiind considerate puturoase și
instabile, gata să se culce cu oricine le place și chiar
spunând asta soților. Și-ar dori o negresă, o arăboaică
sau o hawaiană, pentru că sunt casnice și nu umblă după
alți bărbați. Crede că până în toamnă va reuși să se
însoare.
Începe transportarea bagajelor. În paralel, primesc
un telefon de la Samoilă Pirău, care mă ține de vorbă
atunci când află că sunt din Brașov. El a fost profesor la
Săcele, provine dintr-o comună de lângă Făgăraș și mi-a
înșirat o serie de nume ale unor persoane care se pot
numi cunoștințe comune. Pe parcursul convorbirii mele
telefonice, apare o altă persoană, un fel de văr al
domnului George. Se numește Mircea Radu și are 57 de
ani. Îi dau mai mulți, pentru că nu are dinți. E al doilea
caz de om, dacă nu decăzut, cel puțin dezamăgit de
existența sa măruntă. Pe parcursul zilei avea să-mi
spună destule, despre el și despre familia lui
dezmembrată. Rezum aici ceea ce mi-a povestit în mai
multe reprize, în pauzele activităților. A lucrat ca
inginer la Tarom până când, în 1993, a fugit peste
graniță cu o țigancă. A lăsat în București o soție,
profesor universitar, și o fiică, profesoară la rândul ei,
acum în vârstă de 24 de ani. Legătura cu țiganca,
formală din start, n-a durat prea mult, doar până la
Montreal. Plecase din țară la o vârstă destul de înaintată
și asta l-a determinat să nu mai lupte pentru echivalarea
studiilor universitare. Și-a găsit în schimb un post de
tehnician la o întreprindere, cu un salariu cam mic,
minimul pe economia canadiană, dar decent și suficient
pentru o singură persoană. Nemulțumirile personale
n-au încetat să-i dea târcoale. Singurătatea și
posibilitățile reduse de a ține legătura cu fosta lui
familie din țară, mai ales cu fiica sa, al cărei destin
simțea că nu-l mai poate influența, l-au condus, ca și în
cazul pianistului cu care făcusem cunoștință cu o zi
înainte, la alcoolism. Înfățișarea fizică, pe care o ignora,
l-a trădat. Dorința lui cea mai mare era să-și aducă fata
în Canada, dar aceasta, după câte îmi spunea, probabil
influențată de mama ei, oscila și nu lua nicio decizie,
deși starea materială a unui cadru didactic din România
nu avea cum să fie mulțumitoare și nici dătătoare de
speranțe. În final, m-a rugat, dându-mi adresa, să încerc
să mă întâlnesc la București cu fiica lui și, vorbindu-i și
de intențiile fiicei mele, să încerc să adaug și eu ceva la
bagajul de informații care să o determine să se hotărască
la o plecare.
Cu Mircea Radu, cu Claudiu, cu George Rusu și
cu Petrică, nu se încheia echipa care urma să ajute la
mutare. Mai era fratele mai mare al lui Petrică, Vasile,
venit din România să muncească alături de fratele lui
mai mic, plătit de acesta, ca să mai adune ceva bani. Era

13. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
12
plătit cu 80 de CAD pe zi pentru muncile de care era
nevoie pe șantierul de construcții. Petrică se ocupa cu
reparații și construcții de case. Vasile era tractorist de
meserie și cred că am spus cu aceasta destul de mult
despre aspectul fizic și capacitățile celui venit dintr-un
sat dâmbovițean într-o metropolă canadiană. Nici faptul
că mai fusese în câteva rânduri, câte șase luni, după cum
povestea, prin mai multe țări europene și prin Paris,
unde avea o soră, nu l-au cizelat într-un fel. O anume
duritate și chiar mârlănie pe care le observai la Petrică,
nu se observau la Vasile. Acesta era un retras, dar la fel
de mărginit. Inevitabil, era și bețiv. Cu o zi înainte, cât
eram la spectacolul de la biserică, el băuse mai mult de
o jumătate de litru de votcă, o jumătate de vin și o bere.
Avea o beție obositoare, vorbea mult, vorbea prostii, se
lăuda cu deplasările lui, îmi explica cum e în Canada la
femei, cum le puteai lua pe alese, dintre mai multe care
se plimbau într-un costum maroniu, cel mai obișnuit și
originar din lume. A vrut chiar să mă ia și pe mine într-o
escapadă. Noroc că era așa de beat, încât îți puteai da
seama că nu va mai fi mult în picioare.
Mircea și Vasile, torpilați la un moment dat de
numărul paharelor pe care nu le-au dus la ureche, s-au
apucat să demonteze ușile frigiderului care, altfel, nu
putea să încapă în noua locuință. O parte dintre piesele
componente au ajuns în buzunarul lui Vasile, dar altele
s-au împrăștiat prin locuri care nu mai puteau fi
identificate, spre disperarea nepotului Petrică și a
unchiului George care își vedeau deja stricată toată
mâncarea din frigider. De aici o mulțime de reproșuri,
vorbe răstite, apelative diverse, cel mai des întrebuințat
fiind `bețivilor” și alte vorbe de acasă care au impregnat
ziua și așa destul de tensionată.
Pentru că nu s-au pregătit din vreme, deși știau de
mult că se vor muta, cei ai casei au început să încarce
lucrurile de-a valma în camioneta lui Petrică și în
autoturismul lui George, fără nicio ordine prestabilită
sau măcar realizată în ultimul moment. Se imagina deja
un efort imens de reașezare la celălalt capăt al drumului.
