1. - DE LA GEORGE WASHINGTON LA WODROOW
WILSON
Adoptar ea Cons tituliei
Adunarea Constituant6 din Philadelphia va da o noud Constitulie, careva
transforma SUA dintr-o confederafie in sensul Larg aI termenului, intr-un stat
federal (uniune) bine inchegat (1787). Ea dddea pregedintelui o pn[ie
putemic5, ca un fel de inlocuitor al monarhului, ales pe o perioadd de timp.
Convenlia pentru stabilirea textului Constituliei a avut loc in 1787, la
Philadelphia; au participat 55 de membri reprezentdnd 12 state (cel mai mic
dintre ele, Rhode Island, nu a delegafi).
Constitulia nord-americand este prima constitulie scrisd din lume.Inilial
a awt 7 articole (foarte dense in con{imrt, este adev6rat), addugdndu-se, mai
apoi incd 26 de amendamente. Primele 10 amendamente au fost ratificate tn
1791: intre ele, amendamentul l (despre libertatea religiei, a cuvAntului, a pre-sei,
libertatea de intrunire qi de petifionare), amendamentul Z (dreptul de a defne gi
purta arme), amendamem,tul Z (despre proteclia drepturilor la via[d, libertate gi
proprietate); urmitoarele 26 au fost ratificate in 1795,1804, 1865 (XI[, descrie
abolirea sclaviei), 1868, 1870, 1913, 1919 (despre prohibilie; este abrogat prin
amehdamentul XXI, din 1933)1, 1920 (sufragiu pentru femei), 1933, 1951
(limitarea la doud mandate a alegerii Preqedintelui), 7961, 7964, 1967, t97l
(sufragiu pentru cci oare au implinit 18 ani).
Primul pregedinte este George Washington (1789-1797)
George Washington de{ine unul dintre cele mai glorioase titluri pe care le
poate conferi istoria. Et a fost Pdrintele Naliunii sale. Ddrzenio lui din timpul
Rdzboiului pentru Independen{d a reprezentat liantul coloniilor americone.
Sertticiile lui dupd oblinerea victoriei nu aufust cu nimic mai prejos. Fermitatea
lui Si exemplul oferit tn colitate de cel dintdi PreSedinte a linut fn frdu violenla
facliunilor Si a amdnat schisma naliunii cu gaizeci de ani. Caracterul sfru ;i
influenla pe can'e a exercitat-o qu anihilat tendi.nla periculoasd a ameriwtilor
de a fmbrdyisa cauza englezilor sou a francezilor. $i-a tndeplinit furwgia au
demnitate Ei Si-a pus pecetea propriei tnlelepciuni asupro adminis#Siei
prezidenliale. in perioada mandatului sdu s-a organizat guvernul federm|- asfast
consolidatd increderea in nafiune, s-au pus bqzele unei politici ffi;szte.
Refuzdnd sd candideze pentru al treilea mandat, el a statornicit o @e in
politica americand care nu a fost tncdlcatd decdt de preSedintele Frwklin
Roosevelt tn timpul celui de-Al Doilea Rdzboi Mondial.
56

2. Timp de doi ani, Washington a trdit la resedinla sa de la lard, de pe
Potomac, cdldrind prin plantaliile sale, aSa cum tdnjise de mult s-o facd. Cdnd
asupra linutului s-au abdtut primele zdpezi, in ultimele zile ale secolului ql
WItl-tea, a cdzut lapat. in seara zilei de l4 decembrie 1799, s-a intors cdtre
medicul sdu Si a mulTnurot: ,,Doctore, tmi vine greu sd mor, dar nu md tem". La
scurt timp dupd aceea s-a stins din viald. (Winston Churchill)
in doar cdtevadecenii de la fondare, Statele Unite ale Americii s-au extins
intr-un mod uimitor. Sclavia insd ameninfa cu destrdmare tdndra republicfl.
i, 1789, George Washington a devenit primul preSedinte al Statelor
(Jnite. George Washington a fost urmat de John Adams (1797-1801), Thomas
Jefferson (1801-1809), James Madison (1809-1817), James Monroe (1817-
1825). G. WashinSon (1732-1799) a fost numit de cdtre Congresul continental,
la inceperea ostilitSlilor cu englezii (iunie 1775), comandant al armatei
americane; el a qtiut sI o menlin6 unit6, in ciuda faptului cd era improvizati gi
slab inarmatd, p6nd la intrarea in rdzboi a francezllor. i*, L787 prezideazd
Convenlia ConstituSonal6 de la Philadelphia; este ales preqedinte in 1789 qi
reales in 1792; ?n 1796 refuzd, un al treilea mandat; in politica intem6, depi
simpatiza pe federaliqti (adic5, suslindtorii unui guvern central putemic), a
p5strat o pozilie de echilibru intre aceqtia qi republicani; in politica externd, a
stabilit principiul neamestecului in treburile europene, aplicdndu-l qi fa,t6 de
rdzb o aiele Franlei revolu{ionare.
Republica nou formatl era o uniune de 13 state, foste colonii britanice.
Fiecare dintre acestea a renunlat la o parte din puteri in favoarea guvemului
federal (central), coadnu6nd insa s6.$i desf6qoare propriile afaceri qi s6.gi
formuleze propn'ile tegi. tn ciuda existenlei unei Constitulii scrise, argumentele
privitoare la limita drepturilor federale gi a statelor aveau sd, afecteze permanent
istoria Statelor Unite.
Partidele politice qi-au fucut in cur6nd aparilia in Statele Unite, reflectdnd
o varietate de interse ale claselor sociale, economice qi regionale. Totuqi, un
factor constant in viala americand, era tendinla spre democra{ie. ln ciuda
opoziliei politicimilor din clasele superioare qi a intereselor constitulionale,
pAnE in 1850, aprorye toate statele au devenit democratice. Tofl b5rba{ii albi
(ins6 4u ;i femeitre mu negrii) aveau dreptul de a-gi aiege conduc5torii"
in poiitica rurtern5, Statele Unite au r[mas neutre tn r5zboa ele dintre
Franla gi Marea Ba'Frrrie, ins5 c6nd unul dintre combatanli iacerca s5-l blocheze
pe eelalalt, irep+#nd astfel comerful liber a1 navelor americane, situalia
devenea ince# i" frnal, interferenlele britanicilor ?n sistemul naval
american a dre k:zzboi intre 1812-1814 care, deqi dramatic (britanicii au
incendiat oragal Hashington), nu a fost decisiv. Dupi aceste evenimente,
disputele anglo-**'+ericane au fost intotdeauna rczolvate prin negocieri. intre
57

