O slideshow foi denunciado.
Utilizamos seu perfil e dados de atividades no LinkedIn para personalizar e exibir anúncios mais relevantes. Altere suas preferências de anúncios quando desejar.
Relaţiile Republicii
Moldova cu Uniunea
Europeană
Cuprins	
Introducere.........................................................................................................
1
INTRODUCERE
Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă astăzi cel mai în
vogă subiect atât ...
2
1.Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană
În relaţiile cu Comunitatea Europeană, Republica Moldova a...
3
valorilor democratice. Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a
acordat tânărului stat moldovean ...
4
pentru Europa de Sud-Est, eforturi încheiate cu succes în 2001, cînd Moldova aderă la această
iniţiativă. Participarea l...
5
2. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova
Iniţiativa UE privind vecinătatea sa a adus în Moldova noi speran...
6
De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic.
PAUEM stabileşte un set comprehensi...
7
c. Angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean;
d. Convergenţa legislativă, deschidere...
8
au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor
mai generale din ca...
9
asigurarea derulării democratice a alegerilor parlamentare (martie 2005) în Moldova în
conformitate cu standardele europ...
10
- Moldova trebuia să facă paşi decisivi în reducerea reglementărilor excesive, în particular în
vederea consolidării tr...
11
- Stabilirea măsurilor de apropiere treptată la principiile UE privind piaţa internă de electricitate
şi de gaze.
Trans...
12
- Ratificarea Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniul imaterial;
Contacte interumane
- Elaborarea Codului de...
13
invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească
angajamentele lor cu p...
14
comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului
schematic al componenţei d...
15
circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare din partea
Comisiei Europene, ce...
16
Unele scenarii optimiste susţin că liberalizarea procesului de obţinere a vizelor se va
întâmpla în cel mult un an. Pes...
17
reforme aproape în toate domeniile de activitate la dezvoltarea economică şi reducerea sărăciei.
Acesta a fost semnat î...
18
7. Contacte umane.
În anul 2009, eforturile au fost orientate spre lansarea negocierilor asupra Acordului de
Asociere R...
19
 evitarea expunerii excesive la riscuri externe a instituţiilor bancare locale;
 practicarea unor cursuri de schimb v...
20
(comunicaţii, informaţii) şi social-politice (democratizarea statului, protecţia drepturilor omului)
îşi poate pune put...
21
19. Railean V. Republica Moldova şi integrarea economică europeană, Chişinău, 2000.
Adrese web
20. Acordul de Parteneri...
Próximos SlideShares
Carregando em…5
×

Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

6.601 visualizações

Publicada em

Publicada em: Direito
  • Seja o primeiro a comentar

Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

  1. 1. Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană
  2. 2. Cuprins Introducere.......................................................................................................................................1 Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană ......................................................2 Realizarea Planului de Acţiuni UE - Republica Moldova...............................................................5 Perspectivele de integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană ..................................12 CONCLUZII ŞI PROPUNERI .....................................................................................................16 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................20
  3. 3. 1 INTRODUCERE Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă astăzi cel mai în vogă subiect atât în cercurile politice cât şi în cele academice. În prezent relaţiile de cooperare economică dintre UE şi RM capătă o nouă formă şi chiar atestăm un interes sporit pentru Republica Moldova din partea Bruxelles-ului, fapt care nu se datorează unei politici formidabile duse de guvernare ci mai mult dorinţei de stabilitate la frontierele UE şi consolidării bunelor relaţii cu vecinii şi posibilii viitori membri. Relaţiile dintre Republicii Moldova şi Uniunea Europeană sînt, cel mai adesea, privite prin prisma reformelor, a proceselor de transformare a unei foste economii de comandă. Dar mai există o perspectivă, nu mai puţin elocventă, pentru examinarea acestei relaţii; este ceea ce numim „procesul de ajungere din urmă” (catching-up), de reducere a marilor discrepanţe de dezvoltare faţă de Europa Occidentală – în cele din urmă fiind modernizarea Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, trebuie să ne raportăm la teoria şi practica politicilor economice occidentale, cât şi a proceselor şi fenomenelor care reprezintă dezvoltarea economică pentru a face faţă aspiraţiilor de integrare europeană. Relaţiile de colaborare dintre UE si Republica Moldova s-ar putea dezvolta mult mai rapid daca ar exista o unitate de idei şi o cooperare fructuoasă între elitele politice. Moldova ar trebui să profite de toate oportunităţile ce i se oferă nu doar declarativ dar şi practic indiferent de conjunctura politică internă. Un efort depus din partea tuturor structurilor guvernamentale şi neguvernamentale ar reprezenta o fortificare a acţiunilor şi un efect neîntârziat.