Deși nu ar fi trebuit să fie treaba mea, am început și eu
să pun mâna, să ușurez de pachete camerele vechii
locuințe, ticsite cu boarfe, așa cum numai românii știu
să facă, în timp ce canadienii se disting printr-un
dezinteres marcat față de obiectele ce populează casa și
care trebuie să fie cât mai puține, numai cele strict
funcționale, în așa fel încât ușurința cu care se mută la
câțiva ani măcar, este validată prin efortul considerabil
mai mic pe care urmau să-l facă. În cazul nostru, ca
între români, aveam să ne izbim toată ziua de obiecte pe
care cu mult mai dragă inimă și folos ar fi trebuit să le
dirijăm spre lada de gunoi.
Am cărat, am împins, am dirijat, am curățat, am
adunat, am rezemat, am echilibrat și sortat o puzderie de
obiecte de toate mărimile și utilitățile. Dacă priveai prin
camere, foarte greu observai că, în timp, ele se ușurau
de obiecte. Lucrul avansa anevoie. Noroc că între cele
două locuințe, era o distanță de numai câteva străzi,
astfel că mașinile se întorceau repede.
Alături de toți cei enumerați, la un timp s-a
adăugat familia Mântulescu, numai soțul și soția, cei
întâlniți la Joseph Bota și care abia veniseră de zece zile
din România, dar se mutaseră deja într-un apartament
închiriat.
O scenă scurtă, petrecută în timpul dimineții, m-a
marcat pentru tot restul zilei. După ce, deseori, atât tatăl
Petrică, cât și unchiul George o alintau pe Silvia cu
apelativul `păpușa mea”, într-un moment în care eu
vorbeam la telefon, în bucătărie năvălește fata, urmată
îndeaproape de George care striga într-o evidentă stare
de agitație: „să nu-mi mai trântești niciodată ușa în
nas!” O ajunge pe fată din câțiva pași și câțiva pumni se
abat asupra capului ei. Se mai adaugă un dialog scurt:
- Ieși afară din casa mea!
- Nu ies!
Ușa biroului lui George se închide la loc și, în
lipsa unuia dintre participanții la conflict, acesta se
stinge. O surpriză imensă m-a copleșt și o jenă față de
situația Silviei, un adolescent cu propriul ei orizont
social, terfelit de un adult care și-a ieșit inexplicabil din
pepeni. N-am avut tăria să mă uit spre Silvia, de teamă
de a nu observa jena ei, mai ales că incidentul s-a
petrecut în fața unui străin. O jenă întipărită pe figură
pentru situația penibilă în care a fost pusă. Sistemul de
valori după care se conduce această familie am început
din acel moment să-l pun sub semnul întrebării. Toate
exemplele mele din viață legate de relația părinte-copil,
bazate pe violență, au demonstrat că procedura e
falimentară, rupturile devin inevitabile, trauma psihică
dificil de recuperat. Poate niciodată. Tatăl, în încercarea
de a suplini și rolul mamei, pare excesiv de posesiv, își
asumă permanent rolul de a conduce, de a îndesa cu
forța în mintea odraslei precepte morale. Unele
îndoielnice în sine și inaplicabile la cazul concret.
Petrică e în fond un om de la țară, care-și păzește fata, o
ferește de oricine ar atenta la singurătatea și curățenia
ființei ei. O face impunând teroarea comportamentului
patern. Fata nu are voie să manifeste gesturi specifice
adolescenței. Prietenii ei sunt îndemnați să nu mai sune,
pentru că fata e pedepsită. Petrică îi dă fetei tot felul de

14. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
13
sugestii comportamentale cu siguranța celui care nu
greșește niciodată. Îi spune fetei ce și cum trebuie să
facă, iar Silviei nu-i rămâne nimic altceva decât să
execute. Cam puțin de făcut, cam strâmt culoarul ce i se
lasă Silviei pentru inițiative proprii, pentru independența
de care simte nevoie orice tânăr la 15 ani. Prea multă
supunere, prea scurt lanțul ce-i ține nemișcată glezna
fragilă, ca să nu se simtă durerea cărnii sfâșiată de
metalul dur și implacabil.
Întrerup șirul notațiilor de azi, pentru a mai scrie
o relatare pentru radio:
„În 1 iulie a fost ziua Canadei. La Montreal, ultimul
popas în călătoria mea artistică pe tot teritoriul țării
frunzei de arțar, nu am văzut niciun foc de artificii, nicio
manifestație stridentă. Din contră, guvernul provinciei
Quebec a decretat ziua de 1 iulie drept ziua mutărilor. O
mulțime de localnici, în libertatea aceasta de mișcare ce
a devenit o obișnuință cotidiană, își strâng lucrurile, de
obicei apelează la echipe specializate în transferuri de
bunuri imobiliare și își schimbă domiciliul, fie într-un
loc care să le aducă un confort sporit, fie într-unul mai
apropiat de serviciu.
Această relativă tăcere de ziua națională,
schimbarea ocupațiilor specifice sărbătorii se explică
prin starea care se înregistrează de mult timp în estul
Canadei, dominat de populația vorbitoare de limbă
franceză care îi consideră pe englezi ocupanții care le-au
furat drepturile și i-au supus prin violență, în urmă cu
sute de ani. O parte însemnată a populației Quebek-ului
visează la separarea teritoriului lor de restul Canadei,
vorbitoare de limbă engleză. Până și plăcuțele de
identificare ale autovehiculelor fixează și reamintesc
această stare de veghe pe care francezii și-o impun.
