1.
a;
Sergiu BAIEŞ Nicolae
ROSCA
DREPT CIVIL

2.
Partea generală Persoana fizică Persoana juridică
V o l u m u l 1

3.
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ.
PERSOANA FIZICĂ. PERSOANA JURIDICĂ

4.
Sergiu BAIEŞ Nicolae ROŞCA
DREPT CIVIL
Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică.
VolumulI
CARTIER*
Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău,
MD2012.
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail:
cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24,
sectorul 2, Bucureşti.
Tel./fax: 210 80 51. E-mail: codexcartier@go.ro
Difuzare:
Bucureşti: Strada
Toamnei, nr. 24,
sectorul 2. Tel./fax:
210 80 51. GSM: 0744
3 0 49 15.
Chişinău: bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 9, sectorul
Ciocana. Tel.:34 64 61.
Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile
bune din România şi Republica Moldova. LIBRĂRIILE
CARTIER
Casa Cărţii Ciocana, bd. Mircea cel
Bătrin, nr. 9, Chişinău. Tel.: 34 64
61. Librăria din Hol, str. Bucureşti,
nr. 68, Chişinău. Tel./fax: 24 10 00.
Colecţia Juridic este coordonată de Viorel Frunză
Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Valentin Guţu
Coperta seriei: Vitalie Coroban
Coperta: Vitalie Coroban
Design: Valentina Ciobanu
Tehnoredactare: Valentina Ciobanu
Prepress: Editura Cartier
Tipar: F.E.P. Tipografia Centrală (nr. 5096)
Sergiu Baieş, Nicolae Roşea
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALA.
PERSOANA FIZICA. PERSOANA
JURIDICA Ediţia I, decembrie 2004
© Sergiu Baieş, Nicolae Roşea, 2004, pentru
prezenta ediţie.
Această ediţie a apărut în 2004 la Editura Cartier.
Toate drepturile rezervate.
Cărţile Cartier sunt disponibileîn limita stocului şi a
bunului de difuzare.
Ediţie apărută cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova
şi al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare, proiectul "Centrul de Studii şi Politici
Juridice"
Descrierea CIP a
Camerei Naţionale a
Cărţii Baieş, Sergiu
Drept civil: Partea generală. Persoanafizicâ.Persoana
juridică [man.l/Sergiu Baieş,Nicolae Roşea; coperta
Vitalie Coroban. - Ch.: Cartier, 2004 ("Tipogr.
Centrală"). - 400 p.; 24,5 cm. - (Colecţia "Juridic"
/coord. Viorel Frunză). Tiraj: 1000 exemplare. C2U
347.1 (075.8) B18

5.
ISBN 9975-79-306-1

6.
PREFAŢĂ
Lucrarea intitulată Drept civil. Partea generală. Persoana
fizică. Persoana juridică a fost elaborată in conformitate cu noua
programă a cursului "Drept civil", în baza Codului civil al
Republicii Moldova din 2002, şi cuprinde, în esenţă, două părţi
mari ale dreptului civil: dreptul civil ca ramură a dreptului privat în
sistemul dreptului Republicii Moldova; subiectele dreptului civil,
adică statutul legal al persoanelor fizice şi persoanelor juridice.
Manualul de faţă, care reflectă doctrina şi jurisprudenţa
naţională în domeniu şi corespunde metodologiei de elaborare a
unor astfel de materiale didactice, este un instrument al instrucţiei şi
educaţiei, servind la modernizarea pregătirii studenţilor facultăţilor
de drept corespunzător exigenţelor actuale şi viitoare ale noii
societăţi. Pe lângă faptul că este destinat studenţilor, viitorii jurişti
practicieni sau teoreticieni, manualul poate fi utilizat cu succes
pentru pregătirea examenului de licenţă, pentru reîmprospătarea,
sistematizarea şi adâncirea cunoştinţelor deja dobândite de către
absolvenţii facultăţilor de drept, care se perfecţionează în cadrul
masteratului sau doctoratului de specialitate. Această lucrare
serveşte, deci, ca model pentru elaborarea de manuale universitare
în domeniul dreptului civil, corespunzând exigenţelor didactice
moderne şi scopului nobil de a contribui la perfecţionarea activităţii
didactice.
Se ştie că prima activitate intelectuală a unui colectiv de autori,
ca şi prima lecţie a unui profesor universitar, trebuie să exprime o
profesiune de credinţă. în cazul unui manual universitar, aceasta nu
poate fi altceva decât proiectarea conţinutului, în primul rând, a
instruirii, dar şi a educaţiei în domeniul respectiv, a mijloacelor şi
metodelor prezentării acestui conţinut. Profesiunea de credinţă este
o problemă. Un manual universitar, bazat pe ştiinţă dozată,
reflectând cuceririle ştiinţifice, trebuie să se deosebească de o
monografie. Primul trebuie să cuprindă, într-o logică firească,
prezentarea diferitelor instituţii juridice structurate unele pe altele,
evidenţiind ceea ce ţine de esenţa acestora şi subliniind aspectele pe
care le va folosi juristul în viitoarea sa activitate profesională. A
doua, monografia, trebuie să analizeze toate ipotezele posibile re-
feritoare la instituţia juridică cercetată, atât de lege lata, cât şi (dacă
este cazul) de lege ferenda, cu accentuarea poziţiei personale a
autorului.
Sub toate aceste aspecte, lucrarea de faţă acoperă pe deplin
astfel de cerinţe ştiinţifice.
» > >
înainte de a analiza aceste probleme, dorim să facem o mică
paranteză. în ce ne priveşte, nu putem împărtăşi analizele aparent
anarhice ale instituţiilor