  4. 4. 2 1.Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană În relaţiile cu Comunitatea Europeană, Republica Moldova a moştenit cadrul juridic al relaţiilor dintre CE şi URSS – un Tratat de Comerţ şi Cooperare care acorda URSS statutul de cea mai favorizată naţiune în relaţiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a continua reformele politice şi economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a programului Comunităţilor Europene de Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (TACIS). Includerea Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al politicii diferenţiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un program de asistenţă conceput special pentru statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE) şi RM, care aderase de curînd la Comunitatea Statelor Independente (CSI). Abia după semnarea unui Acord de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre UE şi RM în 1994, autorităţile de la Chişinău încep să atragă tot mai multă atenţie UE şi să formuleze tot mai clar opţiunea europeană a RM. Astfel, în 1995 Parlamentul de la Chişinău a adoptat o declaraţie de politică externă în care califică semnarea APC drept un prim pas spre integrarea europeană a RM. În paralel, aderarea la UE este declarată obiectivul strategic al Moldovei în Concepţia Politicii Externe pentru 1998 – 2002 adoptată de noul guvern [1, p. 23]. În prezent, cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE are la temelie Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) semnat de la 28 noiembrie 1994 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o perioadă de 10 ani. APC s-a dovedit a fi în practică o formă juridică fără substanţa şi motivaţia necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. În urma extinderii sale consecutive în Europa Centrală şi de Est, UE s-a apropiat nemijlocit de spaţiul ex-sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru stabilitatea, prosperitatea şi securitatea statelor din această regiune a crescut semnificativ. Ca rezultat, în mai 2004, UE a elaborat Politica Europeană de Vecinătate (PEV) pentru statele vecine din Europa de Est şi bazinul Mării Mediteraneene, având ca scop crearea unui cerc de state prietene, prospere şi stabile în jurul său. PEV nu a schimbat cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE. APC a rămas acordul de bază al parteneriatului moldo-comunitar, dar a fost echipat cu un document politic în forma unui Plan de acţiuni UE–Moldova (PAUEM), destinat accelerării reformelor politice, economice şi sociale în ţara noastră, în schimbul aprofundării relaţiilor sale cu UE. În cele ce urmează, vom analiza implicaţiile pe care APC şi PEV le-au avut asupra ţării noastre [1, p. 24]. APC s-a înscris, fără îndoială, în eforturile Moldovei de a consolida fragila sa independenţa. Analizat din această perspectivă, putem spune că acest acord a consacrat ţara noastră în calitate de partener al UE. De asemenea, prin APC Moldova a reuşit să imprime pondere statutului său de actor al vieţii internaţionale şi credibilitate imaginii sale de stat adept al
  5. 5. 3 valorilor democratice. Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului stat moldovean o notă pozitivă pentru eforturile în domeniul democratizării. De fapt, APC a fost mai mult decât un simplu acord ce a stabilit regulile ce au guvernat evoluţia relaţiilor moldo-comunitare în ultimii zece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un angajament încheiat între Moldova şi UE în numele afirmării valorilor democratice. Astfel, prin intermediul APC, UE s-a angajat să susţină eforturile Republicii Moldova orientate spre consolidarea democraţiei sale şi finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile dreptului internaţional, ale drepturilor omului şi ale economiei de piaţă, toate fiind declarate elemente esenţiale ale APC. Totodată, APC a imprimat o dimensiune politică cooperării noastre cu UE, reuşind, astfel, să transcende obiectivele pur economice ale Acordului de cooperare economico-comercială semnat de UE cu URSS şi moştenit apoi de Moldova. Pentru a da substanţă cooperării în domeniul politic, părţile au convenit să promoveze un dialog politic menit să consolideze apropierea dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, să sprijine schimbările politice şi economice din Moldova, să contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în probleme internaţionale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire la respectarea principiilor democratice şi consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa. APC nu a satisfăcut, însă, aşteptările clasei politice de la Chişinău, chiar dacă atât structura, cât şi conţinutul său au fost inspirate din acordurile europene de asociere semnate în anii 90 de UE cu statele din Europa Centrală şi de Est. Analiza comparativă a ambelor acorduri ne demonstrează că APC a preluat majoritatea din obiectivele generale prezente în Acordul european, a fost fundamentat pe respectarea şi promovarea aceloraşi principii democratice, cuprinde aceleaşi domenii de colaborare şi dezvoltă acelaşi model de instituţionalizare a dialogului politic etc. Mai mult decât atât, obiectivele APC se înscriu perfect în tiparul criteriilor de aderare la UE enunţate de Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993. În pofida acestor elemente comune, APC nu a oferit Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană, aşa cum a fost în cazul acordurilor europene, ci a iniţiat dezvoltarea unui parteneriat pe orizontală între ţara noastră şi UE. Altfel spus, obiectivul final al APC a fost cu totul altul decât cel prezent în acordurile europene. Acestea din urmă nu s-au limitat doar la crearea unui nivel comparabil de dezvoltare în domeniile politic, juridic, economic, financiar, cultural de natură să favorizeze apropierea graduală a statelor semnatare de o mai largă arie de cooperare în Europa, aşa cum se afirmă în APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor asociate/candidate din Europa Centrală şi de Est pentru aderarea lor finală la UE [34]. În perioada următoare intrării în vigoare a APC are loc o activizare vădită a diplomaţiei moldoveneşti pe vectorul european, în special în vederea aderării RM la Pactul de Stabilitate
  6. 6. 4 pentru Europa de Sud-Est, eforturi încheiate cu succes în 2001, cînd Moldova aderă la această iniţiativă. Participarea la Pact este văzută de autorităţile moldovene drept o posibilitate de a include Moldova în Procesul de Stabilizare şi Asociere al UE pentru Balcanii de vest, o „scurtătură” pentru procesul de aderare a RM la UE [48]. De la sfîrşitul anului 2002, autorităţile moldovene purced la crearea cadrului instituţional intern pentru realizarea obiectivului de integrare europeană a RM: Comisia Naţională pentru Integrarea Europeană, Comisia parlamentară pentru integrare europeană (CPIE), Departamentul de Integrare Europeană din cadrul MAE. În septembrie 2003, cînd Moldova fusese deja invitată să participe la Politica Europeană de Vecinătate, CNIE elaborează şi transmite Comisiei Europene o Concepţie de integrare a RM în UE [49]. În urma a patru runde de negocieri asupra Planului individual de Acţiuni UE – RM desfăşurate pe parcursul anului 2004, acesta este aprobat de către Comisia Europeană la 9 decembrie 2004 şi semnat de către părţi la 22 februarie 2005 [49]. La 24 martie 2005, în prima şedinţă a Parlamentului ales în scrutinul din 6 martie 2005, acesta a adoptat unanim Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene. “Noi pornim de la faptul că dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurată decît prin promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană, spre soluţionarea paşnică şi democratică a problemei transnistrene, spre funcţionarea eficientă a instituţiilor democratice şi garantarea drepturilor minorităţilor naţionale. Realizarea acestor sarcini este posibilă în condiţiile unei cooperări responsabile a puterii şi opoziţiei, ale stabilităţii vieţii politice interne, ale unor garanţii democratice pentru dezvoltarea liberă a mijloacelor de informare în masă şi ale unei asigurări riguroase a independenţei Republicii Moldova în relaţiile ei reciproce cu statele vecine,” se menţionează în declaraţia adoptată [7, p. 19]. Oportunitatea şi urgenţa realizării acestui deziderat este cu atît mai mare în contextul regional favorabil existent la momentul actual: România a devenit membru al UE în 2007, iar autorităţile ucrainene alese în urma revoluţiei „oranj” din 2004 şi-au exprimat clar dorinţa de a adera la UE şi de a continua reformele politice şi economice necesare pentru realizarea acestui deziderat În aceste condiţii, APC – acord semnat în 1994, care pune accentul pe relaţiile economice şi comerciale dintre UE şi RM şi care, important, nu recunoaşte aspiraţiile europene ale RM – este un acord care în mare parte nu corespunde actualei conjuncturi politice interne şi regionale. În februarie 2005 acesta nu a fost înlocuit, ci suplimentat prin Planul individual de Acţiuni UE – RM, care acoperă golurile din APC reieşind din realităţile respective şi acordă mai multă substanţă şi urgenţă prevederilor din APC.
