Ian mar-2008

IANUARIE - MARTIE 2008
patinaj
artistic
RALIUL DAKAR
PREMIER LEAGUE
VIRGINIA RUZICI
BEIJING 2008
THOMAS MORGENSTERN
RUGBYTOP 14
DOSARELE DOPING
EUROSPORT NEWS
CUPA AFRICII PE NAŢIUNI
SPORTURI DE IARNĂ
GOLF -TRASEE DEVIS
Campionatele
Mondiale şi Europene

8 Raliul Dakar
Pe 4 ianuarie la Lisabona, aproape 580 de vehicule şi
competitori din 50 de ţări se pregăteau să pornească
către Africa, în a 30-a ediţie a Raliului Dakar. Pentru
mulţi dintre ei urma să fie aventura vieţii. După 30
de ani, însă, popularitatea raliului şi situaţia politică
au întrerupt istoria.
detalii
Exigenţa contemporană de a recunoaşte
valoarea unui sportiv a devenit parte din
realitatea noastră. Sportivul este omul re-
cunoscut în societate, ceea ce îi permite
să devină uneori un eu superior prin per-
formanţele sale, un eu de excepţie, fericit.
Iată de ce sportul va rămâne un domeniu
în care cei mai buni sunt adulaţi şi sacrali-
zaţi, formând o aristocraţie necontestată.
Un sportiv este considerat curajos, abil şi
puternic. Este imaginea omului perfect,
mult visat, care a atins SUCCESUL. Cei care
nu au succes nu sunt siguri de ceea ce îşi
doresc să fie sau să facă. Viaţa nu face nici-
odată excepţii pentru unul sau pentru altul.
Iar moda face ca oamenii să înţeleagă ceea
ce vor.
Lecturarea ziarelor de sport dimineaţa
este pentru unii un fel de rugăciune mati-
nală realistă. Există ziare şi reviste sporti-
ve generaliste şi specializate; magazine cu
articole sportive ce se gândesc la cifra de
afaceri; cluburi, asociaţii şi federaţii locale,
naţionale, internaţionale din ce în ce mai
numeroase şi recunoscute public. Dar ce
succes ar avea toate fără personajul prin-
cipal- sportivul?
Indicii care tind să confirme locul din ce în
ce mai important al sportivului în societa-
tea contemporană sunt numeroşi şi diverşi.
O privire retrospectivă ne arată că în sfera
sportivă se numără cele mai multe succese.
Secolul 20 a format campionii - figuri sim-
bolice - prin educaţie, apoi prin tehnică şi
in final prin inteligenţă. În timp ce respin-
gem non-valorile, găsim din ce în ce mai
des un număr de corelaţii între informaţii,
atitudini şi comportamente care constituie
esenţa succesului.
16 Australian Open
Cu o istorie începută în 1905, Openul Australiei este
primul turneu calendaristic din seria celor patru mari
competiţii ale anului. Eurosport dedică un amplu
spaţiu întrecerii din ţara-continent, programată anul
acesta în perioada 14 - 27 ianuarie 2008
SUCCESUL
30 ThomasMorgenstern
“Viaţa mea nu s-a schimbat mult … am crescut fă-
când mult sport, fotbal, schi, alergări, tot ce are de-a
face cu sportul.”
32 Beijing 2008
Organizatorii chinezi se pregătesc să găzduiască cel
maimareevenimentsportivdepeMapamond.Olim-
piada de la Beijing are drept miză nu doar seturile de
medalii, ci şi recâştigarea unui mediu înconjurător
mai curat.
38 Dosarele doping
Anul 2007 a fost zguduit de scandaluri de dopaj fără
precedent.MarionJones,statuieasprintuluidupăJo-
curile Olimpice de la Sydney, a recunoscut că a trişat.
Turul ciclist al Franţei a trebuit să-şi excludă favoriţii,
iar la finalul anului, un raport independent a scos la
iveală folosirea substanţelor interzise în Liga ameri-
cană de baseball.
44 Fotbal - CAN
Între 20 ianuarie şi 10 februarie 2008, cele mai bune
16 formaţii naţionale ale Africii se vor întâlni în
Ghanacutitlulcontinentalpemasvă.Nuvorlipsima-
rilevedetealecelormaiimportantecluburieuropene
şi le vom vedea pe toate în transmisiuni maraton ale
Eurosport.
Editor coordonator: Ivonne Ghiţă
Art Director: Codruţ Bendovski
Foto: GETTY IMAGES
Prepress şi Tipar: Master Print Super Offset
Editat de Sport TV Management, str. Ernest
Djuvara 30, sector 6, Bucuresti,telefon: 316
3380, e-mail: office@sportline.ro
CEA MAI
SPECTACULOASĂ LIGĂ
DE FOTBAL
9 LUNI PE AN
6 MECIURI PE WEEKEND
LIVE ŞI ÎN EXCLUSIVITATE
5IANUARIE - MARTIE 2008

upăprogramelede
sport pe care le oferă,
posturile TV seamănă
cu restaurantele. Ma-
joritatea funcţionează
în regim „fast food”:
clientul e îndopat cu mult fotbal
şi cartofi prăjiţi, adică o garnitură
interminabilă de discuţii pe buza
farfuriei, cu oameni aflaţi la margi-
nea legii. Astăzi, când varietatea se
topeşte în chifteaua gustului co-
mun, este interesant că un post cu
o acoperire mai mare decât Euro-
pa nu oferă o viziune globalizantă
asupra sportului. Având privilegiul
detaşării, Eurosport propune nu
un meniu primitiv care să sature
fără a satisface, ci delicatese pen-
tru cât mai multe gusturi.
Iată-ne, aşadar, lângă o masă ver-
de pe care sunt risipite bile colo-
rate, ca ouăle de Paşti. Îi vedem pe
O’Sullivan sau pe Hendry strân-
gând tacul cu o mână, plimbân-
du-l uşor peste degetele celeilalte,
cu acea graţie liniştită cu care vio-
loniştii mânuiesc arcuşul.
De acolo, ajungem la un meci de
volei, mingea desenează prin aer
când turnuri ascuţite de catedrală,
când cupole bizantine, şi poc!, ci-
neva trage, altcineva plonjează, dar nu pe
podeaua sălii, acum suntem în bazin, sfre-
delim apa alături de înotător, însă nici nu
atingem bine marginea şi se aprind sema-
foarele în lumea motoarelor. Că-i MotoGP
sau ChampCar, Campionatul Mondial de
Raliuri sau GP2, că omul luptă împotriva
sieşi sau a altuia, caii-putere se bulucesc
în fiecare viraj şi tu nu poţi să-ţi descleştezi
mâinile de pe braţele fotoliului.
Asistăm la întreaga simfonie a mişcărilor
trupului uman, între graţia cu care săritorul
intră în acord cu trambulina şi forţa rug-
biştilor strânşi în grămadă, parcur-
gând toate ritmurile posibile, de la
„Pianissimo” la „Allegro Maestoso”,
şi toate emoţiile sportului, de la cal-
mul concentrat în pupila aruncăto-
rului de darts până la furtuna care
izbucneşte în ochii halterofilului
după ce greutatea îl biruie.
Într-o televiziune vie, se bucură şi
urechea. Trăind vremuri în care lim-
bajul de lemn creează creiere de
rumeguş, avem nevoie de călăuze
sonore prin hăţişul sportului.
Câţi dintre noi nu s-au îndrăgostit
de ciclism pentru că, printre poan-
te, Naum, Banciu şi Terzian le-au
explicat ce înseamnă acest sport al
oamenilor singuri? Fără cuvintele
lui Bontea şi Ancuţa, snookerul ar
rămâne pentru mulţi o problemă
de geometrie plană greu de rezol-
vat. Cobilanschi şi Putinică, pilot şi
copilot cu schimbul, te fac să simţi
emoţia fiecărei depăşiri, iar fotbalul
comentat de Enăchescu şi de Gră-
dinescu îşi recâştigă ceva din sân-
gele albastru.
Mă uit la Eurosport pentru că zilnic
îmi aduce în casă o mică Olimpiadă
şi pentru că reuşeşte ceea ce niciun
post de televiziune nu mai vrea ori
nu mai poate: să mă facă părtaş la Specta-
colul Lumii.
Adrian Georgescu
Premiile Ioan Chirilă - Ziaristul anului
CAMPIONATUL
MONDIAL
DE BIATLON
de ce mă uit
la eurosportDupă programele de sport pe care le oferă, posturile TV seamănă cu restaurantele. Majoritatea
funcţionează în regim“fast food”: clientul e îndopat cu mult fotbal şi cartofi prăjiţi, adică o garnitură
interminabilă de discuţii pe buza farfuriei, cu oameni aflaţi la marginea legii.
D

“O mare încercare pentru cei care participă, un vis pentru
cei care rămân pe margine”, şi-a descris creaţiaThierry
Sabine, în 1977, atunci când marea aventură a Raliului
Dakar a început. Iniţial a fost o oportunitate pentru aven-
turieri, o şansă pentru cei care doreau să descopere Africa,
dar, în scurt timp, Raliul Dakar a intrat în vizorul industriei
auto şi marile echipe de uzină au intrat în competiţie.
Chiar dacă bugetele copleşitoare ale echipelor de uzină
pot face diferenţa, Raliul Dakar şi-a păstrat intact spiritul
de mare aventură pentru toţi amatorii.
dakar
Raliul
Dincolo de deşert

e4ianuarie,laLisabona,aproa-
pe 580 de vehicule şi competitori
din 50 de ţări se pregăteau să por-
nească către Africa, în a 30-a edi-
ţie a Raliului Dakar. Pentru mulţi
dintre ei urma să fie aventura
vieţii. După 30 de ani, însă, popularitatea
raliului şi situaţia politică au întrerupt isto-
ria. Ameninţările lansate de o grupare de
fundamentalişti islamici din Mauritania au
determinat Ministerul Afacerilor Externe
francez să insiste pentru anularea raliului,
iar organizatorii s-au conformat. Caravana
nu a mai pornit la drum dar legenda poate
fi retrăită, seară de seară, la Eurosport, prin
seria de retrospective Dakar 1979-2007.
Experienţa trăită de Thierry Sabine când
s-a rătăcit cu motocicleta, în mijlocul de-
şertului, pe parcursul Raliului Abidjan-Nisa
a fost cea care l-a făcut să-şi definească ţe-
lul propriei vieţi. După ce a fost salvat din
pustietate, Sabine a decis să ofere ocazia
cât mai multor oameni să se bucure de ui-
mitoarele peisaje ale Africii şi a creat Raliul
Dakar, combinaţia irezistibilă dintre spiritul
competiţiei sportive şi fascinaţia tărâmuri-
lor africane.
Experienţa Dakarului este unică dar de-
parte de a fi una confortabilă. Dakarul este
pentru aventurieri şi nu pentru cei care
iubesc confortul fotoliului cu frigiderul la
îndemână. Dakarul este pentru cei care
vor să-şi descopere şi să-şi împingă cât
mai departe propriile limite, pentru cei
care vor să-şi dovedească lor superiorita-
tea şi nu pentru cei care doresc să-şi arate
superioritatea faţă de semenii lor. Cei din
urmă o vor face cumpărându-şi maşini cât
mai mari, cât mai multe şi afişându-se cât
mai ostentativ. Primii vor încerca să supra-
vieţuiască marii aventuri, iar anul viitor vor
încerca să se claseze şi pe un loc mai bun
în ierarhia finală. Ei sunt aventurierii, ex-
ploratorii, cei care trăiesc pentru senzaţii
tari. Oameni celebri şi-au testat limitele în
Raliul Dakar, pe parcursul celor trei decenii
de existenţă. Printre ei, într-o foarte scurtă
enumerare, au fost Prinţul Albert de Mona-
co şi Prinţesa Caroline, actorul Claude Bras-
seur, muzicianul Johnny Hallyday, cicliştii
Jacques Anquetil şi Frederic Moncassin, din
lumea fotbalului au venit Michel Hidalgo,
Raymond Kopa şi Jean-Marie Pfaff, cosmo-
nautul Jean-Loup Chretien, înotătoarea
Christine Caron şi mari piloţi precum Jacky
Ickx, Jean-Pierre Jabouille, Jacques Laffite,
Henri Pescarolo, Patrick Tambay, Juha Kan-
kkunen, Bjorn Waldegard şi Timo Salonen.
Exceptând piloţii de uzină, care trebuie să
respecte şi interesele constructorilor anga-
jaţi în competitie, printre participanţi sunt
şi nume celebre ale motorsportului care
nu au rezistat tentaţiei Dakarului, sacrifi-
cându-şi o bună parte din pauza competi-
ţională doar pentru a se alătura caravanei.
Foşti piloţi de Formula 1, vedete din
lumea raliurilor clasice, de nivel mon-
dial sau european, şi piloţi bine cotaţi
din diferite genuri ale curselor de pistă,
obişnuiţi mai degrabă cu un mediu de
lucru curat şi oarecum comod. Moti-
vaţia lor provine tocmai din caracterul
acestor oameni. La aproape 55 de ani,
după 8 ani petrecuţi în fotoliul călduţ
de parlamentar european, marele Ari
Vatanen s-a întors în caravana Daka-
rului, unde obţinuse de patru ori vic-
toria finală. Yvan Müller, pilot de uzină
Seat în WTCC - Campionatul Mondial
de Turisme, vice-campion mondial în
2007, pilot care oricând ar găsi un loc
bine plătit într-o echipă de top, vrăjit
de aventura africană pe care a trăit-o
prima dată anul trecut, spunea: “îmi
doresc foarte mult să investesc în acest
program şi sunt gata să sufăr oricăt
pentru a avea succes în Raliul Dakar”.
Müller a luat startul şi în acest an şi l-a
adus cu el şi pe coechipierul său de la
Seat, fostul pilot de Formula 1 la Jor-
dan Grand Prix, Tiago Monteiro.
Într-adevăr competiţia africană e una a su-
ferinţelor, a eforturilor fizice şi mai ales psi-
hice extreme, este încercarea supremă în
lumea motorsportului. Au mai existat ral-
ly-raiduri infernale dar nici unul nu a atins
notorietatea Dakarului şi s-au stins. Prin
natura sa Dakarul a devenit unitatea de
măsură a rezistenţei şi a succesului cuplului
om maşină. Dakarul a devenit echivalentul
occidental al ritualului de iniţiere al tineri-
lor din triburile africane. Peste 9.000 de ki-
lometri, dintre care 6.000 în regim de probă
specială, trebuie parcurşi pe durata celor 15
zile, în condiţii de teren variat şi accidentat,
totul culminând cu traversarea ergurilor Sa-
harei. Duritatea competiţiei crează drama-
tismul mai degrabă fascinant al Dakarului,
dar tocmai acesta este ingredientul care în
combinaţie cu situaţia politică de multe ori
instabilă în regiune generează reţeta trage-
diilor ce au marcat istoria competiţiei. Raliul
Dakarului a luat vieţi şi a vărsat lacrimi. In-
clusiv iniţiatorul Thierry Sabine şi-a pierdut
viaţa, când helicopterul său a lovit o dună
pe timpul unei furtuni de nisip. Însă Africa a
însemnat atât de mult pentru Sabine încât
familia a respectat visul său. Cenuşa i-a fost
împrăştiată în vântul deşertului şi caravana
a mers mai departe consolidând legenda
Dakarului.
Raliul a fost criticat pentru tragediile pe
care le-a generat, curmând aproape 50
de vieţi pe parcursul celor trei decenii de
existenţă, dar caravana Dakarului nu poa-
te fi oprită pentru acest motiv. Acelaşi Ari
Vatanen spunea: “Dacă facem acest lucru,
atunci am putea opri aproape orice activi-
tate a omului. Întotdeauna omul a căutat
să descopere lucruri noi, şi-a asumat riscuri
şi a pornit către necunoscut”. Cei care se
aliniază la startul marii aventuri cunosc ris-
curile la care se expun şi îşi asumă deciziile.
A suspenda Raliul Dakar pentru victimele
accidentale făcute în rândul locuitorilor zo-
nelor străbătute este ca şi cum am cere sus-
pendarea circulaţiei din cauza accidentelor
provocate de trafic.
Faimosul alpinist britanic Sir George Leigh
Mallory întrebat de ce doreşte să urce pe
Everest a răspuns: “pentru că există”. Un an
mai târziu el îşi pierdea viaţa în încercarea
de a-şi împlini visul. Oricare dintre temerarii
care pornesc în caravana Dakarului are ace-
eaşi motivaţie simplă.
P
10 IANUARIE - MARTIE 2008 11IANUARIE - MARTIE 2008
“Dacă facem acest lucru, atunci am putea opri aproape orice
activitate a omului. Întotdeauna omul a căutat să descopere
lucruri noi, şi-a asumat riscuri şi a pornit către necunoscut”.
“Îmi doresc foarte mult să
investesc în acest program
şi sunt gata să sufăr oricăt
pentru a avea succes în Raliul
Dakar”.
MARC COMA şi-a dominat copios adversarii, în
ediţia de anul trecut, dar în Senegal, la doar
două zile de final, spaniolul a lovit o buturugă
şi a fost proiectat într-un copac. Doctorii i-au
impus abandonul şi Cyril Despres a primit ca-
dou trofeul. Un an mai devreme, în 2006, deşi
nu câştigase nici o etapă, Coma a făcut o cursă
tactică şi a profitat el de accidentul marelui ri-
valCyrilDespres,careşi-adislocatumărul,şil-a
deposedat de titlul pe care Despres îl câştigase
prima dată în 2005.

