1. 1
Capitolul 1. Stadiul cunoaşterii privind bilanţul contabil
1.1 Obiectivele, utilizatorii şi trăsăturile bilanţului contabil
Bilanţul contabil este tabelul contabil care reflectă în expresie bănească starea la un
moment dat a utilităţilor şi a resurselor patrimoniale, oferind utilizatorilor o imagine
fidelă a situaţiei economice şi financiare a inteprinderii. Bilanţul este documentul
contabil de sinteză prin care se prezintă ele-mentele de activ, datorii şi capitalul propriu
grupate după natură şi lichiditate respectiv, natura şi exigibilitate ale persoanei juridice
la încheierea exerciţiului financiar precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Obiectivul bilanţului contabil este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,
performanţele şi modificările poziţiei financiare a inteprinderii care sunt utile unei sfere
largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Utilizatorii situăţiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ
investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii,
instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul.Aceştia utilizează situaţiile
financiare pentru a-şi satisface o parte din necesităţile lor de informăţii. În funcţie de
părţile interesate, necesităţile de informaţii pot include următoarele:
a) Investitorii.Ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi
de riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de
informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă
instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să
evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.
b) Angajaţii.Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de
informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi
şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a oferi remunerăţîi,
pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi oportunităţi profesionale.
c) Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
d) Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de informaţii
care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă.
Furnizorii şi alţi creditori sunt, în general, interesaţi de entitate pe o perioadă mai scurtă
2. 2
decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de continuitatea activităţii
entităţii, atunci când aceasta este un client major.
e) Clienţii.Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţîi unei
entităţi, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau
sunt dependenţi de ea.
f) Instituţiile statului şi alte autorităţi.Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt
interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea entităţilor.Acestea solicită
informaţii pentru a reglementa activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscală
şi ca bâză pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
g) Publicul.Entităţile pot afecta publicul în diferite moduri.De exemplu, entităţile pot
avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin
numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta
publicul furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de
prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite
de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt:
Inteligibilitatea – o calitate esenţială a informaţiei furnizate de situaţiile financiare
şi este aceea că ele pot fi uşor înţelese de utilizatori.
Relevanţa – pentru a fi utile informaţiile furnizate de bilanţul contabil ele trebuie
să fie relevante faţă de necesităţile de luare a deciziilor de către utilizatori. Informaţiile
sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-I
pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare confirmând sau
corectând evaluările lor anterioare.
Pragului de semnificaţie
Presupune că orice elemente care au o valoare semnificativă trebuie prezentate separat
în cadrul situaţiilor financiare, elementele cu valori nesemnificative care au funcţii
similare vor fi însumate şi prezentate într-o poziţie globală. Termenul „semnificativ” se
referă la relevanţa informaţiei, adică măsura în care condiţionează decizia luată de
conducerea firmei. Pragul de semnificaţie are o dublă conotaţie în sens că face referire
atât la contabilizarea şi raportarea financiară cât şi la auditarea situaţiei societăţîi. Acest
principiu responsabilizează în aceeaşi măsură atât contabilul cât şi auditorul, aducând un
plus de corectitudine în prezentarea situaţiilor financiare.
3. 3
Credibilitatea – pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă, să nu
conţină erori semnificative, să nu fie părtinitoare iar utilizatorii să poată avea încredere
că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte.
Comparabilitatea – utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiaare ale unei
inteprinderi în timp pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele
sale.
4. 4
1.2 Structurile bilanţului contabil şi caracterizarea lor. Modele de bilanţ
Conform ordinului 3055/2009 Bilanţul este documentul contabil de sintezã prin care
se prezintã elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul
exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Gruparea elementelor de activ şi datorii se face dupã naturã şi lichiditate, respectiv
naturã şi exigibilitate.
Un activ reprezintã o resursã controlată de cãtre entitate ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se aşteaptã să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi
al cãrui cost poate fi evaluat în mod credibil;
Datoria reprezintã o obligaţie actualã ce decurge din evenimente trecute şi prin
decontarea cãreia se aşteaptã sa rezulte o ieşire de resurse care încorporeazã beneficii
economice;
Capitalurile proprii reprezintã interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
entitati dupã deducerea tuturor datoriilor sale.
Conform ord.3055/2009
ART. 3
(1) Persoanele juridice care la data bilanţului depãşesc limitele a douã dintre
urmãtoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mãrime:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifrã de afaceri netã: 7.300.000 euro;
- numãr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 întocmesc situaţii
financiare anuale care cuprind:
- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificãrilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de numerar;
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
(2) Persoanele juridice care la data bilanţului nu depãşesc limitele a douã dintre
criteriile de mãrime prevãzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale
simplificate
care cuprind:
- bilanţ prescurtat;
5. 5
- cont de profit şi pierdere;
- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate. Opţional, ele pot întocmi
situaţia modificãrilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.
Structura bilanţuluieste următoarea:
Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacã
acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în mãsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
II. imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi masini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entitatilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legatã în virtutea intereselor
de participare
5. investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
6. 6
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmeazã sã fie încasate dupã o perioadã mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legatã în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiţii pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadã de pânã la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri ţncasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legatã în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
7. 7
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadã mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale-furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legatã în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H. provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligatii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi reserve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(a)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului finanzia
8. 8
Caracterizarea structurilor bilanţiere:
De menţionat, cã activele se grupeazã în sensul creşterii termenului de utilizare, iar
pasivele - în sensul descreşterii gradului de exigibilitate.
Activele
1. Din punct de vedere juridic, reprezintã bunurile economice ca obiecte de drepturi şi
obligatii.
2. Din punct de vedere economic, activul reflectă modul de întrebuinţare a capitalului.
3. Din punct de vedere financiar, reprezintã valorile economice, bunurile în care s-au
investit fondurile unităţii patrimoniale.
După gradul de lichiditate se compun din:
a) active imobilizate, normale, sau active fixe, corporale - maşini, utilaje, instalaţii, alte
valori care se pot transforma în bani şi se reînnoiesc dupã timp îndelungat
b) active circulante - materii prime, materiale sau alte valori care se reînnoiesc frecvent,
în funcţie de ciclul activităţii economice.
4. Din punct de vedere contabil, activele sunt împãrţite in:
- active imobilizate;
- active circulante;
- conturi de regularizare şi asimilate;
- prime privind rambursarea obligaţiunilor.
Diferenţa dintre totalul activelor şi activele imobilizate este denumită şi fonduri de
rulment.
Rata lichidităţii sau gradul de lichiditate al activelor se exprimã prin raportul dintre
activele circulante faţã de total active.
Pornind de la activele circulante, se pot stabili şi alte corelaţii revelatoare pentru o
unitate economică:
- rata lichidităţii generale = active circulante / credite pe termen scurt;
- rata lichidităţii imediate = active disponibile / credite pe termen scurt.
Active imobilizate - cuprind bunuri economice de investiţie a cãrei duratã de utilizare şi
grad de lichiditate este mai mare de un an.
9. 9
Ele sunt clasificate astfel:
Imobilizări necorporale - sunt denumite şi active intangibile şi cuprind acele bunuri
economice de investiţie care nu îmbracã o formă materială. Aceste elemente sunt
reprezentate de:
Cheltuielile de constituire - cuprind cheltuieiile cu înfiinţarea unei societãţi
comerciale, precum şi acele cheltuieli cu majorarea capitalului social.
Cheltuielile de dezvoltare - cuprind acele resurse alocate de cãtre întreprindere pentru
realizarea de tehnologii şi produse noi, care vor constitui drepturile de proprietate
intelectualã a întreprinderii, dupã finalizarea acestora.
Concesiunile, brevetele, licenţele şi alte drepturi asimilate - cuprind toate cheltuielile
efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitatea sau
serviciu.
Fondul comercial - reprezintã cheltuielile efectuate pentru formarea şi menţinerea
potenţialului şi imaginii întreprinderii, fiind format din următoarele elemente: clientelã,
vadul comerdal, siglã, firmã şi alte elemente similare.
