2. SCOP ŞI MOTIVAŢIE
Ocluzia intestinală este o afecţiune foarte des întalnită, de aceea prin
această lucrare aş dori să trag un semnal de alarmă şi să conştientizez
pe cei dispuşi la dialog despre gravitatea ei.
Este esenţial să se cunoască semnele de debut ale ocluziei,
atitudinea terapeutică, complicaţiile şi, în mod special, cum le putem
preveni.
Asistenta medicală are un rol cheie în viata bolnavului pe timpul
spitalizării acestuia, ea fiind de fapt un liant între medic şi pacient. De
aceea este foarte important ca în această profesie, datorită faptului că
medicina evoluează, să cauţi mereu izvoare de informaţii şi să te
foloseşti de acestea în munca pe care o depui în folosul pacientului.
3. DEFINIŢIE
Ocluzia intestinală este un sindrom clinic caracterizat prin
întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gaze, cu consecinţele
sale, indiferent de cauză şi mecanism.
5. ETIOPATOGENIE
Cauzele ocluziilor sunt variate şi presupun intervenţia unor
mecanisme foarte complexe:
- anemia şi hipoxia de cauze majore;
- bacteriemii, viremii, toxemii;
- afecţiuni toraco-pleuro-pulmonare şi pericardice;
- afecţiuni retroperitoneale (hematoame, tumori, fibroze, pancreatita acuta).
- instalarea acuta a ascitei;
- hemoperitoneu
- peritonitele purulente localizate sau generalizate;
- septicemia juxtaperitoneală.
- corpi străini intraluminali, reprezentaţi de calculi biliari, fecaloame,
- substanţe mucilaginoase(laxative), ghem de ascarizi, stenturi diverse .
- torsiune de ovar;
- colica reno-ureterala;
- colica biliară;
- distensia acută a vezicii urinare.
6. MANIFESTĂRI CLINICE
1. Durerea: - bruscă, intensă, continuă,sincopală, însoţită de paloare, anxietate
şi transpiraţii, în ocluziile prin strangulare şi în cele spastice
- mai puţin violentă, cu evoluţie spre intensitate maximă, sub formă
de colici de luptă cu perioade de acalmie în ocluziile prin obstrucţie
- surdă, continuă, însoţită de distensie treptată, în ocluziile paralitice
- localizată iniţial la nivelul obstacolului cu iradiere ulterioară în tot
abdomenul sau dorsal, în volvulusul intestinului subţire.
2. Vărsăturile: - aproape întotdeauna sunt însoţite de semn de stază: greţuri,
sughit şi eructaţii.
3. Întreruperea tranzitului pentru fecale şi gaze
4. Distensia abdomenului este urmarea încetării peristalticii şi acumularii de
lichide şi gaze în intestine
5. Percuţia evidenţiază timpanism localizat sau generalizat
7. EXPLORĂRI PARACLINICE
A. PROBE DE LABORATOR:
- hemoconcentraţie cu creşterea hematocritului şi leucocitoză asociate cu
hipovolemie, determinate de vărsături, fuga plasmei, şi încetarea absorbţiei
intestinale.
- azotemie şi creşterea creatininei sangvine , ce se agravează treptat, ajungând
la 50-70 mg% şi respectiv 4-6 mg%;
- tulburări electrolitice, biologice şi proteice.
B. EXPLORĂRI IMAGISTICE:
- radiografia abdominală simplă
- irigoscopia
- radiografia gastro-duodenală cu bariu
- endoscopia digestivă
- ecografia abdominală
- tomografia computerizată
- angiografia mezenterică
8. TRATAMENTUL
1. Reechilibrarea volemică, electrolitică şi acidobazică:
- pivotul central al reechilibrării este serul fiziologic cu ioni de Na+ , Cl¯, Ca²+ si K+, în
conformitate cu ionograma.
- cu cât o ocluzie obturată e mai veche, cu atât timpul de reechilibrare preoperatorie va fi mai
lung.
- tot în această etapă se tratează eventualele insuficienţe viscerale ( digitalizare rapidă,
oxigenoterapie, compensarea diabeticului, diuretice).