3. timp, Statele Unite porniserd o expansiune aproape irezistibila spre vest qi sud,
coloniqtii extinzdndu-qi teritoriile, copleqindu-i pe indieni, care erau mutali in
rezerva!ii.
Fiecare zona nou cuceritd eru organizati intr-un teritoriu controlat de
guvemul feederal; apoi, c6nd circumstanfele p5reau favorabile, teritoriul
devenea un stat cu guvernare proprie, cu constitufie proprie, putAndu-se solicita
admiterea sa in Uniunea Americand.Pdnd in 1821, existau deja24 de state Unite
in cadrul Uniunii.
Expansiunea
Evenimentele din Europa favorizau expansiunea americanE. ir, 1803,
Napoleon, intenliondnd sE cucereascd teritorii mai apropiate, a vdndut Louisiana,
care la acea vreme cuprindea o mare suprafalI din centnrl Americii de Nord.
Florida a fost ob[inut6 in 1819 de la Spania, dupi lungi ameninldri qi negocieri.
in decurs de c6iiva ani, restul impeiiului spaniol in Ameri ca a ieugii sd se
desprindl de sub stapdnirea americand, statele latino-americane de la Mexic la
Argentina e6qtig6ndrgi independenfa. Fiind congtient ca unele puteri europene
ar sprijini restaurarea imperiului, in 1823 pregedintele James Monroe a declarat
cd Statele Unite nu vor tolera nici o ihtervenlie sau colonizare europeand pe
continentul american. Acest lucru a devenit celebru sub numele de Doctrina
Monroe qi, degi Statele Unite nu erau probabil capabile sd o aplice atunci,
apailia acestor principii a arfiicipat rolul pe care aveau s5-1 aiba in emisfera
vesticS.
Acest lucru a devenit evident in momentul care colonirytii americani s-au
mutat in marea provincie nordlcd a Mexicu_lui, Texas, declar6ndu-l rqpubl!_cd
separatd (1836), zaddrrncind eforturile mexicanilor de a-l reocupa. Apoi" in
1845, SUA a anexat Texasul qi a pornit un rdzboi expansionist (184G1848), in
care mexicanii au fost infrAnfi gi nevoili sd cedeZe teritorii intinse, inclusiv New
Mexico gi California.
Descoperirea zdcdmintelor de aur din California (1848) gi goana dupd aur
care a urmat, au accelerat popularea coastei Pacificului. Formarea de noi teritorii
gi state a ridicat problema sclaviei, care se limita doar Ia statele din sud, fiind
insl transmis6 gi in ves! de cdtre sudiqti. P6na la inceprrul anului 1800, opinia
americand s-a intors impotriva sclaviei, comer,tul cu sclavi din Africa a fost
interzis, ficdndu-se eforturi de a-i trimite pe sclavii elihra,ti tnapoi in Liberia,
un stat african subvenlionat de America.
Societd4i diferite
Atitudinea sudiqtilor s-a schimbat ins6 in monrcsaffil tn care sudul qi-a
denroltat o economiebazatd pe cultivarea bumbacului,asfrrei prosperitate pdrea
sE depind5 de munca la scara largd. Nordul industrial g[. dul agrar au devenit
societSli foarte diferite, cu atitudini divergente - fdrd de devie, printre altele.
Prima crizd a avut loc c6nd Missouri, stat ce pe#a delinerea de sclavi,
a solicitat admiterea in Uniune. Dupd opozilii consider&ile, prin Compromisul
de la Missouri din 1820 a fost acceptatd includerea sfatului in Uniune in
58

4. schimbul unor limite importante ale rdspdndirii sclaviei. Cu toate acestea, in
anul 1830 a fost infiinlatd miqcarea abolilionistia in nord. Membrii radicali ai
acesteia nu doar s-au agitat impotriva continudrii existenlei sclaviei, dar au gi,
arganizat o ,,cale feratd subterana", ce-i ajuta pe sclavii fugari sd scape qi si
ajungl in siguranld in Canada. Unii abolilioniqti, tn special John Brown, erau
chiar hotdrAli sd foloseascd violenla gi au ?ncercat sE declanqeze o revoltd a
sclavilor in sud.
La nivel de dezbatere politicd, problema nu era existenla sclaviei - care
€ra o institutie legald in sud - ci dac[ trebuia sI se permit6 r6sp6ndirea qi
Iegalizarea acesteia gi in alte teritorii. La mijlocul anilor 1850, un adevdrat
r[zboi civil intre grupdri pro qi contra sclaviei in zona ce avea sd fie cunoscutd
sub numele de ,,Kansas-ul ins6ng erat", a intensifi cal dezbaterea qi a dus la
crearea noului Paftid Republican, care era de pdrere cd guvernul federal trebuia
s5-ryi foloseascS autoritatea pentru ainterzice sclavia ?n toate teritoriile.
in 1860, alegerea republicanutui Abraham Lincoln ca prepedinte a fost
at&t de insuportabilS statelor din sud, incdt acestea au hot6rAt sa p6rdseasci
uniunea, precipitAn d un rdzboi civil tragic ( 1 861 - 1 865).
Cauzele Rdzboiului Civil
Cauzele rdzboialui aufost - Si corutinwd sdfie - aprig dezbdtute. In timpul
rdzboiului pulini dintre combatanlii celor doud tabere or .fi negat adevdrul
exprimai de Abraham Lincoln tn 1865, conform cdruia ,,caltza rdzboiului afosi,
intr-uru fel sau altul, sclavia". in martie 1861, vicepreSedintele confederat
A|exander Stephens a subliniat de asemenea importanla sclaviei, considerdnd-o
cauzo core a condus statele sudice la desprinderea de (Jniune; tn acest sens, el
declordnd:
,,Noua Constitulie a eliminat toate tntrebdrile nelinigti.toare referitoare la
ciurlqta ioasird institilie - institilia sclaiiloi,r africani, aja bumfunclioneazd ea
ls noi - qi statutul corect al oamenilor de culoare tn cadrul civilizaliei noastre.
Aceasta a fost cauza imediatd a rupturii Si a revoluliei care are loc acum ...
Ideile dominante impdrtdsite de ... majoritatea oamenilor de stat importanli la
vrernea cdnd a fost alcdtuitd vechea Constitu{ie suslineau cd transformarea tn
sclovi a africanilor era o violare a legilor naturii Si cd era o lege greSitd in
principiu, din punct de la vedere social, nnoral Si politic ... TotuSi, acele idei
sr&r; fundamental greSite. Ele se bazau pe prezumlia cd rasele sunt egale.
At**.sta era CI greseald ... It{oul nostru guvern se bazeazd exact pe ideil opuse.
#w*i sale, furudamemtul sdw se nutresc din ra*rele sdevdr cd ornwl negru nu
eate egalul omului alb; cd sclavia, adicd swbordonsreafayd de rasa superiaard,
e-*e condilia sa naturald Si morald"
O jumdtate de secol Si mai bine dupd vdzboi, majoritatea istoricilor au
*widerat Si ei sclavia drept principala cauzd a izbucnirii rdzboiului. in 1913,
*ks Ford Rhodes, cel mai faimos istoric al rdzboiului civil al timpului sdu, a
declcrat cd ,,in ceeq ce priveSte rdzboiul civil se poate afirma cu certitudine cd
sixgura lui cauzd afost sclavia". Dar dupd aceea - qi pdnd tn timpurile noastre
59

5. - mulli istorici au contrazis cu tdrie acest punct de vedere. PreSedintele
confederat Jffirson Davis a spus in memoriile sale cd statele sudiste se
despdrliserd de Uniune qi pomiserd rdzboiul nu ca sd apere sclavia, ci pentru a
cere suveranitate statald. SudiStii, dupd cum q suslinut Davis, s-au luptat numai
pentru ,,apdrarea unui drept moStenit, inolienabil...acela de a se retrage dintr-o
uniune in care, tn calitate de comunitdli suverqne, intraserd voluntar ...
Existen{a servitu{ii africane nu era tn nici un cez cauza canflictului, ci doar un
incident". Mulli sudiSti ctu qcceptat aceastd explica{ie Si au perceput conflictul
ca pe un rdzboi al agresiunii nordistilor impotriva drepturilor sudistilor.
In anii '20, mulli istorici considerou con/lictul dintre grupurile de interese
economice Si cele de clasd ca principala temd a istoriei. Rdzboiul, tn conceplia
unor istorici ,,progresiEti", era o competilie intre agricultura plantaliilor, pe de-
o parte, Si capitalismul industrial pe de altd parte. Nu era vorba tn principal de
un conflict intre Nord Si Sud: ,,PLr Si simplu, din cauza unor chestiuni legate de
climd, sol Si geografie, a izbucnit o luptd de secesiune", scrie Charles Beard, un
istorie progresist de frunte. tn viziunea lui Beard, rdzboiul nu erq un eon/lict
intre sclavie Si libertate. Sclavia se tntdmplase sd fie sistemul de muncd folosit
tn agricultura de pe plantalii, a$a cum munca salariatd s-a tntdmplat sd fie
folositd de sistemul industrializot in statel.e nordiste. Conform pdrerii lui Beard,
chestiunile reale care i-au divizat pe inCwstriaqii nordiqti Si pe plantatorii sudisti
au fost tarifele, subvenliile de stat pentru transport Si produclie Si vdnzdrile
publice ale terenurilor. Mulli sudisti au fost tncdntali de aceastd interpretare
progresistd datd problemei. Confederalia pdrea cd lupta nu numai pentru
principiul drepturilor statului Si auloguuerndrii, ci de osemenee, pentru
consetryarea unei civilizalii stabile de tip agrcff confruntate cu ambiliile tot mai
mari ale oamenilor de afaceri din Nord. Poate cd nu este o coincidenld cd
aceastd inierpretaie a afiirit iam ti acielasi timp cu romanul Pe aripile
vdntului, unul dintre cele mai mari succese literare Si cinematografice din toate
timpurile. in timpul anilor 70, o altd interpretare, de obicei numitd
,,revizionistd", a dominat studiile istoneilor universitari. Revizionistii
negau faptul cd netn[elegerile dintre Nord gi Sud - fie ele qsupra sclaviei sau
drepturilor statale, ori vdzute cq un conllict intre industrie Si agriculturd - au
fost cu adevdrat atdt de mari. fn viziunea {ui Avery Craven Si James Randell (cei
doi mari istorici revizioniqti), mai nurner*ase erau lucrurile care uneau cele
doud zone decdt cele care le divizau- Stae{e libere Si statele cu proprietari de
sclavi coexistaserd pasnic avdnd aceecgi {onsffiu{ie tncd din 1787. Americanii
albi aveau in comun limba, sistemul juridic, cultura politicd, valorile religioase
qi trecutul. Majoritatea aveeu, de {&ersenea, aceleasi conceplii rasiste,
acceptdnd fird nici un dubiu cd A{warnericanii erau inferiori albilor.
Majoritatea albilor nordigti erau tot # de convinsi de suprema{ia albilor
precum (aproape toli) conalionatii Is fu sud. in ochii istoricilor revizionisti,
diferenlele care separau Nordul de Sd puteau Si trebuiau sd fie armonizate
pasnic. Prin urmare, rdzboiul civil nu €ra un conflict irepresibil, a;a cum
60