Până de curând, Parlamentul provinciei a fost dominat
de Partidul Quebek-oise, iar aceasta – spun mulți
localnici - nu a făcut nimic altceva decât să declanșeze
numeroase presiuni în vederea separării. Această
atitudine însă, a determinat scăderea dramatică a
investițiilor, scumpirea chiriilor și alte numeroase
dezavantaje pe care noul partid aflat în fruntea
provinciei, partidul liberal, va trebui să le aibă în vedere
cu prioritate.
Monteralul este orașul în care locuiesc peste
20.000 de români, iar numărul noilor veniți este în
continuă și masivă creștere. Practic nu este zi să nu
apară noi familii de români, așa că unii vorbesc deja de
50.000 de oameni vorbesc limba română.
Asociațiile românești din Montreal sunt printre
cele mai vechi din Canada. La 70 de km de metropolă,
în localitatea Val-David, există un câmp românesc, o
suprafață importantă de pădure, deal și pajiște, trecută în
proprietate românească prin osârdia octogenarului dr.
Ion Țăranu. Deseori românii se întâlnesc în acest spațiu,
poartă discuții, asistă la diverse manifestări organizate.
Una extrem de interesantă se pregătește acum. Este
vorba de seminarul de patrimoniu „Poarta cu dor” ce va
avea loc între 16 august și 1 septembrie. Vor exista în
această perioadă spectacole folclorice, dezbateri pe tema
integrării și o cuprinzătoare expoziție de carte
românească, tablouri, costume populare, sculpturi și
diverse obiecte artizanale confecționate în mare parte de
românii stabiliți în provincia Quebec. Pe frontispiciul
invitației difuzate deja în vederea întâlnirii, stau înșirate
câteva versuri cu optimistă semnificație:
„Poarta să înălțăm,
Ca pragul să fie pas
Și pasul să fie prag,
Ca diferență să însemne trecutul
De acolo în Aici.
La NOI,
Unde nu ne mai scoate nimeni din țâțâni,
Să INTRĂM,
Tot pe loc, pe loc, pe loc,
Ca să fie,
Să răsară omenie.”
Din Montreal, pentru Radio Târgu Mureș, Adrian
Munteanu
Acum continui cu evenimentele zilei de 30 iunie.
Cu cât orele se scurgeau printre participanții la
mutare, cu atât se legau și se dezmembrau niște discuții,
se râdea din orice lucru banal, din necesitatea de a
înviora atmosfera dominată de muncă. Pe la ora 13,
pentru că gazdele nu dădeau niciun semn că ar face
vreun gest de onorare a muncitorilor ocazionali, Vasile
a luat o sticlă goală de 2 l și în cinci minute s-a întors cu
ea plină cu bere, plătită din banii lui. Din acest moment
operațiunea avea să se repete cu mai multă vigoare, la

15. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
14
intervale din ce în ce mai scurte. Am băut berea și a
umplut sticla încă o dată Vasile. Apoi Mircea. Spre
după masă, domnul George i-a comandat lui Vasile să
încarce grătarul ca să poată face ceva pe el la noua
locuință. Vasile a înțeles că trebuie să pună ceva pe
grătar la fața locului, așa că, într-o clipă, a devalizat
frigiderul de două pungi de cârnați pe care i-a pus pe jar.
La zece minute, cârnații sfârâiau, spre disperarea
domnului George care-și dorise să amâne cât mai mult
operațiunea. I-a și spus acest lucru lui Vasile, iar acesta
a rămas stupefiat. Cum să cari grătarul cu totul și apoi să
prăjești ceva, când aveai grătarul la îndemână și puteai
rezolva totul la fața locului? Ca să nu mai punem la
socoteală că ora înaintată făcea ca pântecele tuturor
celor prezenți să scoată triluri de nerăbdare. Pe această
temă, Vasile avea să aibă în cursul zilei numeroase
izbucniri. Cum să i se spună lui un lucru si apoi să nu se
recunoască ce i s-a spus și să fie apostrofat pentru
executarea comenzii?
În toiul muncii, Petrică s-a îmbufnat de câteva ori
că se bea bere și nu se muncește. Să nu fi realizat că
berea era cumpărată nu din banii beneficiarilor, ci a
celor veniți să-i ajute?
Vasile a găsit, la un moment dat, o sticlă de vin
roșu, plină pe trei sferturi. A dispărut pentru scurt timp
și a revenit cu sticla goală. Evident, în formă bahică
corespunzătoare. A fost greu de oprit. Vorbea mult,
vorbea tare, își amintea mereu că i s-a cerut o treabă și
apoi a fost certat pentru execuția ei.
Spre orele 21 lucrul era aproape terminat. S-au
strâns destui saci cu gunoaie, depozitați într-un colț al
grădinii. Campionii lucrului serios făcut erau Ioan
Mântulescu și Cătălin, inepuizabil.
Cârnații se mâncaseră din mers și fără pâine, de
care nu s-a îngrijit gazda. Întreaga adunare părea
constituită pe principiul de a se servi fiecare fără să mai
ceară voie. Economia în capitalism, mult mai dură și ea
și lipsită de generozitatea cu care eram obișnuit.