Pe lângã aceste elemente prezentate, în aceasta categorie se mai regãsesc şi
imobilizarile neeorporale în curs de execuţie, ceea ce reprezintã acele imobilizari
necorporale care nu sunt finalizate pânã la sfărşitul exerciţiului financiar, dar principiul
imaginii fidele obligă la contabilizarea şi evidentierea acestora în situaţii1e financiare.
Imobilizările corporale - sunt denumite active fixe tangibile şi cuprind bunuri
materiale de folosinţã îndelungatã în activitatea unei întreprinderi. În categoria de
imobilizări corporale se includ următoarele categorii:
Noţiunea de mijloc fix este reprezentată de orice bun economic material care
îndeplineşte cumulativ douã condiţii:
a. are o duratã de utilizare mai mare de un an;
b. are o valoarea minimă de intrare în patrimoniu prevazută de legislatia în vigoare; în
prezent aceasta limită este de 1.800 ron.
Dacă întreprinderea gestioneazã bunuri economice materiale care nu îndeeplinesc
aceste condiţii sau îndeplinesc numai una dintre ele, atunci acestea vor fi încadrate în
categoria obiectelor de inventar.
Imobilizările financiare - sunt denumite şi investiţii financiare pe termen lung sau de
portofoliu şi cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor
societãţi sub forma:
10. 10
Titlurile de participare - reprezintã titluri de valoare sub formă de acţiuni sau pãrţi
sociale investite în capitalul social al altor societãţi. Fructul financiar al deţinerii unor
astfel de hârtii de valoare este reprezentat de valoarea dividendului încasat de titularii
unor astfel de titluri.
Creanţele ataşate participanţiilor - sunt drepturi generate de operaţiuni de acordare de
fonduri întreprinderilor din cadrul unui grup, adicã întreprinderilor cu care societatea are
o relaţie de participare la capitalul social al acestora.
Alte imobilizări financiare - cuprind în principal depozitele bancare pe termen lung pe
care le deţine întreprinderea la diferite bãnci, pentru care fructul financiar este
materializat sub forma dobânzii încasate de la unităţile bancare.
Activele circulante - sunt denumite şi active curente şi cuprind acele bunuri economice
de scurtă utilizare, adicã mai micã de un an, fiind reprezentate de:
Stocurile şi productia în curs de execuţie - sunt reprezentate de acele bunuri
economice care sunt utilizate de cãtre întreprindere în procesul de exploatare curent.
Din această categorie fac parte următoarele tipuri: materii prime şi materiale
consumabile, obiecte de inventar; produse; mărfuri; ambalaje; stocuri aflate în custodie
şi prelucrare la terţi; producţie neterminată.
Creanţele reprezintã bunuri economice sub formă de drepturi dobândite de cãtre
întreprindere în tranzacţii în care aceasta s-a situat în posturã de vânzator, iar pânã la
momentul respectiv aceasta nu a realizat încasarea tranzacţiei respective. Perioada
dintre momentul vănzării şi momentul încasîrii contravalorii obiectului tranzacţionat de
cãtre întreprindere se numeşte drept de creanţã.
Cele mai importante posturi de creanţe sunt reprezentate de:
a. clienţi - dacã întreprinderea realizeazã astlel de tranzacţii din activităţi de exploatare.
De regulă aceste activităţi au un caracter comercial curent;
b. debitori – dacã întreprinderea realizeazã astlel de bunuri din alte activităţi. De regulă
aceste activităţi nu au un caracter comercial curent.
Pe lângã aceste douã categorii de bazã, creanţele mai sunt reprezentate de:
a. efecte comerciale de primit - adicã de titluri de valoare negociabile care atestă
existenţă unei creanţe a întreprinderii, cum ar fi: cambia şi biletul la ordin;
b. avansurile acordate furnizorilor în cadrul relaliilor comerciale contractuale;
c. decontările cu asociaţii/acţionarii pentru aportul la capitalul social nevărsat;
d. creanţele generate în cadrul relaţiilor intergrup;
11. 11
e. alte tipuri de creanţe.
Investiţiie financiare pe termen scurt - cuprind acele valori economice care fac
obiectul unor tranzacţii pe pieţele financiare pe termen scurt, fructul financiar rezultând
din diferenţa dintre preţul de vânzare (mai mare) şi costul de achiziţie (mai
mic).Principalele variante ale acestor elemente sunt hârtiile de valoare achiziţionate de
cãtre întreprindere în vederea realizării unor opeeraţiuni speculative pe termen scurt, de
regulã sub forma acţiunilor şi obligaţiunilor emise de alte societãţi.
Disponibilităţie banesţi se prezintã în situaţiile financiare sub douã forme,
în lei şi în valutã.
Ele se delimiteazã pe următoarele categorii:
a. numerarul din casieria întreprinderii;
b. numerarul din conturile bancare;
c. acreditivele;
d. avansurile de trezorerie;
e. alte valori de trezorerie.
Această structurã bilanţieră reprezintã sursele de finanţare ale bunurilor economice,
iar acestea sunt clasificate la rândul lor pe următoarele categorii:
a. în funcţie de modul de provenienţă: proprii şi straine;
b. în funcţie de gradul de exigibilitate: pe termen scurt şi pe termen lung. Sursele de
finanţare proprie provin din:
ü finanţările directe realizate de cãtre acţionari cu ocazia constituirii şi majorării
capitalului social;
ü autofinanţare, în situaţia în care rezultatul unui exerciţiu financiar se prezintã sub
forma profitului care rãmâne la dispoziţia întreprinderii.
Sursele de finanţare strãinã a activului sunt asigurate de persoane fizice sau juridice
din mediul extern al întreprinderii, având denumirea de datorii.
În funcţie de aceste surse de finantare şi dupã gradul de exigibilitate capitalurile
proprii şi datoriile bilanţiere sunt clasificate pe următoarele componente:
- capitaluri proprii pentru sursele proprii;
- datorii pentru sursele strãine.
Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimã termenul de scadenţã, adicã termenul
de achitare a acestei datorii. De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de
12. 12
exigibilitate, deoarece aporturile fondatorilor se repartizeazã între aceştea doar la
lichidarea întreprinderii. Pe de altã parte, datoriile faţã de personal privind retribuirea
muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se achitã, de regulã, lunar.
Capitalurile proprii cuprind în structura lor următoarele categorii:
a. capital social;
b. prime de capital;
d. rezultat.
Această clasificare este prezentată de cãtre OMFP 3055/2009, act normativ care stă la
baza contabilităţii româneşti la momentul actual. În categoria surselor proprii asimilate
mai figureazã şi rezervele din reevaluare, provenite din actualizarea valorii contabile a
imobilizărilor corporale şi necorporale pânã la nivelul valorii juste sau de piaţã a
acestora. Diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mică) şi valoarea justă sau de piaţã
(mai mare) formeazã în principiu conţinutul rezervelor din reevaluare.
Capitalul social - este reprezentat de sursele de finanţare puse la dispoziţia
întreprinderii de cãtre acţionari cu ocazia constituirii societăţii sau majorării capitalului
social al acesteia. În funcţie de stadiul văsării aportului la capitalul social de cãtre
acţionari, acesta poate fi:
a. capital social nevărsat;
b. capital social vãrsat.
Primele de capital - reprezintã surse de finanţare proprii puse la dispoziţia întreprinderii
tot de cãtre acţionari, cu ocazia majorării capitalului social, ca diferenţã între valoarea
de emisiune a acţiunilor sau părţilor sociale noi emise (mai mare) şi valoarea nominală a
acestor hârtii de valoare (mai mică).
Observaţie: capitalul social este format din hârtii de valoare (acţiuni sau pãrţi sociale) cu
valoare nominalã egală indiferent de valoarea de emisiune sau preţul de vânzare al
acestora. Diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală este reprezentată
de prima de capital.