Este motivaţia acestui gen de oameni: Da-
karul există.
Impactul caravanei Raliului Dakar asupra
teritoriilor traversate nu poate fi redus
doar la cele câteva momente nefericite.
Din 1985, Thierry Sabine şi prietenul său
muzicianul Daniel Balavoine au pus bazele
fundaţiei Pari du Coeur, marcând începutul
unor acţiuni umanitare de mare amploare.
Africa dăruieşte frumuseţea sa competiţiei
dar caravana raliului nu putea rămâne in-
diferentă la greutăţile vieţii populaţiei din
regiunile traversate.
An de an, alături de caravana competiţi-
ei se deplasează o caravană a ajutoarelor
pentru localnici. De la iniţiativa particulară
a fiecărui concurent înscris în raliu
până la acţiunile coordonate de or-
ganizatori, tone de materiale au fost
distribuite comunităţilor învecinate
traseului parcurs. Au fost construite
spitale, maternităţi şi şcoli, au fost
distribuite medicamente, aparatu-
ră medicală, cărţi, rechizite şcolare,
jucării şi au fost administrate peste
jumătate de milion de doze de vacci-
nuri. Au fost instalate 150 de pompe de apă
pentru irigaţii şi au fost construite turnuri
de apă, pentru a oferi localnicilor cea mai
de preţ resursă de care Africa duce lipsă.
Nevăzută în transmisiunile televizate este şi
logistica impresionantă desfăşurată pentru
protecţia mediului, tocmai esenţa spiritului
Raliului Dakar.
În urmă cu doi ani primul român a găsit re-
sursele necesare pentru a participa în cele-
brul raliu. Romeo Dunca a ajuns la final dar
a renunţat considerând că riscurile sunt mai
mari decât este el dispus să accepte. Un an
mai târziu Zsolt Szilvester părăsea caravana
după un accident grav.
În 2007, din România au venit doi motoci-
clişti plămădiţi pentru acest gen de încer-
care: Emanuel Gyenes şi Marcel Butuza.
Atâta vreme cât resursele financiare le vor
permite şi vor fi feriţi de accidentări serioa-
se cei doi vor fi rezidenţi de lungă durată
ai caravanei, iar poveştile lor vor atrage si
alţi temerari. Deja la ediţia din acest an par-
ticiparea românească a căpătat amploare.
Pentru câţiva români Raliul Dakar nu mai
este doar un vis, e o emoţie reală, noi cei-
lalţi, însă, putem visa în faţa televizorului
prin intermediul transmisiunilor Eurosport,
din fiecare seară.
Caravana în drumul spre Dakar are de în-
fruntat trecătorile munţilor Atlas, furtunile
de nisip şi dunele Saharei, în zile şi nopţi
lungi şi istovitoare. Nu toţi reuşesc dar pen-
tru toţi dorinţa este aceeaşi: să ajungă pe
plaja dintre Atlantic şi Lacul Roz, la Dakar,
dincolo de deşert.
Arnold Cobilanschi
Adio ColinDakarul şi întreaga lume a raliurilor l-a pier-
dut pe Colin McRae. Scoţianul urma să ia
startul pentru echipa BMW X-Raid, când a
sosit şocanta veste a morţii sale, alături de
propriul fiu, într-un accident de helicopter.
Campion mondial de raliuri în 1995, McRae
a reprezentat speranţele britanicilor, care
l-au văzut drept cel mai valoros pilot din
insulă după Roger Clark, de la finele anilor
‘70. A fost distins cu titlul de Membru al Or-
dinului Imperiului Britanic (MBE).
Pentru restul lumii Colin McRae a rămas,
probabil, cel mai iubit pilot din toate tim-
purile, datorită stilului său de pilotaj extrem
de spectaculos şi a abordării sale fără me-
najamente.

gă clientul că ATV-urile Arctic Cat sunt cea
mai bună alegere din gama premium:
• Omologare europeană pentru circulaţie –
„de fabrică”
• Road Legal” cu permis categoria B
• Comutator electronic 2WD / 4WD
• Eşapament REMUS din inox,
• Catalizator din inox, cu omologare Euro 2
• Suspensie independentă şi ajustabilă în 5
poziţii, faţă/spate*”Best In Class” – garda la
sol de 30,5 cm
• ”Best In Class” – portbagaje de mare ca-
pacitate 45kg faţă, 90kg spate
• Rezervor de mare capacitate – 24,6 L
• Diferenţial blocabil
• Cutie de viteze automată cu frană de mo-
tor (EBS)
• Sistem SPEEDRACK – pentru montarea
unei game extinse de accesorii
Importator Oficial: MARSHAL srl
Râmnicu Vâlcea, www.arcticland.ro
ompania are mai mult de 40
de ani de experienţă în construi-
rea de vehicule şi pe scena com-
petiţiilor sportive şi s-a implicat în
furnizarea de produse de calitate,
robuste şi de înaltă clasă, la cel
mai bun raport preţ - calitate, atât pentru
industrie cât şi pentru utilizatorii profesio-
nişti sau pentru hobby.
Astăzi, produsele Arctic Cat au răspân-
dire la scara globală, existând o reţea de
peste 1500 de distribuitori în mai mult
de 30 de ţări de pe toate continentele.

Performanţele tehnologice ale companiei
sunt reflectate şi în componenta portofo-
liului de produse. Arctic Cat fabrică singu-
rul ATV DIESEL din lume, având o capacita-
te cilindrică de 700cc, disponibil din 2007
şi pentru piaţa civilă, iar în vara 2007, a fost
lansat în Statele Unite, THUNDERCAT, ATV-
ul de serie cu cea mai mare cilindree - 950
cc, care este aşteptat în 2008 şi în Europa.
Tot în anul 2007, de pe linia de montaj din
Minnesota a ieşit ATV-ul cu nr. 500.000, un
700 Diesel model 2008, motiv de mândrie
pentru echipa Arctic Cat.
În anul 2001, Peter Preiss a introdus pe pia-
ţa europeană ATV-uri americane, fondând
Arctic Cat AG, în Bischofshofen, Austria.
Urmând un program de repro-
iectare, care a inclus dezvolta-
rea şi integrarea unui nou sistem de
frânare şi transformarea sistemului de ilu-
minat, Arctic Cat AG a reuşit prima omo-
logare europeană, pentru două modele.
Linia de modele 2008 aduce o serie de
îmbunătăţiri, care cumulate cu o reducere
substanţială a preţurilor, doresc să convin-
Oficial în România
C
ARCTIC CAT Inc. are cartierul general în Thief
River Falls, Minnesota, SUA şi este unul din marii
constructorimondialideATV-uri(AllTerrainVehicles)
şi Snowmobile şi de asemenea de accesorii, piese
de schimb şi echipamente speciale.
arCtic cat
Fabrica Arctic Cat, Austria

17IANUARIE - MARTIE 200816 IANUARIE - MARTIE 2008
ouă sunt numele care se remarcă
în anii ‘60, anterior erei open. Roy
Emerson a dominat turneul de o
manieră categorică, trecându-şi
în palmares nu mai puţin de şase
titluri şi stabilind astfel recordul
de victorii al competiţiei. La feminin, a
fost perioada de glorie a Margaretei Smith
Court, învingătoare în nu mai puţin de 11
rânduri.
În întreaga sa carieră, Roy Stanley Emerson
a câştigat 12 titluri de Mare Şlem, fiind sin-
gurul tenisman care posedă în palmares
succese atât la simplu, cât şi la dublu, în
toate cele patru competiţii majore ale se-
zonului. Cele 28 de titluri de Mare Şlem (in-
cluzându-le şi pe cele de la dublu) fac din
australianul în vârstă de 71 de ani record-
manul absolut al victoriilor, la masculin. E
drept, majoritatea acestor victorii au fost
realizate în anii ‘60, în ultima parte a peri-
oadei când în concursurile de Mare Şlem
erau admişi doar jucătorii amatori. Abia
din 1968, odată cu era open, la startul com-
petiţiilor au fost admişi şi profesioniştii.
Un alt record interesant îl deţine Mats
Wilander (foto stânga). Suedezul este sin-
gurul jucător care a câştigat Openul Aus-
tralian atât pe iarbă, pe terenurile de la
Kooyong, Melbourne (acolo unde s-a des-
făşurat competiţia până în 1988), cât şi pe
Rebound Ace. În prezent, tenismanul scan-
dinav este expert Eurosport şi o antrenea-
ză pe Tatiana Golovin. Locuieşte în Hailey,
Idaho, împreună cu soţia sa Sonja (fotomo-
del de origine sud-africană), şi cu cei patru
copii. După retragerea din activitate, a fost
căpitanul nejucător al echipei de Cupa Da-
vis a Suediei şi l-a antrenat pe rusul Marat
Safin. Dintre cele şapte titluri de Mare Şlem
din cariera lui Wilander, trei au fost câştiga-
te la Melbourne.
Tot cu trei victorii pe terenurile de la Mel-
bourne Park se poate lăuda şi Roger Fede-
rer. În cazul în care tenismanul elveţian va
câştiga întrecerea din ianuarie 2008, el se
va apropia la un singur titlu de Mare Şlem
de recordul din toate timpurile (14), deţinut
de americanul Pete Sampras.
Un alt record al competiţiei de la antipozi
ar fi acela că în 1986 nu s-a desfăşurat ni-
ciun turneu. Aceasta deoarece, după peri-
oada 1977-1985, în care întrecerile au fost
programate în decembrie, organizatorii au
readus concursul în ianuarie, data iniţială
de desfăşurare.
Margaret Smith Court este deţinătoarea
recordului absolut de victorii de Mare Şlem
în turneele de simplu, la feminin. Jucătoa-
rea din Noua Galie de Sud, acum în vârstă
de 65 de ani, posedă în palmares 24 de ast-
fel de succese. Dintre acestea, nu mai puţin
de 11 au fost câştigate în Openul ţării sale.
Recordul devine unul imposibil de egalat,
dacă la cele 24 de titluri de la simplu le adă-
ugăm pe cele 19 de la dublu şi pe cele 19
de la dublu mixt.
Patru dintre succesele de la Melbourne au
fost realizate în era open. Tot patru victo-
rii sunt trecute şi în dreptul compatrioatei
Evonne Goolagong Cawley, unul dintre cei
opt copii ai unei familii de origine aborige-
nă.
Steffi Graf (foto jos, în “anul de aur” 1988),
actuala soţie a lui Andre Agassi, este o altă
performeră a turneului de la antipozi. Ju-
cătoarea din Mannheim, Germania, ocupă
locul doi într-o ierarhie a turneelor de Mare
Şlem câştigate la simplu, cu 22 de astfel de
succese (patru dintre ele la Melbourne).
Germanca este deţinătoarea unei per-
formanţe unice. În 1988, a realizat Marele
Şlem de Aur, constând în victoriile realizate
în cele patru turnee de Grand Slam ale se-
zonului, la care a adăugat medalia olimpi-
că de aur de la Seul.
În prezent, locuieşte în California, împreu-
nă cu soţul şi cei doi copii - Jaden Gil (şase
ani) şi Jaz Elle (patru ani).
Marea rivală din anii ‘90 a lui Graf, Monica
Seles, este cealaltă deţinătoare a recordu-
lui de victorii la Melbourne, cu patru astfel
de succese. Născută în Novi Sad, Iugosla-
via, într-o familie de origine maghiară,
Seles posedă în prezent cetăţenia ameri-
cană. Victoria din ianuarie 1996 în Openul
australian a fost ultimul succes de Mare
Şlem din cariera lui Seles şi venea după
pauza de doi ani, forţată de incidentul
din aprilie 1993, când, în timpul unui meci
jucat la Hamburg, Seles a fost înjunghiată
în spate de un admirator al lui Steffi Graf.
Anterior acelui incident, jucătoarea din
Iugoslavia câştigase nu mai puţin de opt
titluri majore, în decurs de trei ani.
De pe lista jucătoarelor care au marcat
istoria turneului de la Melbourne nu tre-
buie omisă Martina Hingis. Elveţianca a
câştigat competiţia de la antipozi trei ani
la rând (1997-99), după victoriile din fina-
lele disputate împotriva unor rivale din
Europa (Mary Pierce, Conchita Martinez
şi Amelie Mauresmo). În următorii trei ani
Hingis a acces până în finală, însă a pierdut
de fiecare dată, în faţa unor adversare din
Statele Unite (Lindsay Davenport şi Jenni-
fer Capriati).
Anul acesta, după două decenii de Re-
bound Ace, organizatorii de la Melbourne
Park au luat măsura schimbării suprafeţei
de joc, optând pentru una cu un coefici-
ent mai mic de reflexie a căldurii. Nu au
lipsit nici vocile care s-au ridicat împotriva
acestei modificări, afirmând că noul Plexi-
cushion seamănă prea mult cu DecoTurf-ul
folosit la Openul american.
Alexandru Gheorghiaş
Australian
Open
Cu o istorie începută în 1905, Openul Australiei este primul turneu
calendaristic din seria celor patru mari competiţii ale anului.
Eurosport dedică un amplu spaţiu întrecerii din ţara-continent,
programată anul acesta în perioada 14 - 27 ianuarie 2008
PALMARESUL RECENT - FINALE
MASCULIN
2007 Roger Federer b Fernando Gonzalez
2006 Roger Federer b Marcos Baghdatis
2005 Marat Safin b Lleyton Hewitt
2004 Roger Federer b Marat Safin
2003 Andre Agassi b Rainer Schüttler
FEMININ
2007 SerenaWilliams b Maria Şarapova
2006 Amelie Mauresmo b Justine Henin
2005 SerenaWilliams b Lindsay Davenport
2004 Justine Henin b Kim Clijsters
2003 SerenaWilliams bVenusWilliams
D
Andre Agassi deţine recordul de victorii din era
open în turneul de la antipozi. Tenismanul ame-
rican a câştigat patru ediţii (1995, 2000, 2001 şi
2003). Retras din Circuit în septembrie 2006, Agas-
si posedă în palmares opt titluri de Mare Şlem
Monica Seles este una din cele patru jucătoa-
re cu câte patru titluri în palmares, câştigate
după 1968. Celelalte sunt germanca Steffi
GrafşiaustralienceleMargaretSmithCourtşi
Evonne Goolagong-Cawley
ÎN IUNIE 2007 au început lucrările de înlo-
cuire a suprafeţei de joc Rebound Ace cu
una având acoperire acrilică, numită Ple-
xicushion, care va oferi un grad de confort
termic mai bun jucătorilor.
Istoria în date