Pe la ora 23 a venit rândul, în sfârșit, transportării
eșafodajului de bare metalice cu care Petrică își ridica
schelele. Odată cu ultimul transport, am urcat și eu în
mașină. Bagajele mele le expediasem de mult și eram
îngrijorat de soarta lor, de locul și modul în care au fost
aruncate. Din fericire, în noua casă le-am descoperit în
bune condiții. Noua casă e un conglomerat de trei
apartamente. Unul la parter, cu patru camere plus patru
la subsol și două la primul etaj închiriate pentru 325 de
CAD pe lună. Camerele nu sunt grozav de mari, dar au
fiecare intrare separată de pe un hol. Au rămas la locul
lor lustrele și, evident, mobila de bucătărie. Lucrul care
nu mi-a plăcut a fost curtea mică, ocupată imediat,
într-o parte, de fiarele lui Petrică, și faptul că din șirul
de blocuri din față se putea privi ce se întâmplă în curtea
ta. Intimitatea atât de dorită, cel puțin de mine, se
pierdea.
S-a organizat, în sfârșit, la botul calului o mică și
ultimă gustare. A ajuns câte un mic și un cârnat
minuscul la fiecare. S-au scos și două sticle de vin pe
care băutorii grupului le-au golit repede.
Era trecut de miezul nopții și în curte se vorbea
tare și necontrolat. A început să mi se facă rușine că
aparțineam unui grup atât de gălăgios, cu vizibile note
de nesimțire. I-am rugat în câteva rânduri să vorbească
mai încet. Cu puțin timp înainte, Petrică primise o
adresă de la școala Silviei prin care era anunțat că fata
nu a trecut clasa. Am aflat că era vorba de o școală
particulară, unde se plăteau 5000 de CAD pe an școlar.
Petrică s-a îmbufnat, iar gălăgioșii Vasile și Mircea au
început să comenteze referitor la slabele capacități
intelectuale ale fetei. La un moment dat, fata a auzit. Ei
i-au cerut să se îndepărteze, dar Silvia a refuzat,
spunând că are dreptul să audă dacă se vorbește despre
ea.
Pentru a nu știu câta oară în acea zi, mi-a fost
jenă de situația în care mă aflam fără să vreau. Mi s-a
făcut o imensă milă de Silvia și aș fi vrut să mă fac
nevăzut. N-am mai putut rămâne pe loc. Am pretextat
ceva și m-am ridicat. Domnul George și Petrică mutau
saltele în camere și stabileau locul fiecăruia. Mie mi-a
dat o cameră la subsol. Tot acolo, într-o cameră vecină,
avea să stea Vasile, până la plecarea în România.
Mi-am dus geamantanele în noua mea cameră și
m-am băgat în pat. Gașca se pregătea și ea să plece. Mai
întâi Cătălin, marinarul, cum îi spunea Mircea, a
întrebat până la ce oră circulă metroul. Domnul George
s-a făcut că nu-l aude. Petrică s-a uitat lung și cu reproș
la unchiul său și s-a oferit să-l ducă el cu mașina. La
puțin timp, a plecat și familia Mântulescu, dusă, totuși,
de domul George. Au rămas Vasile și Mircea să se mai
înjure reciproc, să mai comenteze teoria oului și a
găinii, să mai alcătuiască lumea după rigorile legilor
bahice.
În subsolul meu, m-a năpădit disperarea pentru
starea în care am ajuns, pentru viețuirea mea de șobolan,
pentru lipsa posibilităților de a mă mișca, pentru
existența în mijlocul unor activități ce nu-mi sunt
comune, al unui limbaj pe care nu l-am folosit niciodată,
a unor atitudini pe care le detest.

16. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
15
Mi-am propus să dau telefon a doua zi familiei
Pașca, cei ce m-au invitat la ei, și să încerc să evadez.
Sorina nu răspunde.
În noapte, pisica Mița miaună disperat,
căutându-și locurile de altă dată. Dă peste mine și se
retrage temător. Nici ea nu se simte bine. E un fel de
labirint, cu încăperi fără uși, cu zgomote de pași
deasupra, amplificate prin pereții de scândură ai caselor
canadiene.