Rezervele - reprezintã profit capitalizat prin hotãrâri ale acţionarilor, iar în funcţie de
momentul în care acestea se constituie sau se majoreazã, ele sunt clasificate astfel:
a. rezerve constituite din profitul brut, adicã înainte de impozitare, în limita a 5% din
valoarea acestuia panã când valoarea absolutã a rezervei legale atinge nivelul valoric de
20% din capitalul social. Dupa atingerea acestui nivel valoric, întreprinderea nu mai
13. 13
poate constitui rezerva legală deoarece diminueazã fără drept legal baza de impozitare a
profitului;
b. rezerve constituite de profitul net, adicã dupã impozitare, în limitele hotãrâte de cãtre
Adunarea Generală a Acţionarilor, acesta fiind valoarea profiitului care rãmâne la
dispoziţia întreprinderii. Cele mai importante tipuri sunt: rezervele statutare sau
contractuale şi alte rezerve.
Rezultatul apare în situatiile financiare sub douã variante:
a. rezultatul curent al exerciţiului;
b. rezultatul reportat.
Rezultatul curent al exerciţiului se determină ca diferenţã între cheltuieli şi venituri
realizate de cãtre întreprindere în cursul exerciţiului financiar curent, prezentându-se în
următoarele variante:
a. profit - dacã veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;
b. pierdere - dacã veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
În funcţie de tipul rezultatului el va avea urmatoarea proiecţie:
a. dacã se prezintã sub forma profitului, acesta va fi repartizat, în principal pe
următoarele destinaţii:
- constituiri sau majorãri de rezerve;
- dividende cuvenite acţionarilor;
- reportări pentru exerciţiile financiare viitoare.
b. dacã acesta se prezintã sub forma pierderii, el va fi reportat pentru exerciţii1e
următoare şi va fi finanţat din următoarele surse:
- profitul exerciţii1or următoare;
- alte elemente de capital propriu, capitalul social fiind ultima sursã de finanţare
utilizată.
Rezultatul reportateste reprezentat de rezultatul exerciţiilor financiare anterioare,
indiferent de natură acestuia, profit sau pierdere. În acest sens se disting următoarele
situaţii:
a. dacã este reprezentat de profit, el va putea fi repartizat pe următoarele destinaţii:
- majorare de capital social;
- constituire sau majorare de rezerve;
- dividende cuvenite acţionarilor;
- finanţări de pierderi ale exerciţiilor anterioare.
b. dacã este reprezentat de pierdere, el va putea fi finanţat din următoarele surse:
14. 14
- profitul exerciţiilor viitoare;
- prime de capital;
- rezerve;
- alte elemente de capital propriu, capitalul social fiind ultima sursã de finanţare, adicã
mai întâi sunt epuizate toate elementele capitalului propriu şi dupã aceea se utilizeazã
capitalul social.
Rezervele din reevaluare sunt reprezentate de diferenţele de valoare dintre valoarea
netă contabilă a imobilizărilor corporale şi necorporale (mai mică) şi valoarea justă sau
de piaţã a acestora, astfel încât toate elementele patrimoniale să fie reprezentate în
situaţiile financiare la valoarea justă. După constiituirea lor, ele vor figura în bilanţul
contabil atâta timp cât bunurile care au fost reevaluate se aflã în patrimoniul
întreprinderii. După ce ele au fost casate, vândute sau ieşite prin alte modalităţi, soldul
acestor diferenţe va fi preluat de cãtre rezultatul reportat.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli - sunt fonduri constituite la sfârşitul unui
exerciţiu financiar pe seamă cheltuielilor pentru acele elemente patrimoniale a căror
realizare este probabilă şi pentru acele cheltuieli care devin scadente în exercitiile
următoare.
MODELE DE BILANŢ
Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat pânã la adoptarea reglementãrilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001, respectiv Ordinul MFP 306/2002, s-a
dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune, în acest scop
fiind necesar un bilanţ mai operaţional, care sã permitã evidenţierea relaţiei dintre
resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii. Este cunoscut cã orice
nevoie de finanţare trebuie acoperitã din resurse financiare, ceea ce se reflectã prin
bilanţul financiar (patrimonial).
Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei
financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în
vederea unei evaluãri patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât şi creditorii.
În mãsura în care creditorii utilizeazã un asemenea studiu este vorba de o analizã
financiarã externã.
15. 15
Activ = Necesar
Capitaluri proprii şi datorii =
Resurse
Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)
Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
2. Datorii cu scadenţe > 1 anNecesar temporar
1
. Activ circulant net < 1 an Resurse temporare
2
. Imobilizări financiare < 1 an 1. Datorii cu scadenţe < 1 an
3
. Disponibilităţi (Trezorerie activă)
2. Credite bancare (Trezorerie
capitaluri proprii si datoriiă)
Total Activ
Total Capitaluri proprii si
datorii
Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la
apariţia bilanţului funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni
ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic,
construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării
economice a întreprinderii de către bancheri.
Bilanţ funcţional
Activ = Utilizări
Capitaluri proprii si datorii =
Resurse
I. Funcţia de investiţii IV. Funcţia de finanţare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
1
. Capitaluri proprii:II. Funcţia de exploatare
1
. Activ circulant de exploatare
2
. Datorii financiare stabile
16. 16
2
.
Activ circulant înafara
exploatării II. Funcţia de exploatare
Datorii de exploatareIII. Funcţia de trezorerie
Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării
Total Activ
Total Capitaluri proprii si
datorii
Bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel:
Bilanţ “Pool de fonds”
Activ = Utilizări
Capitaluri proprii si datorii =
Resurse
Portofoliu de active Portofoliu de resurse
I. Utilizări industrialeşi
comerciale I. Fonduri proprii
1
. Imobilizări brute
1
. Fonduri proprii externe
2
. Active circulante de exploatare
2
. Fonduri proprii interne
3
.
Active circulante înafara
exploatării II. Datorii
1
. Resurse financiareII. Utilizări financiare
1
. Imobilizări financiare
2
. Datorii de exploatare
2
.
Active circulante
(Disponibilităţi) -
18. 18
1.3 Lucrările de închidere a exerciţiului în vederea întocmirii bilanţului contabil
La finele exerciţiului financiar fiecare unitate economică este interesată şi trebuie să
cunoască situaţia patrimoniului, precum şi rezultatele obţinute.
Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se
încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data
înfiinţării unităţii patrimoniale.
Bilanţul contabil este documentul oficial de sinteză sau de raportare financiară ce se
foloseşte pentru finalizarea exerciţiului financiar, care trebuie să dea o imagine fidelă,
completă şi clară a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute.
Bilanţul contabil, prin conţinutul informaţional, reflectă, după norme metodologice
unitare, comparativ cu exerciţiul precedent, în mod sintetizat şi sistematizat, toate
elementele de activ şi de capitaluri proprii si datorii ale întreprinderii la sfârşitul
exerciţiului, precum şi în alte situaţii, cum sunt fuziunea, încetarea activităţii etc.
Întocmirea bilanţului contabil reprezintă o activitate complexă în vederea stabilirii
indicatorilor economico-financiari privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute.
Această activitate se concretizează într-o serie de lucrări şi operaţii care, în funcţie de
scopul lor, se pot delimita în două grupe şi anume:
A. lucrări cu caracter preliminar sau premergătoare
B. lucrări de redactare sau completare propriu-zisă a bilanţului.
A. LUCRĂRILE PREMERGĂTOARE se desfăşoară într-o anumită ordine de
succesiune fiind structurate astfel:
1. Înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative, care reflectă
operaţiile economice şi financiare ale perioadei de gestiune pentru care se întocmeşte
bilanţul, şi întocmirea primei balanţe de verificare.
Caracterul real al bilanţului este condiţionat de înregistrarea în conturi a tuturor
documentelor în care au fost consemnate operaţiunile economice şi financiare ale
unităţii patrimoniale şi verificarea exactităţii datelor înregistrate cu ajutorul balanţei de
verificare.
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar, atât pentru verificarea înregistrărilor în
conturile analitice pentru fiecare cont sintetic care are conturi analitice. Ea pregăteşte
datele necesare comparării datelor din contabilitate cu realitatea faptică constatată.
19. 19
2. Inventarierea generală a activelor, datoriilor si capitalurilor proprii are ca scop
principal, stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei unităţi şi cuprinde toate
elementele patrimoniale, precum şi bunurile obţinute cu orice titlu aparţinând altor
persoane juridice sau fizice.