6. suslinuserd generaliiie de dinainte, ci ,,conflictul care puteafi reprimat", dupii
cum qi-a intitulat Craven una dintre cdrli. Rdzboiul a survenit nu ca urmare a
unor netnlelegeri apdrute sponta:n, ci din pricina extremistilor ambelor pdryi -
agitatorii aboli;ionisti Si extremistii sudisti - care aldlau emoliile Si ura in
scopurile lor partizane. Pasiunile pe care le stdrneau au iesit din matcd pentru
cd politicienilor timpului le lipsea abilitatea de cqre ddduserd dovadd
generaliile anterioare Si nu au reuSit sd ajungd la un compromis. ,,Dacd s-ar
alege o expresie sau un cuvdnt care sdfie considerate cauza rdzboiului", spttne
Randall, ,,ocele cuvinte nu ar fi sclavie, sau drepturi statale, sau civilizagii
deosebite. Ar trebui sdfie un cuvdnt asemdndtor cufanatism (de ambele pdr{i),
sau neinlelegere, sau poate politicd". Deznoddmdntul, confurm pdrerii
revizionistilor, a fost unul tragic, un rdzboi care nu era necesar, cqre nu a dus
la nimic ce nu s- ar fi putut obline prin negocieri. Binetn{eles, orice compromis
ficut in 1861 or fi ldsat sclavia la locul ei. Dar revizioniStii au orgumentat cd
sclavia arfi murit oricum, din cauze naturale, tn viitorul apropiat.
Indiferent de aceentele edpdtate de studiile respective tntr-un moment sau
altul, istoriografia a parcurs, tn aceastd problemd, un circuit complet, revenind
astdzi tn punctul de plecare. Majoritatea istoricilor de azi sunt de ocord cu
ideea lui Lincoln cd scl-avia era ,,tntr-un fel sau altul" cauza rdzboiului.
Drepturile statelor, Scolile progresiste Ei revizioniste sunt acum amor[ite, dacd
nu chiar moarte.
Chiar dacd Sudul agrar qi Nordul industrializat aveau interese economice
diferite, rdzboiul civil nu se purta pentru tartfe sau bdnci sau din cauzd cd
agrarianismul se opunea indurtrialismului. Aceste cltestiuni existau demult m
ebonomia Amelicii, deseori, pdnd la 1850, generdnd mai multefric{iuni decdt de
atwnci incolo. Mai mult decdt atAL afirrnalia cd Sudul agrar se confrunta at
Nordul urbantzat trebuie ficutd cu rezerye. in 1860, sub 25 la sutd dinfue
americanii din Nord locuiau de fapt tn ,,ordSele" cu mai mult de 2 500 de
locuitori. Trebuie spus Si cd rdzboiul nu a fost nici rezultatul unor probleme
false promovate de fanatici. El a izbucnit din cauza unor probleme pro/unde, de
duratd, pe care americanii, atdt cei din Nord cdt Si cei din Sud, le considerau a
se afla tn inima societdtii si a viitorului lor.
La rdddcina acestui antagoruism se afla sclavia. Sd spui cd ,,daar" sclavia
a divizat lllordul de Sud este echivalent cu a spune cd ,,doar" religia a divizst
popula{ia din lrlanda de Nord. Sclavia era singura institulie pe care nu o avea
qi Norriwl. ASa-numita ,,institulie specificd" definea numai Sudul, marcM
fiecare aspect al vie{ii de aici. in 1858, un marcant - Si relativ rnoderat *
politician nordist, senatorul William Sewardde New York, a declarat &
sistemele sociale bazate pe ffiurna sclavilor Si pe munce liberd ,,sunt mai w&
decdt incongruente - ele sunt incompatibile". Fricliunea dintre ele conduce E*
,,un conflict ireconciliabil tntrefor{ele care se opun qi care rezistd, qi tnseanw7
cd Statele (Jnite trebuie sd devind Si vor deveni, mai devreme sau mai tdrzia, fte
o na[iune proprietard de sclavi,.fiu o naliune unde munca vafi liberd".
6i

7. Sclavii erau principala bogdyie a Sudului. Valoarea pe piald a celor 4
milioane de sclavi tn 1860 era de 3 miliarde de dolari - mai mult decdt valoarea
terenurilor sou a bwmbacului. Munca sclavilor a fdcut posibil ca Sudul sd
producd 75 la sutd tn ierarhia mondiald a producdtorilor de bumbac. Produclia
de bumbac constituia la acea datd jumdtate din exporturile Statelor Unite. Dar
sclavia era mai mult decdt un sistem economic, ea era o formd de a men{ine
controlul rasial Si de a menline astfel supremalia albilor. Doar 25 la sutd dintre
albii sudisti erau propnetari de sclavi tn 1860, dar marea majoritate a celorlalli
erau sus{indtori ai acestei ciudate institulii specifice. Mullifermieri albi aspirau
sd devind qi ei proprietari de sclavi. Pe de altd porte, se qi temeau de
consecin[ele unei eventwale eliberdri a sclavilor. La jumdtqtea secolului al XX-
lea majoritatea proprietorilor de sclavi din Sud vedeau sclavia ca pe un fapt
pozitiv, pe care tl considerau esenlial pentru pacea, siguranla Si prosperitqtea
indeletnicirilor lor.
Dupd 1830, dupd radicalizarea abolilionismului tn Nord, sudiStii au fost
provocali sd apere sclavia. William Ltoyd Garuison, Frederiek Douglass Si un
grup de alli cruciali plini de elocvenld au etichetat sclavia drept un pdcat Si o
violare a principiilor republicane de libertate pe baza cdrora se intemeiaserd
Statele Unite. DeSi doar cd{iva nardisti sprijineau de fapt egalitatea raselor,
credinla cd sclavia era cevo injust, depdsit Si nerepublican a devenit curentul
principal al politici nordiste. Mare parte a nordistilor ridicau tn sldvi virtulile
unei ideologii q muncii libere. Se pare cd sclavia ii tmpiedica pe albii sdraci Si
pe cei pulin mai instdrili sd intre tn competi{ie cu plantatorii stdpdni de sclavi,
astfel cd datontd ei se degrada conceptul de muncd Si se bloca mobilitatea
sociald.
Chestiunea nu erdr a simplei existen[e a sclaviei, ci a expansianii ei, care
polariza intreaga naliune: La mijlocul anilor 1850, urrnou partid politic nordist,
Partidul Republican, a luat fiin{d, menit sd pund capdt rdspdndirii sclaviei.
Blocarea sclaviei ar.fr dus tn final lo disparilia ei. De acest lucru se Si temeau
sudistii. Populalia din Nord, ajutatd de imigranli, creStea deja tntr-un ritm mult
moi rapid decdt cea din &d. Prin urmere, Ilrordul avea majoritatea tn Camera
Reprezentanlilor. Noi state libere din vest aveau sd ofere statelor libere o mai
mare majoritate in Senat. tn ultimd instanld, aceasta ot)ea sdfie o ameninlare la
adresa sclaviei" tngrijor@i de ocest dezechilibru demografic dintre Nord ;i Sud,
sudistii au tnceput sd accepte tot mai mult pdrerea conform cdreia suveranitatea
linea de state tnsele Fi & in anumite tmprejurdri secesiunea ar fi putut.fi un
proces justificat.
Pentru cea mai rwffe parte a onilor 1850, Sudul a reusit sd pdstreze
controlul politic ctsupr&Esqedinlie| Congresului Si Curlii Supreme- Aceasta se
tntdmpla pentru cd at&ltii dominau Partidul Democrat. Acest partid q
continuat sd cdstige s*r sprijin considerabil fn Nord, mai ales din partea
catolicilor irlandezi Si gaanani, dar qi din partea fermierilor (deseori de origine
sudistd) tn statele dtn &{idwest precum lllinois. DeSi preSedin{ii democrali
62