(Va urma)
Mihail Răzvan SUDITU
Curs
Când te naști, confuz printre cei vii
Acum ești mare, dai de oameni, devii gri
Infestat cu speranțe, dezamăgiri și erezii
Dai vina pe noroc, și oarecum e așa
Juma' din ce te-a desensibilizat, nu-i vina ta
Cealaltă jumătate reprezintă
Ore scurse,
singur în camera ta,
Gânduri trase în rânduri, criticând cârduri
Tortură fină, transpusă în rimă
Sticla din raft încă te admiră
Devin rupt de consecințe
Ea nu te minte
Adu-ți aminte
Misiunea ei: să te alinte, ca un părinte
Nu te încurcă prin cuvinte
Te calmezi, subit realizezi
Ea e mereu prezentă când din normalitate deviezi
Oamenii sunt mult prea egoiști
O țin pe banda lor, ca niște bicicliști
Toți par triști, crede-mă, nu vrei să riști
Lasă-i în firea lor, un deget să nu miști
Căci diavolul te îmbunează, apoi mintea ți-o retează
Adu-ți aminte
când în abisul tău, nimeni nu era acolo, doar tu cu un
călău
Sabia pupându-ți începutul spinării, pregătit să dai totul
uitării
El îți zâmbește perfid, un legănat ușor și ești înapoi în
vid
Lanțurile ce te țin captiv, de timp sunt ruginite
Clipele în care te pierzi par infinite
Captivitatea ta este mai mult superficială
Escapada de mult așteptată pare acum banală
Deși soluții sunt multe, acțiunile tale sunt mute
Nu te încălzește cu nimic gândul unei vieți avute
Te închizi în tine, plantezi mine
Cronicile unui grotesc și neînțeles sine
Sătul până peste cap, ai urla pe vine
Dar orgoliul ți-e prea mare, constați că 'ți-e bine'
Lupta interioară e cel mai lung război,
Îngheață sângele în noi
creează abilități noi, transformă oamenii moi
În bestii neînfricate, spintecă orice roi
Deci continuă să speri, poate într-o zi
Vei privi înapoi cu puterea de a zâmbi
Ambiguitate
Un miriapod vâscos ce alunecă sfios pe resturi dintr-un
os
Mintea, o groapă c-un cadavru de coiot de mult de-un
lup ros
În după-amiezi friguroase merg confuz pe apa din
drumuri băltoase, Iisus dereglat
Când de fapt ce voiam să fac era să mor elegant,
neinterceptat, înecat
Provenit din neant, mă simt un intrus, ca un al patrulea
cap din gâtul unui Cerberus
Vorba ta are efect redus, ca Soarele ce răsare într-un
cartier rus
Pupile paranoice și mișcări rapide de insecte, viața
căpăta sens doar în secte
Mă uit la Univers destul de rar, nu e nimic mai mult
decât un insectar pe biroul meu astral
Colos de neclintit, dormind în spațiul infinit, refuz să fiu
trezit
Tot în jurul meu plutește dinspre mine, nimic nu stă pe
loc,
Văi și munți scufundate în apă ca-n Ragnarok
Zeii au încetat să mai existe când am apărut, ce
nenoroc...
DEBUT

17. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
16
Viețile se aseamănă cu niște piste încrucișate
Ni se încurcă una-ntr-alta până devin înnodate
Ca la final să surprindă imaginea unor morți
premeditate, deloc evitate
Nu m-a interesat gândirea umană prea mult
De-aia privesc în jur și prefer să stau mut
Lipsit total de empatie, îi invidiez pe cei regăsiți sub
glie
Piele palidă decorată cu riduri și vene sparte
Vizual provin dintr-o bucată de ie
Ca formele de viață de pe planetele distante, silențios
reprezint ceva aparte
Jovial, poziționat central în cavernele Iadului
Apar rar și-ți las un gust amar, ca bisectul calendarului
Umplu golurile din viață cu exces de umor
Transparent și neclar ca silueta neagră la sfârșit de
coridor
Idiosincrazie
Psihoza minții mele despică speranțe ca o coasă ruginită
Camera în care batjocoresc timpul respinge lumina
perfidă
Natura este redusă la non-existență prin abundență de
blocuri
Tu te dai în fapt, spunând că învârți grame de droguri
Eu tot ce învârt este sistemul solar în jurul degetului
inelar
Instinct primar preluat din regnul animal
Buzele mele ascund un întreg osos arsenal
Plasat strategic, ascuțit și atent se regăsește un molar de
urs polar
Antecedat de o grupare sistematică a unor canini de
tigru de Bengal
Limba se odihnește, prelinsă cu venin țâșnit din incisiv,
anunțat de un sâsâit
Când vine vorba să-mi sting setea de sânge uman, nu
am niciodată un plan
Stai timid pe malul oceanului sorții, aștepți cu optimism
darul spiritual adus de chipul morții
Vise derizorii despre cum te vei regăsi în paradis, în fața
porții
Tu alegi să îți negi cu naivitate valorile singurei tale
realități
Eu îmi alimentez instinctul de mai sus cu cei care te-au
fraierit, adică preoți
Încercat violent de opriri spontane ale vieții, las urme pe
unde alunec precum cauciucul supraîncălzit al unei roți
Ani de progres și tot ce am crescut e o generație
morbidă de roboți, plasați ferm în buzunarul unor hoți
Plictisit de actul meu ca un necrofil captiv în morgă
Legea umanității mele în fața societății voastre se
abrogă
Îmi car perpetuu nemulțumirile pe umeri ca Atlas
Nevoit să ascund jigniri în spatele unui zâmbet fals
Insomnii
Demoralizat, planuri de a deveni sihastru
Nu pot deosebi fețe de la ceața groasă
Cerul a încetat să mai fie albastru
Foi rupte și-un pix uzat pe masă
Acele ceasului înțeapă mintea violent
Fericirea e doar un scurt moment
La fel ca primul tău vaccin, "N-o să simți decât puțin"
Restul reprezintă doar ore disipate, majoritatea nopților
au fost albe
Venele din ochi, roșii ca nisipul de pe Marte
Migrene pulsează mai des decât inima
Căci ea a fost jefuită prima
Vocabular constrâns, apăs cerul gurii cu limba
Nu pot explica nimic fără a gesticula deși urăsc mima
Când tot ce-i legat de soartă pare relativ
Singura armă devine umorul peiorativ
Glume seci și priviri reci
Umorul unui prizonier ținut captiv în beci
Construit mai mult pentru un inamic fictiv
Precede momente în care privești în oglindă
non-admirativ
Ți se spune că nu ești singur, ăsta-i actul
Suferințe similare, dar ne înjosim unul pe altul
Ne distanțăm încet precum Luna de Pământ
Dar nu vrem să intrăm singuri în mormânt
Un paradox stupid, căci ce ține de noi
Adeseori alegem să aruncăm la gunoi
Întoarcem privirile către incertitudine
Concentrând sute de nemulțumiri în atitudine
Trupul zace, pe când gândul prinde altitudine
Așteptăm vremuri bune până firele-s cărunte
Strategic plasăm printre noi vorbe crunte
Opinii și nevoi de discuții devin mărunte
Crescuți în medii toxice, suntem produse brute
Iar copilăriile ne-au fost în cruce bătute
Timpul curge, dar nu liniștit ca o apă lină
Valuri turbate, murdare, pline de stricnină
Mintea devine o grotă infinită, lipsită de lumină,
Pereți crăpați metodic ce suferințe reprimă.