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa
faptică a tuturor elementelor de activ şi capitaluri proprii si datorii, cantitativ sau numai
valoric, după caz, şi punerea de acord a evidenţei cu realităţile constatate în urma
inventarierii, precum şi evaluarea elementelor patrimoniale la nivelul valorii actuale.
Evaluarea stocurilor faptice ale elementelor patrimoniale constatate la inventariere se
face utilizând aceleaşi preţuri folosite la înregistrarea intrării lor gestiune, adică la
valoarea de înregistrare sau valoarea contabilă.
Pentru stabilirea valorii de inventar (denumită valoare actuală), în vederea determinării
deprecierilor provizorii, pentru constituirea provizioanelor, evaluarea elementelor ce
compun patrimoniul se face conform prevederilor Legii contabilităţii (art.9), astfel:
bunurile de natura imobilizărilor şi cele de natura activelor circulante materiale, se
evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi valoare de inventar; creanţele
şi datoriile se evaluează la valoarea nominală; bunurile depreciate se evaluează la
valoarea de utilitate, în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei;
creanţele şi datoriile în devize se evaluează la cursul pieţei valutare din ultima zi a
exerciţiului financiar; creanţele şi datoriile incerte se evaluează la valoarea de utilitate,
ca valoare posibilă de încasat sau de plată; titlurile imobilizate se evaluează la valoarea
de utilitate pe care o prezintă pentru deţinător, iar titlurile de plasament se evaluează la
cursul mediu al ultimei luni a exerciţiului, sau la valoarea probabilă de negociere, după
caz.
Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere se efectuează
astfel:
A. Plusurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere:
a1)imobilizările corporale, reprezentate de mijloace fixe:
21x = 131
“Imobilizări corporale“ “Subvenţii pentru investiţii“
a2)materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje
cumpărate:
20. 20
301 = 601
“Materii prime“ “Cheltuieli cu materiile prime“
sau
601 “Cheltuieli cu materiile prime“ = 301 “Materii prime“, cu suma în roşu;
a3) elemente patrimoniale de natura semifabricatelor şi, respectiv produselor finite
obţinute din producţie proprie:
%
341
"Semifabricate"
345
"Produse finite"
= 711
"Venituri din producţia stocată
a4) plus de numerar:
531 "Casa" = 758 "Alte venituri din exploatare"
B. Lipsurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere:
- bunuri constatate lipsă a căror valoare nu se impută unor persoane:
b1) imobilizări necorporale reprezentate de un program informatic, parţial amortizat,
ce se scoate din evidenţă:
%
280
"Amortizări privind imobilizările
necorporale"
6583
" Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital"
= 208
"Alte imobilizări necorporale"
- pentru valoarea amortizată
- pentru valoarea neamortizată
b2) imobilizări corporale reprezentate de un mijloc fix, parţial amortizat, ce se scoate
din evidenţă:
%
281
"Amortizări privind imobilizările
corporale"
6583
= 21x
"Imobilizări corporale"
- pentru valoarea amortizată
- pentru valoarea neamortizată
21. 21
" Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital"
b3) elemente patrimoniale de natura stocurilor provenite din cumpărări (de exemplu
materii prime):
601 "Cheltuieli cu materiile
prime"
= 301 "Materii prime"
b4) bunuri de natura stocurilor provenite din producţie proprie (stocuri de
semifabricate produse finite):
711
"Venituri din producţia stocată"
= %
341
"Semifabricate"
345
"Produse finite"
bunuri constatate lipsă la inventariere a căror valoare se impută:
În plus, pe lângă formulele contabile de descărcare a gestiunii ceea ce înseamnă
scoaterea din evidenţă a bunurilor respective (vezi operaţiile anterioare, b1, b2, b3, b4),
se înregistrează şi operaţia de imputare, respectiv de creare a creanţei faţă de persoana
vinovată de producerea pagubei:
4282
"Alte creanţe în legătură cu
personalul"
sau
461
"Debitori diverşi"
= %
758
"Alte venituri din exploatare"
4427
"TVA colectată"
3.Reflectareaîncontabilitateaoperaţiunilorderegularizare,caresereferălaurmătoarele:
a)operaţiuniprivindamortizărileşiprovizioanele.
22. 22
Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar stabilită ar trebui să fie egală cu
valoarea rămasă de amortizat (valoarea netă). Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea
rămasădeamortizat,situaţiasepoateregularizaastfel:
- înregistrarea unui amortisment excepţional dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă
(definitivă) şi se modifică, în mod corespunzător, planul de amortizare;
6811
"Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor "
= 281
"Amortizarea imobilizărilor corporale"
- constituirea unui provizion pentru depreciere dacă deprecierea se apreciază ca reversibilă
(provizorie).
6813
"Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor"
= Conturi din grupa 29
"Provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor"
Provizioanele pentru deprecieri se constituie pentru acele elemente de activ care nu sunt supuse
amortizării şi a căror valoare de inventar (valoare actuală), la data închiderii exerciţiului, este mai
mică decât valoarea contabilă de intrare în patrimoniu. Deoarece aceste micşorări de valoare se
consideră că au un caracter reversibil regularizarea la închiderea exerciţiului următor se face astfel:
- pentru deprecierile constatate cu ocazia inventarierii şi pentru care nu s-au constituit provizioane
se constituie provizioanele respective pe cheltuieli:
6814
"Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru deprecierea
activelor circulante"
= %
39x
"Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie"
491
"Provizioane pentru deprecierea
creanţelor clienţi"
6863
"Cheltuieli financiare privind
provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilorfinanciare"
= %
296
"Provizioanepentrudepreciereaimobilizărilor
financiare"
59x
"Provizioanepentruconturilordetrezorerie"
23. 23
495
"Provizioane pentru deprecierea creanţelor -
decontăriîncadrulgrupuluişicuasociaţii"
- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară
provizionului deja constituit se procedează la suplimentarea provizionului; în acest caz
se efectuează o înregistrare identică cu cea menţionată anterior;
- în situaţia inversă, în care deprecierea constatată, pe baza inventarului, este inferioară
provizionului constituit, acesta se diminuează, diferenţa preluându-se la venituri.
b) operaţii de regularizare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli
La încheierea exerciţiului financiar se înregistrează provizioanele destinate să acopere
riscurile şi cheltuielile ce vor surveni prin evenimentele viitoare, precizate prin obiect
(litigii, garanţii acordate clienţilor, cheltuieli care devin exigibile în perioadele
următoare), dar nu şi prin sumă şi a căror realizare este incertă:
6812
"Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli"
= 151
"Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli"
Ca urmare a analizei provizioanelor constituite la sfârşitul exerciţiului precedent şi
cele constituite în exerciţiul curent se poate constata că riscul a crescut (caz în care se
efectuează o majorare a provizionului), s-a diminuat (provizionul se virează asupra
veniturilor) sau a rămas neschimbat.
c) operaţii de regularizare privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.
În vederea determinării corecte a rezultatului exerciţiului financiar este necesară
separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor aferente fiecărui exerciţiu, atât a celor
înregistrate pe parcursul exerciţiului curent dar care privesc exerciţiile viitoare sau
preluarea din soldul conturilor exerciţiului financiar precedent, a cotei părţi din
cheltuielile şi veniturile care aparţin exerciţiului curent.
- cheltuielile constatate la finele exerciţiului ca fiind aferente exerciţiilor următoare se
trec asupra contului 471 "Cheltuieli înregistrate în avans":
471
"Cheltuieli înregistrate în
avans"
= 60x; 611; 621-626; 628; 658; 666; 668
"Conturi de cheltuieli"
24. 24
- se repartizează cheltuielile efectuate în exerciţiile precedente (înregistrate în contul
471) asupra cheltuielilor exerciţiului curent:
"Conturi de cheltuieli" 611,
621-626, 628, 658, 666, 668
= 471
"Cheltuieli înregistrate în avans"
- se înregistrează veniturile în avans efectuate în cursul exerciţiului (în contul 472
"Venituri înregistrate în avans"), constatate la finele perioadei ca fiind aferente
perioadelor următoare:
411
"Clienţi"
= 472
"Venituri înregistrate în avans"
- se înregistrează trecerea veniturilor înregistrate în avans asupra veniturilor perioadei
curente. De exemplu venituri din chirii:
472 "Venituri înregistrate în
avans"
= 706
"Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii"
d) operaţiuni privind regularizarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţelor şi
datoriilor exprimate în devize.