7.
D R E P T C I V I L
juridice introductive în studiul dreptului civil, cum sunt definiţia şi
aşezarea acestei ramuri de drept în sistemul juridic dat, obiectul,
izvoarele, principiile acesteia, raportul juridic civil, bunurile,
izvoarele raportului juridic civil şi prescripţia extinctivă, precum şi
cele două categorii de persoane (fizice şi juridice), cu includerea
tuturor aspectelor care privesc statutul legal al acestora în
complexitatea lor, cum sunt problemele privitoare la calitatea lor de
subiecte de drept civil, şi anume cele de stare civilă, domiciliul,
modurile de înfiinţare, reorganizarea şi încetarea persoanelor
juridice ş.a., la subiectele raportului juridic civil ca element
structural al acestuia.
După părerea noastră, introducerea în acest domeniu al
dreptului trebuie să cuprindă, fără nici o discuţie, următoarele
probleme: dreptul civil ca ramură a dreptului ţării date
(noţiunea şi obiectul acestei ramuri de drept; metoda de
reglementare a ei; rolul, funcţiile şi principiile dreptului civil şi
delimitarea ei de alte ramuri de drept; izvoarele dreptului civil, cu
prezentarea noţiunii şi a clasificării izvoarelor de drept civil, cu
precizările de rigoare privitoare la izvoarele nescrise şi evidenţierea
rolului şi importanţei practicii judiciare şi a doctrinei în aplicarea
uniformă şi în dezvoltarea legislaţiei civile; aplicarea legii civile în
timp, în spaţiu şi asupra persoanelor şi interpretarea legii civile);
raportul juridic civil (noţiunea, caracterele şi structura raportului
de drept civil, cu prezentarea - în limite fireşti - a subiectelor
persoane care participă Ia aceste raporturi juridice -, a conţinutului
- a drepturilor civile subiective şi obligaţiilor care intră în acest
conţinut, exercitarea şi apărarea drepturilor civile subiective -, şi
obiectului acestor raporturi juridice - acţiunea sau inacţiunea, adică
conduita la care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut
subiectul pasiv -; clasificarea raporturilor juridice civile); bunurile
(noţiunea de bunuri; clasificarea după diferite criterii a bunurilor,
cu evidenţierea importanţei juridice a clasificării); actul juridic
civil (noţiunea şi clasificarea acestor acte juridice; condiţiile sale de
valabilitate; modalităţile sale; efectele actului juridic civil;
ineficacitatea acestor acte juridice); prescripţia extinctivă (unde se
porneşte de la conceptul de prescripţie extinctivă în opoziţie cu cel
al prescripţiei achizitive; efectul prescripţiei extinctive; domeniul
de aplicare; termenele de prescripţie extinctivă; cursul acestei
prescripţii); ar mai fi utilă includerea în acest curs şi a unei teme
privitoare la sancţiunile de drept civil (conceptul de sancţiune
civilă; corelaţia dintre sancţiunea civilă şi răspunderea civilă;
particularităţile acestor sancţiuni; felul sancţiunilor civile).
Acest curs cuprinde şi o a doua parte, care este consacrată
prezentării amănunţite a statutului legal al participanţilor la
raporturile juridice civile, care sunt persoanele (fizice şi juridice).
Persoana fizică se analizează în acest manual ca subiect al
raportului juridic civil (conceptul de persoană fizică; capacitatea de
drept civil de folosinţă, de exerciţiu şi cea delictuală a persoanei
fizice; atributele de identificare a persoanei fizice - numele,
domiciliul şi starea civilă - şi aspectele civile ale actelor de stare
civilă; ocrotirea juridică a persoanei fizice prin tutelă şi curatele,
precum şi ocrotirea medicală a lor). Partea referitoare la persoana
juridică cuprinde noţiunea şi elementele persoanei juridice,
clasificarea, identificarea, înfiinţarea acestor subiecte de drept,