Virginia Ruzici: După încheierea ca-
rierei, până in 1993 am lucrat pentru
grupul IMG-Mc Cormack, în calitate de
manager şi am avut ocazia să mă ocup
de câteva jucătoare ca Mary Pierce,
Arantxa Sanchez, Monica Seleş. Acum
mă ocup în primul rând de fiica mea Ca-
roline şi bineînţeles ... puţin şi de soţul
meu Jorg...! Comentez ocazional pentru
unele canalele franţuzeşti şi mai recent
pentru Eurosport Romania. În septem-
brie 2007 m-am implicat (alături de
Bogdan Enoiu) în organizarea meciului
demonstrativ dintre Martina Navratilo-
va şi Monica Seleş. Pentru mine a fost o
ocazie să particip cu ceva la promova-
rea tenisului feminin. Însă ne lipseşte un
mare turneu feminin. Traversăm totuşi
o perioadă interesantă pentru că avem
câteva jucătoare tinere şi talentate, cu
un potenţial interesant.
Eurosport: Care este definiţia bucuriei pen-
tru Virginia Ruzici?
Virginia Ruzici: Fiica mea e cea mai mare
bucurie a vieţii mele.
Ivonne Ghiţă
n acea finalĂ ea a învins-o pe
câştigătoarea din 1977, Mima Jaušo-
vec cu scorul de 6-2, 6-2. S-a retras
din cariera sportivă în anul 1987.
Eurosport: Ce a pierdut şi ce a câşti-
gat tenisul în ultimii ani?
Virginia Ruzici: Tenisul a evoluat ca
toate celelalte sporturi. Se joacă mult
mai în forţă, fizicul este antrenat la ma-
ximum, tehnica de deplasare în teren
s-a adaptat noilor cerinţe. Jucătorii şi
jucătoarele sunt mai înalţi şi mai fizici,
iar la fete aş spune că forţa în lovitură
a devenit mai importantă decât rapidi-
tatea în teren. În timpul meu, calităţile
predominante erau viteza de deplasa-
re şi viteza de lovitură şi nu atât forţa.
Jucătorii de fineţe sunt rari astăzi! Bine-
înţeles noile rachete au contribuit mult
la dezvoltarea jocului în forţă , iar noile
cordaje dau mai mult control şi permit
mai mult efect mingii.
Personal, astăzi joc puţin tenis, dar pot
afirma că noile rachete îmi permit lo-
vituri diferite executate cu mai multă
uşurinţă şi eficacitate (în cazul meu mai
ales în rever). În ceea ce priveşte pregă-
tirea fizică, diferenţa este enormă .
Eurosport: Anul 1978 a fost cel mai frumos
din cariera dvs. Aţi fost una dintre cele şap-
te jucătoare de tenis de pe planetă care a
reuşit să se califice în toate cele trei finale
de la Roland Garros, la simplu, dublu şi du-
blu mixt, impunându-vă in primele două.
Care a fost secretul?
Virginia Ruzici: Am avut şansa să fiu
foarte în formă şi cu multă încredere
după ce am câştigat titlul la simplu. În
finala de dublu mixt, însă, a trebuit să
abandonăm deoarece partenerul meu,
francezul Patrice Dominguez s-a acci-
dentat.
Eurosport: Pe lângă succesele din capitala
Franţei, aţi mai ajuns în sferturile de fina-
lă ale turneelor de de la Wimbledon şi US
Open. Care este în opinia dvs. cel mai fas-
cinant turneu de Grand Slam dintre cele
patru ?
Virginia Ruzici: Fiecare turneu de Grand
Slam este diferit! Pentru mine Roland
Garros-ul a fost cel mai important şi cel
mai special.
Wimbledonul este cel mai diferit din
punct de vedere al concentrării, total
opus Wimbledonului, iar măreţia cen-
tralului mi se pare ceva “supradimensi-
onat”.
Australian Open este un amestec de
tradiţie şi modernitate, un turneu foar-
te dur pe planul fizic din cauza factorilor
exteriori (căldură şi vânt).
Eurosport: Chris Evert a fost un capitol im-
portant în cariera dvs. Există regrete?
Virginia Ruzici: Chris Evert psihologic
mă domina complet, o respectam prea
mult probabil. Totuşi, am fost de câteva
ori aproape să câştig cu ea - la Perrugia
şi la alte câteva întâlniri… Douăzeci şi
două de meciuri cu Chris Evert …le-am
pierdut pe toate, de fiecare dată.
Eurosport: V-aţi reîntâlnit peste ani?
Virginia Ruzici: Da, dar mai puţin în ulti-
mii ani. Eram destul de bune prietene în
perioada în care jucam.
Eurosport: În momentul în care aţi părăsit
arena de tenis, ce drum aţi ales ?
18 IANUARIE - MARTIE 2008
radiografia
unui succes
dialog cuVirginia Ruzici
Virginia Ruzici, singura jucătoare profesionistă de tenis din România câştigătoare a unui turneu de
Grand Slam, s-a născut la CâmpiaTurzii. A câştigat 15 titluri la simplu în cariera sa, cel mai valoros
fiind cel de la Rolland Garros în 1978.
Î

regătirea, atât fizică cât şi cea
mentală,maiales,trebuiesăurmă-
rească o curbă gradat ascendentă,
pentru a atinge vârful de formă cu
ocazia competiţiilor de amploare,
cum sunt Campionatele Europene
pentru patinatorii din continentul nostru,
Campionatele celor Patru Continente şi
Mondialele pentru sportivii din ţările non
europene.
Niciun efort nu este prea mare, niciun de-
taliu nu este lăsat la voia întâmplării.
Sportivi, antrenori, coregrafi, psihologi
îşi unesc forţele şi cunoştinţele, pentru
a crea mici opere de artă, cizelate pînă la
perfecţiune, cu dorinţa de a fi unicate.
După ce toţi tehnicienii s-au familiarizat
cu cerinţele, dar şi cu avantajele sistemu-
lui ISU de arbitraj, s-a trecut la punerea lor
în practică, astfel încât numărul de punc-
te acumulat să fie cât mai mare. Nu este
deloc neglijată nici partea de „ prezenta-
re”, respectiv latura artistică, fără de care
patinajul nu s-ar mai putea numi artistic.
Fiecare dintre cele cinci componente este
analizată în amănunt, confruntată cu mu-
zica aleasă, adaptată stilului propriu al
patinatorului, generic vorbind.
După o perioadă de „încălzire”, prin par-
ticiparea la competiţii internaţionale,
GrandPrix-uridejuniorişiseniori,sezonul
2007/2008 se „deschide” cu Campionate-
le Europene de la Zagreb (21 – 27/01/2008),
pentru a culmina cu Campionatele Mondi-
ale de seniori de la Göteborg/Suedia (16 –
23/03/2008). Oare ce ne vor oferi artiştii? Cu
siguranţă vom putea urmări evoluţii impre-
sionante ale patinatorilor din top.
Dacă este un fel de lege nescrisă ca evolu-
ţiile băieţilor să constituie partea cea mai
incitantă, mai plină de „sare şi piper”, mai
spectaculoasă, asistând la răsturnări de
clasament, şi fetele vor fi, fără îndoială la
înălţimea aşteptărilor publicului, dar şi a
arbitrilor.
Băieţii ne vor lăsa cu răsuflarea tăiată, vă-
zând cu câtă uşurinţă vor ateriza săriturile
triple şi cvadruple, solo, în combinaţii sau
în „cascade”, admirând viteza ameţitoare
cu care vor executa secvenţele de paşi, dar
şi originalitatea lor.
Fetele ne vor încînta cu eleganţa specifică
lor, învăluindu-ne cu mantia fermecată a
sensibilităţii interpretării muzicii, prin im-
plicarea emoţională şi intelectuală. Afectivă
şi efectivă în povestea pe care o „spun” pe
luciul gheţii, prin comunicarea, dialogul pe
care le stabilesc cu spectatorii, dar şi cu ar-
bitrii, prin stilul unic, personal al fiecăreia.
Vom vedea piruete, solo sau în combina-
tie, cu poziţii dintre cele mai frumoase, cît
se poate de noi, originale, în aparenţă atît
de uşor de executat, în realitate ascunzând
multe ore de antrenament intens. Secven-
ţele de paşi, cele de spirale, elementele de
legătură dintre sărituri şi piruete vor fi
acolo pentru a crea impresia că progra-
mul este un întreg, fără ruperi de ritm,
fără distorsionări.
Să fim siguri că şi la capitolul sărituri vom
avea surprize plăcute. Fără îndoială vom
putea admira întreaga gamă de sărituri
triple, solo sau în combinaţii, inclusiv
regina săriturilor, triplul Axel Paulsen,
executat pentru prima dată de două ori
într-o competiţie, de japoneza Miki Ando,
campioana mondială en titre, medalie
cucerită în 2007, în faţa propriului public,
cu ocazia Campionatelor Mondiale desfă-
şurate la Tokyo. Să nu fim surprinşi dacă
la Mondialele din 2008 vom vedea chiar
şi sărituri cvadruple. Altă japoneză, Mao
Asada, vice campioană mondială la ediţia
din sezonul trecut a Mondialelor din Ja-
ponia, este singura patinatoare care a ate-
rizat un cvadruplu Salchow, în finala de
Grand Prix pentru juniori, din anul 2002.
În prezent, ea lucrează din plin la reuşita
săriturilor cadruplu Rittberger, cvadruplu
Flip, cvadruplu Lutz, sfidând astfel legile
gravitaţiei.
Fiecare sportiv va dori să arate programe
cât mai complexe, din punct de vedere teh-
nic, cît mai expresive, din punct de vedere
artistic, arătându-şi astfel valoarea reală.
Chiar dacă flacăra olimpică nu s-a aprins
încă de pe muntele Olimp, ea arde deja în
inimile artiştilor gheţii, călăuziţi de deviza:
ALTIUS, CITIUS, FORTIUS!
Nicolae Bellu
COUNTDOWN
Începe să se contureze, cât mai dreaptă, linia care ne va conduce la evenimentul major al anului 2010,
Olimpiada de Iarnă de laVancouver-Canada. Să fie oare prea devreme? Cu siguranţă nu.
P
la Europene şi Mondiale
21IANUARIE - MARTIE 2008
CAMPIONATUL EUROPEAN DE PATINAJ
21- 27 IANUARIE ZAGREB, CROAŢIA
patinaj
ARTISTIC