  7. 7. 5 2. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova Iniţiativa UE privind vecinătatea sa a adus în Moldova noi speranţe legate de un viitor destin european. Deşi Politica Europeană de Vecinătate nu oferă o perspectivă de aderare la UE, autorităţile moldovene au luat această iniţiativă drept o cale suplimentară de cooperare cu UE şi drept „un pod către o etapă nouă – asocierea şi integrarea în UE“. Comisia Europeană a lansat pe 9 decembrie 2004 Planul de Acţiuni UE-Moldova (PAUEM), pe lîngă alte şase documente similare pentru Autoritatea Palestiniană, Iordania, Israel, Maroc, Tunisia şi Ucraina. La 22 februarie 2005, în cadrul reuniunii a VII-ea a Consiliului de Cooperare UE-Moldova de la Bruxelles, documentul a fost semnat de Jean Asselborn, viceprim-ministru şi ministru al Afacerilor Externe şi Imigrării al Luxemburgului din partea Consiliului UE şi de Vasile Tarlev, prim-ministru al Moldovei. Deşi negocierile asupra Planului de Acţiuni UE-Moldova s-au sfîrşit în iunie 2004, datorită intenţiei UE să încheie documente similare cu un grup de state în acelaşi timp, Planul pentru Moldova a fost semnat, aşadar, cu aproape un an mai tîrziu decît se promisese iniţial. Aceasta contrazice evident principiul diferenţierii anunţat de UE spre a fi utilizat în cadrul PEV. O altă problemă pe care procesul de negociere a PAUEM a scos-o în evidenţă a fost lipsa reciprocă de cunoştinţe a UE faţă de evoluţiile politicilor din Moldova şi a ultimei faţă de politicile şi standardele UE. De exemplu, PAUEM a formulat sarcini care, chiar înainte de finalizarea negocierilor pe marginea conţinutului acestuia în iunie 2004, erau deja realizate de Moldova [37]. Pe parcursul negocierilor UE a trebuit să mizeze în mare măsură pe informaţiile furnizate de Guvernul moldovean, în timp ce ultimul a trebuit să aştepte feedbackul UE în ce priveşte standardele şi cerinţele sale. Aceasta ar putea fi o altă explicaţie a temporizării procesului de negocieri. Abordarea documentului se bazează pe parteneriat, responsabilitate împărţită şi pe diferenţiere, şi ţine să contribuie la dezvoltarea viitoare a relaţiilor bilaterale dintre UE şi Moldova. Prin încheierea PAUEM, prevăzut pentru implementare în trei ani de zile, UE a invitat Moldova să intre în relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, în cooperare transfrontalieră mai strînsă şi să-şi împartă responsabilitatea în prevenirea şi soluţionarea conflictelor. Planul de Acţiuni recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, dar specifică, de asemenea, că pentru viitorul apropriat APC rămîne o bază validă pentru cooperarea UE- Moldova. În acest fel, PAUEM nu substituie APC-ul existent, dar îl suplimentează.
  8. 8. 6 De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic. PAUEM stabileşte un set comprehensiv de priorităţi în domeniile cuprinse de APC. Şapte priorităţi din cele zece vizează dimensiunea politică a procesului de cooperare dintre UE şi Moldova. Planul de Acţiuni UE-Moldova conţine 46 de pagini, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/ măsuri de urmat în şapte domenii principale: dialogul politic şi reformele; cooperarea pentru soluţionarea conflictului transnistrean; reforma şi dezvoltarea social-economică; comerţul, piaţa şi reforma regulatorie; cooperarea în domeniul justiţiei; transport, energie, telecomunicaţii, mediu şi cercetări, dezvoltare şi inovaţii; şi contactele interumane. Majoritatea acestor obiective şi acţiuni/măsuri cade pe responsabilitatea Moldovei, 14 se referă explicit la UE, iar 40 vizează în egală măsură UE şi Moldova [41]. De aceea, unii observatori consideră că, în pofida retoricii utilizate, PAUEM „nu este un document bilateral“, deoarece există puţine obligaţii pentru UE. Într-adevăr, PAUEM, de altfel ca şi celelalte documente similare încheiate în cadrul PEV reflectă mai curînd interesul UE, denotă un volum asimetric de sarcini şi caracteristici definitorii raporturilor „centru-periferie“ [42]. Excepţie constituie Planul de Acţiuni încheiat cu Israel, care este mai puţin o listă de lucruri pe care să le facă Israel şi mai mult o listă de lucruri pe care acest stat trebuie să le facă împreună cu UE. Dincolo de acestea, în cazul unor obiective şi acţiuni/ măsuri formulate de PAUEM este dificil de văzut care parte este responsabilă pentru realizarea lor. Uneori, chiar dacă acest lucru este clar, datorită lipsei unor repere precise pentru evaluarea implementării documentului, nu este clar cum se măsoară progresul, fiind dificil de demonstrat că unele sarcini au fost sau nu îndeplinite. De asemenea, deşi este clar că PAUEM trebuie implementat într-o perioadă de trei ani, nu există cerinţe exacte cantitative sau referitoare la timpul în care anumite obiective şi acţiuni trebuie îndeplinite. Toate acestea conduc la ideea că PAUEM este departe de a fi un document foarte bine elaborat. Un motiv în acest sens este faptul că Documentul de Strategie al PEV şi Raportul de Ţară – Moldova au fost publicate atunci cînd Planul pentru Moldova era la etapa finală de elaborare. Planul prevede o serie de perspective noi pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre UE şi RM: a. Perspectiva de a trece de la cooperare la integrare prin participarea RM la piaţa internă a UE şi la politicile şi programele UE; b. Intensificarea cooperării politice prin elaborarea unor mecanisme de dialog politic;
  9. 9. 7 c. Angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean; d. Convergenţa legislativă, deschiderea economică, reducerea barierelor comerciale; e. Asistenţă financiară sporită pentru realizarea acţiunilor propuse in PA; f. Posibilitatea participării RM la programe culturale, educaţionale, ştiinţifice, ecologice ale UE etc.; g. Sprijin pentru armonizarea legislaţiei RM la acquis-ul comunitar h. Stabilirea unui dialog in domeniul vizelor şi posibilitatea acordării RM a unor facilităţi cu privire la vize etc [47]. Observăm că PA ajustează cadrul de relaţii dintre RM şi UE la cerinţele şi conjunctura internă şi externă actuală a acestor relaţii şi anume: • Introduce mai multă claritate şi precizie în ceea ce priveşte domeniile de cooperare bilaterală şi stabileşte nişte acţiuni prioritare în acest sens; • Încearcă să echilibreze aspectul preponderent economic al relaţiilor UE-RM prevăzut în APC printr-o serie de prevederi cu privire la cooperarea politică şi de securitate, inclusiv prevede posibilitatea alinierii RM la poziţiile de politică externă luate de UE [42]; • Ia seama de programele şi strategiile naţionale în vigoare ale RM ca SCERS, Planul Naţional de Acţiune în domeniul Drepturilor Omului, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Corupţiei etc.; • Acordă o atenţie deosebită eforturilor de soluţionare a conflictului transnistrean şi prevede participarea UE la acestea, recunoscind indirect că problema transnistreană este un obstacol-cheie pentru dezvoltarea RM; • Ia act de aspiraţiile europene ale RM, dar în acelaşi timp conţine un puternic element de condiţionalitate: parteneriatul dintre UE şi RM urmează a fi construit în baza valorilor comune, perspectiva de integrare europeană fiind pusă în relaţie directă cu mersul şi succesul reformelor interne. Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii prioritare prevăzute nu doar de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova. În cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată” priorităţilor menţionate mai jos. Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pînă în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi priorităţilor din acest document [40]. Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006, conform documentului