Totul se rezolvă prin puțin somn, se spune
Oare așa e? Sau irosim ore bune?
Somnul pare doar o scăpare
Fiindcă gustul morții-l are.
Nu mă
Nu mă obliga să stau, când eu am de gând să mă duc
Nu mă obliga să dorm, când natura mea mă impiedică

18. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
17
să mă culc
Nu mă obliga să iubesc, când eu prefer să cultiv ură
Nu mă obliga să trăiesc, când viața mea grotescă este
impură
Nu mă întreba de ce, când răspunsurile sunt pierdute în
vânt
Nu mă pune să îți explic, când vocabularul meu este
crunt
Sunt ca un pescar implacabil trecut de vreme, meditez la
melodia mării monstruoase mereu
De o mie de ani încoace, aștept venirea peștelui-trofeu
Dar valurile, ca orice apă, spală neferit culorile
De pe tapetul ce acum dezvăluie ororile
Nu mă pune să îmi motivez alegerile, când eu acționez
pe impuls
Nu mă pune să îmi ascult inima, când de mult timp nu
mai am puls
Nu mă îndemna să te sărut, când pe buzele mele se
găsește venin uns
Nu mă forța să te înțeleg, când mentalitatea mea este
obscură
Nu mă înrădăcina în Pământ, când gândul meu a trecut
de Lună
Sunt ca un artist derutat fără pic de viziune, pictez
peisaje perene ale populației pierdute
De o mie de ani încoace, tablourile mele prezintă
oameni drept brute
Dar culorile, ca orice detaliu superficial, se preling
sacadat
Pe pânza ruptă ce realitatea pură a ilustrat
Nu mă pune să îmi aleg calea, când orice drum duce
spre moarte
Nu mă obliga să discut cu lumea, când soluțiile se află
în carte
Nu mă obliga să îți spun lucruri frumoase, când
sinceritatea constă în priviri
Nu mă obliga să învăț din trecut, când durerea mea se
trage din amintiri
Nu mă pune să mă schimb, iar când nu mă recunoști, tu
să te miri
Sunt un simplu om sugrumat de gheara diformă a
conștiinței obositoare,
Asuprit amarnic de armate animalice, apus amnezic al
unei veri amețitoare
Alerg aleatoriu prin anomalii acerbe
De aproape două decenii încoace, sângele din mine
fierbe
Dar sângele, ca orice susținător de viață
Prin neșansă la un moment dat îngheață.
(de)validare cu compromis
merg la Bunul Dumnezeu
şi-mi zice: această nuieluşă
cu care ai dus mieii la păscut
de azi nu se va mai numi ioanid
- acest salcâm uimit el însuși
în dimineaţa aceasta
de prima sa înflorire
de azi nu se va mai numi ioanid
- acest drum şerpuit uşor
de pala de vânt a înserării
de azi nu se va mai numi ioanid
- acea fântână spre care
îţi vei îndrepta paşii
din ce în ce mai puțin
de azi nu se va mai numi ioanid
nicolai t va fi numele tău de azi
și numai al tău
ioanid e-n ațipire o vreme
mi-a mai spus Bunul Dumnezeu
și a rămas sprijinit în toiag
deasupra-mi
despre oblonul tras şi
preschimbare
... şi nici măcar nu ştiu
dacă se anunţase furtună –
oamenii aveau o nesiguranţă-n privire
animalele râcâiau cu copita
pământul tare al izlazului
iarba căuta să ascundă
trilul bezmetic al păsării
peştele se lăsa spre afund
astfel câmpia împăcată cu sine
se trăgea după nor, iar
cel chemat ioanid nu mai avea motiv
să răspundă la numele meu:
...tuna, Doamne, fără ecou
...ploua, Doamne, fără ropot
Nicolai TĂICUȚU

19. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
18
Boris MEHR
POEME
***
Cine nu visează moare o singură dată,
Așa cred, nu trebuie să mă aprobați,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o
ajută.
Dependența de ce spun alții este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde și-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copți, mai bine
abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un pește oceanic, înăuntru este Iona.
Așa o fi?
Când simți că nu ești nimic,
că totul trece ca norii lungi pe șesuri,
atunci apar armele frumoșilor învinși,
unii de mult muriră, alții nici nu s-a mai născut.
Preferi fecioare irocheze?
Cine-şi deschide, rând pe rând, brațele, picioarele,ca
păianjenii,
boabe de rouă verde-roșcat
Flori sângerii,viaţa trece prin moarte,
lumina prin suferință, speranţa prin lațul sinucigașului,
respirăm lumină, ne privim cu urechile fine, pâlnii
translucide,
ființe imaginare, asta iubesc acum, bietul de mine,
cerșetor la POARTA MARE A RAIULUI DUE,
AM O BUSOLĂ CARE ARATĂ MOARTEA,
stăteam cu amicul Kafka, voi nu-l cunoașteți, nu mințiți,
nu-l cunoașteți, cel ce a murit nu era Kafka,
cu mine, după cutremur, umblăm eu cu mine și cu
Kafka,
eu - da, el -ba, au dispărut toți elefanții minciunii,
o oaie fantastică trecu în zbor, Beatrice străbate în pas
de dans
secolele nenorocite ale ciumei, ați citit romanul
SÂNUL? Uitați-l.