ovestea mea începe la Galaţi
pe vremea când aveam 3-4
ani, atunci când mama, care
era îndragostită de patinajul
artistic, a luat decizia să mă
ducă la patinoar. Îmi aduc
aminte că în primele 3 săptămâni
doar călcam gheaţa. Primul meu an-
trenor Nicolae Sandu, care mi-a îndru-
mat primii paşi, nu a lăsat-o atunci pe
mama să mă retragă de la pregătire
pentru că a simţit că voi progresa.
Apoi a început să îmi placă. În 1979
a venit la Galaţi antrenorul Mircea
Ion. În 1984 când s-a înfiinţat centrul
olimpic de patinaj artistic eu aveam
13 ani şi mi s-a propus să mă mut la
Bucureşti departe de familie, şi am
acceptat. Atunci a început colabora-
rea mea cu Gabi şi Cornel Munteanu,
doi antrenori profesionişti care m-au
inspirat foarte mult. La Bucuresti am
inceput să facem pregatire fizică şi
artistică, să avem analize video - un
regim complet diferit. Centrul olimpic
s-a desfiinţat în 1990 după Revoluţie.
Iniţial am fost 18 copii selectaţi. La câ-
teva luni am rămas 12 şi într-un final
am fost singurul care a mai rămas şi
după ce s-a autodesfiinţat centrul
olimpic.
Începutul carierei mele internaţionale
poveste
de iarnă
Opovestefascinantădintr-o
lumeacelorcareîşicroiesc
drumcupaşisigurişi-ngând
doarcuideeavictoriei.Undrum
careîncepe întotdeaunacu
conjugareaverbului“apatina”.
s-a produs în 1991 când am primit o spon-
sorizare în SUA. La mondialele din 1991 de
la Műnchen a venit la mine soţia consulului
american în Romania, doamna Lydia Paley
Hume interesată să colaboreze cu noi pe li-
nie de patinaj. Ne-am reîntâlnit la Bucureşti,
am pus bazele unei colaborări, a scris patru
scrisori de intenţie către trei centre şi o fa-
milie de români din Denver. Şi s-a întâmplat
să primim două răspunsuri pozitive - unul
de la Simona Grigorescu şi altul de la Ice
Castle International Training Centre Lake
Arrowhead California. Am prezentat aceste
scrisori federaţiei care urma să ne suporte
transportul şi a fost de acord. Sponsoriză-
rile erau pentru o lună în Denver, o lună
în California. Am ajuns în oraşul american
undeamcunoscut-opeSimonaGrigorescu,
ne-a găzduit şi mi-a făcut coregrafia la pro-
gramul scurt din sezonul respectiv. După 3
săptămâni am plecat în Lake Arrowhead să
particip la Summer Show. La sfârşitul unu-
ia dintre cele 3 spectacole doamna Carol
Probst, organizatoarea, mi-a oferit un bu-
chet mare de flori, un plic cu 200 dolari şi
o felicitare în care scria că doreşte ca eu
să stau acolo forever. După două zile ne-a
invitat pe mine şi pe antrenoarea mea în
comitetul lor tehnic din care făceau par-
te celebrul Frank Carol (director tehnic la
vremea respectivă) şi Walter Probst – spo-
norul principal, soţul doamnei. Am conve-
nit ca ei să ne scrie o scrisoare de intenţie
către federaţia română pentru prelungirea
sponsorizării.Toată lumea a fost fericită în
afară de doamna Lydia Paley Hume care
trimisese o scrisoare celor de la Lake Ar-
rowhead prin care le cerea să ne trimită
acasă.
Domnul Probst a făcut toate demersurile
legale ca noi să stăm acolo şi ni s-au pre-
lungit legal vizele. Am stat atunci 4 luni ½
în pregatire acolo, şi apoi ne-am întors în
ţară. Anul urmator, în 1992 când au fost
mondialele la San Francisco, am avut difi-
cultăţi iîn obţinerea vizei din cauza unei
alte scrisori a doamnei Lydia Paley Hume
în care informa Amabasada SUA de la
Bucureşti că eu şi Gabi vrem să emigrăm,
(ceea ce era complet fals), că nu suntem pa-
trioţi şi că stăm prea mult în SUA.
N-am să înţeleg niciodată de ce a
făcut asta! Până la urmă am primit
viza şi am participat cu success la
Campionatele Mondiale.
Dupa alte luni de stagiu în SUA
eu am sărit 12 locuri în clasamen-
tul mondial – de pe locul 23 la
Műnchen am ajuns pe locul 11 la
San Francisco şi un an mai târziu
am intrat in primii 10. Au urmat
perioade de pregatire la Lake
Arrowhead. În 1992 -1993 a fost
primul sezon in care eu am primit
invitaţie la toate cele patru con-
cursuri de Grand Prix: Skate Ca-
nada, Skate America, NHK, Trofée
Lalique.În1993laEuropenem-am
accidentat şi am făcut aproape o
ruptură musculară, trebuind să
mă retrag după programul scurt.
După recuperare, la Mondialele
de la Praga am venit pe locul 9 – a
fost cel mai bun rezultat al cari-
erei mele.
Înaceastăpoveste adevăratăGabi
Munteanu a fost una dintre per-
soanele care mi-a schimbat viaţa.
Timp de 10 ani mi-a fost antrenoare, mi-a
fost ca şi o mamă. Carol Probst, care m-a
sponsorizat 8 ani de zile, a avut încredere
în patinajul meu, şi fără ajutorul ei nu aş fi
obţinut rezultatele pe care le-am avut. În
ultima parte a carierei mele mi-a plăcut să
patinez pentru pubic şi acest lucru i-l dato-
rez şi lui Carlo Fassi – o altă persoană căreia
trebuie să îi mulţumesc pentru încrederea
care mi- a insuflat-o. Eu am vrut să mă las de
patinaj în 1994 şi datorită lui cariera mea a
mai continuat până în anul 2000, şi, zic eu,
cu rezultate bune; N-am mai reuşit să fiu în
primii 10 la mondiale, dar la europene sub
bagheta lui am intrat în top ten. Locul 9 de
la Praga din 1993 alături de Gabi Munteanu,
locul 9 la Europene alături de Carlo Fassi, şi
participarea la Olimpiada din 1994 - locul 14
la prima mea experienţă la Jocurile Olimpi-
ce, întregesc cartea mea de vizită.
Astăzi am un univers special alături de fiica
mea Tea Nicole care are 3 ani jumătate. Ea
este cea care îmi aduce o împlinire extraor-
dinară. Am şi un univers sportiv, acum ca
antrenor al echipei naţionale de patinaj
artistic masculin de juniori si seniori.
Sportul de performanţă îţi imprimă multă
disciplină pe care e bine să o ai şi în viaţa
de zi cu zi. Fară ea nu poţi să reuşeşti. Copiii
americani sunt învăţaţi de mici că în orice
domeniu trebuie să devină cei mai buni.
Trebuie să fie Number One. În sport au un
motto: “Nu ai câştigat argintul, ai pierdut
aurul!” N-ar fi rău ca şi în societatea româ-
nească să implementăm această mentalita-
te.
Cornel Gheorghe
P
MARTIE 1996 Edmonton, Canada,
la Campionatul Mondial de Patinaj
Artistic
“Copiii americani sunt învăţaţi de mici că în orice domeniu
trebuie să devină cei mai buni.Trebuie să fie Number One. În
sport au un motto:“Nu ai câştigat argintul, ai pierdut aurul!”
“Începutul carierei mele
internaţionale s-a produs
în 1991 când am primit o
sponsorizare în S.U.A.”
PovestealuiCornelGheorghe.

TATISTICA ÎL recomandă pe
Matti Nykänen drept cel mai va-
loros săritor cu schiurile din istoria
acestui sport. Născut în iulie 1963
în localitatea Jyväskylä, finlan-
dezul posedă în palmares cinci
medalii olimpice de aur (din care patru de
aur), cinci titluri de campion al lumii şi pa-
tru mari globuri de cristal. Acestor perfor-
manţe trebuie adăugat recordul de victorii
în Cupa Mondială. Matti a câştigat nu mai
puţin de 46 de concursuri, cu opt mai mul-
te decât următorul clasat în această ierar-
hie, polonezul Malysz.
În 1988, la Calgary, primul dintre finlandezii
zburători a fost cel şi dintâi săritor cu schi-
urile care realiza dubla la Jocurile Olimpice
de iarnă, câştigând ambele concursuri (pe
trambulinele normală şi mare). Acel suc-
ces era triplat de victoria în întrecerea pe
echipe de la Olimpiada canadiană. Perfor-
manţa sa din concursurile individuale avea
să fie repetată la Salt Lake City de Simon
Ammann. Elveţianul s-a clasat însă doar al
şaptelea în concursul pe echipe de la Jocu-
rile din Utah.
Din păcate, performanţele din cariera spor-
tivă au fost umbrite de evoluţia de după
retragerea din activitate. Viaţa de dincolo
de trambuline a fost una tumultuoasă şi a
fost chiar subiect de inspiraţie pentru un
film realizat de finlandezi, în 2006. Desele
conflicte domestice, în care Nykänen era
uneori atacator, alteori atacat, numeroase-
le căsătorii şi divorţuri, piesele muzicale cu
titluri cel puţin ridicole, au făcut din finlan-
dez subiectul preferat al ziarelor de scandal
din Ţara celor o mie de lacuri.
Până la actuala parteneră de viaţă, Mervi
Tapola, alături de care trăieşte din 2004,
precedentele patru mariaje nu au durat
mai mult de două sezoane. În august 2004,
marele campion finlandez a ajuns în vizo-
rul procuraturii, fiind acuzat de tentativă
de omor, după ce înjunghiase un prieten
de familie. A fost condamnat la 26 de luni
de închisoare, în octombrie acelaşi an, fiind
eliberat în septembrie 2005.
Patru zile mai târziu, a fost arestat din nou,
în urma unui atac asupra lui Tapola. În mar-
tie 2006 a primit încă patru luni de închisoa-
re. O ştire apărută în toamna lui 2007 spu-
nea că Nykänen ar fi reluat antrenamentele,
pentru a reveni în lumea săritorilor cu schi-
urile profesionişti. La vârsta de 44 de ani!
Şansele lui Adam Malysz de a-şi trece în
palmares un al cincilea mare glob de cristal
sunt destul de mici, în condiţiile în care se-
zonul 2007-08 a debutat fulminant pentru
Thomas Morgenstern. Austriacul al cărui in-
terviu poate fi citit în revista noastră a câşti-
gat primele cinci concursuri şi se anunţă ca
mare favorit la intrarea în posesia globului
cel mare de cristal.
N 1966, la iniţiativa a trei personaje
implicate în sport, totodată buni pri-
eteni, a fost înfiinţată Cupa Mondială
la schi alpin. Francezul Honore Bon-
net şi americanul Bob Beattie, ambii
directori sportivi ai loturilor respec-
tive, plus Serge Lang, reporter la L’Equipe,
au pus bazele actualei competiţii. Prima
ediţie s-a desfăşurat acum mai bine de 40
de ani şi a debutat pe 5 ianuarie 1967, cu
un concurs de slalom desfăşurat în staţi-
unea germană Berchtesgaden. La finalul
acelui prim sezon, marele glob de cristal a
fost câştigat de Jean Claude Killy, francezul
care în iarna anului următor intra în posesia
a trei medalii olimpice de aur, pe zăpada
de acasă, la Chamonix. La feminin, întrece-
rea la general era câştigată de canadianca
Nancy Greene.
Primele succese austriece au fost consem-
nate în 1969. Atunci, Karl Schranz (foto
stânga) şi Gertrud Gabl intrau în posesia
globurilor mari. Originar din Sankt Anton,
Schranz se afla la final de carieră. Poseda
deja în palmares argintul olimpic în con-
cursul de slalom uriaş de la Innsbruck 1964
şi două titluri de campion al lumii, câştigate
la Mondialele de la Chamonix. Acestora le-a
adăugat un alt titlu suprem, la Val Gardena
1970. Trebuie menţionat faptul ca în acea
perioadă, Mondialele se desfăşurau o dată
la patru ani, asemeni Jocurilor Olimpice.
Actualii deţinători ai globurilor celor mari
de cristal sunt Aksel Lund Svindal şi Nicole
Hosp (foto jos). Al treilea norvegian intrat în
posesia acestei distincţii, după Kjetil André
Aamodt (1994) şi Lasse Kjus (1996 şi 1999),
Svindal s-a accidentat în timpul unui an-
trenament la coborâre şi va rata actualul
sezon al Cupei Mondiale.
Hosp este cea de-a opta reprezentantă a
Ţării Valsului care beneficiază de onorurile
supreme, în această întrecere care recom-
pensează constanţa pe durata unui întreg
sezon. Actuala campioană mondială a sla-
lomului uriaş posedă în palmares cel puţin
câte o victorie în patru din cele cinci probe
(excepţia o constituie coborârea).
Globuri
de cristalPrimelegloburidecristalaufostoferiteînvingătorilordinCupaMondialălaschialpinlafinele
anilor‘60.Recorduriledevictoriilageneral,recompensatecumareleglobdecristal,suntdeţinute
deluxemburghezulMarcGirardelli(5)şideaustriacaAnnemarieMoser-Pröll(6)
Î
CupaMondialălasărituricuschiurileadebutatodatăcusezonul1979-80.Încazuluneinoi
victorii,AdamMalysz(fotosus)sevadetaşaînfrunteasăritorilorcucelemaimultegloburimari
decristal.Înprezent,polonezulîmparteonorurilecufinlandezulMattiNykanen(fotojos)
S