Cu ocazia închiderii exerciţiului se stabilesc şi se înregistrează diferenţe de conversie
capitaluri proprii si datorii pentru diferenţele favorabile de curs valutar, ca urmare a
creşterii cursului valutar al creanţelor în devize şi ca urmare a scăderii cursului valutar
pentru datoriile în devize. În situaţia inversă rezultă diferenţe nefavorabile de curs
valutar care se înregistreazăcadiferenţedeconversieactiv.
Diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize (la bancă, în
casă şi acreditive) constituie pentru unitate venituri din diferenţe de curs valutar, iar
diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize se
înregistrează de unitate pe cheltuieli financiare.
e) operaţiuni de regularizare privind taxa pe valoarea adăugată.
- în situaţia în care TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă se compensează
TVA colectată cu TVA deductibilă, luându-se în calcul şi TVA de recuperat, respectiv
TVA de plată din perioadele precedente:
4427
"TVA colectată"
= 4426
"TVA deductibilă"
Pentru soldul creditor al contului 4427 TVA colectată se creează obligaţia de plată faţă
de bugetul statului:
25. 25
4427 "TVA colectată" = 4423 "TVA de plată"
În cazul în care, pe baza ordinului de plată, se achită suma respectivă:
4423
"TVA de plată"
= 5121
"Conturi la bănci în lei"
În cazul în care TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, soldul debitor al
contului 4426 TVA deductibilă se trece în contul 4424 TVA de recuperat, reprezentând
o creanţă a unităţii faţă de bugetul statului:
%
4427
"TVA colectată"
4424
"TVA de recuperat"
Se încasează suma de la
buget
5121
"Conturi la bănci în lei"
=
=
4426
"TVA deductibilă
4424
"TVA de recuperat"
4.Determinarearezultatuluiexerciţiului
Dupăefectuareaînregistrărilorderegularizareestenecesarsăseînchidăconturiledecheltuielişivenituri
printransmitereasoldurilorconturilorrespectiveasupracontului121"Profitşipierdere",situaţieîncarese
efectueazăînregistrărilecontabile,astfel:.
- Se decontează (se transferă) cheltuielile colectate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului
(contului121):
121
"Profitşipierdere"
= Conturicls.6 Conturidecheltuieli
(601-687)
- Se decontează (se transferă) veniturile înregistrate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului
(contului121):
cls. 7 Conturi de venituri (701 -
787)
= 121"Profitşipierdere"
26. 26
5. Întocmirea celei de a doua balanţă de verificare a conturilor (balanţa generală sintetică definitivă)
reprezintăultimalucrarepreliminarăîntocmiriibilanţului,asigurându-secentralizareadatelorcontabilităţii
curenteşiobţinereauneisituaţiigeneraleapatrimoniuluiunităţiieconomice.
B.COMPLETAREA(REDACTAREA)BILANŢULUICONTABIL
Lucrările de completare a bilanţului, contului de profit şi pierdere şi a anexelor la bilanţ reprezintă, prin
conţinutul lor, în cea mai mare parte operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din bilanţul contabil
precedentşidinbalanţasinteticăaconturilor.
Completarea formularelor de bilanţ se face pe documente tipizate, după o machetă unică pentru toate
unităţile patrimoniale, instituţiile publice şi de administraţie, organizaţii teritoriale etc., ceea ce permite
MinisteruluiFinanţelorîntocmireaanualăabilanţuluigeneralpeansambluleconomieinaţionale.
27. 27
1.4 Metodologia de întocmire a bilanţului contabil
Întocmirea bilantului contabil se face pe baza balanţei de verificare a conturilor
sintetice cu respectarea normelor metodologice elaborate de M.F.P prin Ordinul
4012013, referitoare la principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor
financiare anuale, închiderea conturilor, întocmirea, verificarea şi centralizarea
bilanţurilor contabile ale precum şi cu respectarea prevederilor "Legii contabilităţii" nr.
8211991 şi "Planului de conturi" utilizat de aceste entităţi, potrivit Reglementărilor
contabile conforme cu Directiva a lV-a a Comunităţii Economice Europene, parte
componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate
prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi
completările ulterioare.
Ministerul Finanţelor emite norme de întocmire şi centralizare a bilanţului
contabil în fiecare an, dar legea de bază care reglementează întocmirea, verificarea şi
certificarea bilanţului este Legea Contabilităţii 82/1991. Aceasta lege este completată cu
prevederile Legii 31/1990 privind societătile comerciale, republicată.
Legea Contabilităţii 82/1991 reglementează regimul legal al bilanţului contabil în
cadrul capitolului IV, care prevede la art.27 ca “Bilanţul contabil se întocmeşte
obligatoriu anual, precum şi în situaţia fuziunii sau încetării activităţii.” Bilanţul mai
poate fi întocmit la cererea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de
Administraţie. Întreprinderile cu capital de stat îl întocmesc şi trimestrial.
Bilanţul contabil anual precum şi raportul de gestiune, se semnează de
administratorul unităţii şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil, iar în
lipsa acestora de către înlocuitorii lor de drept.
Administratorul unităţii şi conducătorul compartimentului financiar contabil
poartă răspunderea ( potrivit legii ), asupra realităţii şi exactităţii datelor cu privire la
situaţia patrimoniului şi realizării indicatorilor economico-financiari raportaţi prin
bilanţul contabil.
Conducătorul compartimentului financiar contabil are obligaţia să verifice
respectarea prevederilor din Normele Metodologice privind întocmirea, verificarea şi
centralizarea bilanţurilor contabile, asigurarea respectării corelaţiilor dintre indicatorii
din formulare, urmărind realitatea datelor ce se raportează prin bilanţul contabil.
Potrivit art. 29 din Legea Contabilităţii, bilanţurile contabile sunt supuse verificării şi
certificării de către cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, după caz.
28. 28
Prin verificarea şi certificarea bilanţurilor se confirmă dacă acestea dau o imagine
fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului
exerciţiului. În acest scop, pe baza verificărilor din cursul anului, precum şi a altor
elemente apreciate ca fiind necesare se întocmeşte un raport din care să rezulte, în
principal, următoarele:
dacă bilanţul contabil concordă sau nu cu registrele contabile;
dacă registrele de contabilitate sunt ţinute în conformitate cu reglementările în vigoare;
respectarea cu buna credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului şi a celorlalte
norme şi principii contabile.
După verificare un exemplar se depune la Registrul Comerţului şi o sinteză a
bilanţului propriu-zis şi a contului de “Profit şi pierdere” este transmisă spre publicare
în Monitorul Oficial în cazul întreprinderilor mari sau într-o publicaţie de largă
circulaţie pentru întreprinderile mijlocii. Publicarea bilanţului se poate face într-o formă
simplificată. Unităţile patrimoniale mici sau mijlocii pot întocmi bilanţul contabil, în
formă simplificată, în timp ce unităţile patrimoniale mari au obligaţia să întocmească
bilanţul contabil sub formă dezvoltată, considerată “ baza “.
Termenele pentru depunerea bilanţului contabil sunt urmatoarele:
până la 10 martie, declaraţiile agenţilor economici care nu au desfăşurat activitate de la
data înfiinţării pănă la 31 decembrie a anului pentru care se încheie bilanţul;
până la 31 martie, agenţii economici care, potrivit prevederilor Ordinului Guvernului
sunt grupaţi în categoria contribuabililor mici;
până la 15 aprilie, agenţii economici care, potrivit prevederilor O.G. sunt grupaţi în
categoria contribuabililor mari.
Termenele enumerate mai sus vor fi respectate şi de unităţile cu personalitate juridică
din sectorul cooperatist şi obştesc, care desfăşoară activităţi economice.
Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea
bilanţului contabil vor fi corectate în anul în care acestea se constată, bilanţurile
contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputand fi modificate. Nedepunerea bilanţurilor
contabile sau după caz a declaraţiilor, la termenele prevăzute în normele metodologice,
precum şi prezentarea unor bilanţuri necorelate, cu conţinut eronat, costituie
contravenţie şi se sancţionează conform prevederilor O.G. emis în acest scop.