2. Pregătirea preoperatorie:
- instituirea sondei de aspiraţie naso-gastrice sau prin intubaţie duodenală sau intestinală cu
sonda Miller-Abbott
- plasarea unui cateter venos periferic sau cateter venos central
- sondajul uretro-vezical
- plasarea preoperatorie a unei sonde groase transrectocolonice
3. Tratamentul chirurgical
4. Tratamentul postoperator:
- menţinerea sondei de aspiraţie până la reluarea tranzitului digestiv
- se continuă reechilibrarea volemică, ionică si acidobazică
- antibioterapie
- tratament simptomatic
9. COMPLICAŢII
- necrozele intestinale, perforaţiile diastatice
- peritonitele generalizate sau localizate
- şocul hipovolemic
- şocul mixt disvolemic şi septic
- plamânul critic ARDS (sindromul de detresă respiratorie a adultului)
- insuficienţe acute cardio-respiratorii, renale, hepatice;
- leziuni acute digestive de stres ( HDS)
- trombembolism pulmonar
- dilataţia gastrică acută
- sindrom de ansa oarbă ( în urma derivaţiilor interne care exclud largi
segmente intestinale din tranzit),
- septicitate peritoneală, fistule digestive, supuraţii parietale severe
- evisceraţii
- ocluzia intraocluzie ( prelungirea patologică a parezei postoperatorii
intestinale)
- ocluzia recidivantă
- aspiraţia traheobronşică a lichidului de vărsătură, cu pneumonie sau
bronhopneumonie secundară
10. STATISTICĂ
Pe parcursul elaborării lucrării de licienţă din anul 2011 numărul
internaţilor cu ocluzie intestinală au fost în număr de 85 din care la 32 s-a
intervenit chirurgical.
11. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI
Rolul esenţial al asistentei medicale este de a ajuta persoana
bolnavă sau sănătoasa să-şi recastige sau să-şi menţină sanatatea
prin îndeplinirea sarcinilor pe care individul le-ar îndeplini singur
dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta
medicală trebuie să îndeplinească aceste sarcini astfel încât
pacientul să-şi recastige independenţa cât mai repede posibil.
Asistenta medicală sau nursa este acea persoană care, în
conceptia Virginiei Handerson, mai poate fi numită şi “mama
profesională”, ea definind asistenta medicală ca fiind: “conştiinţa
celui lipsit de conştiinţă, dragostea de viaţă pentru cel care a încercat
să se sinucidă, ochii pentru cel orb, mână pentru cel cu mâna
amputata, voce pentru cel prea slab pentru a vorbi, cunoştinţe şi
înţelegeri pentru tânara mamă”.
12. STUDIU DE CAZ
PROBLEME:
Durere cauzată de plaga operatorie
Insomnii dormiţionale
Anxietate
OBIECTIVE:
Pacienta să nu prezinte dureri la nivelul plăgii în următoarele 2 zile.
Pacienta va avea un somn liniştit, odihnitor în următoarele 2 nopţi.
Pacienta nu va prezenta semne de anxietate în următoarele trei zile
INTERVENŢII:
Antialgice: TRAMAL=4 x 10 mg/zi;im
ALGOCALMIN= la nevoie;im;
am monitorizat în permanenţă funcţiile vitale: T, puls, R,
am aerisit foarte bine salonul înainte de culcare, i-am asigurat o lenjerie de
pat curată;
am sfătuit-o pe mama ei să-i citească o poveste înainte de culcare
am vorbit pe un ton calm, liniştit cu ea şi cu mama ei;
am explicat pe înţelesul ei, absolut tot ceea ce are legătură cu boala, cu
evoluţia ei;
13. EPICRIZA
Pacienta M.R.A. , 10 ani, internată în servicul nostru cu diagnosticul
de –Ocluzie intestinală- se externează a 9-a zi postoperator, în stare
ameliorată.
S-a intervenit chirurgical în data de 12.12.2011, având o evoluţie
intraoperatorie şi implicit intraanestezică favorabilă. Intraoperator, s-a
practicat laparotomie mediană supra şi subombilicală, se constată la
nivelul ileonului 2 bride care strangulează parţial lumenul intestinal.
Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă, pacienta reluându-şi
destul de repede independenţa. Pacienta se externează la 9 zile
postoperator, în stare bună, echilibrată cardio-respirator, tranzit
prezent, fără semne de intoleranţă digestivă.
Se externează cu recomandarea evitării efortului fizic timp de o
lună, regim alimentar timp de 3 luni şi cu revenirea la control conform
înţelegerii cu medicul chirurg.
14. CONCLUZII
Ocluzia intestinală, o afecţiune intotdeauna gravă, reclamă o atitudine
terapeutică de urgenţă, cu o reechilibrare medicală riguroasă şi de cele mai
multe ori, asociată cu un gest chirurgical al cărui obiectiv principal este
rezolvarea complicaţiei ocluziei.
Cele mai frecvente cauze de ocluzii sunt ocluziile obstructive,
urmate de cele prin strangulare.
Cele mai frecvente simptome sunt: vărsăturile, distensia
abdominală, întreruperea tranzitului intestinal şi durerea.
Majoritatea pacienţilor au semne certe radiologic de ocluzie
intestinală
Toţi pacienţii necesită reechilibrare hidro-electrolitică şi tratament cu
antibiotice şi antialgice.
Complicaţiile majore ale ocluziilor sunt reprezentate de: infecţii,
necroză, perforaţii, peritonite, complicaţii pulmonare, şoc.
Scopul îngrijilor acordate de către personalul medical este acela de a ,
ajuta
pacientul să-şi recupereze starea de bine fizic şi psihic în vederea
reintegrării ulterioare în viaţa socială.