TOBIAS ANGERER este actualul deţinător al
globului cel mare de cristal. Germanul şi-a
apărat trofeul câştigat în sezonul anterior.
El succede în palmares compatrioţilor Rene
Sommerfeld şi AxelTeichmann
RIMELE GLOBURI de cristal în
Cupa Mondială la schi fond au fost
acordate oficial la finele sezonului
1981-82. Anterior, au existat com-
petiţii neoficiale, prima organizată
în 1973 şi câştigată de norvegianul
Ivar Formo. Campionul olimpic al cursei de
50 km de la Innsbruck 1976 a încetat din
viaţă în decembrie 2006, a doua zi de Cră-
ciun, la vârsta de 55 de ani, înecat în apele
lacului Store Sandungen din Nordmarka,
în pădurile din apropiere de Oslo, cel mai
probabil după ce gheaţa s-a spart sub gre-
utatea sa. Formo se dusese să patineze şi
să facă jogging.
Gunde Svan (foto dreapta jos) a dominat
schiul fond din cea de-a doua jumătate a
anilor ‘80. Suedezul a câştigat în cinci rân-
duri competiţia la general. Prima victorie a
fost realizată în 1984, anul în care a câştigat
două titluri de campion olimpic, la Saraje-
vo. A fost declarat atunci sportivul anului în
Suedia. În afara celor patru medalii olimpice
de aur, în palmaresul lui Svan mai figurează
alte şapte titluri de campion mondial. Ulte-
rior renunţării la cariera de fondist profesi-
onist, Svan şi-a testat cu succes talentul de
pilot de rallyraid, câştigând chiar o ediţie a
Campionatului Suediei. În prezent, activea-
ză ca membru în Comitetul de conducere
al Federaţiei Internaţionale de schi.
Însă cel mai de succes fondist din toate
timpurile rămâne Bjoern Daehlie (foto
dreapta sus). Norvegianul acum în vârstă
de 40 de ani a câştigat de-a lungul carie-
rei opt titluri de campion olimpic şi nouă
de campion al lumii. Plus şase globuri de
cristal. La Mondialele din 1997, a câştigat
medalii la toate cele cinci probe la care a
concurat. Şi probabil că aceste recorduri ar
fi fost duse şi mai departe dacă scandina-
vul n-ar fi fost obligat să renunţe la sportul
de performanţă, ca urmare a unui accident
petrecut în timp ce făcea schi pe role.
Daehlie a copilărit în mijlocul Naturii şi a
practicat vânătoarea, pescuitul, plimbările
pe poteci de munte, caiacul pe ape repezi,
fotbalul şi, desigur, schiul. Iniţial, şi-a dorit
să devină fotbalist, însă la îndemnul unui
antrenor de schi fond care i-a remarcat po-
tenţialul deosebit, s-a îndreptat către acest
sport.
Ulterior carierei de fondist profesionist,
Daehlie s-a lansat în afaceri, fiind prezent
în diverse campanii publicitare. A lansat o
marcă de schiuri, a patentat un nou sistem
de legături şi a urmat exemplul lui Gunde
Svan, cochetând cu meseria de prezentator
de televiziune.
P
Scandinavii au dominat cu autoritate schiul fond, una din
disciplinele componente ale schiului nordic. Doi dintre marii
campionicareaumarcatacestsportsuntsuedezulGundeSvanşi
norvegianulBjoernDaehlie
ACĂ LA masculin re-
cordul de victorii este
împărţit de trei sportivi,
la feminin acesta este
deţinut de Magdalena
Forsberg (foto sus). Aceas-
ta a câştigat competiţia la general
în nu mai puţin de şase sezoane la
rând. Având rezultate notabile şi în
cursele de schi fond, ea deţine şi în
prezent recordul de victorii în Cupa
Mondială la biatlon, cu 42 de succe-
se.
La masculin, primul biatlonist care
a câştigat patru titluri la general
a fost actualul antrenor al lotului
Germaniei, Frank Ullrich (foto jos).
Performanţa sa a fost repetată la
distanţă de mai bine de un deceniu
de francezul Raphael Poiree (retras
din activitate la finele sezonului
trecut) şi de norvegianul Ole Einar
Bjoerndalen (foto dreapta). Acesta
din urmă este şi singurul rămas în
activitate. Şi tot scandinavul este cel
care a intrat în Cartea recordurilor
cu prilejul Jocurilor Olimpice de la
Salt Lake City 2002, când a câştigat
toate cele patru medalii de aur puse
în luptă (trei în probele individuale
şi încă una cu ştafeta Norvegiei). Ole
Einar deţine şi recordul de victorii în
Cupa Mondială, cu 72 de succese în
probele individuale.
D
CupaMondialălabiatlonadebutatlafineleanilor
‘70,începutdeani‘80.Est-germaniiaudominat
competiţialaprimelezeceediţii

DAVOS 2-7 IANUARIE
LAAX 11-18 FEBRUARIE
OSLO 18-23 FEBRUARIE

entru el, până acum, visele au
devenit realitate. Are două titluri
olimpice (unul individual şi altul cu
echipa) si trei titluri mondiale îm-
preună cu echipa.
Sorin Hobana: Thomas,tocmai ai împlinit 21
de ani. Eşti încă foarte tânăr, dar deja cam-
pion mondial de juniori şi seniori, şi în plus
- visul fiecărui săritor- deţinătorul aurului
olimpic …
Thomas Morgenstern: Da, sunt un pic
mai bătrân, dar nu s-au schimbat multe;
a fost prima mea zi de naştere petrecută
departe de casă şi, evident, prima petre-
cută în România. Mă voi bucura dacă voi
putea reveni la voi în ţară, poate chiar
ca să particip la o etapă de Cupă Mon-
dială la sărituri cu schiurile....Am destul
de multe performanţe de vârf în cariera
mea de până acum şi sper ca lucrurile să
evolueze la fel şi în continuare; pentru
următorii zece ani am încă două mari
obiective: turneul celor 4 trambuline şi
Cupa Mondială. Voi avea zece ocazii să-
mi împlinesc aceste ţeluri şi voi incerca
să evoluez cât mai bine în acest scop.
S.H.: De obicei, un săritor obţine perfor-
manţe mai întâi în Cupa Mondială, şi apoi
la Jocurile Olimpice … tu eşti o excepţie.
Thomas Morgenstern: Probabil că tre-
buia s-o iau invers ...... e adevărat că
titlul cel mai important, cel olimpic, îmi
aparţine deja, şi sunt destui mari spor-
tivi ca Adam Malysz, Janne Ahonen sau
Andy Goldberger care nu au reuşit să
obţină un titlu olimpic, în schimb s-au
impus în Cupa Mondială şi în turneul
celor 4 trambuline … scopul meu este
să devin, la rândul meu, o legendă a să-
ritorilor cu schiurile.
S.H.: Îţi doresc mult succes … dar spune-mi,
te rog, cum e viaţa unui săritor? În afară de
antrenamente şi competiţii, ce mai faci?
Thomas Morgenstern: Viaţa mea nu s-a
schimbatmult…amcrescutfăcândmult
sport, fotbal, schi, alergări, tot ce are
de-a face cu sportul. De la 14 ani m-am
concentrat pe săriturile cu schiurile, iar
după doi ani am intrat în competiţie în
Cupa Mondială, am câştigat o etapă încă
de atunci, apărând ca o cometă. În rest,
mă duc rar la discotecă, dar trăiesc viaţa
din plin, şi nu sunt nici genul de sportiv
care face numai ce-i zic ceilalţi, ci ceea ce
îmi face mie plăcere … şi cred că asta e
cel mai important!
S.H.: După accidentarea de la Kuusamo din
2003, cum ai revenit în concursuri?
Thomas Morgenstern: E adevărat că a
fost o cădere urâtă, de sus, foarte peri-
culoasă, într-o etapă de Cupă Mondială
care s-a desfăşurat pe un vânt destul de
puternic. Am greşit, am căzut, dar, din
fericire, nu mi-am rupt nimic, am avut
doar nişte vânătăi, hematoame şi am
putut reveni foarte repede pe trambu-
line. Aş minţi dacă aş spune că nu mi-a
fost teamă, mai ales când am sărit din
nou, prima oară, mi-a fost un pic frică ....
în subconştient, apoi totul a re-
intrat repede în normal.
S.H.: Ce simţi când urci pe bara
de start? Mai ales cînd ai câştigat
prima manşă şi urmează să evolu-
ezi ultimul în manşa secundă? E o
presiune suplimentară ?
Thomas Morgenstern: E fără
îndoială o presiune mare, nu
e deloc uşor, atunci când con-
duci după prima manşă, altul
sare mai departe decât tine,
iar tu trebuie să fii la înalţimea
provocării – e greu, dar şi plă-
cut să fii acolo, sus, şi să simţi că
poţi reuşi încă o săritură foarte
bună, cu care să câştigi compe-
tiţia.
S.H.: Care sunt condiţiile pentru o
evoluţie cât mai bună? Când simţi
că vei reuşi o săritură perfectă? În-
aintea ei, sau doar în zbor?
Thomas Morgenstern: O
săritură perfectă presu-
pune foarte multe lucruri
care să meargă bine şi
foarte bine. Când ai pornit
pe trambulină parcă intri
într-o altă lume, e o senza-
ţie unică, ai doar în minte
dorinţa unei sărituri cât
mai bune, pe care încerci
s-o materializezi în zbor,
intelegi? E greu de expli-
cat, dar poţi s-o simţi într-
un fel, încă de pe zona de
elan …
S.H.: Cine crezi că va repre-
zenta concurenţa cea mai
puternică pentru tine în
noul sezon ? Norvegienii,
finlandezii, elveţienii, poate
chiar unii dintre compatrio-
ţii tăi? E Malysz prea bătrân?
E Schlierenzauer prea tânăr?
Thomas Morgenstern: Cred
că va fi un sezon foarte greu,
noi (austriecii) avem o echipă
foarte puternică, dar şi Malysz,
şi finlandezii, cu Ahonen, sunt
foarte buni … nu va fi deloc
uşor
S.H.: Dar tu poţi să obţii un loc
mai bun, nu?
Thomas Morgenstern: Orice
este posibil!
S.H.: În sfârşit, un gând pentru
suporterii tăi din România, care
îţi urmăresc la televizor fiecare
evoluţie.
Thomas Morgenstern: Am
aflat cu plăcută uimire câţi fani
români am, vreau să le mulţu-
mesc pentru tot, şi îi rog să-mi
ţină pumnii în continuare!
Cerul este limita
Când zbori cu peste 90 km la oră te poţi gândi imediat cum poate
Campionul mondial si olimpic, austriaculThomas Morgenstern, să
sfideze gravitaţia.
P
“Când ai pornit pe
trambulină parcă intri
într-o altă lume, e o
senzaţie unică, ai doar
în minte dorinţa unei
sărituri cât mai bune,
pe care încerci s-o
materializezi în zbor”
PAGINA
CAMPIONILOR
Sorin Hobana

ITUAT UNDEVA, pe coasta sudică
a Chinei, Hong Kong-ul va fi gazda
concursului olimpic ecvestru. Deci-
zia de a organiza întrecerile joche-
ilor a fost luată în urmă cu doi ani,
deoarece China continentală nu
putea oferi condiţiile necesare carantinei
patrupedelor. În plus, fosta colonie britani-
că posedă cultura ecvestră necesară bunei
desfăşurări a unei competiţii de asemenea
anvergură.
Cu exact un an înaintea deschiderii Jocuri-
lor de vară, bazele de competiţie şi organi-
zarea au fost testate cu ocazia unui concurs
de probă completă, la care au participat
invitaţi din zece ţări. Cu o zi înainte de înce-
perea întrecerii, zona a fost afectată de un
taifun de gradul opt. Magazinele şi birourile
au fost închise şi toată lumea s-a îndreptat
către case. Din fericire, a doua zi vântul a di-
minuat în intensitate şi concursul s-a putut
desfăşura conform planului.
Luna august în Hong Kong aduce ploi
abundente. A fost una din problemele ma-
jore pe care organizatorii au trebuit s-o re-
zolve, referitor la drenajul terenului pe care
se desfăşoară cursa de cross-country, pe te-
renul exclusivistului club de golf din Hong
Kong . Traseul de golf a fost săpat, pentru
instalarea unui nou sistem de drenaj, în ciu-
da protestelor venite din partea membrilor
clubului. În prezent, terenul rămâne ferm,
chiar şi în cazul unor precipitaţii de 110 mm
pe oră!
Căldura este înnăbuşitoare, la jumătatea
lunii august. Dacă temperaturile se situea-
ză până în 30 de grade Celsius, umiditatea
poate ajunge şi până la 95%! Este motivul
pentru care grajdurile au fost amenajate cu
aer condiţionat şi mijloace moderne de su-
praveghere a stării sănătăţii cailor. Se mo-
nitorizează temperatura şi sunt efectuate
teste sanguine şi de urină. Concursul hipic
se va desfăşura între 9 şi 20 august.
ingdao este localitatea care
va găzdui regatele olimpice. Or-
ganizatorii sunt aproape de in-
augurarea autostrăzii olimpice,
şoseaua care va lega Beijingul de
sudul ţării. Qingdao este situată
pe coasta sudică a Peninsulei Shandong, la
Marea Galbenă, în estul provinciei cu ace-
laşi nume. Supranumit şi “Elveţia Orientu-
lui Îndepărtat”, Qingdao este unul din cele
mai importante oraşe port ale Chinei. Lo-
calitatea se întinde pe o suprafaţă de peste
10.000 de kilometri pătraţi şi avea la finele
lui 2004 peste şapte milioane de locuitori.
În luna august, aici se desfăşoară un tradi-
ţional festival al berii.
Ocupaţia germană şi japoneză a făcut ca
peisajul să fie unul mai degrabă vestic. În
noiembrie 1897, Germania a ocupat Qing-
dao, sub pretextul unor dispute religioase.
În 1914, odată cu izbucnirea Primului Răz-
boi Mondial, Japonia a invadat Qingdao,
i-a alungat pe germani şi a instaurat pro-
priul regim militar. Pe 4 mai 1919 a avut loc
o mişcare a maselor, în urma căreia japone-
zii s-au retras. Au revenit în ianuarie 1938,
ocupaţia durând până în septembrie 1945.
Centrul Internaţional de iahting Qingdao
a fost construit pe vechiul amplasament al
şantierului naval Beihai şi se întinde pe o
suprafaţă de 45 de hectare, din care două
treimi sunt rezervate competiţiilor olimpi-
ce. Proiectul a costat peste 400 de milioane
de dolari, din care jumătate a mers pentru
construirea bazelor de la ţărm şi dragarea
portului. Restul sumelor s-a îndreptat către
mutarea şantierului naval Beihai şi a reşe-
dinţelor adiacente.
ULIEN ABSALON vine la Beijing
cu sentimente amestecate. France-
zul deţinător al titlului olimpic este
conştient de dificultăţile traseului
amenajat în plin centrul Capitalei
chineze. Acestora li se adaugă un
obstacol major, unul cu care mountain bi-
kerii nu sunt obişnuiţi: poluarea. Sportivul
obişnuit cu aerul ozonat al munţilor va
trebui să se adapteze atmosferei încărcate
cu praf şi căldurii umede care marchează
luna august la Beijing. La finele celor două
ore şi un sfert de efort intens de la Atena,
Absalon, neînvins la ultimele patru ediţii
ale Campionatelor Mondiale, se gândea
deja la următoarea ediţie a Olimpiadei:
“Imediat după ce am trecut linia de finiş şi
am câştigat cursa de la Atena 2004, m-am
gândit la Olimpiada de la Beijing. Voi face
tot posibilul pentru a mă antrena în aşa fel
încât să prind vârful de formă la finele lui
august 2008.”
Referitor la traseul amenajat de organiza-
torii chinezi, marele campion francez este
de părere că “este un traseu foarte dificil,
mai degrabă fizic decât tehnic. Există şi câ-
teva porţiuni tehnice, unde aş putea face
diferenţa. Însă va fi dificil, deoarece nu
există zone unde să-ţi tragi suflul. Căţără-
rile sunt foarte scurte, la fel şi coborârile, şi
nu avem timp să ne revenim în urma efor-
tului, pe coborâri care durează doar 15 sau
20 de secunde. Iar căţărările durează între
zece şi un minut. Este un traseu care te so-
licită intens.”
Mountain bike-ul este un sport care solicită
îndeosebi sistemul cardiovascular, iar polu-
area nu face decât să obosească şi mai mult
organismul aflat în plin efort. “Am simţit
poluarea încă de la sosirea la Beijing, când
am fost acoperiţi de smog. Atmosfera este
greu de respirat, din cauza umidităţii exce-
sive. Poluarea face ca efortul să fie şi mai in-
tens. Atunci când stai liniştit, eşti înconjurat
de un miros greu. Atunci când depui efort,
totul devine foarte dificil pentru bronhii.
Simţi că nu poţi respira cum trebuie şi e clar
că performanţele vor fi departe de ceea ce
ţi-ai propus. Este foarte dificil să te adap-
tezi poluării. Organismul se adaptează la
căldură sau umiditate, prin antrenamentul
efectuat în condiţii similare. Este ceea ce se
numeşte aclimatizare. Adaptarea la polua-
re este însă imposibilă. Din contră, efectele
sunt mai degrabă nefaste decât pozitive.
Sper să realizeze ceva în sensul reducerii
poluării. Au spus că vor limita traficul auto-
vehiculelor şi că vor închide câteva fabrici.
Ar fi păcat ca această problemă să afecteze
competiţiile. Sper să fie aduse îmbunătă-
ţiri situaţiei, înainte de începerea Jocurilor
Olimpice.”
Vocea lui Absalon nu este unică. Comitetul
Internaţional Olimpic a anunţat că va muta
probele de la Beijing, dacă atmosfera po-
luată din Capitala Chinei va constitui un
pericol pentru sănătatea sportivilor. Aces-
ta a fost anunţul făcut în luna decembrie
de directorul executiv al forului mondial,
Gilbert Felli. Există în continuare îndoieli
în privinţa faptului că organizatorii chinezi
sunt conştienţi de ceea ce trebuie făcut
pentru rezolvarea acestor probleme. În
august 2006, autorităţile au interzis unui
număr de 1,3 milioane de maşini să circule
în oraş, timp de patru zile. Alte măsuri ar fi
oprirea lucrărilor de construcţie şi închide-
rea uzinelor care poluează atmosfera. Cu
toate acestea, zilnic, pe străzile Beijingului
apar 1.000 de maşini noi.
Organizatorii locali au făcut referire la cota
de “zile cu cer senin”, adică la acel număr
de zile în care nivelul poluării se menţine
la cote acceptabile. Însă statisticile au fost
respinse de specialişti, care le-au conside-
rat ca nefiind fundamentate ştiinţific.
Oficialii din Capitala Chinei au lansat în
decembrie 2007 o campanie intitulată
“Păstraţi cerul senin”, în cadrul căreia in-
spectorii vor închide zonele de construcţie
care emit praf, pentru a asigura îndeplini-
rea obiectivului de 244 de zile cu cer senin
din anul premergător Olimpiadei.
Municipalitatea a investit deja 16 miliarde
de dolari în programe de îmbunătăţirea
mediului, desfiinţând fabricile poluante şi
eliminând taxiurile şi autobuzele de pe bu-
levarde.
OLIMPIADA 2008 AUTOSTRADA OLIMPICĂ
Organizatorii chinezi se pregătesc să găzduiască cel mai mare
eveniment sportiv de pe Mapamond. Olimpiada de la Beijing are
dreptmizănudoarseturiledemedalii,cişirecâştigareaunuimediu
înconjurător mai curat
j
s
q
CARANTINĂ DE LUX
MĂSURI ANTI-POLUARE