8.
D R E P T C I V I L D R E P T C I V I L
funcţionarea lor, reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea persoanelor
juridice.
Această structură a manualului, destinat studenţilor-jurişti din
primul an de contact cu problematica complexă, dar generoasă, a
dreptului civil, acoperă în totalitate tematica cuprinsă îndeobşte în
programele analitice din diferite ţări. Această problematică rezultă
din reglementările legale valabile în ţările unde se aplică dreptul
civil modern. Codurile civile cuprind reguli de conduită care
privesc relaţiile interumane civile, acele relaţii sociale care apar
mai în toate ţările lumii. Este, deci, firesc ca reglementările legale
civile şi, în consecinţă, problemele pe care trebuie să le conţină un
manual referitor la această parte a dreptului civil să fie, în
principiu, aceleaşi. Alta este problema mijloa-.celor juridice şi a
metodelor cu ajutorul cărora ele sunt prezentate studenţilor. Şi aici
intervin măiestria dascălului, cunoştinţele profesionale şi
experienţa de viaţă acumulate de acesta, priceperea şi iscusinţa cu
care el ştie să transmită cunoştinţele profesionale celor care se
supun instrucţiei şi educaţiei.
Reflectarea din plin în manualul prefaţat a aspectelor la
care ne-am referit se adaugă la aprecierile pozitive care fac ca
el să-şi îndeplinească şi mai mult rostul pentru care a fost
conceput şi realizat.
Dorim să ne referim, în mod deosebit, la reflectarea în manual a
corelaţiei dintre doctrina şi jurisprudenţa din Republica Moldova, şi
nu numai. Se ştie că doctrina călăuzeşte jurisprudenţa. Fără
reflectarea corespunzătoare a acestei corelaţii un manual universitar
greu îşi poate îndeplini rostul. O gândire proprie a autorilor
manualului poate inspira şi, în realitate, contribui la realizarea
scopului. Nu puţine sunt soluţiile bune sugerate de autori care,
astfel, nu se pierd, ci se valorifică şi fac să crească rolul doctrinei în
dezvoltarea dreptului (civil). Ne referim la aceste aspecte
încredinţaţi fiind că, pe lângă valoarea lor reală, ideile doctrinare
pot afecta direct practica judecătorească şi, cu timpul, preluate
eventual şi de legiuitor, se pot transforma într-o regulă de conduită
consacrată. Aceasta, deoarece, preocupată de generalitate, de
abstract, de sinteză, de găsirea principiilor diriguitoare, doctrina
pură se suprapune vieţii juridice, se detaşează oarecum de ea, cu
tendinţa de a o orienta şi a o conduce, în timp ce practica
judecătorească, care apare ca lupta pentru drept şi dreptate,
>: ; constant aderenţa la concret, la individual, la practic.
Cea dintâi
prezintă ideea juridică după ce a stabilit-o cu metodele proprii
cercetărilor ştiinţifice; cealaltă o face să decurgă direct din chiar
faptele vieţii, adică din sursa ei naturală.
Astfel se formează şi se dezvoltă dreptul civil al Republicii
Moldova, proces reflectat din plin în lucrarea pe care o
prefaţăm.
Este de înţeles că autorii acestui volum încep lucrarea lor cu
prezentarea sistemului dreptului privat, din moment ce împărţirea
dreptului în public şi privat continuă să trezească discuţii, nu toţi
autorii acceptând această teză, fiind cunoscute şi ramuri de drept
"tangenţiale", care poartă trăsăturile esenţiale ale ambelor domenii
mari ale dreptului. Nici în problema ramurilor de drept nu există în
teoria generală a dreptului unanimitate de vederi. Astfel, problema