8. Franklin Pierce (1853-1857) Si James Buchanan (1857-1861) erau din Nord, ei
au avut vederi prosudiste. Aceastd - tntrucdtva nefireascd - dominalie politicd
sudistd i-a coruvins pe mulli nordisti cd la nivel politic func{iofto o conspiralie a
puterii proprietarilor de sclavi, care submina valorile Si instituliile ydrii. La
1856, Partidul Republican, hotdrdt sd se opund influenlei proprietarilor de
sclavi qi expansiunii sclaviei, a devenit cel mai puternic partid din Nord Si a
reprezentat cele mai multe state nordiste in alegerile prezidenlia{e din 1856. Cu
toate acestea, Buchanan a cdstigat alegerile. Mandatul sdu a fost marcat de
situalia apdrutd tn zona Kansasului. Vestea despre ostilitdlile core se pot niserd
tntre coloniqtii pro- Si anti-sclavie din Kansas s-a rdspdndit, ajungdnd pdnd fn
Congres. Evenimentele din Kansas i-au impdrlit pe nordisti $i pe sudisti in doud
tabere opuse, cu atdt mai mult cu cdt tn I85B *uilt dr*oirojt din Nord au trecut
de partea senatorului Stephen Douglas, pdrdsindu-l pe Buchatwtn.
trn 1859, abolilionistul John Brown, considerat de unii in acea vreme (Si
de mulli al1ii, de qtunci incolo) drept un erou, Si de allii (avdnd o perceplie rnai
coreetd) - un ueigas Si un nebun, a condus un complot speetaculos pentru a
pune mdna pe arsenalul federal de la Harper's Ferry, Virginia. O datd intrat tn
posesia armelor, el a sperat sd stdrneas.cd o reac{ie in lan!, bazald pe rdscoale
ale sclavilor tn tot Sudul. Nu s-a ales nimic, insd, de visele sale nebuneqti, iar
maioritatea suslindtorilor lui au fost uciSi. Brown insuSi a fost c*pturat, judecat
Si spdnzurat. Dar momentul Harper's Ferry a reuqii sd transmitd unie de Soc tn
tot Sudul. O revoltd a sclavilor era teama cea mai mare a sudistilor atbi. in
consecin[d, sudiqtii au aj.uns sd creadd cd toyi abolilionistii sunt ca Brown Si
,, Republ icanii Negri ".
In 1860, Partidul Democrat, ca toate celelalte instita{ii din America, s-a
tmpdrlit tn doud, tntre membrii nordiqti Si sudisti. Candidatul pentrw preSedinlie
al democra{ilor din l{ord era Stephen Douglas. Democra{ii sudi$ti f-au ales pe
John Breckinridge. Aceasta a ajutat la alegerea candidatului republican
Abraham Lincoln pe cq,re il suslineau toate statele din Nord Doar cdliva sudisti
l-au ales pe Lincoln. Pentru mulli sudiqti, alegerea lui Lincoln et'a scandaloasd.
traptul cd Nordul alesese un preSedinte care considero sclavia ,,o nedreptate
monstruoasd" care trebltie ,,qtearsd de pe faya pdmdntulai" pdrea atdt o
ameninlare cdt qi un afront adus onoarei Sudului.
Astfel cd tn iqrna anului 1860-1861, Sapte state din Sud au votat
desprinderea de (Jniune. Carolina de Sud a fost prima care E-* desprins, tn
decembrie 1860. Mississippi, Florida. Alabama. Georgia, Louisiana gi Texas au
urmqt curdnd. Delegalii acestor state s-au fntdlnit in localitotes Montgomery,
Alabanta, in februarie 186i, gi au format Confederalia St*elor Americii.
Convenlia de Ia Montgomery I-a ales preSedinte tot pe J€&fu*n Davis, un
senator din Mississtppi. TotuSi, opt state sclavagiste din @€n superioard a
Sudului nff s-au despdrlit de (Jniune imediat. Ele au rdmas *z 4teptarea unui
compromis care sperqu sd menlind (Jniunea, dar nu s-a 4rutut gdsi nici o
formuld de acest gen. Lincoln pi republicanii eratl hotrtr&$ sd tmpiedice
63

9. expansiunea sclavagiei, iar statele confederate erau decise sd se desprindd din
Uniune.
Secesiunea nu a insemnat cu necesitate izbucnirea unui rdzboi. Cabinetul
lui Lincoln ar fi permis ,,surorilor care persistau tn greqeald" sd ,,plece tn
pace". Dor majoritatea nordistilor nu doreau sd accepte dezmembraree Statelor
Unite. Ei considerau cd tolerarea despdr{irii de (Jniune aveo sd pund capdt
marelui experiment care era guvernul republican. Avea sd creeze un precedent
care ar fi fost invocat de orice minoritate nemullumitd tn viitor. ,,Dacd
minoritatea ar^e dreptul sd dizolve guvemul cdnd are chef, penrru cd ti std tn
cale, attmci s-a sfarSit cu orice guvern, scria un jurnalist din Cincinnati, pdrere
tmpdrtdsitd de mai multe ziare din Nord.
Chior preSedintele Buchanan considera secesiunea ilegald. Dar dupd
noiembrie 1860, fn calitate de preSedinte ,,nereales" (ame duck) ruu era dispus
sd se implice tn nici un fel. TotuSi, Lincoln a spus limpede tn discursul sdu de
tnvestiturd, tn martie 1861, cd era hotdrdt sd menlind Uniunea. Prin adoptarea
politicii ,,pasivitdlii desdvdrSite" Lineoln sperq ed pasiunile se ror liniSti, iar
unionigtii vor recdstiga influenyd tn partea inferioard a Sudului.
Dar aceastd speranld a murit tncd de la tnceput. Unionigtii autentici
aproape cd dispdruserd din statele confederate. Mai mult decdt atdt, Lincoln s-a
trezit confruntat cu o crizd politicd, ceea ce insemna cd timpul nu era de partea
sa. Statele secesioniste preluaserd toate institu{iile federale aflate intre grani{ele
lor. Rdmdseserd doar cdteva forturi sub control federal, cel mai important fiind
Fort Sumter, a/lat pe o insuld in golful Charleston. Lincoln tnsuSi solicitase sd
nu "ou!f,orimdvara lui 1861, afost neyoie sd se ia omtmite mdsuri din cauzd cd
garnizoana (formatd din B0 de oameni) rdmdsese /drd provizii. Lincoln era
hotdrdt sd dprovizioneze Fortul Sumter, Si a fransmis guvernului confederat
core erau intenliile sale. PreSedintele Davis a considerat o jignire ca drapelul
(Jniunii sd fluture fn continuare tn golful Charleston. Stdrnit de comentariile
sudiqtilor, el a hotdrdt sd suslind suveranitatea confederayilor, tncrezdtor cd o
eventuald izbucnire a rdzboiului va for[a stotele sudiste situate tn partea
superioard sd se oldture Confederayiei. Cdnd o expedilie militard de intervenlie
s-a apropiat de Charleston, Davis a ordonat generalului Beauregard,
comandartul trupelor confederate de la Charleston, sd atace Fort Sumter. Focul
de artilerie o tnceput diminea{a la 4,j0 pe data de 12 aprilie. S-a tncheiat 33 de
ore msi tfireiw. in timpul bombardamentului, artileria canfederatd a tras 4 000
de obuze, isr tunurile {Jniunii din Sumter au rdspuns cu t 000 de focuri. in mod
uimitw, wt s-au tnregistrat victime. Fortul fiind sub asediu Si neexistdnd nici o
sperax.rG # vafi eliberat, maiorul Anderson, comandantul garnizoanei (Jniunii,
s-a pr&t- Faptul cel mai important este cd trupele confederate au deschis
primde_{oc*l.
64