urosport 2, canalul de sport al
noii generaţii, va transmite Festiva-
lul Olimpic al Tineretului European
până în 2011.
Contractul este pentru următoare-
le 4 evenimente, care vor avea loc
în oraşele gazdă: Szezyrk, Polonia (iarna);
Tampere, Finlanda (vara), în 2009; şi Libe-
rec, Cehia (iarna), Trabzon, Turcia (vara) în
2011.
În cadrul unei întâlniri care a avut loc la Va-
lencia, Spania, grupul Eurosport şi Comite-
tul Olimpic European au semnat un acord
de parteneriat pan-european, cel din urmă
reprezentând 49 de comitete olimpice naţi-
onale europene.
Noua înţelegere întăreşte legăturile Eu-
rosport cu mişcarea olimpică.
Preşedintele Comitetul Olimpic European,
Patrick Hickey a spus: “ Suntem încântaţi
să putem promova evenimentele pe Eu-
rosport 2, care pune accentul pe sporturile
pentru tineri. Profilul de bază va fi ridicat
prin extinderea acestei înţelegeri cu televi-
ziunea pan-europeana, Eurosport.”
Arnaud Simon, şeful de programe de la Eu-
rosport şi directorul canalului Eurosport 2
adaugă:” Eurosport 2, canalul noii noastre
generaţii, continuă să îşi dezvolte oferta
bogată de sporturi internaţionale cheie şi
de evenimente pentru audienţa tânără, iar
Festivalul Olimpic al Tineretului European
este o ocazie minunată pentru tinerii noş-
tri telespectatori. Suntem încântaţi să de-
venim parteneri europeni ai Comitetului
Olimpic European şi să luăm parte la răs-
pândirea mesajului olimpic în rândul noii
generaţii
CONCURSURI TEST
CALIFICĂRI LA ORADEAE
OLIMPIADA
TINERETULUI EUROPEAN
ATUL MEDIA şi hotelul media de
la Beijing 2008 vor oferi gradul
de confort şi facilităţile necesare
îndeplinirii cu succes a misiunii
jurnaliştilor acreditaţi la marele
eveniment. Amplasat în apropi-
ere de Gara de Nord Beijyuanlukou, pe li-
nia metroului 5, Satul media este situat în
nord-estul Zonei olimpice verde şi a Pădurii
olimpice, undeva în nordul marii metropo-
le, la doar 5 km de Centrul de presă şi la 2
km de Centrul de transmisiuni TV.
Distanţele până la Stadionul naţional şi
celelalte arene din localitate sunt de 15 mi-
nute de mers cu maşina. În plus, vor exista
autobuze care vor face naveta zilnică până
la locurile unde se desfăşoară competiţiile.
Jurnaliştii vor efectua controlul de securi-
tate la îmbarcarea în autobuze şi vor intra
mai repede în bazele sportive, la sosire.
Jurnaliştii vor avea la dispoziţie camere
mobilate, o sală de lucru media deschisă
non-stop, linii ADSL, sală de mese non-
stop, servicii de expediţie rapidă UPS, ofi-
ciu bancar, magazin cu produse licenţiate
olimpic, chioşc de ziare şi reviste, spălăto-
rie, poştă şi sală de gimnastică.
La începutul anului 2008, muncitorii lucrau
la finisajele interioare şi la amenajarea spa-
ţiilor verzi din Satul media. La construcţia
Satului media au fost utilizate materiale
ecologice şi cu un consum energetic redus.
Lucrările se vor încheia în luna mai, iar com-
plexul va fi deschis oaspeţilor în perioada
25 iulie - 29 august 2008.
SATUL MEDIA
S
Oficialităţile chineze au garantat dreptul jurnaliştilor acreditaţi
la Jocurile de la Beijing de a relata liber întreaga desfăşurare a
competiţiilor şi a evenimentelor conexe. Cei aproape 7.000 de
reprezentanţi media vor avea la dispoziţie un sat media de ultimă
generaţie
A ÎNCEPUTUL lui decembrie 2007, la Beijing
s-a desfăşurat un turneu internaţional de gim-
nastică, unul din testele programate de organi-
zatorii chinezi. Gazdele au încheiat competiţia
pe primul loc, cu nouă medalii de aur, din cele 12
puse în luptă. Celelalte trei titluri au fost câştiga-
te de sportivii din Japonia, Coreea de Sud şi Ucraina.
Veteranul Lu Bin, 28 de ani, a revenit după o absenţă de 14
luni şi a câştigat patru probe (inele, sărituri, cal cu mânere
şi concursul pe echipe). La feminin s-a remarcat Cheng Fei,
tripla campioană mondială de la Stuttgart, învingătoare la
toate aparatele la care a concurat (sol, sărituri şi bârnă).
Cu această ocazie a fost inaugurat Stadionul Naţional aco-
perit, arena care va găzdui întrecerile de gimnastică, tram-
polină, handbal şi baschet în scaun rulant.
L
RADEA VA fi gazda turneului de calificare olimpic la polo
pe apă. Competiţia se va desfăşura în perioada 2-9 martie şi la
ea vor participa 12 echipe care vor lupta pentru ultimele patru
locuri rămase libere la turneul olimpic din vara lui 2008. După
ce a ratat calificarea în faţa selecţionatei Muntenegrului (în-
frângere cu 9-8 în finala turneului pre-olimpic de la Bratislava,
din septembrie 2007), echipa ţării noastre va juca în bazinul de acasă, în
grupa întâi de la Oradea, împotriva Rusiei, Braziliei, Greciei, Kazahstanu-
lui şi cel mai probabil a naţionalei din Puerto Rico. În cealaltă grupă se vor
înfrunta Mexicul, Germania, Iranul, Italia, Canada şi Macedonia. Se cunosc
opt din cele 12 participante la turneul olimpic: China (ţara gazdă), Croaţia,
Ungaria şi Spania (podiumul de la Mondiale), Serbia (câştigătoarea Ligii
Mondiale), Australia (Oceania), Statele Unite (Jocurile Pan-Americane) şi
Muntenegru.
O

e data de 5 decembrie 2007, la ho-
telul Novotel, sala Paris, s-a lansat
campania „Beijing 2008 – Şansa
sportivilor curaţi”, organizată de
Agenţia Nţională Anti-Doping în
parteneriat cu Agenţia Naţională
pentru Sport, Comitetul Olmpic şi Sportiv
Român şi Romfilatelia.
Campania este un proiect educativ pe ter-
men mediu, de mare amploare, care se va
desfăşura în perioada decembrie 2007 - au-
gust 2008 şi al cărui sponsor principal este
SC HOFIGAL SA. Scopul campaniei este asi-
gurarea participării la Jocurile Olimpice de
la Beijing 2008 cu un lot de sportivi care să
facă faţă exigenţelor practicării unui sport
curat şi evitarea apariţiei unor situaţii care
să prejudicieze imaginea sportului româ-
nesc. Imaginea campaniei este fosta mare
gimnastă Andreea Răducan.
Obiectivele campaniei „Beijing 2008 – Şan-
sa sportivilor curaţi” sunt: informarea spor-
tivilor cu privire la riscul utilizării substan-
ţelor şi/sau metodelor interzise, educarea
sportivilor în vederea respectării exigenţe-
lor competiţiei sportive a Jocurilor Olimpi-
ce, precum şi conştientizarea sportivilor de
a practica un sport fără dopaj.
Cuocazialansăriicampanieidepe5decem-
brie, între Agenţia Naţională Anti-Doping şi
SC HOFIGAL SA s-a semnat un protocol de
parteneriat. Documentul a fost semnat de
către doamna Elena Graziela Vâjială, Preşe-
dintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping şi
de către domnul Ştefan Manea, preşedinte-
le S.C. HOFIGAL SA.
Pentru susţinerea lansării campaniei „Bei-
jing 2008 – Şansa sportivilor curaţi” şi
pentru sprijinul promis pentru derularea
campaniei, ANAD mulţumeşte sponsorului
principal SC HOFIGAL SA, precum şi institu-
ţiilor partenere.
Campania“Beijing 2008
Şansa sportivilor curaţi”
P
Lansarea campaniei este o cale excepţională pentru educarea tinerei generaţii de sportivi şi pentru
popularizarea noilor descoperiri ştiinţifice referitoare la limitele şi posibilităţile organismului uman,
fără anabolizantele extrem de periculoase pentru viaţa ulterioară a sportivului. Cu atât mai mult se
dovedeşte bine inspirată campania‘’Bejing 2008 - şansa sportivilor curaţi’’cu cât Olimpiada se va
desfăşura în China, unde sunt impuse restricţii drastice cu privire la dopaj.
ÎnChina,produsuldebazăfolositdesportiviînafară
de Co Q10 este Spirulina (produs care ajunge să fie
folosit până la 50 de g./zi în perioadele de vârf ale
antrenamentului sportiv şi în ziua de concurs).