Bilanţul contabil anual se păstrează în arhiva intreprinderii timp de 50 de ani, date
fiind implicaţiile patrimoniale şi reglementările care se soluţionează pe baza
informaţiilor cuprinse în bilanţ.
29. 29
CAP 2. Studiu de caz privind intocmirea si prezentarea bilanţului contabil la
societatea S.C. NORMAN S.A
2.1 Caracterizarea generală a societăţii S.C NORMAN S.A
Prezentarea S.C. „NORMAN” S.A.
Date generale
Denumirea: S.C. „NORMAN” S.A. Bucureşti;
Forma juridică: S.C. „NORMAN” S.A. este persoană juridică română, având forma
juridică de societate pe acţiuni;
Sediul societăţii: B-dul Basarabia nr. 256, municipiul Bucureşti, România;
Durata societăţii: Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării
la Camera de Industrie şi Comerţ – 03.01.1991;
Capitalul social: Este împărţit în acţiuni nominative şi este deţinut în procent majoritar
de statul român.
Capitalul social şi obiectul de activitate
Capitalul social al S.C. „NORMAN” S.A., înregistrat la Oficiul Registrului
Comerţului şi publicat în Monitorul Oficial, este de 219.902.375 mii lei vechi.
Capitalul social iniţial este în întregime subscris de statul român, în calitatea sa de
acţionar unic şi vărsat în întregime la data constituirii societăţii.
Obiectul de activitate al societăţii este:
- producerea confecţiilor textile pentru femei;
- comercializarea produselor executate, en-gros şi en-detail, pe piaţa internă şi
externă, prin magazine proprii sau terţi;
- încheierea, în nume propriu sau prin intermediari , a contractelor de aprovizionare
cu materii prime şi materiale, de vânzarea a produselor finite şi alte contracte
comerciale;
- efectuarea operaţiunilor de import - export;
- activităţi de cooperare cu societăţi comerciale române sau străine în
scopul retehnologizării, a ridicării standardelor şi competitivităţii producţiei;
- alte servicii, activităţi după cum urmează:
a. societatea va mai produce prin mijloace proprii sau regim de cooperare economică,
toată gama de produse specifice activităţilor lucrativ-productive adiacente
următoarelor domenii generale : producerea de produse industriale, neindustriale şi
30. 30
alimentare, precum şi orice fel de activitate productivă şi economică, care va prezenta
interes pentru societate.
b. societatea va comercializa, prin reţeaua proprie de desfacere sau prin intermediul
unor societăţi comerciale terţe, toate produsele, bunurile sau valorile pe care legislaţia
română şi internaţională nu le consideră prohibitive la vânzare.
Societatea va acorda prioritate în domeniul comercializării mai ales produselor
proprii.
Evoluţia activităţii firmei
Cifra de afaceri reprezinta un indicator esenţial pentru precizarea locului societăţii
comerciale în sectorul de activitate, a poziţiei acesteia pe piaţă, a capacităţii de a lansa
şi dezvolta activităţii profitabile.
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri sesizează cauzele care au determinat
evoluţia acestui indicator şi modificările structurale, în vederea stabilirii măsurilor
corespunzătoare pentru reglarea activităţii.
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere se constată că faţă de perioada
precedentă veniturile din exploatare-totale au înregistrat creşteri substanţiale (112%),
ceea ce va influenţa pozitiv cifra de afaceri.
Grafic evoluţia cifrei de afaceri este prezentată în fig. 1 :
Evolutia cifrei de afaceri
2009 2010 2011 2012
Fig. 1
86521457
140651544
115746507
215729581
0
50000000
10000000
15000000
20000000
25000000
31. 31
Concluzia finală este aceea ca evoluţia cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă,
întreprinderea dispunând de un potenţial care-i permite să-şi consolideze poziţia pe
piaţă.
Situaţia activului, a capitalurilor proprii si datoriilor
Potrivit bilanţului contabil la 31.12.2012 situaţia Capitalurillor proprii si a datoriilor
S.C. ”NORMAN” S.A. se prezintă astfel (fig 2).
Analizând datele de mai jos trebuie subliniat în primul rând faptul că s-a înregistrat o
creştere a activului cu 32,7 %, ceea ce constituie un rezultat pozitiv, acesta marcând şi
dezvoltarea activităţii întreprinderii.
În ceea ce priveşte capitaluri proprii si datoriile, ca fenomen pozitiv, poate fi marcată
sporirea capitalului propriu. Dar în contrapondere se înregistrează o majorare a
datoriilor totale.
Fig 2
N
r
.
C
r
t
.
Elemente Anul 2011 Anul 2012
Mii lei % Mii lei %
1 Active
imobilizate
1844785
25
69,
7
22381045
4
63
,7
2 Active
circulante
-stocuri
-creanţe
-disponibilităţi
7974482
4
4559565
6
2568914
5
8460023
30,
1
17,
2
9,7
3,2
12678173
4
75085502
42027993
9668239
36
,1
21
,4
12
,0
2,
7
Total activ 2646848 10 35127025 10
32. 32
66 0,0 9 0,
0
3 Capital social 1809797
50
68,
4
21990337
5
62
,6
4 Rezerve 339026 0,1 2702556 0,
8
5 Fonduri
proprii şi
provizioane
4135727 1,6 4642474 1,
3
6 Capital propriu 1854545
03
70,
1
22726201
6
64
,7
7 Datorii totale 7882414
2
29,
8
11861767
5
33
,8
Total
capitaluri
proprii si
datorii
2646848
66
10
0,0
35127015
9
10
0,
0
Grafic, această situaţie poate fi redată astfel:
structura activului (fig 3);
structura capitaluri proprii si datoriiului (fig 4);
evoluţia activelor, capitalului şi a datoriilor faţă de anul 2011 (fig 5);
Structura activului
Fig 3
active
imobilizate
64%
active
circulante
36%
33. 33
Structura capitaluri proprii si datoriiului
Fig 4
Evoluţia activelor, a capitalului şi a datoriilor fată de anul precedent
fig 5
Redăm în fig 6. evoluţia Capitalurillor proprii si a datoriilor în anul 2012 fată de anul
2011.
Evoluţia Capitalurillor proprii si a datoriilor net
capital
propriu
64%
datorii
totale
36%
0
50000000
10000000
15000000
20000000
25000000
activ.imobiliz. activ.circulant cap.propriu datorii
184478525
79744824
185454503
78824142
223810454
126781734
227262016
118617675
0
50000000
10000000
15000000
20000000
25000000
185860704
232652012
34. 34
S-a realizat o creştere a Capitalurillor proprii si a datoriilor net cu 25,2 %,
determinat în principal de majorarea elementelor de activ.
2011 2012 fig. 7
În cursul anului 2012 s-au realizat venituri de 261.149.285 mii lei, provenind
din:
exploatare 248.855.619 mii lei;
operaţii financiare 6.856.732 mii lei;
operaţii extraordinare 5.436.934 mii lei.
Grafic această situatie poate fi redată astfel (fig 8):
Ponderea celor trei categorii de venituri în total venituri
Fig 8
Comparativ cu veniturile programate prin B.V.C. de 283.483.000 mii lei, rezultă o
realizare de 92,12 % a acestora în anul 2012 (fig 9).
95%
3% 2%
exploatare financiare exceptionale
0
50000000
10000000
15000000
20000000
25000000
185454503
227262016
35. 35
Gradul de realizare a veniturilor???
Fig 3.
Situaţia cheltuielilor înregistrate, aferente veniturilor pe anul 2012 se prezintă astfel:
- total cheltuieli 258.159.858 mii lei provenind din:
- exploatare 242.091.067 mii lei;
- operaţii financiare 11.222.917 mii lei;
- operaţii extraordinare 4.845.874 mii lei.
Următorul grafic (fig 4) evidenţiază ponderea acestor cheltuieli în total cheltuieli:
Ponderea celor trei categorii de cheltuieli în total
Fig 4
94%
4% 2%
exploatare financiare exceptionale
24000000
26000000
28000000
30000000
venituri programate
100%
venituri realizate
92.12%
283483000
261149285
36. 36
2.2 Lucrările premergătoare întocmirii bilanţului contabil la S.C. NORMAN
S.A.