  10. 10. 8 au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE. Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii prioritare prevăzute de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova, precum şi o serie de domenii care nu erau menţionate în APC. În cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată [40]” priorităţilor menţionate mai jos. Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pină în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi priorităţilor din acest document. Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006, conform documentului au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE. Priorităţile menţionate in Planul de Acţiuni al PEV cărora trebuie acordată o „atenţie deosebită” 1. Conflictul transnistrean Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „Eforturi susţinute vizînd soluţionarea conflictului transnistrean”. Concluziile GAERC din 14 iunie 2004: „Consiliul reafirmă angajamentul continuu al UE de a susţine soluţionarea conflictului, utilizind instrumentele puse la dispoziţie, şi într-o cooperare strînsă cu OSCE. Uniunea declară disponibilitatea sa de a considera căi privind consolidarea în continuare a implicării sale, şi aşteaptă ca mediatorii şi părţile la acest conflict să faciliteze aceasta.” În acest context: - Republica Moldova încurajează implicarea cît mai activă a Uniunii Europene în reglementarea conflictului transnistrean şi facilitează realizarea iniţiativelor acesteia vizînd identificarea în termeni optimi a unei soluţii paşnice durabile. - Republica Moldova trebuie să se implice împreună cu Reprezentantul Special al UE în toate aspectele conflictului transnistrean şi să informeze deplin UE despre activităţile şi iniţiativele realizate în acest sens (pe parcursul perioadei). 2. Democraţia şi supremaţia legii Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „continuarea consolidării stabilităţii şi eficienţei instituţiilor ce garantează democraţia şi supremaţia legii;
  11. 11. 9 asigurarea derulării democratice a alegerilor parlamentare (martie 2005) în Moldova în conformitate cu standardele europene”. Concluziile Consiliului GAERC din 14 iunie 2004 : „UE doreşte ca Moldova să se transforme într-o ţară puternică şi stabilă cu legături apropiate cu Uniunea în baza valorilor comune de democraţie, supremaţia legii, drepturile omului inclusiv libertatea mass-mediei, precum şi în baza intereselor comune, precum este stabilit în Politica Europeană de Vecinătatea (PEV)”. 3. Libertatea mass mediei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „asigurarea respectării drepturilor mass mediei şi libertăţii expresiei” 4. Reforma administrativă şi reforma judiciară Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “continuarea consolidării capacităţii administrative şi judiciare” . 5. Cooperarea cu Instituţiile Financiare Internaţionale, stabilitatea macroeconomică şi reducerea sărăciei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “reluarea cooperării cu Instituţiile Financiare Internaţionale, implementarea acţiunilor privind dezvoltarea economică, consolidarea creşterii economice asigurate de dezvoltarea sectorului privat şi durabilitatea fiscală”. 6. Imbunătăţirea climatului investiţional Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: ameliorarea climatului investiţional prin reforme structurale adecvate în vederea asigurării condiţiilor nediscriminatorii, transparente şi previzibile pentru afaceri, inclusiv prin lupta cu corupţia [29, p. 128]; S-a înţeles că măsurile incluse la sub punctul 2 (consolidarea democraţiei şi statului de drept) şi 4 (Reforma administrativă şi reforma judecătorească) va ajuta la atingerea acestor obiective. Adiţional urmau a fi intreprinşi următorii paşi : - UE să acorde Moldovei Chestionarul Cărţii Europene; - UE să faciliteze întregul proces de implicare a Moldovei în cadrul Cartei; să invite Moldova la şedinţele Europene anuale şi la şedinţele regionale semestriale, să asiste şi să participe la organizarea întîlnirilor bilaterale în Moldova pentru consultări cu finanţatorii cheie; - UE va începe procesul de pregătire a raportului şi va integra sarcinile şi bunele practice ale Moldovei în raportul European anual; - UE va acorda suport pentru crearea Centrelor Europene de Informare şi Corespondenţă; - Moldova efectua screeningul complet al legislaţiei naţionale în vederea identificării barierelor investiţionale cu scopul de a le exclude treptat;
  12. 12. 10 - Moldova trebuia să facă paşi decisivi în reducerea reglementărilor excesive, în particular în vederea consolidării transparenţei şi previzibilităţii, şi de a reduce pe viitor povara licenţierii şi regimurilor de inspectare. - Moldova iniţiază un dialog cu investitorii străini privind reglementările şi politicile industriale şi antreprenorial; - Consolidarea cadrului regulatoriu prudenţial pentru pieţele financiare şi supraveghere în vederea ajustării la cel existent în UE; - Realizarea unui studiu de către Moldova privind pirateria şi contrafacerea, asigurarea dialogului cu deţinătorii de drepturi; - Sporirea resurselor alocate pentru consolidarea, în particular pentru autorităţile vamale şi pentru sistemul judiciar în vederea întreprinderii acţiunilor contra produselor contrafăcute/piratate în sectoarele cheie specifice; - Crearea Agenţiei Naţionale de Protecţie a Concurenţei, asigurindu-i suficiente mijloace bugetare pentru îndeplinirea mandatului ce-i revine [23, p. 78]. 7. Managementul frontierei moldo-ucrainene (inclusiv pe sectorul Transnistrian) Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni progresul spre un sistem eficient şi cuprinzător de management al frontierei pe toate sectoarele hotarului Moldovei inclusiv sectorul transnistrean,” concluziile GAERC din 14 iunie 2004 [48]: „Consiliul reafirmă importanţa problemelor extraordinare de management al frontierei la hotarul moldo-ucrainean, în particular pe sectorul transnistrean, adresate părţilor implicate. Consiliul solicită Moldova şi Ucraina să-şi consolideze cooperarea în acest domeniu. Uniunea Europeană este disponibilă să acorde asistenţa in acest proces.” 8. Promovarea comerţului reciproc, inclusiv Preferinţele Comerciale Autonome Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „acţionarea în vederea oferirii de către UE a Preferinţelor Comerciale Autonome prin asigurarea controlului efectiv al originii mărfurilor din Moldova [48]” 9. Lupta împotriva crimei organizate Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „intensificarea luptei împotriva crimei organizate, inclusiv traficul de fiinţe umane [48]” 10. Managementul eficient al fluxului migraţiei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: « asigurarea eficienţei managementului fluxurilor migraţional, inclusiv iniţierea procesului vizind incheierea unui Acord de readmisie intre UE şi Moldova »[50]. Energetică