9.
D R E P T C I V I L
cea mai dificilă, din punct de vedere teoretic, este aceea a găsirii
unor criterii care să stea la baza grupării normelor şi instituţiilor
juridice în anumite ramuri de drept. în mod convenţional, se
socoteşte că specificul obiectului reglementării juridice (prin care
se înţelege un grup de relaţii sociale "distincte" sau cu
particularităţi proprii) este criteriul de bază care serveşte la
gruparea normelor de drept în anumite ramuri în cadrul sistemului
juridic, care însă este considerat de către unii autori a fi un criteriu
obiectiv, iar după alţii, un criteriu subiectiv. Or, acest criteriu al
grupării normelor de drept în ramuri nu este elucidat nici din alt
punct de vedere. Se vorbeşte despre un grup de relaţii "distincte",
care prin reglementarea lor de către normele juridice devin rapor-
turi juridice, dar caracterul "distinct" se pare că nu întotdeauna este
anterior reglementării juridice. Uneori, tocmai dreptul este cel care
imprimă relaţiilor respective nota distinctivă ce le deosebeşte de alt
grup de raporturi juridice. în cazul altor ramuri de drept, nu poate fi
vorba de anumite relaţii sociale preexistente, care ulterior au primit
o reglementare juridică, ci relaţiile sociale care formează obiectul
ramurii respective au apărut de la început ca relaţii sociale şi
raporturi juridice etc.
Considerăm însă că nu este acum şi aici sarcina noastră să
încercăm elucidarea acestei probleme complexe şi fundamentale
ale teoriei dreptului, ci să reţinem, ceea ce afirmă şi autorii
manualului, că dreptul civil este principala ramură a dreptului
privat, că el face parte "indiscutabil din sistemul dreptului privat".
După acest început, în capitolul II, intitulat "Noţiuni generale
privind dreptul civil", autorii trec la prezentarea noţiunii, obiectului
şi metodei de reglementare a dreptului civil, la analiza rolului şi
funcţiilor dreptului civil şi a principiilor acestei ramuri de drept.
Capitolul se încheie cu delimitarea dreptului civil faţă de alte
ramuri de drept. în această parte a manualului, ni se par importante,
înainte de toate, definirea precisă a acestei ramuri de drept, ca fiind
acea "ramură de drept care reglementează raporturile patrimoniale
şi personale nepatrimoniale (...) dintre persoane fizice şi persoane
juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică", definiţie acceptată şi
susţinută de majoritatea specialiştilor. în esenţă, această definiţie
exprimă şi obiectul reglementării juridice, care este domeniul
comun de relaţii sociale asupra cărora îşi exercită acţiunea normele
acestei ramuri de drept, cu distingerea între relaţiile patrimoniale şi
cele nepatrimoniale, ce cad sub incidenţa dreptului civil, şi metoda
de reglementare, care exprimă poziţia legiuitorului (a statului) faţă
de această categorie vastă şi importantă a relaţiilor sociale în care
nici una dintre părţi nu are mijloace proprii de constrângere faţă de
cealaltă parte pentru a o obliga la executare, singura cale în acest
sens fiind solicitarea sprijinului statului printr-o acţiune în justiţie.
în privinţa principiilor dreptului civil, în doctrină se cunosc şi alte
formulări, o altă clasificare a acestora, ce poate ar fi trebuit arătate
în lucrare. De altfel, principiul libertăţii contractuale nu constituie,
credem, un principiu al dreptului civil, ci al unor instituţii juridice
civile, iar principiul egalităţii în faţa legii este specific dreptului în
ansamblu.
Probleme mai puţin discutabile sunt examinate în capitolul III
în legătură cu izvoarele dreptului civil. Aici reţinem, ca importante,
prezentările referitoare la actele normative internaţionale ca izvoare