Întocmirea bilanţului cu întreaga suită de documente de sinteză reprezintă un
proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico-
financiari privind situaţia activelor, capitalurilor proprii, datoriilor şi rezultatelor
obţinute.
Derularea acestui proces se concretizeaza într-o suită de lucrări, dintre care unele
cu caracter preliminar iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisă a
bilanţului.
Lucrările preliminare sunt denumite lucrări contabile de închidere a exerciţiului,
fiind structurate astfel:
1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere;
2. Înventarierea generală a patrimoniului;
3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind:
a) Diferenţele la inventar;
b) Amortizările;
c) Provizioanele pentru deprecieri;
d) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
e) Diferenţe de conversie şi de curs valutar;
f) Delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
4. Stabilirea balanţei conturilor după inventariere;
5. Determinarea rezultatului exerciţiului;
6. Distribuirea profitului sau finanţarea pierderii;
7. Redactarea bilanţului contabil.
Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere
Balanţa de verificare înainte de inventarierea patrimoniului se întocmeşte pentru
centralizare şi controlul exactităţii datelor înregistrate în conturi.
Controlul datelor înregistrate în conturi a evidenţiat dacă s-au întocmit
documente justificative pentru toate operaţiile economice şi s-au înregistrat în
contabilitate toate documentele primare şi centralizatoare (control realizat prin
punctare), referitoare la operaţiile economice ale întreprinderii care au avut loc în
perioada pentru care se întocmeşte bilanţul.
Aspecte depistate cu ocazia acestor verificari:
- au fost înregistrate toate facturile de intrare si ieşire în conturile de terţi;
37. 37
- au fost înregistrate toate operaţiile de intrări şi ieşiri de mijloace fixe pentru
care există documente primare şi nu există operaţii pentru care nu au fost întocmite
documente primare;
- amortizarea mijloacelor fixe s-a înregistrat pe categorii de mijloace fixe în
funcţie de gradul de utilizare;
- balanţa costurilor înainte de inventariere poate fi abordată ca un inventar
contabil.
Relaţiile de control, proprii balanţei, sunt cele dintre debitul şi creditul
conturilor, înregistrarea cronologică şi sistematică, înregistrarea sintetică şi analitică.
Dintre acestea, cea care oferă informaţia de control privind înregistrarea în
conturi a tuturor documentelor justificative este aceea că totalul rulajului debitor sau
creditor din balanţă trebuie să fie egal cu totalul rulajului calculat în registrul jurnal
general.
Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere :
A. Plusurile de elemente patrimoniale constate la inventariere :
1. imobilizări corporale, reprezentate prin mijloace fixe :
212 = 131 20390 mii lei
2. elemente de natura semifabricatelor si respectiv produselor finite
% = 711 31170 mii lei
341
345
3. plus de numerar
531 = 758 500 lei
B. Lipsurile de elemente patrimoniala constatate la inventariere:
1. bunuri constate lipsă la inventariere a caror valaore se impută :
461 = % 620 lei
758 500 lei
4427 120 lei
Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de regularizare
1. înregistrarea unui amortisment
38. 38
6811 = 281 15580 mii lei
2. pentru deprecierele constatate cu ocazia inventarierii si pentru care nu s-au constituit
provizioane se constituie provizioane respective pe cheltuieli :
6814 = 491 600 lei
6683 = 296 200 lei
3. operaţii de regularizare privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
6812 = 151 4000 mii lei
4. cheltuieli aferente exercitiilor urmatoare :
471 = 611 1100 mii lei
471 = 666 9800 mii lei
5. se înregistrează venituri în avans :
472 = 706 300 lei
Închiderea conturilor de venituri si cheltuieli
închiderea conturilor de cheltuieli:
121.01 = % 137.770
600 15.000
604 10.000
607 12.000
611 100
612 10.100
613 200
622 1.700
623 200
627 1.490
635 400
641 30.000
6451 5.000
6452 2.500
654 1.000
40. 40
După înregistrarea în conturi a sumelor corespunzătoare pentru operaţiunile de
regularizare, se întocmeşte balanţa conturilor după inventariere, document pe baza
căruia se întocmeşte bilanţul contabil.
41. 41
2.3 Intocmirea, prezentarea si aprobarea bilantului contabil la S.C. NORMAN S.A
Întocmirea corectă a bilanţului, respectîndu-se toate principiile metodologice impuse
de cerinţele practice şi regulile generale de organizare financiar-contabilă, fac din acest
document o bogată sursă de informaţii pentru analiza şi controlul situaţiei economice
generale a regiei sau societăţii comerciale pentru verificarea respectării legislaţiei fiscale
şi bugetare dar şi pentru fundamentarea hotărârilor adunării generale sau consiliului de
administraţie, cu privire la orientarea producţiei, a activităţii comerciale, a relaţiilor
financiare, etc., ca premise ale ridicării competitivităţii şi creşterii continue a profitului.
În cursul anului 2012, comisia de cenzori a S.C “NORMAN” S.A. şi-a desfăşurat
activitatea conform prevederilor legii nr. 31/1990, respectînd prevederile statutului
societăţii, referitoare la atribuţiile ce-i revin.
Constatările rezultate în urma verificărilor şi analizelor efectuate, au fost aduse la
cunoştinţa Consiliului de Administraţie.
În efectuarea verificării s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în Precizările privind
măsurile referitoare la întocmirea bilanţului contabil pentru anul 2011 nr.
1415120/05.02.11, a Deciziei M.F nr. 2/14.03.2012 şi N.M.M.F. si C.N.S.
18845/1224/2012.
În conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/91, comisia de cenzori a
verificat bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi analiticile sale, constatînd ca au
avut la baza balanţa de verificare a conturilor sintetice şi analitice întocmite la
31.12.2012 şi documentele contate şi înregistrate sistematic şi cronologic.
Posturile înscrise în bilanţ corespund cu datele înregistrate în contabilitate şi sunt puse
de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale.
Comisia de cenzori, conform obligaţiilor stabilite de Legea nr. 31/90, a efectuat
periodic şi sistematic controlul gestiunii “Casierie”, neconstatând diferenţe între soldul
faptic şi scriptic.
Faţă de cele prezentate mai sus, comisia de cenzori, în urma verificărilor efectuate,
certifică bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere şi propune A.G.A. aprobarea
bilanţului contabil.
Bilanţul contabil a fost întocmit conform reglementărilor legale în vigoare,
operaţiunilor economico-financiare au fost consemnate în documente legale şi
contabilizate corect şi la zi.
42. 42
Preţurile înscrise în bilanţul contabil corespund cu cele înregistrate în contabilitate şi
sunt puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale
Pe parcursul anului s-au făcut controale şi inventarieri a căror plusuri au fost
înregistrate în evidenţă (2.007 mii lei). Inventarierea a fost organizată pe baza Deciziei
6/6.02.2012, rezultatele fiind înregistrate în Registrul de inventar.
In privinţa conturilor de materiale, produse finite,produse în curs de execuţie, soldurile
din balanţă concordă cu cele din bilanţ.
Raportul de gestiune întocmit de S.C.’NORMAN’S.A. oglindeşte în amănunt situaţia
stocurilor fără mişcare, a produselor finite în stoc care sunt de valori importante şi
asupra cărora trebuie întreprinse măsuri de diminuare sau lichidare.
43. 43
2.4. Analiza poziţiei financiare şi a evoluţiei ei pe baza bilanţului contabil la S.C.
NORMAN S.A
a) Analiza pozitiei financiare pe baza bilantului financiar
b) Analiza pozitiei financiare pe baza bilantului functional
c)
a) Bilanţul financiar
ACTIV BRUT AMOR
TIZ
SI
PROVI
Z
NET PASIV SUM
A
Nevoi
permanen
te
169.2
20
5.857 163.3
63
Capital
uri
perman
ente
-
173.3
81
Imobiliz.
necorpora
le
0 0 0 Capital
social
16.70
0
- chelt. de
constituir
e
0 0 0 Fonduri
proprii
-
409.5
81
Imobiliz.
corporale
169.2
20
5.857 163.3
63
Proviz.
pt.
riscuri
si
cheltuie
li
0
Imobiliz.
financiare
0 0 0 Dat.
mai
mari de
un an
219.5
00
44. 44
Nevoi
temporare
899.7
05
0 899.7
05
Resurse
tempora
re
1.801.