  13. 13. 11 - Stabilirea măsurilor de apropiere treptată la principiile UE privind piaţa internă de electricitate şi de gaze. Transport - Semnarea unui acord orizontal UE-Moldova în domeniul aviaţiei civile; - Devenirea membrului cu drepturi depline ale Autorităţii Aeronautice Unite (JAA) - Adoptarea şi implementarea Planului de Acţiuni în domeniul Securităţii Rutiere (inclusiv transportarea bunurilor periculoase şi bunăstarea drumurilor) pentru îmbunătăţirea securităţii rutiere. Mediul înconjurător - Pregătirea de către Moldova a unui inventar a situaţiei curente în domeniul planificării chestiunilor ce ţin de mediul înconjurător şi coordonarea dintre participanţii relevanţi - Participarea Moldovei la întrunirile Grupului de Lucru Dunărea – Marea Negară privind implementarea concepţiei transfrontaliere de management al apelor şi în Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală în cadrul Iniţiativei UE privind managementul apelor. - Moldova va raporta la subiectul implementării Protocolului de la Kyoto - Moldova va pregăti primul proiect al Planului de Acţiuni privind convergenţa cu legislaţia UE în domeniul mediului. Societatea informaţională - Realizarea unor progrese semnificative spre stabilirea unui cadru în domeniul comunicaţiilor electronice în conformitate cu noul cadru regulatoriu al UE. Facilitarea regimului de vize - UE şi Moldova vor depune eforturi pentru iniţierea negocierilor privind facilitarea regimului de vize. - Iniţierea procesului vizînd încheierea Acordului de readmisie între UE şi Moldova. Aproximarea legislaţiei - Moldova va iniţia procesul de aproximare a legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar în corespundere cu priorităţile de implementare a Planului de Acţiuni UE – Moldova; - UE va întreprinde măsuri decisive pentru ca Moldova să beneficieze de Programul TAIEX şi Twinning şi va defini priorităţile de asistenţă [50]; Sănătate Publică - Efectuarea schimbului de informaţii şi experienţă tehnică în vederea facilitării participării în Reţeaua Uniunii Europene destinată Prevenirii şi Controlului bolilor Infecţioase; - Participarea în reţelele de supraveghere, în special cele de colectare a datelor şi informaţiilor privind SIDA, infecţiile sexual transmisibile, hepatita C şi B; Cultura
  14. 14. 12 - Ratificarea Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniul imaterial; Contacte interumane - Elaborarea Codului de legi a învăţămîntului; - Instituirea Serviciului de recunoaştere şi echivalare a actelor de studii - Elaborarea Codului Audiovizualului etc. Observăm că, deşi, într-o perspectivă mai îndelungată, RM trebuie să întreprindă măsuri în toate domeniile largi de acţiune ale PA, acţiunile prioritare vizează rezolvarea unui set de probleme-cheie existente la momentul semnării PA şi care trezesc cea mai mare îngrijorare din partea UE. Aceste probleme reprezintă deopotrivă obstacole importante pentru procesul de democratizare şi dezvoltare economică a RM existente la momentul actual, dar şi surse majore de insecuritate şi instabilitate atît pentru RM, cît şi pentru restul Europei. Se pare aşadar că în perspectiva apropiată aceste priorităţi vor constitui obiectul relaţiilor dintre UE şi RM, iar credibilitatea opţiunii europene a RM va depinde de voinţa şi coerenţa de care vor da dovadă autorităţile Republicii Moldova în soluţionarea acestor probleme prioritare [50]. 3. Perspectivele de integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană Concluziile cu privire la Moldova, aprobate de miniştrii de Externe ai UE la 13 octombrie 2008, s-au înscris în noua optică a UE în raport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este pregătită să aprofundeze relaţiile sale cu Moldova în cadrul PEV şi să negocieze în curând un nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăşi actualul Acord de parteneriat şi cooperare (APC) [39]. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea graduală a Moldovei de UE, care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate şi comprehensive de liber schimb între UE şi Moldova. De asemenea, în aceleaşi Concluzii, miniştrii de Externe ai UE reamintesc că Acordul privind faci- litarea regimului de vize semnat cu Moldova în 2007 are ca obiectiv de lungă durată introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetăţenii moldoveni [39]. Concluziile miniştrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat şi mai mult autorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care ar plasa ferm ţara noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au remarcat însă că miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai UE au reiterat totuşi cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor influenţa natura relaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou,
  15. 15. 13 invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească angajamentele lor cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor parlamentare din anul 2009 în corespundere totală cu principiile şi normele democratice consfinţite în materie de alegeri libere. Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldovei în vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar ar trebui considerat, în fond, un mesaj în sine transmis discret autorităţilor de la Chişinău. Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentru autorităţile moldovene de către parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de cooperare UE – Moldova, desfăşurată la Strasbourg în perioada 22- 23 octombrie 2008. După cum ne-a informat chiar Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea inten- sificării, de către Guvernul de la Chişinău, a eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor iniţiate în domeniul justiţiei, drepturilor omului, libertăţii mass-media [39]. Comunicatul MAEIE nu spune însă nicio vorbă despre faptul că reprezentanţii Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţei respectării libertăţii mass-media în ţara noastră, a reducerii pragului electoral, a legalizării blocurilor electorale şi a respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a fi aleşi în funcţii publice. Recomandările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privire la amendamentele aduse Codului electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008 [30]. În Raportul Comisiei de la Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, autorităţile moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4% la 6%, interzicerea blocurilor electorale şi limitarea participării în alegeri a cetăţenilor moldoveni cu dublă cetăţenie. Totodată, se menţionează că aceste amendamente contravin Constituţiei Republicii Moldova, Codului de bune practici în materie electorală al Consiliului Europei, altor convenţii europene la care Moldova este parte. De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii europeni au fost nuanţate de şefii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia Comisiei Europene şi Biroul Reprezentantului Special al UE cu reşedinţa la Chişinău printr-o Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. În această Declaraţie, se atrage atenţia autorităţilor moldovene asupra unor evoluţii negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic pentru o competiţie politică echitabilă, libertăţii mass-media şi armonizării În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către miniştrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan, a chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-
  16. 16. 14 comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de vizite de documentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare şi oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea Planului de acţiuni UE – Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de diplomaţia moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens- nolens, iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii noştri negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde, dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi locale. Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităţilor administrative ale Moldovei beneficiază de asistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE. Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative şi reforma cadrului regulator, Moldova primeşte aproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7 milioane euro, prevăzută de UE pentru perioada 2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul şi asistenţa tehnico-financiară furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc [50]. În mai 2009, la Summitul de la Praga a fost lansat Parteneriatul Estic, un nou aranjament de cooperare regională în formatul „27+6” (statele-membre ale UE + şase state non-UE din estul Europei, inclusive Moldova). Parteneriatul Estic prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a comunităţii, având la bază o abordare individuală [46]. Cu aceste state urmează a fi semnate Acorduri de Asociere, însă diferite de cele încheiate cu statele din Balcani, care au perspectivă de aderare la UE. Pe 15 iunie 2009, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) de la Luxemburg au fost adoptate Concluziile privind Republica Moldova care vin să confirme angajamentul Uniunii Europene pentru consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova, inclusiv prin adoptarea mandatului de negociere a noului acord UE-RM în schimbul Acordului de Parteneriat şi Cooperare, dar şi să accentueze necesitatea respectării valorilor şi principiilor democratice de către Moldova pentru avansarea dialogului moldo-comunitar. Anul 2009 este un an de cotitură în relaţiile moldo-comunitare şi aceasta nu din cauza schimbărilor politice intervenite în ţara noastră, care doar catalizează anumite procese. După
  17. 17. 15 circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare din partea Comisiei Europene, cea din urmă a primit, la începutul acestei veri, undă verde în ce priveşte începerea negocierilor privind noul acord juridic cu Republica Moldova. Parteneriatul Estic lansat pe 7 mai 2009 de către UE şi care cuprinde inclusiv ţara noastră prevede semnarea cu statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere. În urma vizitei premierului moldovean la Bruxelles a devenit clar că tratativele dintre Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE aveau să înceapă până la finele anului trecut. Acest lucru a fost remarcat şi de către Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate la întrevederea cu Vlad Filat. Startul acestor negocieri a fost dat în luna octombrie anul trecut, în timp ce negocierile propriu zise au început în ianuarie anul curent. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, inclusiv cele privind semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare este Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico- politic – Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă indefinită. Pe 12 ianuarie 2009, a avut loc prima rundă de negocieri cu privire la semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la care a participat ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi şeful Direcţiei pentru politică externă a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand [50]. În mod normal Republica Moldova a trecut cu brio prima rundă de negocieri, în vederea semnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Experţii politici consideră că acest Acord va aduce Republicii Moldova doar beneficii. În acest sens Republica Moldova va trebui să implementeze legile şi practicile europene, ceea ce va duce la creşterea bunăstării populaţiei. Acest proiect de lege presupune o serie vastă de reforme. Este un mic pas spre integrare europeană, pasul cel mare va fi realizat atunci când negocierile se vor încheia. Faptul că a avut loc prima rundă de negocieri arată că există o deschidere a UE pentru ţara noastră. Relaţiile dintre RM şi Uniunea Europeană vor acoperi toate sferele vieţii moldoveneşti: politică, infrastructură, energie, mediu, domeniu social, mediu înconjurător şi celelalte sfere. Negocierile reprezintă un prim dialog dintre UE şi RM, în vederea ridicării nivelului de trai în R. Moldova.
  18. 18. 16 Unele scenarii optimiste susţin că liberalizarea procesului de obţinere a vizelor se va întâmpla în cel mult un an. Pesimiştii cred, însă, că moldovenii vor scăpa de vizele de intrare în UE peste trei sau chiar cinci ani, dat fiind faptul că Ucraina, care deja de trei ani negociază un acord de asociere cu UE, încă nu ştie când vor fi înlăturate vizele pentru ucraineni. Calitatea acestor negocieri va determina cum va fi susţinut parcursul european al ţării, deoarece în cazul că se vor omite unele aspecte legate de capacitatea de implementare şi aplicare exhaustivă a reformelor, aceasta va împiedica buna realizare a Acordului de asociere. Provocarea majoră rămâne a fi pregătirea negociatorilor moldoveni, care ridică unele dubii. Aceasta rezultă în urma corupţiei prezente în instituţiile de stat, dar şi din încercările noii guvernări de a reaşeza din temelie reţeaua diplomatică moldovenească de peste hotare, “crescută” de puterea precedentă [43]. Următoarele negocieri cu Uniunea Europeană vor avea loc în a treia săptămână a lunii martie 2010, adică după data de 15 a lunii. De data aceasta, oficialii