ecorduri, bani, mulţi bani, foarte mulţi
bani, cei mai mulţi bani. Glorie, medalii, faimă,
bani, din nou bani... Sportul a urcat atât de sus
încât a luat-o la vale ameţitor şi foarte dureros.
Gloria, faima, banii, toate au luat minţile şi sufle-
tele celor despre care am crezut că sunt cei mai
buni. De fapt, o grămadă dintre ei sunt cei mai răi. Marion
Jones, adulată, iubită, zeificată oriunde în lume, nu doar
cea mai rapidă femeie de pe Planetă, ci de asemenea cea
mai bogată atletă, cea mai performantă, cea mai... Şi cea
mai mincinoasă. 5 octombrie 2007 este ziua în care lacri-
mile ei n-au mai impresionat. Acuzată încă de pe vremea
liceului că se dopează, după ce a câştigat patru ani la rând
campionatele naţionale ale Statelor Unite, Marion Jones a
recunoscut în acea zi că a folosit încă din 2000 steroizi ana-
bolizanţi. De fapt, în faţa unei Curţi Federale ea a admis că
a minţit în 2000 agenţii federali, spunându-le că nu se do-
pează. Mai mult, reuşind să şi ascundă asta la controalele
anti-doping. A câştigat 3 medalii de aur şi două de bronz
la Sydney, la Jocurile Olimpice din 2000.
A devenit cea mai bogată atletă din lume, nu alerga în vreo
cursă fără să câştige măcar un milion de dolari. În 2004
Marion Jones fusese implicată într-o investigaţie legată de
laboratorul Balco, dar negase folosirea de substanţe care
îmbunătăţeau performanţa. Asta deşi se demonstrase
că Balco furnizase steroizi anabolizanţi mai multor atleţi
americani cunoscuţi. Marion Jones nu a fost depistată
pozitiv până în anul 2006. Atunci, în luna iunie, la Cam-
pionatele Statelor Unite ale Americii, ea a fost găsită po-
zitivă la EPO.
Marion Jones nu a decis singură să folosească substanţe
prohibite pentru a-şi creşte performanţele. A fost pregă-
tită de Trevor Graham, antrenor care i-a administrat EPO,
substanţă care măreşte numărul de globule roşii din sân-
ge. Apoi, ea a lucrat cu Charlie Francis, canadianul care
a recunoscut că i-a administrat steroizi sprinterului Ben
Johnson. S-a pregătit şi cu Steven Riddick, un alt antrenor
care a fost implicat în multiple cazuri de dopaj, cel mai no-
toriu fiind al lui Tim Montgomery, tatăl fiului ei. De aseme-
nea, bărbaţii cu care a fost căsătorită au fost şi ei implicaţi
în diverse scandaluri de dopaj. Primul soţ, C. J. Hunter, a
primit interdicţie de a participa la Jocurile Olimpice din
2000 după ce a fost testat pozitiv cu steroizi.
Urmare a declaraţiilor date de Marion Jones pe 5 octom-
brie, i-au fost retrase toate titlurile câştigate după iunie
2000, inclusiv medaliile olimpice, şi de asemenea a fost
obligată să restituie toţi banii obţinuţi în întrecerile la care
a luat parte. Practic, este falită în acest moment şi va trebui
să facă faţă şi cel puţin unui proces, pentru mărturie min-
cinoasă în faţa organelor federale. Deja a fost suspendată
doi ani din toate competiţiile, dar a anunţat că nu vrea ori-
cum să mai concureze.
Trişori
Anul 2007 a fost zguduit de scandaluri de dopaj fără precedent.
Marion Jones, statuie a sprintului după Jocurile Olimpice de la
Sydney, a recunoscut că a trişat.Turul ciclist al Franţei a trebuit să-
şi excludă favoriţii, iar la finalul anului, un raport independent a
scos la iveală folosirea substanţelor interzise în Liga americană de
baseball.AgenţiaMondialăAnti-dopingatrecutşieaprinmomente
grele, fiindu-i contestată din interior capacitatea de a pune capăt
dopajului.
R
de clasă mondială
„Mi-am dezamăgit ţara. Îmi este ruşine
de ceea ce am făcut.Vreau să cer iertare
poporului american pentru că l-am
dezamăgit şi sper ca într-o zi
să fiu iertată”
DOSARELE DOPING

atrik Sinkewitz are 27 de ani şi până pe 18 iulie 2007
era ciclist profesionist, la echipa germană T Mobile. În di-
mineaţa acelei zile, în plină desfăşurare a Turului Franţei,
a fost anunţat rezultatul probei A a unui control făcut cu
o lună înaintea competiţiei: pozitiv cu testosteron. A fost
concediat, apoi a trebuit să apară în faţa mai multor co-
misii de anchetă. În faţa Federaţiei Germane de ciclism el a oferit
mai multe amănunte interesante despre cum funcţionează siste-
mul dopajului în lumea ciclismului. Aşadar, să vedem mărturia unui
sportiv care a admis că s-a dopat. “Desigur, singur pui o mare pre-
siune asupra ta. Vrei să ai performanţe mai bune. De asemenea, e o
mare presiune din partea echipelor şi nimeni nu vrea să fie dat la o
parte. Nimeni nu vrea în echipă ciclistul drăguţ care e întotdeauna
ultimul. De asta, în opinia mea, şi eu vorbesc aici doar despre cazul
meu, sportivii pun presiune asupra lor şi fac greşeli.” Germanul a
devenit profesionist în 2001 la echipa Mapei, devenită Quickstep
în 2003. În 2004, tânărul şi promiţătorul rutier câştiga Turul Ger-
maniei. Apoi, după doi ani, a ajuns la T Mobile. Şi a descoperit o
altă faţă a ciclismului: “Sigur, cu trecerea timpului, observi anumite
lucruri, iar anumite practici par normale şi necesare. Dar nu reali-
zezi cu adevărat că faci ceva diferit.” În 2007, s-ar crede că T Mobile
n-a avut o practică de lungă durată privind dopajul rutierilor săi,
mai ales că echipa germană a concediat doi doctori suspectaţi că
ar fi administrat EPO unor ciclişti. “Cu adevărat nu te îngrijorezi ce
se întâmplă în spatele scenei, sau ce s-a întâmplat în trecut. Ce e
important este să ai un obiectiv în viitor, iar eu am avut unul. De
aceea nu m-am întrebat prea multe.” Cariera lui Patrik s-a schimbat
însă pe 8 iunie 2007, cu o lună înainte de startul Turului Franţei. “Ne
antrenam, o etapă în Pirinei, şi cînd ne-am întors la hotel seara erau
acolo doi controlori medicali. Au făcut teste normale de sînge şi de
urină.” Germanul a fost descoperit pozitiv cu un nivel foarte mare
de testosteron. Ştirea a venit în mijlocul Marii Bucle. A fost un şoc.
Televiziunea publică germană a oprit transmisiile în direct ale Tu-
rului Franţei, ca măsură de protest faţă de acest nou caz de dopaj.
“Trebuie să spun, treaba cu testosteronul a fost o prostie, pentru că
nu e un drog miraculos, dacă îl bag în braţe nu pedalez mai repede
şi nu schimb vreun rezultat. Cu siguranţă altele sunt metodele. De
aceea eu cred că e posibil fără el, cred asta cu siguranţă. Şi nu e ca
şi cum l-aş fi folosit tot timpul, sau repetat.” Patrik Sinkewitz a folo-
sit substanţe interzise pentru îmbunătăţirea performanţelor. A fost
prima oară? “Prima oară când am fost prins”, a sunat răspunsul ci-
clistului. A fost concediat, i-a fost luată pasiunea, ciclismul nu mai e
ce a fost pentru el. Dar nu vrea să fie singurul blamat. “Cicliştii sunt
mereu veriga slabă a lanţului. Ei sunt uşor suspendaţi şi concediaţi.
Echipele îi înlocuiesc uşor. Dar acolo sunt cu siguranţă şi alte per-
soane care merită să fie pedepsite, care au făcut asta şi au susţinut
asta ani de zile. Iar la sfîrşit, cicliştii prinşi nu mai au nici o şansă şi
trebuie să o termine cu sportul.” Pentru Sinkewitz, lucrurile sunt
clare şi există un întreg anturaj responsabil pentru doping. “Cred
că marea problemă e ipocrizia. A unor manageri de echipă şi a unor
ciclişti de asemenea. Ei doar arată spre alţii şi se spală pe mâini de
aceste probleme spunând “Acolo e problema, noi suntem OK”. Şi
vor să arate astfel problemele, deşi ştiu că nu e aşa. Toată lumea îşi
vede mai departe de treabă câtă vreme nu se întâmplă nimic.”
Cosmin Stăniloiu
Zeci de jucători americani de baseball, printre care
numeroase vedete, au fost acuzaţi că folosesc sub-
stanţe dopante, conform unui raport întocmit de o
comisie independentă condusă de fostul senator
GEORGE MITCHELL. Practic, este vorba despre
“o cultură a drogului” în Major League Basseball.
Raportul cere oficialilor MLB să intensifice testele
anti-doping şi să formeze o comisie care să anche-
teze acuzaţiile împotriva jucătorilor. Presedintele
MLB, Bud Selig, a declarat că e de acord cu reco-
mandările comisiei şi că suporterii merită un sport
care e jucat pe teren de sportivi ce joacă într-un
mod corect. Printre jucătorii menţionaţi în raport
figurează nume importante ale MLB, printre care
Barry Bonds, Roger Clemens, Jason Giambi şi Andy
Pettitte.
P
Australianul JOHN FAYE (foto) este noul preşedinte
alesalAgenţieiMondialeAnti-doping.Elîisuccede
canadianului Dick Pound. Alegerile au fost contro-
versate după ce francezul Jean Francois Lamour,
susţinut de către membri europeni ai Agenţiei,
s-a retras din cursă. Europenii acuză ineficacita-
tea Agenţiei şi încă se mai gîndesc să înfiinţeze un
organism paralel. Pe 23 octombrie, la Conferinţa
despre Dopaj a WADA, s-a aprobat introducerea
paşaportului biologic pentru sportivi. Practic, ori-
ce anomalie biologică apărută la un sportiv va fi
imediat detectată, orice transformale anormală a
datelor acestuia va fi un semnal de alarmă.
Mărturia unui vinovat
“Cicliştii sunt mereu veriga slabă a lanţului. Ei
sunt uşor suspendaţi şi concediaţi. Echipele îi
înlocuiesc uşor. Dar acolo sunt cu siguranţă şi
alte persoane care merită să fie pedepsite, care
au făcut asta şi au susţinut asta ani de zile.”
“Trebuie să spun, treaba cu testosteronul a fost
o prostie, pentru că nu e un drog miraculos,
dacă îl bag în braţe nu pedalez mai repede şi nu
schimb vreun rezultat. Cu siguranţă altele sunt
metodele.“

întreagă armadă „neagră” poposită cuceritor în In-
sula Britanică se întoarce pe meleagurile natale pentru
competiţia interţări a Africii şi Anglia se vede fotbalistic
nevoită să plombeze 42 de locuri în echipele din prima
ligă. Acesta este numărul de jucători africani care, cu
două săptămâni înainte de 20 ianuarie au plecat spre
Ghana, la reunirea echipelor lor naţionale.
La Accra începe pe 20 ianuarie Cupa Africii pe Naţiuni şi dintre cele
16 participante, 10 au jucători în Premier League. Doar Aston Vil-
la, Derby şi Manchester United nu vor avea probleme, pentru că
nu au africani calificaţi la CAN în lot. În rest, toate celelalte echipe
17 formaţii vor fi nevoite să se descurce fără câţiva dintre titularii
importanţi. În total vor fi 5 etape de campionat plus meciuri din
Cupa Angliei şi Cupa Ligii, între 12 ianuarie şi 10 februarie, în care
echipele engleze trebuie să se descurce fără africani. Portsmouth,
surprinzătoare ocupantă în decembrie a locului 5, are cel mai mare
contingent, cinci jucători, toţi importanţi, fiind plecaţi la CAN. Fun-
daşul camerunez Lauren, Djimi Traore, din Mali, senegalezul Papa
premiere
league
42 de locuri libere
Pentru cinci săptămâni, prima ligă engleză de fotbal e nevoită să renunţe la serviciile jucătorilor
africani ale căror echipe naţionale s-au calificat la Cupa Africii pe Naţiuni. Pleacă în Ghana 42 de
jucători. Cel mai bogat, mai cosmopolit, mai urmărit şi mai controversat campionat de fotbal din
lume se pregăteşte să facă faţă unei situaţii speciale.
Bouba Diop, ganezul Sulley Muntary şi ni-
gerianul Nwanko Kanu îl vor lăsa pe mana-
gerul Harry Redknapp descoperit în cîteva
posturi cheie. Everton este într-o situaţie
asemănătoare. Are trei nigerieni, Yobo, Ai-
yegbeni şi Anichebe, toţi titulari, alături de
sud-africanul Pienaar, şi toţi patru vor pleca
în Ghana. Formaţia din Liverpool va tre-
bui astfel să se descurce fără marcatorul ei
principal în acest sezon, Yakubu, autor a 8
goluri în 16 runde. Tot patru absenţi va avea
şi Newcastle, senegalezii Habib Baye şi Ab-
dulaye Faye, nigerianul Martins (care este
golgheterul echipei, 6 goluri în 16 meciuri )
şi căpitanul, camerunezul Geremi. Patru ju-
cători vor pleca spre Ghana şi de la Chelsea,
toţi patru piese importante pentru Avraam
Grant. Didier Drogba, operat la genunchi la
începutul lui decembrie, a fost anunţat în
lotul Cote d’Ivoire de către selecţionerul Uli
Stielike, după ce oficialii clubului londonez
au estimat la 3 săptămâni după intervenţia
chirurgicală perioada de pauză a atacantu-
lui.
Mijlocaşi importanţi
Chelsea va avea de suportat absenţele
cele mai importante la mijlocul terenului,
acolo unde Michael Essien (Ghana) şi Obi
Mikel (Nigeria) sunt piese cu mare greuta-
te. Tottenham de asemenea va trebui să se
descurce 5 săptămâni fără influentul închi-
zător ivorian Didier Zokora. Reading, şi aşa
în suferinţă, îl va pierde pe Emerson Fae,
alt ivorian, iar Blackburn pe sud-africanul
Aaron Mokoena, omul care leagă jocul la
mijloc.
Cluburile vor mutarea datei
competiţiei
Cum spuneam la început, Portsmouth este
formaţia care va suferi cel mai mult în tim-
pul Cupei Africii pe Naţiuni. Va avea 5 ab-
senţi, toţi titulari în echipa pregătită de Re-
dknapp. Asistentul acestuia, Joe Jordan, a
adus în discuţie mutarea datei tradiţionale
de disputare a competiţiei, în timpul verii.
Numai că, în Africa centrală şi de vest, între
iunie şi septembrie vremea este extrem de
instabilă, fiind anotimpul ploios. Surprin-
zător, fostul atacant al lui Chelsea, Gavin
Peacock, comentator sportiv astăzi, n-a
fost de partea cluburilor engleze: „Ei ştiu
când semnează cu jucători africani că se va
întîmpla asta, că odată la doi ani trebuie să
joace fără ei câte 5 săptămâni. Turneul este
făcut pentru fotbalul african şi dezvoltarea
lui, nu pentru dezvoltarea celui european.”
Cosmin Stăniloiu
O
Echipa Nr. de jucători africani la CAN
Arsenal 2
AstonVilla -
Birmingham 3
Blackburn 2
Bolton 2
Chelsea 4
Derby County -
Everton 4
Fulham 1
Liverpool 2
Manchester City 1
Manchester Utd. -
Middlesbrough 1
Newcastle 4
Postsmouth 5
Reading 3
Sunderland 1
Tottenham 3
West Ham Utd. 2
Wigan 2
Ţara Număr de jucători în Anglia
Ghana 4
Maroc 1
Nigeria 9
Mali 2
Cote d’Ivoire 7
Egipt 2
Camerun 6
Tunisia 1
Africa de Sud 3
Senegal 7
„Ei ştiu când semnează cu jucători africani că se va întîmpla
asta, că odată la doi ani trebuie să joace fără ei câte 5
săptămâni.Turneul este făcut pentru fotbalul african şi
dezvoltarea lui, nu pentru dezvoltarea celui european.”