Picioarele vorbesc limbi străine. Monstrul Colombre a
fost propus ministru la ape.
Cu pendulul lui Foucault vom dărâma multe sisteme.
Fecioarele nu au voie să se sinucidă, este o lege recentă.
Am întâlnit o femeie între trei vârste care avea o sută de
simțuri simultan.
Mai ceva decât Messalina. Suntem niște animale pe
moarte, e clar, ce poate fi mai duios?
***
Copilul cel trist luă fazanul cel trist,
îi suci gâtul cu o mișcare dibace, apoi
îi smulse toate penele, toate, m-am apropiat,
nu era un copil, era un pitic apăsat de complexe,
m-am cutremurat, am intrat într-o casă oarecare,
era a unui alcoolic lăsat la vatră, bea numai acid
sulfuric,
a murit, evident, mi-a lăsat casa doar ca să-i sap o
groapă
și să-i cânt God saves the Queen, în jurul casei au
crescut buruieni uriașe
care, noaptea, vorbeau, ce vorbeau? Legende din
vechiul Kent,
a intervenit la timp o vecină inimoasă, pieptoasă și a
tăiat buruienile,
m-a luat de bărbat și m-a îngropat în fericire.
Casa somnului era ceva mai rece, în jur se rostogoleau
capetele
celor ghilotinați de Franța revoluționară,
iubita locotenentului devenise prostituată,
deși nu-i lipsea inteligența, avea să devină matroană,
apoi milionară și să conducă o fundație de caritate.
A născut un copil trist care a crescut mare și a devenit
mare șef de poliție, un fel de sherif.
***
Ziua-i masivă, albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.

20. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
19
Am râs prea mult
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este
stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te
vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte
s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am și râs acum.
Sub coada calului Mihai curge bălegar,
liniștit alături zace, doarme-un boschetar,
veșnicia veștedă pute a urină,
calea lacrimilor deci, duce la latrină,
nu-ndoi nimic, te rog, draga mea lungană,
tristă melodie, vai chiar din hologramă,
Honolulu are el suluri de hârtie,
bine ar fi ca unii breji pe ea să mai scrie,
stânga este noapte, yes, pentru hoți cu titlu,
dreapta bea cafea de soi trecută prin filtru,
pe canal se duc minuni, adevăr vă spune
unul care s-a îndrăgostit de minciuni și glume,
ea îmi spune că vom fi veșnic împreună,
asta sună cam ciudat, cu miros de humă,
noi fugim de moarte, cred, ea fuge mai iute,
draga mea lungană, chiar porți fuste cam scurte,
tu și eu și eu și tu, simți, nu simt, vezi bine,
într-o zi vei fi-n Olimp fără nimb, un nimeni.
Suntem rug și suntem burg, hamburgerul cade
la stomac un pic mai greu, absolutul roade.
Visul redevine vis, lumea este o miză,
m-ai adus, lungana mea în adâncă priză.
***
În cap de rigă antic râde mort,
poveștile se scaldă în ocean,
încremeniți pe maluri, sort și port,
nu-i apa vie cea sclipind mărgean?
Adam, my dear, is, as you know,
părintele atâtor specii rare,
și tigru, cal ori chiar un bou
se mai alege, mai apare.
And you remember, membrule,
ce mai năpastă, tunuri mari,
răsună în Edikule
sau în culoarul gri, bancar.
Yet even then, ce să mă plâng,
mai bine scriu de psihopați,
rândurile furilor se strâng,
ei nu știu, Doamne, cum împarți.
***
Eram păgân, aveam un munte,
Urcam la el din piatră-n piatră
Ajuns, eu îl rugam – Mă iartă,
Străfulgera privirea cruntă.
Mă iartă, îi spuneam, că minte
Iubirea mea, că trufaş sunt,
Că mă răzbun, am suflet crunt,
Deşi am arme din cuvinte.
Alb mă privea idolul, vântul
Venea să-mi mângâie obrazul,
Ca o fecioară fără nazuri,
Dar muntele-ascundea Cuvântul.
De multe ori caut alinare,
Iar oamenii par munţi de piatră,
Ei niciodată nu te iartă,
Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.
Deşi au stele-n jur, sunt duhuri
Care şoptesc vechi basme, cânturi,
Atunci eu mi-am ales Cuvântul
Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur
Că El este mereu cu mine,
Cum să-l numesc? În Carte scrie
Că Dumnezeu cunoaşte mila,
Ajunge să mai uiţi de tine.
Iar muntele rămâne-n urmă,
Cu tot ce am iubit zadarnic,
Strălucitor, prezent şi harnic,
Mă scoate Dumnezeu din junglă.
***
Viclean e timpul, ne oferă tot,
Poate prea mult, de nu ştim cum s-alegem,
Apoi el ne răpeşte daruri, numai mort
Nu vei avea regrete, asta-i Legea.
Din vară trecem înspre iarna grea,
O toamnă ne mai bucură privirea,
Apropierea marilor gheţari
Ameninţă şi visul şi iubirea.