10. Reac{iile din Nord aufost asemdndtoare cu aceleq stdrnite in America de
vestea atacului japonez de la Pearl Hqrbour, in anul 1941. Nordistii s-au unit
contra confederalilor Si au pornit Ia rdzboi.
Imediat, Lincoln a solicitat trupe acelor state care rdmdseserd in Uniune.
Acum trebuia ca statele sudiste din partea superioard sd se hotdrascd. Virginia,
Tennessee, Arkansas Si Carolina de Nord, decizdnd cd sclavia era temelia lor,
au votat sd se aldture Confederaliei. Decizia Virginiei a fost cruciald, fiind cel
mai numeros stat deyindtor de sclavi Si cel mai indwstrializat. Mutarea capitalei
confederate de la Montgomety la Richmond (capitala statului Virginia) tn mai
1861 afost o recunoastere a importanlei acordate implicdrii politice Si militare
a statului Virginia. in 186l, Lincoln trucd nu promisese sd pund capdt sclaviei,
pentru cd el darea pur Si simplu sd pdstreze Uniunea. Statele confederate se
luptau pentru dreptul la autodeterminare. Se poate spune tn consecinld cd
nalionalismul ofost cauza imediatd a izbucnirii rdzboiului civil.
In 1861, relativ pu[in nordiqti luptau ca sd pund capdt sclaviei. TotuSi,
selavia fusese aceea care dusese la imposul crucial dintre Nord Si Sud.
Diferendele iscate de chestiLtnea sclaviei au dus la secesiunea statelor sudiste.
DeSi Confederalia suslinea qd justificarea sa ero protejarea drepturilor statului,
tn realitate era vorbq de un singur drept - dreptul de a menline sclavia - care a
determinat separarea statelor Confederaliei. Pentru acest drept mulli sudiqti
erau dispuqi sd lupte pdnd la moarte.
Adevdrul este cd pulini nordisti doreau sd lupte pentru emanicparea
sclavilor; majoritatea insd eraa pregdtili de orice pentru a salva Uniunea.
Problema sclavilor tnsemna cd ei trebuiau sd lupte sa salveze Uniunea.
in martie 1865, Abraham Lincoln a oferit o succintd trecere tn revistd a
ceeo ce el considera a fi cauzele principale ale rdzboiulwi: <O optime din
tntreaga populayie b formatd din sClavi de iulddre, cqre nu sunt distribwili pe
fntreaga suprafayd a Uniunii, ci sunt localizagi in partea sudicd a ei. AceSti
sclavi prezintd pentru unii un interes deosebit gi puternic. Toli Stim cd acest
interes a fost, intr-un fel sau altul, cauza rdzboiului. Intdrirea, perpetuarea Si
extinderea acestui interes a fost obiectivul pentra care insurgen[ii ar fi fost tn
stare sd dezmembreze (Jniunea chiar prin intermediul rdzboiului, deSi guvernul
le-a spus cd nu au nici un drept sd facd mai muft decdt sd limiteze extinderea
acestui fenomen. Nici una dintre pdrli na s-a agteptat ca rdzboiul sd capete
asemenea amploare sau sd dureze atdt de multn-
(Alan Farmetr, Rdzbsirx{ Civil American 186l-1865,
Editura Bic All /seria Acces ta istoriel,
Bucuregti, 2$S4- pp- 2- 1 1 )
S.U.A dupd Rdzboiul Civil. ,,Reconsfruclia"
65

11. Rdzboiul Civil a fost urmat de un avdnt economic, SUA devenind cea mai
mare putere economic6 a lumii. in relaliile intemafionale, influenla american6 a
culminat cu o intervenlie decisiv6 in Primtul RSzboi Mondial.
La 14 aprilie 1865, dupa cinci zile de la terminarea Rdzboiului Civil,
pregedintele Abraham Lincoln a fost asasinat. Rdm6ne insd indoielnic dacd
Lincoln ar fi putut evita ciocnirile care au urmat dupd infrdngerea Confederafiei
Sudice. Dupd ce li s-a dat permisiunea de a se rcorganiza, statele din Sud au
emis imediat legi de limitare a drepturilor negrilor. Acest lucru i-a iritat in aga
mdsura pe republicanii radicali, in majoritate in Congresul SUA, inc0t acegtia au
impus un nou program - cunoscut sub numele de ,,Reconstruclie" - asupra
Sudului.
Programul de ,,Reconstruclie" implica o conducere militard gi
privilegierea temporard a albilor care sprijineau reconstruclia pi a negrilor cdrora
li se acordaser6 recent drepturi electorale. Acest program a fost insolit intr-o
anumitd mdsur6 de coruplie care a invrljbit populalia albd din Sud; reacliile lor
constdnd in intimiddri freevente ale negrilor gi ale albilor liberali, cea mai
celebrd fiind societatea secreti Ku Klux Klan.
Nevoili sd accepte drepturile electorale ale negrilor qi egalitatea nominalda
cu aoeqtia, statele din Sud gi-au reluat libertatea de a acliona in anii 1870 qi, in
ciuda legilor, au descoperit cdi de reinstalare a supremafiei albilor.
Epoca magna[ilor
Intre timp, SUA a intrat intr-o perioad6 deavdnt economic fird precedent.
in urmitoarele decenii, zone intinse ale fdrii au fost cultivate, iar bogliile lor
agricore
*#:Tlt: ffi?[r,if'ofl:;a vestul p6na atunci ,,sd1batic,,, iar in anii
1890 granila a disp6rut. in anii 1900 populafia a crescuJ la76 milioane, gi s-au
fondat repede mari orage, ium ar fi Chicago. Numarul invenliilor a ciescut -
americanii au inventat maqina de scris, telefonul, fonograful, maqina cu motor qi
aeroplanul. in anii 1880 SUA producea mai multe bunuri manufacturate decAt
orice altdgard.
Guvernele federale qi de stat au contribuit la dezvoltarea economici a
SUA, subvenlion6nd construirea unei refele de c6i ferate nalionale gi ced6nd
pam6nturi pionierilor, prin LegeaFunciara din t862. insa av6ntul economic din
America se afla in special sub controlul intreprinderilor private. Aceasta a fost
epoca magnalilor, prtrrtre care John D. Rockefeller, Andrew Carnegie qi J.P.
Morgan, qi giganticele companii industriale, precum Standard Oil.
Epoca de Aur
Deqi magnalii qi marile companii erau intrepnnzdtoare, uneori erau crude
qi lacome. Aceasta a dus la o perioada denumit6 adesea epoca Baronilor tdlhari
$i, uneori, cu intenlia de a accentna vulgaritatea, nouveau riche, aceastd
perioadd mai era numita Epoca de Aur. La fel ca in Marea Britanie,
industrializarca a provocat multe probleme (s6rdcie, exploatare qi mahalale),
66