ste un ţărm pe care, de sute de
ani, corăbii acostează degeaba. Este
o lume din care nu se învaţă nimic,
pentru că, la noi, învăţătura şi-a că-
pătat, cu îngâmfare, ştampilă edu-
caţională. Este un ritm de viaţă prea
vibrant pentru sângele calculat care curge
prin vinele cuceritorilor.
Este, astfel, o planetă necucerită: Africa. Şi
neînţeleasă, precum o carte scrisă într-un
limbaj inaccesibil unui nenăscut acolo. Un
continent pe care nu am învăţat încă dacă
să-l punem înaintea sau înapoia noastră,
amestec de copilărie şi de maturitate, înţe-
lepte deopotrivă, derutante şi irepetabile.
Africa fotbalistică e privirea din oglindă a
întregii Africi, colorată, efervescentă şi sur-
prinzătoare. Aşadar, ne e greu să înţelegem
Africa privind-o prin ferestrele unor culturi
diferite şi născându-ne genetic altfel. Sun-
tem, noi, europenii, lipsiţi de nonşalanţa
care etichetează primordial continentul
negru, o nonşalanţă care ne face să fim în-
furiaţi de fiecare dată când se manifestă.
Ne despart prea multe, de la climă la zâm-
bete, ca să putem percepe natural ceea ce
se întâmplă în sufletul oricărui african. Nu
putem decât să acceptăm că încercările de
a instituţionaliza fotbalul african sunt sorti-
te eşecului, indiferent de câte iluzii ne pot
oferi Eto’o, Drogba sau Kanoute. Sau toc-
mai din cauza acestor iluzii.
De la Senegal- varianta 2002- încoace, ni
s-au lipit ochii şi mai tare pe geamul sudic
al Mediteranei şi am suspinat după golurile
lui Eto’o şi detenta lui Drogba, împrăştiate
cu dărnicie printr-o Europă rigidă şi abia
obişnuită să dea din buric şi să râdă cu gura
până la urechi din orice. Veseli nevoie mare,
ne împrumutăm sambele fie de la ele de
acasă, pe filiera Ronaldinho- Kaka- Robin-
ho- Juninho, fie tocmai de pe meleagurile
strămoşilor lor, cărate în bagaje de Dinda-
ne, Adebayour, Martins sau Diouf. Şi dacă
tot ne zgâim, precum copiii mici la bâlci, la
vrăjitoriile africanilor care joacă în Europa, e
vremea să băgăm în seamă, conştiincios şi
cu răspundere, competiţia cea mai impor-
tantă a continentului din sud: Cupa Africii
pe Naţiuni.
Africa
Sexy şi naivă
Între 20 ianuarie şi 10 februarie 2008, cele mai bune
16formaţiinaţionalealeAfriciisevorîntâlniînGhana
cu titlul continental pe masă. Nu vor lipsi marile
vedete ale celor mai importante cluburi europene şi
le vom vedea pe toate în transmisiuni maraton ale
Eurosport.
E
Grupa A (Accra) Grupa B (Sekondi) Grupa C (Kumasi) Grupa D (Tamale)
Ghana Nigeria Egipt Tunisia
Namibia Cote d’Ivoire Camerun Senegal
Maroc Mali Gambia Africa de Sud
Guinea Benin Sudan Angola
Probabil că niciodată competiţia n-a avut, ca acum, atâta forţă
şi atâtea speranţe într-un fotbal mai educat şi mai lipsit de nai-
vităţi, aşa cum este, proverbial, cel african. În jurul lacului Volta
şi pe coasta golfului Guinea, patru oraşe pline de istorie şi de
semne de întrebare vor fi teatrele de luptă pentru şaisprezece
formaţii naţionale, pe care le-am tratat pâna de curând cel mult
ca pe apariţii exotice, eventual sexy, dar prea naive pentru câtă
superioritate fotbalistică şi îngâmfare s-au adunat între Atlantic
şi Caucaz. Franţa, Anglia, Spania au campionatele înţesate de
vedete de culoare. Ni se pare că ne uitam la Barça, la Chelsea,
la Lyon, dar de fapt ne uităm la aceşti fotbalişti care merită, de
pe 20 ianuarie încolo, exact la fel de multă atenţie, chiar dacă îi
vom vedea pentru Senegal, Nigeria, Cote d’Ivoire sau Benin.

Şi poate că farmecul îl vom descoperi tocmai în naivitatea recu-
noscută a fotbalului venit din Africa: un pic mai puţină tactică
chirurgicală poate nu ne strică la sfârşit de ianuarie, putându-
ne imagina că asta e echivalent cu dezgolirea provocatoare a
şoldurilor unei dansatoare de kpanlogo. Sau de orice altceva.
Cosmin Stăniloiu
În urmă cu doi ani, la Cairo, NAŢIONALA DE FOTBAL
A EGIPTULUI a câştigat pentru a cincea oară titlul
de campioană a Africii.“Faraonii”nu sunt însă
printre favoriţii întrecerii din acest an, din Ghana.
MICHAEL ESSIEN este căpi-
tanul naţionalei ţării gazdă
şi, condusă de el, Ghana
speră să câştige titlul con-
tinental. Un adversar de
temut va fi selecţionata Ca-
merunului, al cărei princi-
pal atacant rămâne Samuel
Eto’o (foto jos).
Program grupa A
20 ianuarie: Ghana – Guinea
21 ianuarie: Namibia – Maroc
24 ianuarie: Guinea – Maroc, Ghana – Namibia
28 Ianuarie: Ghana – Maroc, Guinea – Namibia
Program grupa B
21 ianuarie: Nigeria - Cote d’Ivoire, Mali – Benin
25 ianuarie: Cote d’Ivoire – Benin, Nigeria – Mali
29 ianuarie: Nigeria – Benin, Cote d’Ivoire – Mali
Program Grupa C
22 ianuarie: Egipt- Camerun, Sudan – Zambia
26 ianuarie: Camerun – Zambia, Egipt – Sudan
30 ianuarie: Egipt – Zambia, Camerun – Sudan
Program Grupa D
23 ianuarie: Tunisia – Senegal, Africa de Sud – Angola
27 ianuarie: Senegal – Angola, Tunisia – Africa de Sud
31 ianuarie: Tunisia – Angola, Senegal – Africa de Sud
Sferturi de finală
3 februarie: SF1: 1A – 2B (Accra), SF2: 1B – 2A (Sekondi)
4 februarie: SF3: 1C – 2D (Kumasi), SF4: 1D – 2C (Tamale)
Semifinale
7 februarie: SM1: SF1 – SF4 (Accra), SM2: SF2 – SF3 (Kumasi)
Finala mică
9 februarie (Accra)
Finala
10 februarie (Accra)
Programul Grupelor
Transmisiunile Eurosport în direct
Faza grupelor Sferturi de finală Semifinale Finala
20-31 ianuarie 3 şi 4 februarie 7 februarie 10 februarie
18.45 Eurogol Flash 18.30 Rezumate 18.45 Eurogol Flash
19.00 Meciul 1 Live 19.00 Sfert de finală Live 19.00 Semifinală Live 19.00 Finala Live
21.00 CAN Special 21.00 CAN Special 21.00 CAN Special
21.30 Meciul 2 Live 22.30 Sfert de finală Live 22.30 Semifinală Live
23.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat

CAMPIONATUL
EUROPEAN
DE NATAŢIE
Eindhoven, Olanda,18 - 23 martie

nul 2007 a fost unul tumul-
tuos pentru Laure. Campioana
olimpică de la Atena s-a aflat în
bătaia reflectoarelor în primăva-
ră, când a încheiat participarea
la Campionatele Mondiale de la
Melbourne cu cinci medalii, din care două
de aur (200 şi 400 m liber) şi cu un record
al lumii. 1 mai a fost prima zi dintr-o serie
care nu s-a încheiat deocamdată. Povestea
de iubire dintre franţuzoaică şi înotătorul
italian Luca Marin a făcut-o să renunţe la
serviciile antrenorului Philippe Lucas şi la
clubul unde se pregătise până atunci, Le
Canet, şi să plece în ţara vecină. Neputând
să se antreneze împreună cu logodnicul
său, la Verona, Laure s-a instalat la Torino,
la preşedintele clubului LaPresse Nuoto,
Marco Durante.
În iunie, Laure participă cu rezultate bune
la Naţionalele Franţei, competiţia desfă-
şurată la Saint Raphael (4’03’’38 în proba
preferată, 400 m, şi 1’57’’48, la 200 m). Ope-
nul de la Paris, din 4 august, este ultima sa
competiţie a sezonului. Marea campioană
revine în sânul familiei, alături de tată şi de
frate. Împreună cu avocatul său, pregăteşte
despărţirea de Paolo Penso, antrenorul de
la LaPresse. Două zile mai târziu, italienii o
declară persona non grata. Laure rămânea
fără posibilităţi de antrenament.
Pe fondul conflictului deschis cu reprezen-
tanţii clubului peninsular, cauzat de con-
tractul pe care fiica sa îl semnase cu Arena,
Jean-Luc Manaudou anunţă că Laure se va
antrena cu fratele său, Nicolas, în bazinul de
la Amberieu. În septembrie, cea mai valo-
roasă sportivă a Franţei din 2006 anunţa că
va rămâne să se pregătească în piscina din
regiunea Rhone Alpes.
Pe 8 noiembrie, publicarea unei biografii
neautorizate de sportivă produce frisoa-
ne, evocând “relaţia presupusă sau mărtu-
risită, directă sau indirectă, pe care Laure a
avut-o cu Bernard Sainz”. Numele acestuia
este asociat scandalurilor de dopaj din ci-
clismul profesionist. Manaudou şi fostul ei
antrenor, Lucas, care actualmente o pre-
găteşte pe Camelia Potec la centrul din
Le Canet, au dezminţit orice legătură cu
Sainz, alias Doctor Mabuse, un medic ho-
meopat francez. 2007 continuă în acelaşi
ritm frenetic, cu paralelele alb-negre din-
tre viaţa sportivă şi cea privată. În noiem-
brie, la revenirea în competiţiile oficiale,
Laure stabileşte un nou record european
în bazin scurt al probei de 200 m liber
(1’53’’48), cu prilejul concursului de Cupă
Mondială de la Berlin.
Primele semne de întrebare referitoare la
pregătirea sa sportivă apar la finele lui no-
laure d’or
A
Apele învolburate ale lui Manaudou
Eindhoven va fi gazda unei noi ediţii a Campionatelor Europene
de nataţie. Competiţia este programată în perioada 13-24 martie,
în Centrul Naţional de nataţieTongelreep. Una dintre favoritele în-
treceriidedinainteaOlimpiadeidelaBeijingesteLaureManaudou,
franţuzoaica deţinătoare a unui palmares impresionant
iembrie, în Cupa Franţei, la Montpellier, în
bazin olimpic. Învinsă pe distanţa de 800 m,
Laure realizează un timp onorabil la 400 m
(4’09’’18) şi îşi domină principala adversară,
pe Ester Baron, la 200 m.
La începutul lunii decembrie, este aleasă
înotătoarea anului, de prestigioasa revistă
Swimming World. 16 decembrie. Excepţi-
onală în proba de 100 m spate (victorie şi
nou record al Europei, cu 57’’34), de neîn-
vins la 400 liber, Manaudou încheie partici-
parea la Campionatele Europene de înot în
bazin scurt de la Debreţin cu un episod mai
puţin fericit. În ultima zi, intrarea intempes-
tivă a lui Luca Marin în camera de pregătire
de dinaintea finalei la 200 m liber şi alterca-
ţia avută cu fostul logodnic o perturbă pe
campioana mondială a distanţei. Aceasta
este învinsă de suedeza Lillhage.
A doua zi, în presa din Italia şi pe Internet
apar o serie de fotografii de natură intimă
ale Laurei, care afirmă că nu va mai discuta
niciodată aspectele private ale vieţii sale.
Nimic nu rezumă mai bine acest 2007, de-
cât declaraţia Laurei: “Uneori, mi-am dorit
să renunţ. Mi-am zis că aceasta ar fi calea
cea mai simplă. Însă nu aşa se procedează.
A fugi nu este de fiecare dată cea mai bună
soluţie.”
Alex andru Gheorghiaş
Eurosport dedică un spaţiu generos
competiţiei de la Eindhoven. În perioada
marţi, 16 martie - duminică, 23 martie,
canalul sportiv pan-european va
transmite ÎN DIRECT întrecerile de înot şi
sărituri în apă din localitatea olandeză,
începând cu seriile înotătorilor, de la
ora 10, continuând cu preliminariile şi
finalele săritorilor în apă, de la ora 13 şi
încheind cu finalele concursului de înot,
programate seara, în jurul orei 19.
LAURE MANAUDOU posedă, la 21 de ani, un
palmares impresionant. Actuala deţinătoare
a recordului mondial la 400 şi 200 m liber, cea
mai valoroasă sportivă din Franţa anilor 2004
şi 2006 este campioană olimpică a distanţei
de 400 m. Tot în proba preferată posedă câte
două titluri mondiale (Montreal şi Melbourne)
şi europene (Madrid şi Budapesta). Celor trei
medalii olimpice de la Atena li se adaugă trei
titluri de campioană mondială şi alte şapte eu-
ropene, în bazin de 50 m.Tot în palmaresul său
figurează şi cele opt titluri continentale câşti-
gate în bazin scurt

Ian mar-2008

Recommended

Recommended

More Related Content

Viewers also liked

Viewers also liked (9)

Similar to Ian mar-2008

Similar to Ian mar-2008 (10)

More from Sima Sorin

More from Sima Sorin (20)

Ian mar-2008