909
Stocuri 363.8
83
0 363.8
83
Dat.
mai
mici de
un an
1.801.
909
Clienti 156.0
47
0 156.0
47
Credite
bancare
curente
0
Creante
diverse
318.0
87
0 318.0
87
Conturi
de
regulari
zare
93.31
6
Disponibi
litati
61.68
8
0 61.68
8
Chelt. de
repartizat
pe mai
multe ex.
0 0 0
TOTAL 1.068.
925
5.857 1.063.
068
TOTAL 1.628.
528
Pe baza datelor din bilan’ul func’ional se calculeaz[ indicatorii: situaţia netă, fond de
rulment financiar, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă.
Situaţia netă (SN) = Activ – Datorii totale = 1.063.068 – 219.500 – 1.801.909
= - 958.341
Fond de rulment financiar (FRF) = Capitaluri permanente – Nevoi permanente
= -173.381 -163.363 = -336.744
Nevoia de fond de rulment (NFR) = Activ circulant net (fără active de trezorerie)
- Resurse temporare (fără pasive de trezorerie)
45. 45
= (899.705 – 61.688) – (1.801.909 – 93.316) =
= -870.576
Trezoreria netă (TN) = FRF – NFR = -336.744 + 870.576 = 533.832
Situaţia netăeste negativă din cauza datoriilor foarte mari, de asemenea, fondul
derulment este negativ din cauza capitalurilor permanente negative. Acest fapt este
urmarea pierderilor din anii trecuţi ce nu au putut fi acoperite.
Totuşi trezoreria netăeste pozitivă, deoarece există multe resurse temporare ce pot fi
utilizate, iar necesităţile temporare sunt mici. Trezoreria netă pozitivă indică potenţialul
societăţii de a-şi acoperi pierderile în viitor şi de a face profit.Un punct forte în acest
sens este finanţarea pe termen lung, aferentă datoriilor mai mari de un an.
b) Bilanţul funcţional
ACTIV BR
UT
AM
OR
TIZ
SI
PR
OVI
Z
N
E
T
PASIV S
U
M
A
Activ
imobilizat
70
7.6
22
9.22
1
69
8.
40
1
Capitaluri
permanente
-
25
9.
89
0
Imobiliz.
necorp.
4.1
24
3.36
4
76
0
Capital social 16
.7
00
Imobiliz.
corporale
16
9.2
20
5.85
7
16
3.
36
Rezultat
nerepartizat
-
49
6.
47. 47
TOTAL 1.6
07.
32
7
9.22
1
1.
59
8.
10
6
TOTAL 1.
54
2.
01
9
Fd. de rulment net global (FRNG) = (Capitaluri permanente – Suma amortizări)
- Activ imobilizat net = -259.890 – 698.401 =
= -958.291
Nevoia de fond de rulment (NFRG) = Activ circulant net (fără active de trezorerie)
- Resurse temporare (fără datorii si capitaluri proprii de trezorerie)
= 838.017 – 1.708.593 = -870.576
Trezoreria netă (TN) = FRNG – NFRG = -958.291 + 870.576 = -87.715
Se observă ca şi în plan global cei trei indicatori sunt negativi. Situaţia FRNG se
datorează capitalurilor permanente negative, dar poate fi acoperită în mare masură din
finanţări aferente datoriilor pe termen mediu şi lung şi în mai mică măsură din datoriile
pe termen scurt.
Următorul pas în analiza economico-financiară a societăţii îl constituie calculul
capacităţii de autofinanţare.
Capacitatea de autofinanţare (CAF)
CAF
=
229,421.00
Excedent brut de exploatare 287,660.00
+ Venituri financiare si exceptionale
incasabile
307,702.00
-Cheltuieli financiare si exceptionale
platibile
365,941.00
-Impozit pe profit 0.00
48. 48
Capacitatea de autofinanţare este pozitivă, deci afacerea se poate dezvolta în
viitor, având resursele necesare.
Calculul ratelor de rentabilitateşsi a ratelor de echilibru
În cadrul ratelor de rentabilitate se calculeaza rate ale rentabilităţilor:
comercială, economică şi financiară.
Ratele de rentabilitate comercială sunt următoarele:
Rata marjei comerciale masoară capacitatea mărfurilor dintr-o unitate
comercială de a acumula marja.
Rata marjei comerciale = marfurideVanzari
comercialaMarja
x 100 = 628.682.1
173.650
x 100 =
= 38,64%
În cazul societăţii analizate, marfa permite o marjă comercială relativ mare.
Rata marjei brute de exploatare masoară performanţa rezultatului brut de
exploatare, independent de politica financiară, investiţională, sau de mediul extern.
Rata marjei brute de exploatare = afacerideCifra
exploataredinbrutExcedent
x 100
= 628.682.1
660.287
x 100 = 17,10%
Performanţa rezultatului este medie spre mare, fiind mai mare de 10%.
Rata marjei nete exprimă capacitatea societăţii de a degaja profit şi de a face
faţă concurenţei, deci analizează eficienţa globală a societăţii.
Rata marjei nete = afacerideCifra
uiexercitiulalnetRezultatul
x 100 = 628.682.1
311.178
x 100
= 10.6%
Performanţa în cazul de faţă este mare, deoarece rezultatul este mai mare de
10%.
49. 49
Rata marjei brute de autofinanţare exprimă procentual surplusul de resurse
necesar pentru ca societatea să se poată dezvolta şi pentru a-şi putea remunera
acţionarii.
Rata marjei brute de autofinantare = afacerideCifra
areautofinantdeaCapacitate
=
= 628.682.1
421.229
x 100 = 13,63%
Şi în acest caz performanţa societăţii este bună.
Rata marjei asupra valorii adaugate exprimă rezultatul brut al societăţii după
deducerea cheltuielilor de exploatare aferente creării a 100 lei bogaţie.
Rata marjei asupra valorii adaugate = adaugataValoarea
exploataredebrutExcedent
x 100 =
= 332.435
660.287
x 100 = 66,08%
Rezultatul este favorabil.
Ratele de rentabilitate economicăse calculează astfel:
Rata rentabilităţii economice analizează performanţa economică a societăţii în
funcţie de activele implicate in activitate.
Rata rentabilităţii economice = totalActiv
net)(ProfiteconomicRezultatul
=
= 224.535.1
311.178
x 100 = 11,61%
Rezultatul exprimă o performanţa bună.
Ratele de rentabilitate financiară sunt următoarele:
50. 50
Rentabilitatea financiară analizează capacitatea societăţii de a degaja profit net
din capitalurile care au fost angajate în activitate.
Rentabilitatea financiară = propriiCapitaluri
netProfit
x 100 = 881.392
311.178
x 100 = -
45,39%
Performanţa societăţii este bună, dar capitalurile proprii sunt negative. Prin
urmare se impune o recapitalizare urgentă.
Rata de îndatorare masoară gradul de îndatorare a societăţii.
Rata de îndatorare = totalePasive
totaleDatorii
x 100 = 224.535.1
093.928.1
x 100 = 125,59%
Societatea are un grad mare deîindatorare, dar riscul este diminuat deoarece
principalul creditor este chiar asociatul.
Rata de lichiditate reprezintă capacitatea de plată a ciclului de exploatare.
Rata de lichiditate = scurttermenpeDatorii
circulanteActive
= 909.801.1
005.934
= 0,52
Societatea are o rată a lichidităţii mai mică decât 1, deci se află în incapacitate de
plată a datoriilor exigibile.
Rata de solvabilitate analizează solvabilitatea societăţii.
Rata de solvabilitate= totalePasive
propriiCapitaluri
= 224.535.1
881.392
= 0,26
Societatea nu este solvabilă. Pentru remedierea acestei situaţii se recomanda o
mărire a capitalului social.