10.
D R E P T C I V I L D R E P T C I V I L
ale dreptului civil, unde se porneşte de la prevederile
constituţionale, care dispun: dacă există neconcor-danţă între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului
la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate
au reglementările internaţionale, prevederi care impun afirmaţia că
actele normative internaţionale sunt, în anumite condiţii, izvoare
ale dreptului civil.
Capitolul IV este consacrat analizei noţiunii, caracterelor,
structurii şi clasificării raportului juridic civil, acesta din urmă fiind
definit, în esenţă, ca relaţie socială reglementată de o normă de
drept civil.
Capitolul V poartă titlul "Obiectele raportului juridic civil", care
este - credem - o formulare nefericită. Se arată, foarte corect în
capitolul IV, că obiectul, ca element structural al raportului juridic
civil, îl constituie "acţiunile sau inacţiunile care trebuie săvârşite
sau de la care trebuie să se abţină subiectele acestui raport juridic"
(pct. 2.3). Tot corect se arată că nu trebuie să se pună semnul
egalităţii între acest obiect şi bunurile care formează obiectul
acţiunii sau inacţiunii şi că bunurile formează un element exterior
raportului în drept şi care sunt denumite obiect derivat al raportului
juridic civil. După aceea, se trece la prezentarea noţiunii şi
clasificării bunurilor. în ce ne priveşte, am schimba titlul acestui
capitol şi am spune doar "Bunurile", deoarece raportul juridic civil
are un singur obiect - acţiunea sau inacţiunea -, iar precizările de la
pct.l le-am face sub un alt titlu, şi anume "Precizări prealabile".
în capitolul VI sunt prezentate problemele juridice ale
drepturilor personale nepatrimoniale, iar în capitolul VII cele care
privesc exercitarea şi apărarea drepturilor subiective civile.
Capitolul VIII este consacrat analizei actului juridic civil, ca izvor
al raportului juridic civil, iar capitolul IX se referă la reprezentare
şi procură. Ultima temă a părţii generale priveşte termenele în
dreptul civil, cu o referire specială la termenele de prescripţie
extinctivă. Ultimele două capitole analizează statutul legal al
persoanelor fizice şi juridice, ca subiecte ale raportului juridic civil.
Autorii nu au avut intenţia să ne prezinte un tratat exhaustiv al
întregului drept civil - ceea ce nici nu era cazul, datorită
caracterului de manual al acestei lucrări privind o parte a acestei
ramuri de drept -, dar au analizat şi un prezentat instituţiile şi
problemele generale care privesc şi se regăsesc în dreptul civil şi
statutul legal al persoanelor, fundamentând în acest fel pregătirea
studenţilor în toate domeniile dreptului privat. Lucrarea este
elaborată amplu, metodic şi clar, chiar şi în părţile abstracte, în care
nimic nu este de prisos, unde nimic nu poţi să rezumi, fiindcă
expunerea este esenţială şi succintă. Sergiu Baieş şi Nicolae Roşea,
ambii doctori în drept şi cu o experienţă didactică însemnată, s-au
lăsat, în mod conştient, influenţaţi - uneori şi prin intermediul
dreptului civil român - în mod selectiv şi de şcoala franceză, care
îşi trage seva din dreptul roman, dar nu scapă din vedere nici
opiniile exprimate de autorii ruşi. în esenţă însă, sursa lor
principală o constituie, cum este şi firesc, actualul Cod civil al
Republicii Moldova, care înlocuieşte vechiul cod din 1964, şi
legislaţia civilă autohtonă. Această operă de sinteză, care va fi de
referinţă de acum înainte şi va putea deveni cartea de căpătâi a
generaţiilor viitoare de jurişti, încununează o activitate prodigioasă