se vor întâlni la Bruxelles. În final putem spune că chiar dacă noul Acord de Asociere nu va oferi Republicii Moldova o perspectivă clară şi imediată de aderare, vom avea în spate cîţiva ani buni de reforme instituţionale şi integrare în politicile şi programele UE. Republica Moldova va fi un stat mult mai democratic, mai dezvoltat şi mai competitiv pe arena mondială, deci un stat mult mai pregătit să adere la UE şi cu argumente serioase în acest sens. CONCLUZII ŞI PROPUNERI Republica Moldova este vecinul apropiat al UE care şi-a manifestat interesul cu privire la aderarea şi integrarea UE. Realităţile de azi au arătat că până la aderarea Moldovei la UE este o cale lungă, aceasta este demonstrată şi prin faptul că ea face parte din Politica Europeană de Vecinătate care se referă la statele care pe termen mediu nu vor adera la UE. Cu toate aceasta, Republicii Moldova i s-au recunoscut aspirăţiile şi valorile europene şi depune efort pentru a ajunge la nivelul statelor membre ale UE. Republica Moldova odată ce a devenit independentă la 27 august 1991, a încercat să fructifice relaţii multilaterale atât cu Federaţia Rusă, UE şi SUA. Primul pas în relaţiile dintre Moldova ş UE a fost negocierea în 1994 a Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), care a intrat în vigoare în 1998, ce înlocuia Acordul Uniunii Europene cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în 1989, care a fost moştenit şi de Republica Moldova. APC este un acord juridic care stabileşte referinţele foarte generale la respectarea valorilor democratice şi a drepturilor omului. Al doilea pas a fost Planul de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană (PAUEM) care nu înlocuieşte APC, ci stabileşte strategii de la libertăţile umane şi
  19. 19. 17 reforme aproape în toate domeniile de activitate la dezvoltarea economică şi reducerea sărăciei. Acesta a fost semnat în 2005 şi a expirat în 2008. Acordul de Parteneriat şi Cooperare, a intrat în vigoare abia în iulie 1998, pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire automată dacă nici una din părţi nu-l denunţă. APC creează cadrul juridic şi instituţional pentru relaţiile dintre Moldova şi UE. Obiectivele principale ale APC sunt următoarele: a. Continuarea dialogului politic; b. Promovarea comerţului şi investiţiilor; c. Cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar şi cultural; d. Susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida democraţia, a dezvolta economia şi a finaliza tranziţia la economia de piaţă. În acest acord, Atenţia principală este acordată relaţiilor comerciale şi cooperării economice. UE şi Moldova îşi acordă reciproc statutul de cea mai favorizată naţiune în schimburile comerciale şi limitează posibilitatea impunerii unor restricţii la importuri şi exporturi. APC prevede posibilitatea creării unei zone de liber schimb dintre UE şi Moldova în cazul în care Moldova înregistrează progrese în reformele de piaţă. APC mai prevede armonizarea legislaţiei Moldovei cu cea a UE şi instituţionalizarea dialogului în domeniile de cooperare, inclusiv cel politic, prin crearea unor instituţii comune pentru implementarea APC: Consiliul de Cooperare UE-Moldova este compus din membri ai Consiliului European şi ai Comisiei Europene, pe de o parte, şi din membri ai Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte, şi se întruneşte o dată pe an. În contextul PAUEM integrarea europeană nu înseamnă aderarea RM la UE, ci mai curând un proces de ajustare la modelul de guvernare european, bazat pe principiile statului de drept şi ale economiei de piaţă, de aliniere a normelor şi standardelor naţionale la cele ale UE, de participare graduală la programele şi politicile UE şi de aprofundare a interdependenţei dintre procesele şi politicile comunitare şi cele promovate la nivel naţional. PAUEM, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/ măsuri de urmat prevede o serie de măsuri pe termen scurt şi lung in şapte domenii generice de cooperare : 1. Dialogul şi reforma politică; 2. Cooperarea pentru soluţionarea conflictului transnistrean; 3. Reformele şi dezvoltarea economică şi socială; 4. Relaţii comerciale, reforma de piaţă şi cea regulatorie; 5. Cooperarea in domeniul justiţiei şi afacerilor interne; 6. Transport, energie, telecomunicaţii, mediu inconjurător, cercetare dezvoltare şi inovaţie;
  20. 20. 18 7. Contacte umane. În anul 2009, eforturile au fost orientate spre lansarea negocierilor asupra Acordului de Asociere RM-UE. În luna iunie, Consiliul UE a adoptat Liniile Directorii pentru negocierea noului Acord cu Republica Moldova. Conform specialiştilor UE propune Moldovei un acord de asociere trunchiat. În cadrul acestui acord, nu se va semna un acord politic ce ar deschide calea spre integrare europeană a Moldovei. Proiectul doar va recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, şi oferă anumite beneficii economice. Implementarea PAUEM şi APC a adus numai beneficii Republicii Moldova, mai ales la capitolul relaţii comerciale. 50 % din importurile Republicii Moldova vin din UE, iar principala piaţă de desfacere a exporturilor reprezintă România, stat membru UE, cu care recent au fost normalizate relaţiile. Chiar recent a fost semnat Acordul cu privire la micul trafic de frontieră cu România ce prevede o serie de facilităţi pentru cetpţenii Republicii Moldova care se află pe o rază de 30 de km de graniţă să-şi manifeste activităţile până la 50 km de la graniţa României. Semnarea unui acord asociere trunchiat în 2010 a pus mai mult în evidenţă aspiraţiile cetăţenilor Republicii Moldova cu privire la integrarea în UE. Eforturile Republicii Moldova de a începe negocierile de aderare cu UE reprezintă o şansă extraordinară de a face ca, în sfârşit declaraţiile să capete un conţinut real. Republica Moldova are nevoie de reforme structurale şi instituţionale pentru a-şi reduce considerabilul handicap, în timp, cât şi decalajele economice faţă de ţările economice avansate. Aşa cum anterior menţionam despre singularitatea ţărilor asiatice, tot astfel merită să enunţam excepţionalitatea integrării europene. Ceea ce trebuie să preocupe cel mai mult oamenii politici din Republica Moldova sunt trăsăturile structurale ale statului, care nu permit o apropiere rapidă de Clubul European. Dar, cu perseverenţă şi multă muncă, cu inteligenţă politică şi economică, visul poate deveni o realitate. Propunem următoarele măsuri ce trebuie avute în vedere menite să contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergenţă economică ale UE sunt de menţionat:  mai multă transparenţă în desfăşurarea operaţiunilor financiare, în funcţionarea de ansamblu a economiei;  întărirea supravegherii prudenţiale a sistemului bancar şi asanarea acestuia;  evitarea deficitelor externe mari, greu de finanţat;  evitarea deficitelor fiscale mari şi repetate, greu de finanţat şi care subminează încrederea în politica economică;  favorizarea intrărilor de capital sub forma investiţiilor directe şi descurajarea capitalului speculativ;  evitarea îndatorării pe termen scurt;