12. intensificate de rapiditatea procesului, dificultatea de a respecta reglement6rile
de stat qi coruplia administraliilor locale.
in anii 1890 o pafte din populalia american6 incepe sE se revolte.
Fermierii nemullumili au format miezul noului Partid al Poporului, insi poziyia
anti-ordqeneascd a populismului a ingrddit impactul acestuia. Sindicatele nu
luau mdsuri impotriva patronilor care erau pregdtili sd puna capdt grevelor, cu
ajutorul trupelor de stat. Un alt grup exploatat era cel al imigranlilor care
veniserd in valuri in SUA. Irlandezii gi germanii care veniserd ?n anii 1840, au
fost urmafi, in 1880, de evrei, italieni qi alte nalionalit6li din Europa de Est.
Fugind de sdrdcie qi persecufii, ei vedeau in SUA ,,Pdm6ntul de Aur", dar Ia
inceput au fost pugi la munci ieftine pentru afaceri pi industrie, fiind uneori
supuqi unor condilii chiar mai rele dec6t cele pe care le lisaseri in urmi. Cu
toate acestea, in timp, rnilioane de oameni, inclusiv imigranfi au beneficiat de
expansiunea qi prodncfia industrial6 simbolizata de modelul T al lui Henry
Ford, prima maqind ieftinE, larg accesibil6.
Intre principiilele obiective ale reformatorilor se aflal trusturile - grupuri
de intreprinderi - care controlau toate industmle qi abuzau de puterea pe care o
delineau unele mdsuri anti-monopol qi alte activitSli reformatoare au avut succes
in special de-a lungul campanieilui Theodore Rooseveh, preqedintetre american
din 1901-1909.
Politica externd. ,,The Big Stick"
Roosevelt a intensificat rolul cresc6nd al SUA pe scena intemalionali.
Politica sa externd de interven{ie militara qi diplomaticd in America LaLifita fost
plastic denumit6 Big stick (a marii b6te) (expresie derivald din speak Low and
carry a big stici{/'vorbeSte tncet, dor adu cu tine Si o bdtd groasd/). inairrte si
devin6 pregediat€, s-& implicat profund in fizboiul americano=Sp&niol din 1898,
in urma cdruia SUA a oblinut dominafia in Cuba pi controlul asupra insulelor
Filipine, Guam qi Puerto Rico- ?n acelaqi an s-au anexat Insulele Hawai. Tofuqi,
o parte a populaliei nu era de acord cu astfel de imperialism de tip european.
Roosevelt a adoptat o pozitlie ferm6 ca preqedinte. Pretinzdnd ca SUA
aveau datoria de ,d face ordine" in continentul american, Roosevelt a
intervenit in Santo Domingo kr 1905, succesorii sdi procedAnd la fel in
Nicaragua, Mexic !i Haiti. Roosevelt a acfionat decisiv gi asupra Canalului
Panama. Cdnd negocierile cu Columbia au intrat in impas, el a incurajat o
revoita panameza, a irnpiedicar Ccfumbia sd o inSbuge, iar apoi a infiinfat o
zond de canal in Panama couuolat5 de SUA. Deschiderea canalului in 1914 a
adus mari beneficii comerfului SUA gi intemalional.
O Intervenlie decisiv6
Activitatea diplomati* ?:rsernnati a lui Roosevelt a frcut din SUA o
putere respectatS, insd areerfuii nu doreau sd se implice in conflictele
europene, rdmdndnd neutrd i* 1914, cdnd a izbucnit Primul Rizboi Mondial.
Abia in t917, dupa ce sufomarinele geffinane scufundaser6 cdteva nave
67

13. americane in incercarea de a-i epuiza pe Aliali, SUA a intrat in r6zboi. Deoarece
aceasta insemna ca in cele din urmd aliafii trebuiau si c6gtige, efectul - mai mult
moral decdt militar - a fost decisiv.
Preqedintele SUA, Woodrow Wilson, a insistat ca pacea ulterioard sd fie
bazatd pe auto-conducere (oamenii si-gi hotdrascd singuri destinele), insS multe
dintre obiectivele sale au fost zdditmicite. La 8 ianuarie 1918, intr-un discurs
rostit in fala Congresului el prezirtd programul de pace, ce trebuia s5 stea la
baza organizdrii lumii postbelice: libertatea m6rilor, egalitatea condiliilor
comerciale, reduce rea armamentului, aj ustarea pretenliilor coloniale, retragerea
Germaniei din Rusia qi din Belgia, retrocedarea c6tre Franla a Alsaciei qi
Lorenei, recunoaqterea aspiraliilor nalionale in Europa Central5 qi de Est,
libertate pentru popoarele supuse din Imperiul Otoman, independenfa Poloniei,
crearea unei ,,asocialii generale a naliunilor" (Cele ,,14 Puncte"/"Fourteen
Points"l).
Dar, planul sdu de a integra SUA in Liga Naliunilor a fost respins de
Congres, iar amerieanii au revenit la o politica de ,,izalare".
Preqedin{ii Statelsr Unite
1789-t92t
George Washington 1789-1797
John Adams 1797-180L
Thomas Jefferson 1801-1809
James Madison 1809- l8l7
James Monroe 1817-1825
John Quincy Adams 1825-1829
Federalist
Democrat-R.epublican
Democrat-Republicaii
Democrat.-Republican
Democrat-Republican
Andrew Jackson
Martin Van Buren
William H. F{arrison
John Tyler
James K. Polk
Zachary Taylor
Millard Fillmore
Franklin Pierce
James Buchanan
1829-1837
1837-t841
1841
1841-1845
t845-t849
I 849-1 850
I 850-1 853
1 853-1 857
I 8s7-1861
Democrat
Democrat
Whie
Whig
Democrat
Whig
Whig
Democrat
Demoerat
68

14. Abraham Lincoin 1861-1865 Republican
Ancirew Johnson 1865-1869 Uniunea
NafionalS
Ulysses S. Grant 1869-1877 Republican
Rutheford B. 1877-1881 Republican
Hayes
James A. 1881 Republican
Garfield
Chester A. 1881-1885 Republican
Arthur
Grover 1885-1889 Democraj
Cleveland
Benjamin 1889-1893 Republican
Harrison
Grover 1893- 1897 Democrat
Cleveland
William 1897 -1901 Republican
McKinley
Theodore 1901-1909 Republican
Roosevelt
William H. Taft 1909-1913 Republican
Woodrow 1973-1921 Democrat
Wilson
Re co m a ruddri {rif.fiagrafice
Churchili, ffi*sto;:, Istoria Arnericii. Traducere: Anca lina Ionescu, Editura
Odzca*=:ri, Bucurepti, f.a. /2A03 / / 544 pp./.
xxx Consdtr4ia Statelor Unite ale Americii. Traducere ;i note de Conf uniu. dr. Elena
Simina T*nisescu ;i Coruf, uruiu. dr. Iicolae Pauel. Cuudnt inainte de ProJ uniu. dr.
Ioan Muraru. Posfa!,i de Prof, uniu. dn Mibai Corustantinescu, F.difrxa ALL Beck (col.
Consilatyiile statelor lurui), Bucurepti,2002 /96 pp./.

15. Jenkins, Philip, O istorie a Statelor Unite. Traducere de Mihai Stoica, Editum
Artemis, Bucurepti, 2002 /286 pp./.
R6mond, Ren6, Istoria Statelor Unite ale Americi. Traducere: Traian Fin/esut.
Cuudnt inainte ;i note: Bogdan Antoniu, Cotint / col. Microsintery 2/, Bucurepti,
199e /1,s2 pp./.
Tindall, G.8., Shi, D.E., America. O istoile narativd. Truducdtori: Margareta
Boacd, Mihaela Dumitrescu, Ceorgeta lichfor, Hoia Popescu, George Potra, Delia
Riqdokscw vol. I-III, Editura Enciclopedic5, (col. Biblioteca enciclopedicd de
istoie uniuersald), Bucurepti, 1,996 /1,.096 pp./ .
Tema
PRIMUT RAZBOI MONDIAL
(1914,-1918)
Numit pe vremea sa ,.marele rdzboi", Primul R[zboi Mondial a produs
distrugeri imense qi a cerut un sacrificiu uman de neinctripuit. La incheierea sa,
imperii intregi se aflau in ruine, iar condiliile de pace impuse au dus la eonflicte
istorice viitoare.
Cauzele Primului Rdzboi Mondial trebuie cdutate in secolul al XIX=lea,
c6nd din statele mici ce aparlineau inainte unor !dri, s-au format state noi. Cele
mai insemnate din noile state nafionale, ca Germania qi kalia, incercau s5-pi
int5reascd pozigiile cu toate mijloacele posibile, fagi de Rusia, Franfa, Marea
Britanie, Imperiul Austro-Ungar, din centrul Europei qi Imperiul Otoman, aflat
in decddere. f,5ri mici, ca Belgia, nu au fEcut fa!5 gi s-au declarat neutre.
Rivali qi duqmani
Pdni in I9I4, Marile Puteri s-au concentrat in doul alianle opuse. Pe o
parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, in frunte cu Germania qi Imperiul
Austro-Uagx. La inceput qi Italia se afla de aceasf6 parte, dar cu trecerea
timpului legdturile s-au r[cit, insd s-au intS.rit relaliile dc apropiere cu Bulgaria qi
cu Turcia.
De partea cealaltd se aflau Franla gi Rusia, Marea Britanie nefiind
angajatlin totalitate tn acest conflict, fiind simpatizryr*rl lor.
Punctele tari qi slabe ale organizarii sociale, potitice qi militare ale lSriior
aliate au avut un rol esenlial in desfrq'orarea confli,stelor ulterioare. Germania
devenise cea mai mare putere militara a Europei- Tendinfa ei de a sparge