21. SPAȚII CULTURALE, nr. 52, mai/iunie 2017
20
Elisabeta BOȚAN
Îmi vine să urlu
(Întâmplare reală)
De la începutul anului îmi propusesem să merg
la C.C. Corte Inglés ca să îmi cumpăr un anume articol
de îmbrăcăminte de o marcă renumită pentru calitatea
ei, profitând de reducerile sezonului.
Fără motiv lăsam zilele să treacă, până când
m-am uitat în dulap și am zis că de fapt nu aș avea
nevoie să mi-l cumpăr.
Și, totuși, chiar și așa, mi-am zis să merg azi să îl
cumpăr sau să trec să văd ce mai e pe la magazin, deși
nu îmi place să merg cumpărături, mi se pare obositor.
Mă îmbrăcasem să ies și stăteam pe un scaun cu mintea
fără gânduri, fără să privesc la ceas, apoi m-am ridicat
automat și am ieșit pe ușă.
În două minute am ajuns la stația de autobuz unde
mai erau câteva persoane, printre care mi-au atras
atenția o femeie foarte elegantă cu părul roșcat și
aranjat, care stătea rezemată de peretele transparent al
stației în partea exterioară; o fată ce părea de vreo 12 ani
(mai târziu am aflat că avea 15), își ținea haina groasă în
mână cu un aer inocent, privind în gol, rezemată de
perete în interiorul stației, iar alături de ea, pe bancă,
avea rucsacul cu cărți. Ceva mai încolo era un bărbat
înalt, destul de înaintat în vârstă și alte câteva persoane
ce nu mi-au atras atenția în mod deosebit.
Era în jur de ora 3 a după-amiezii. Părea o zi ca
oricare alta. Soarele își strecura razele prin aerul rece de
ianuarie.
Mă gândeam să scot cartea pe care o aveam în
geantă și să citesc până sosește autobuzul.
În acel moment am auzit niște hohote sinistre și
am văzut trupul fetiței scuturat de convulsii. Mă
întrebam dacă râde, dacă plânge, dacă nu cumva e
nebună sau are epilepsie, dacă nu cumva e drogată.
Mi-am zis repede în gând:”orice ar fi are, nevoie
de ajutor”și am făcut câțiva pași ca să îi văd fața. Fata
plângea în hohote, însă nimeni nu părea să observe acest
fapt.
Atunci m-am apropiat mai mult de ea și am întrebat-o ce
a pățit și dacă aș putea să o ajut cu ceva. Lacrimile îi
curgeau abundent pe față, iar hohotele au devenit mai
puternice, sufocându-i cuvintele care se rostogoleau în
silabe ascuțite.
Abia după o vreme, după ce repetase de mai
multe ori, am înțeles când a zis”... m-a violat...”, am
întrebat șocată: ”Cine? Când?”.
Răspunsul ei a venit repede și disperat: ”... acum,
chiar acum s-a întâmplat... acum o clipă...”
Nu știu cum mă asculta pentru că aveam impresia
că nu mă vede. Avea o privire goală.
Am privit buimăcită în jurul meu și mă întrebam
ce se întâmplase cu fata. Nimic din aspectul ei fizic nu
părea să îndreptățească cele spuse de ea. Era îmbrăcată
tip sport, hainele îi erau curate și avea un aspect îngrijit.
Ce? Cum? Când? întrebările mă loveau cu putere în
cap... încercam să înțeleg ce e cu ea.
I-am zis calm: ”Te rog, încearcă să te liniștești
puțin... și explică-mi... încerc să te ajut... când s-a
întâmplat...?”
”Acum o clipă...”
”Unde?”
”... în scara unui bloc (își agita mâinile arătând spre
strada din spatele stației de autobuz)... pe aici...”
”Îl cunoști?...
Abia a îngăimat printre hohote și lacrimi:
”Nu... avea un cuțit... m-a amenințat că mă omoară...
m-a dus în scara blocului...”
Acum am înțeles. Fata abia când a ajuns în stația
de autobuz asimilase ceea ce i se întâmplase. Nu știu
cum s-a târât până aici. Nu i-am pus nici o clipă la
îndoială spusele. Știam cum se simte o victimă de abuz
sexual și știam și care sunt măsurile care trebuiau luate
imediat.
Am încercat să o liniștesc, atât cât am putut.
Am ajutat-o să-și pună haina și am îmbrățișat-o,
încurajând-o și încercând să aflu mai multe detalii ca să
o pot ajuta. Am întrebat-o despre mama ei, dacă se
înțeleg bine, dacă vrea să-i telefonez sau să telefonez la
poliție...
Fata încuvința din cap, să sun oriunde, numai să o
ajut. Între timp, femeia cea elegantă s-a apropiat de noi
ascultând cu mult interes ce vorbeam, a scos telefonul
cu un gest automat, dat fiind că eu încă o țineam pe fată
în brațe. Apoi m-a întrebat:
”Unde să sunăm mai întâi, la mama ei sau la poliție?”
”La mama ei,” am răspuns. ”E minoră... și are nevoie de
mama ei înainte de toate...”
Voiam să-i zic să o anunțe fără să o
sperie, cumva mai delicat. Dar oare ce cuvinte se pot
alege pentru a-i spune unei mame că fiica ei a fost
violată? Oricum, femeia i-a spus direct, fără ocolișuri,
ce se întâmplase. Gândul ei era că fetița avea nevoie de