  21. 21. 19  evitarea expunerii excesive la riscuri externe a instituţiilor bancare locale;  practicarea unor cursuri de schimb valutare flexibile, în condiţiile volatilităţii şi incertitudinii din spaţiul economic extern;  căutarea unor posibile aranjamente instituţionale cu vecini puternici (este cazul ţărilor recent intrate în UE);  introducerea standardelor internaţionale de contabilitate;  reformularea “condiţionalităţii” aplicată de organismele financiare internaţionale, în sensul ca guvernul să capete mai multă libertate în elaborarea şi aplicarea programelor. În acest context se pune şi problema “proprietăţii intelectuale” a unui program de reformă, fiind mult mai probabil ca o politică economică să aibă succes acolo unde responsabilii autohtoni înţeleg şi decid construcţia tehnică şi aplicarea măsurilor, unde ei cred în programul pe care îl aplică;  consolidarea funcţiei de “împrumutător de ultimă instanţă” de către FMI şi BM; la acestea din urmă s-ar putea adăuga şi alte organisme regionale;  este important ca politica cursului de schimb să se facă prin raportare la moneda zonei cu care se desfăşoară grosul comerţului (în context ar fi imatură introducerea monedei Euro ca monedă principală de referinţă şi în realizarea schimburilor comerciale, dat fiind faptul că marea parte a rezervelor valutare a Moldovei sunt constituite în dolari SUA, iar o expunere excesivă ar conduce la un deficit exorbitant al balanţei comerciale);  este o greşeală să se subestimeze pericolele îndatorării, mai cu seamă când obligaţiile au scadenţă mică şi rate variabile (aici ne referim la euroobligaţiunile Moldovei condiţionate de piaţa internaţională a creditului). Pentru a se evita îndatorarea excesivă, este nevoie de prudenţă mare în politica fiscală şi monitorizarea îndatorării sectorului privat (aceasta este şi o lecţie a crizelor din Asia, care au fost provocate în special de îndatorarea excesivă a sectorului privat).  cooperarea între Moldova şi Uniunea Europeană vizează de asemenea promovarea reformei agrare, modernizarea, privatizarea şi restructurarea agriculturii, a sectorului agro-industrial şi al serviciilor specifice acestuia, precum şi dezvoltarea pieţei interne şi externe pentru produsele moldoveneşti. Ineficienţa acestei colaborări este demonstrată şi de starea deplorabilă care continuă să domine agricultura, de barierele pe care le înfruntă produsele moldoveneşti pe pieţele europene şi de faptul că investitorii ruşi demonstrează un interes mult mai mare faţă de întreprinderile moldoveneşti comparativ cu cei europeni. Procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană fie că se manifestă prin fenomene economice (cum ar fi liberalizarea schimburilor comerciale), tehnologice
  22. 22. 20 (comunicaţii, informaţii) şi social-politice (democratizarea statului, protecţia drepturilor omului) îşi poate pune puternic amprenta asupra sistemului economic al Republcii Moldova. Liberalizarea economiei naţionale, dezvoltarea comerţului extern, atragerea investiţiilor străine şi integrarea în structurile economie europene şi mondiale sînt o dovadă a faptului că Republica Moldova ca entitate economică poate să devină o parte componentă a sistemului economic european. BIBLIOGRAFIE Literatură de specialitate 1. Barbăroşie A. Republica Moldova şi integrarea europeană, Chişinău, 2001. 2. Chistruga B. Integrarea postindustrială a ţărilor Europei Centrale şi de Est: realităţi şi perspective. Monografie – Ch.: ASEM, 2007. 3. Diaconescu Mirela. Economia Europeană-ediţia a II-a revăzută şi adăugită.Bucureşti 2004. 4. Dobrescu E. Integrarea economică. Bucureşti. 1996,2001. 5. Dumitru Miron(coordinator)-Economia Uniunii Europene.Bucreşti 2002,2003. 6. Ignat Ion.Uniunea Europeană-de la Piaţa Comună la moneda Unică. Bucureşti 2002. 7. Moldova şi Uniunea Europeană în contextul Politicii Europene de vecinătate.Realizarea Palnului de Acţiuni UE-MOLDOVA.(februarie 2005-ianuareie 2008) Chişinău 2008. 8. Planul de Acţiune Uniunea Europeană-Republica Moldova(GHID).Chişinău, 2006 9. Popescu Gheorghe N.Economia Europeană.Bucureşti.2007 10. Postică C. – „Economia Uniunii Europene”, Chişinău, 2001 11. Martin Carmela, Velazquez Francisco J., Funck Bernard – “European integration and income convergence : lessons for Central and Eastern European Countries”, Washington : The World Bank, 2001; 12. Pelkmans Jacques – “European Integration: Methods and Economic Analysis: 3rd illus”, FT Prentice Hall, 2006; 13. Lewis A. “Moldova: Where Next ?”, in the book “The EU and Moldova”, London, 2004. 14. Gudâm A. Republica Moldova şi Uniunea Europeană la parteneri, Chişinău, 2002. 15. Cojocaru Gh. Politica externă a Republicii Moldova, Chişinău, 2001. 16. RM şi Integrarea europeană:elemente de strategie,Chişinău,2003. 17. Serebrean O. Evaluarea stării actuale a procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, Chişinău, 2000. 18. Railean V.Integrarea ţărilor este-europene în Uniunea Europeană: percepte pentru Moldova. Chişinău, editura Civitas, 2000.
  23. 23. 21 19. Railean V. Republica Moldova şi integrarea economică europeană, Chişinău, 2000. Adrese web 20. Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Moldova www.mfa.md 21. Buscăneanu S. Criteriile europene în perspectiva elaborării concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova. www.ipp.md/publications/studiu Buscăneanu.doc; 22. Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de Vecinătate; Realizarea Planului de Acţiuni UE-Moldova (febr. 2005-ian. 2008)/ Asoc. pentru Democraţie Participativă ADEPT; EXPERT-GRUP; red.: Ana Bălăţel – Ch.: Arc, 2008. (F.E.-P. „Tipogr. Centrală“) 23. Comisia Europeană EU-Moldova Action Plan, http://ec.europa.eu/ comm/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf. 24. Orientarea europeană ca problemă internă. www.ipp.md/publications/orieheur/ Moldova şi frontierele externe ale UE. www.ipp.md 25. Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE au adoptat Concluziile privind Republica Moldova”, http://www.mfa.gov.md/noutati/3601/ 26. Valeriu Gheorghiu. EU-Moldova Action Plan: Negotiations and Implementation, http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272. doc. 27. http://www.e-democracy.md/files/enp-moldova. pdf. 28. http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272.doc. 29. http://www.iue.it/RSCAS/WPTexts/ 05_34.pdf. 30. Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a Reuniune a Comitetului de Cooperare Parlamentară RM–UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/ 31. Parteneriatul Estic – oportunitate sau barieră pentru integrarea europeană a Moldovei?, http://www.edemocracy.md/comments/political/200903312/. 32. Nicu Popescu. „Opţiunile Republicii Moldova în relaţiile cu Uniunea Europeană”. 33. http://www.azi.md, 19 ianuarie 2004. 34. www.europa.eu.int 35. www.mfa.gov.md 36. www.gov.md 37. www.statistica.md

×