16. supremalia nava16, a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele ciou6 15ri.
Imperiul Austro-Ungar caracterizat de nemulfumirea gi de agitalia
nalionalitdfilor, finute cu greu intr-un tot unitar. Marea Britanie, industrializatl,
cu mult inaintea celorlalte state, domina un imperiu colonial. Forfa sa de apdrare
nu se baza numai pe armata sa profesionist[ de militari, ci in primul r6nd pe
excelenta marini militard. Rusia in schimb era cu mult depSgita de celelalte 16ri
?n privinla industriei ,si a tehnicii militare, dar in eaz de rdzboi ea putea mobiliza
milioane de oameni. Franla suferea incd datorite infrengerii gi despdgubirilor
impuse in urma rdzboiului franco-prusac din l B70-lB7l.
Rizboiul a izbucnit insd in Europa de Est, in Balcani, unde ,,Chestiunea
OrientalS" - ?mpdrlirea teritoriului, in Peninsula Balcanicd, st[p6nit de Imperiul
Otoman * a marcat istoria secolelor XVIII-XIX. in 1908, Imperiul Austro-Ungar
ocupa Bosnia-Herfegovina. Aceast6 mdsura i-a iritat in mod profund a$rt pe
sdrbii localnici, cdt qi Regatul Sdrb. Aiiatul tradiiional al Serbiei, Rusia, a
protestat, dar nu era pregdtit pentru acordarea unui ajutor militar. Situalia din
regiune era supertensionat5; cdnd in 28 iunie 1914 studentul nalionalist s6rb
Gavrilo Princip l-a asasinat pe moqtenitorul tronului austriac FranzFerdinand
$i pe sofia acesfuia.
Izbucnirea rdzboiului
tn urma asasinatului, evenimentele se precipitb. Monarhia acuzd pentru
asasinat Regatul SArb, pe care-l atacd la 28 iulie. Peste doui zile Rusia
mobilizeaz6 in ajutorul sdrbilor o armatd, de !,2 milioane de rnilitari. Germania
someazd' Rusia sd-qi retragd forlele in24 de ore, ?n caz contrar ii declari rdzboi.
Rusia refuzd, ultimatumul qi Ger:mania se fine de promisiune. Franla primegte gi
ea declarfiia de razboi a Germaniei la 3 august, ea fiind aliataRusiei.
Conform planului Schlieffen, al Germaniei, Fran[a trebuia invadat[
inainte ca Rusia si fie gata de rdzboi, altfel Germania trebuia sd lupte pe doud
fronturi, atdt in Vest cAt gi in Est. Linia fortificatd de pe graniya francezd,se putea
ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutr6 qi nu permitea trecerea trupelor
gernane pe teritoriul sau, la 4 aagust este invadatd. de Germaria. Deoarece
Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea decl ard rdzboi in acee aqi zi
Germaniei. Nu trecuserd nici cinci sdptamdni de la atentat gi toatd Enropa se afla.+
in rdzboi. In noiembrie intrd inrdzboi qi Turcia de partea Puterilor Centrale.
Rdzboiul de transee
Armata german6, cu un efectiv de 1,5 milioane de oarneni, pdrea de
nestlvilit. I-a infr6nt pe francezi pe toatd lungimea frontului de vest, la 3l august
Ia Mons fardmileazi corpul expedilionar britanic, cu un efectiv de doar 70.000
de oarneni, in septembrie ins5, in lupta de pe Marna sunt oprili de cdtre francezi.
Fiecare dintre p54i1e beligerante se stabilegte pe pozifiile cucerite gi construiegte
cdte o tetea de tranqee, care sunt separate intre ele doar de o fhgie ingustd rde
pdmdnt,,,pS"m6ntul nimdnui". Tranqeele se intind pe o lungime de 700 km in
71

17. nordui Franfei, de la Canalui Mdnecii pdnd in Elvelia. P6na 7a urrnl,,lupta din
trangee de pe frontul de Vest, a durat patru ani. Luptele durau luni intregi, in
cantl unor ,,mari brege" combatanfii mureau cu zecile de mii intr-o singurd zi.
Rezultatul a fost cucerirea unei fbgii de cdfiva metri de pam6nt. P6;rd la sffirgitul
rizboiului, pe acest front, nici una dintre pdrlni nu a reu$it o inaintare mai mare
de 65 km.
Prin atacarea fortdrelei Verdun, de o importanld strategied deosebit[, in
februarie 7916, germanii vroiau si dea Franlei ,,lovitura de gra!ie". Au murit mii
de soldali din ambele tabere, dar Verdunul a rezistat.
Frontul de Est
Lupte grele se duceau $i pe frontul de Est. in lupta cu rugii, armata austro-
ungard a sucombat qi germanii au trebuit s5 transfere aici o armatd mai mare
dec6t cea planifrcatd inilial. Al doilea front, de care se temeau atdt de mult la
inceputul razboiului, a devenit o realitate. Dar in l9l4 cu victoriile de la
Tannenberg $i cele la lacurile Mazuriene, apoi invadarea Poloniei, aflati sub
suveranitatea Rusiei, au dobdndit pe neagteptate mari victorii asupra Rusiei. in
acelaqi an, Bulgaria intrd in rdzboi de partea Germaniei qi armata formatl din
trupe bulglregti gi germane ocupd cu rapiditate Serbia. Trupele austriece nu au
avut prea mult succes pe Frontul Balcanic qi cel de Est, dar fald de Italia, care in
l9l5 a trecut de partea Antantei, au repurtat o serie de succese. in 1916 gi
Rom4nia a rntrat in rdzboi de parte Antantei, dar germanii, intr-o campanie
scurtd gi executatd. impecabil, au invadat o mare parte a ldrli oblindnd o sursd
important6 de !i!ei.
Extinderea modiald a rdzboiului
La data de 22 august 1915, Japonia declar[ rdzboi Germaniei gi igi
indreaptd atacrtl, impotriva coloniei german-e Tsingtao. AceaSta e cuceritb dupA
11 siptdm6ni, in urrna unei ofensive aliituri de trupe britanice. Navele militare
germane sunt urmbrite prin Oceanul Lrdian, prin sudul Atlanticului qi lupte
navale grele se inregistreazd,l6ng6 lnsulele Maldive qi pe lAng6 portul chilian
Coronel. Coloniile germane din sud-vestul Africii au fost atacate de forfe sud-
africane, iar cele din estul Africi defor{e britanice.
Niciodati nu existase un asemerea rdzboi in istoria mondial6.
Pe tot parcursul lui s-au introdus tehnici noi gi invenlii ucigdtoare tot mai
eficiente. Germanii au folosit pentru prima oar6 artilerla grea. Loviturile tunului
denumit ,,Berta cea Gras6" se auzeau 5i peste Canalul Mdnecii. Cele mai mari
pierderi au fost cauzate de mitraliere qi de gazele de lupt6. Gazul de 1upt6,
sufocant gi orbitor frcea victime g, din r6ndurile lansatorilor, odatS cu
schimbarea direcliei vdntului. Vehi+;oiul de rdzboi britanic - tancul - a fost
introdus in luptd pentru prima oarE fu ofensiva britanicd de pe rAul Somme.
Atunci a fost consideratd ,,maqina invingdtoare" a r[zboiului. Ulterior s-a
dovedit cb introducerea lui a fost prematurd, deoarece au fost prea puline
72