11.
D R E P T C I V I L
desfăşurată de autori în ultimul deceniu al mileniului trecut şi în
primii ani ai acestui secol în calitate de slujitori ai şcolii juridice
superioare. înainte de a purcede la prezentarea globală a statutului
legal al subiectelor de drept civil, autorii au prezentat o
problematică complexă privind introducerea în domeniul vast şi
impresionant al dreptului civil, determinând limitele domeniului
abordat, avansând instrumentele de lucru specifice dreptului civil,
ale dreptului privat în general, explicând definiţii şi termeni şi
analizând succint şi uneori critic poziţii doctrinare şi îndoieli, aşa
cum se cuvine unei lucrări ştiinţifice. Ni se pare demn de subliniat
şi faptul că autorii prezintă poziţia lor ştiinţifică cu o logică atât de
strânsă şi un stil simplu, încât îşi face lectorul complice, pe
nesimţite, la punctul de vedere dorit. De asemenea, socotim
important faptul că autorii formulează nu post factum, la sfârşitul
argumentărilor, definirea noţiunii, ci ca o poartă de intrare în
studiul instituţiei date, ca cititorul să cunoască de la început poziţia
lor, să reţină ce este esenţial în acea concepţie şi să poată apoi
compara cu eventualele derogări sau cu alt fel de formulări
doctrinare. Lucrarea este structurată logic, de aceea este atractivă şi
uşor de însuşit de către cititor. Lucrarea ar fi fost şi mai uşor de
înţeles dacă autorii ar fi recurs la şi mai multe aspecte practice, la
speţe, ceea ce - adevărat - ar fi mărit mult spaţiul destinat
prezentării problemelor introductive în dreptul civil. Acest lucru se
poate realiza la cursul vorbit şi la dezbaterile seminariale, studentul
având astfel posibilitatea concretă de a percepe problemele
prezentate.
Autorii au avut puterea de muncă, dar şi calităţile intelectuale şi
forţa morală necesare acumulării unor cunoştinţe de specialitate cu
fundamente solide; rezultatul acestui travaliu este acest manual pe
care-1 prezentăm astăzi cititorilor. Doctrina juridică din Republica
Moldova nu a mai beneficiat de o asemenea lucrare de sinteză. La
aprecierea reală a lucrării nu putem să nu avem în vedere că ea a
fost concepută şi realizată într-o perioadă când societatea, legislaţia
şi chiar principiile de drept au evoluat, uneori chiar substanţial. Lu-
crarea este cu atât mai anevoioasă cu cât ea implică demontarea
unei practici din trecut, bazată pe un alt fundament, care părea a fi
evident.
Efortul autorilor se înscrie, cât priveşte capitolele I-X, pe
coordonatele a ceea ce se poate numi teoria generală a dreptului
civil, denumire contestată de unii, dar susţinută de noi, deşi, fără să
luăm partea concepţiei tocmai amintite, precizăm că pe noi puţin ne
interesează denumirea, ci mai degrabă tendinţa de a degaja reguli şi
principii aplicabile în tot dreptul civil. Pe de altă parte, nu trebuie
să uităm că această teorie generală sau parte generală a dreptului
civil este, în fond, o chestiune de stil, care nu este decât o formă
savantă a introducerii în dreptul civil. De aceea, am considerat de
cuviinţă să prezentăm ceea ce este esenţial şi caracteristic
problematicii introductive în dreptul civil.
Practic, acest lucru au realizat autorii când au elaborat cu multă
trudă această carte.
Convinşi fiind de utilitatea deopotrivă teoretică şi practică a
lucrării şi având în vedere calităţile deosebite ale acesteia, avizăm
favorabil publicarea ei ca manual model.

12.
D R E P T C I V I L D R E P T C I V I L
Dr. Ernest Lupan, profesor universitar,
Cluj-Napoca, România

13.
blank page

14.
C a p i t o l u l I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL PRIVAT
1. Dreptul civil - ramură a dreptului privat
Dreptul nu este altceva decât o disciplină care are ca scop
reglementarea acţiunilor omeneşti, activitatea omului fiind atât de
vastă încât, în ultimă instanţă, tot ceea ce îl înconjoară, fireşte în
afară de pământ şi alte resurse naturale, reprezintă creaţii ale sale.
Este inimaginabilă, aşadar, existenţa unei societăţi în care
valorile umane să fie apărate de ceea ce se numeşte drept. Or, după
cum afirma Matei B. Canta-cuzino1
, "dreptul ne apare astfel ca
limbajul, ca fenomenul social prin excelenţă. Aşa precum
necesitatea de trai în comun dă naştere la nevoia de a comunica
prin grai sau prin semne, au aceeaşi neapărată necesitate, ea dă
naştere nevoii unei limitări reciproce a puterilor pe care năzuinţele
şi nevoile fiecăruia le pune în mişcare. In această toleranţă
reciprocă, în această nevoie de a îngrădi puterile care se ciocnesc,
stă germenele organizării sociale, adică al ordinii publice, într-un
cuvânt al dreptului".
Se ştie că dreptul roman cunoştea două diviziuni fundamentale:
dreptul public şi dreptul privat2
. Fireşte, această divizare priveşte
dreptul lăuntric, adică dreptul intern, şi astăzi se poate vorbi despre
existenţa unei asemenea diviziuni a dreptului în drept public şi
drept privat. Aşadar, raporturile prin care membrii unei societăţi
interacţionează sunt de două naturi. Pe de o parte, dreptul intervine
şi reglementează interesele individuale astfel încât acestea să nu fie
în contradicţie cu binele obştesc, raporturi ce formează obiectul
dreptului privat, în cadrul căruia ponderea revine dreptului civil. Pe
de altă parte, dreptul intervine şi reglementează raporturile de la
individ către întreaga comunitate sau, cum se mai afirmă, către stat,
acestea făcând obiectul dreptului public.
1 Cantacuzino, Matei B. Elementele dreptului civil. Bucureşti,
1998, p. 3-4.
2 Termenul drept privat a revenit în circuit în Republica Moldova
odată cu refo