18. exemplare pentru un succes rapid, qi astfel s-a pierdut mult din efectul surpriz[
scontat.
Atac din aer.
Tofl beligeranfii au utilizat aparatele de zbor nou descoperite, gi pentru
prirna data in istorie a fost bombardat5 qi populalia civil6. Anglia a fost atacat6,
deseori de marile dirijabile Zeppelin. Pilolii noilor avioane biplane, inarma{i cu
armament de infanterie sau doar cu cdrdmizi, duceau in aer o luptd pe viald Si pe
moarte. Cu toat6 dezvoltarea tehnicii militare, conducltorii lSrilor aflate ?n
conflict erau convinqi cI victoria se va obline prin trimiterea pe c6rnpul de luptE
a unui numdr imens de oameni.
,,Nimic important pe Frontul de Vest"
Comandanfii britanici, in frunte cu generalul Sir Douglas Haig, erau
convingi c[ soarta r6zboiului va fi decis6 prin marile ofensive, cu mari sacrificii
umane gi au combdtut orice alt5 solulie propusd. Excep{ie a frcut doar planul lui
Sir Winston Churchil - ministrul forlelor navale militare. Churchill era convins
cd victoria se putea obline doar prin scoaterea Turciei din rdzboi. tn 1915 marina
regald a intreprins o expedilie spre Marea Neagrd in Dardanele, dar nu a reuqit
sd ocupe capitala turc6 Constantinopol- Turcii au respins qi atacurile trupelr
britanice, australiene qi neo-zeelandeze debarcate pe lSrmuriie de l6ng[
Gallipoli.
in 1916, ambele pirli aflate in conflagra{ie qi-au mdri+produc{ia industriei
rnilitare. in Anglia, Lloyd Qeorge a devenit prim-ministru gi a fost introdus
serviciul militar obligatoriu. in Germania, conducerca militar5 s-a concentrat in
mdinile generalilor Hindenburg qi Ludendorff. Franla, abia in 1917 qi-a gasit
un conducdtor cu voinfa de de fier, in persoana lui Georges Clemenceau,
supranumit qi Tigrul.
Rdzboiul pe mare
Mbrile, pe toat6 perioada conflagraliei au fost dominate de britanici. in
1916 flota navall, germani a intrat in lupt6 directd cu marina regald. Lilrargd
Peninsula Iutlanda, britanicii au suferit pierderi mai mari, dar au foat navele
gennane sE se rctragd; acestea au rimas in porturi pend la sf6rqitul rlzboiulrri-
Marina regalf a instituit blocada porturilor germane, priv6nd astfel Gerrnania de
aprovtziorTarea cu m[rfuri de import@dvitald.
Germanii se preg5teau +t ei sa realizeze o blocad6, lelul lor fiind
scuflundarea cu ajutorul submarinelor a tufuror navelor de transpofi care navigau
spre Marea Britanie. La I mai 1915, un submarin gennan a scufi#at
transatlanticul Lusitonia, avdnd la bord 128 de pasageri americani. Cu asease
scufundare devenea foarte probabil[ intrarea SUA. in rdzboi de partea Arrtretei.
Pdnd in 1917, gerunanii au renun[atlardzboiul cu submarine, dar l-au reinee4ruC
cu cod ,,scufundabllla observare", o opera[ie a cdrei tirfiA o constituia orice navd
ce naviga pe apele teritoriale ale Puterilor Antantei. Credeau cd, vor reuqi s5
na
t-,

19. infometeze Anglia, pane ce trupele americane vor fi gata de 1upt5. Au scufundat
sute de nave comerciale, pAnE ce Anglia e-a organizat in convoaie gi le-a
escortat cu distrugitoare, cdrara submarinele germane nu le puteau face fala.
in aprilie tgI7, preSedintele american Woodrow Wilson a declarat
rdzboi Germaniei. (Primele trupe americane, sub conducerea generalului-maior
Pershing, debarc6 in Europa,Ia 27 iunie 1917 .)
Pe Frontul de Vest continua lupta.
Germanii au fost respinqi, dar numai pAnS la linia Hindenburg, bine
fortificatd. La Passchendaele, britanicii s-au impotmolit in mla;tin6. Germanii
au cdqtigat mai multe bitnlii qi pe Frontul de Est, unde bolgevicii, ajunseserd la
putere, in urma Revolu,tiei ruse din octombrie 1917.
Cu toate ca armatele germane gi austriece au oblinut o victorie nimicitoare
impolriva^ armatei italiene, cu incetul alialii Germaniei au ajuns la capltul
puterilor. Imp5ratul austro-ungar a incercat sd incheie o pace separatd, iar turcii,
in urma pierderii Ierusalimului gi Bagdadului au bdtut in retragere. $i soldalii
germani prezentau setrrne de oboseald, cu un msral tot mai scdntt.
Ludendorff a forfat ultima Sansa a victoriei, cdnd la 3 martie 1918 a
incheiat pacea separata cu guvemul sovietic, la Brest-Litovsk, qi astfel a putut
transfera peste un milion de oameni pe Frontul de Vest. Marea ofensivd
Ludendorff, inceputi la 3lmartie 1918, a respins temporar trupele Antantei in
Franfa. Pierderile umane au fost uriage pe ambele pdi, dar in iulie, o sutd de mii
de militari arnericani au venit in ajutorul trupelor Antantei.
Finalul
Poporul gerunarl era infometat qi realizilnd inevitabilitatea infrAngerii,
armata s-a demoralizat. La 8 august 1918 armatele unite ale Antantei sub
comanda generalului Fqch au intreprins un atac,ldngd Amiens, carg a dus in fine
la o importanfr bregl Nemlii au fost respinqi pe teritoriul Belgiei, dar au luptat
cu ind6rjire, qi la terminarea rdzboiului stap6neau incd teritorii str6ine. in
octombrie s-a destrSmat Imperiul Austro-Ungar. Forlele britanice qi arabe, sub
conducerea lui T.E. Lawrence au ocupat Damascul, iar Portugalia gi Turcia a
capitulat. Flota german6 s-a r6sculat, Kaiserul abdici la 9 noiembrie; la berlin
este proclamatd rep*lica. (La 31 octombrie 1918 Germania ceruse un
armistifiu, care a intrat in vigoare in data de 11 noiembrie 1918.). La 12
noiembrie este proclamat5 Republica Austria (Carol I renunlase la tron cu o zi
?nainte), Ia 14 noiembrie Republica Ceho-Slovacia, la 16 noiembrie Republica
Ungar6
Pierderi uwrdsre
Pierderile unlarle au fost cele mai mari de pAnE atunci - Germania
(2.000.000) qi Rusia au avut cele mai grele pierderi (1. 700-000 de oameni),
urmate de Franfa {1-350.000, Austro-Ungaria 1.100.000, Marea Britanie
(761.000 - de trei ori mai mulli decdt iL al Doilea R6zboi Mondial),Italia
74

20. (460.000), Imperiul otoman 376.000), Imperiul Britanic (252.00q, S.U.A.
(114.000).
La tratativele de pace din l91g-lg2}, puterile invingatoare au impus
condilii aspre invinqiior, mai ales Germaniei Rdzboiul menit si ,,pund capdt
oricdrui rdzboi" - luase sffirqit.
Conferin{a de Pace incepe la Paris, in ianuo"rie 1919.
Vor fi impuse de c[tre puterile ?nvingdtoare (reprezenta[i de cei patru
,,mari", w. wilson, Lloyd George, G. clemenceau, v.E. ortando) cinci tratate
!5rilor invinse - Germaniei (Tratatul de la Versailles, 28 iunie l9I9), Austriei
(Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, 10 septembrie 1919), Bulgariei (Neuilly-
sur-Seine, 27 noiembrie 1919), Ungariei (Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920),
Imperiului Otoman (Tratatul de la Sdvres, 10 august 1920).
75