O slideshow foi denunciado.
Utilizamos seu perfil e dados de atividades no LinkedIn para personalizar e exibir anúncios mais relevantes. Altere suas preferências de anúncios quando desejar.
l
l
l
I
l

“    ADA HURBEAN

Viciile de consimtémaint

0 eroarea

0 dolul

0 violenta
0 leziunea
_ Copyright © 201 0

Editura Hamangiu SRL

Editura acreolitata CNCSIS - Consiliul National
al Cercetirii Stiintifice din l...
Lector univ.  dr.  Ada Hurbean
Facultatea de Drept §i , Stiin1te Sociale
Universitatea , ,1 Decembrie 1918" din Alba Iulia...
Abrevieri

alin.  alineatul

art.  articolul

B. J. Buletinul Jurisprudengei

B. J. — Baza de date Baza de date electronic...
VI Vicfile de consimyamant

P. R.
R. D.C. 
R. D.P. 
R. R.D. 
R. T.D.  civ. 
S. C.J. 
S. U.B. B.
Trib. 

Trib.  jud. 
Trib. ...
Cuprins

Capitolul I.  Voinga iuridici §i consimfimfintul
Secfiunea 7. Voin, ta umana” — proces complex a!  vfefli psihice
§1...
VIII Viciile de consimtémfint

Capitolui al II-lea.  Eroarea 66
Sec/ tiunea 1. Nqtiuni introductive 66

 

 
 

 

§1. lsto...
Cuprins

1.3. Repararea prejudiciiior Cauzate unei parti prin
Tncheierea unui act juridic afectat de eroare
viciu de consi...
X Viciiie de consimtamént

Capitolul al IV-lea.  Violenta 179
Sectitinea 1. Nofiuni introductive 179

§1. Istoricul notiun...
Cuprins

Capitolul al V-Iea.  Leziunea
Secfiunea 1. Notiuni introductive
§1. Istoricul notiunii de Ieziune
§2. Notiunea de...
Capitolul I

Vointa juridice si consimtamantul

Sectiunea 1
Vointa umana — proces complex al vietii psihice

§ 1. Explicaj...
2 I Viciile de consimtamant

juridic‘.  Actul juridic reprezinta o manifestare de vointa facuté cu inten-
tia de a produce...
I.  Volnta luridica si consimtaméntul 3

§2. Definirea , si caracterizarea vointei

4. Abordarea problemei vointei in psih...
4 Viciile cle consimtémant

si deliberérii.  Acest nivel asigura declansarea automata a actiunii de ras-
puns si centrarea...
I.  Vnlnta iuricllca 5| consimtamanrul 5

momente si secvente involuntare,  neintentlonate,  iar,  pe de alta parte, 
oric...
6 Viciile de consimtamant

- determinarea si diferentierea componentelor sale - motivul,  mijlo-
cul si scopul; 

— prezen...
I.  vointa jurldlctl 5| consimtamantul 7

Hotararea poate consta fie in a Tntreprlnde o actiune,  fie Tn a te abtine
de la...
8 Viciile de consimtamant

a) Forta reprezinta capacitatea mecanismelor de autoreglare,  de a
mobiliza si concentra energi...
I.  Volnta Iurldlcii pl consimtamantul 9

In privinta raportului dintre calittitlle vointei,  acestea se afla Tntr-o
perma...
10 Viciile cle consimtamant

Vointa nu este decat efectul unui travaliu psiho-fiziologic din care
doar 0 parte intra Tn co...
I.  Vointa lurldlcfl sl Consimtamantul 11

Tmbracand forma acordurilor de vointa prin care partile,  subiecte indi-
viduale...
12 Viciile de consimtamant

sunt lipsite de cauza juridica,  pe de 0 parte,  iar,  pe de alta parte,  efectele
Ior nu sunt...
I.  Voltlta Jurldlcit sl consimtamantul 13

psihic,  dar si latura lui intelectiv-afectlva,  faptele juridice apar grupate...
14 Viciile de consimtamant

care genereaza actul juridic,  totusi,  aceasta nu este suficienta 55 TI
creeze,  daca scopul ...
I.  Vointa juridic!  pl consimtamantul 15

Teoria moderna asupra actului turldlc clvll are in centrul sau liber-
tatea si ...
16 Viciile de consimtamant

§3. Vointa unilaterala’

15. Vointa juridica unilaterala este cea care da nastere actului juri...
I.  Vointa jurldlcil sl consimtamantul 17

Si,  Tn fine,  ultima opinie adoplala cle majorltatea autorilor francezi
admite...
18 Viciile de consimtamant

(cum este,  spre exemplu,  testamentul),  cat si nepatrimoniale (recunoas-
terea filiatiei cop...
I.  Valnla jurldlcli 5| consimyéméntul 19

de vointa a celeilalte persoane nu face din acest act un act juridic
bilateral,...
20 Viciile de consimtémént

S-a arétat ca”:  acordul de vointe presupune Tntotdeauna , ,concilierea a
doua sau mai multor ...
I.  Vointa lurldlca $1 consimtamantul 21

raport ca de la parte la Tntreg.  Literatura franceza de specialitate‘,  prin
ra...
22 Viciiie de consimtamant

contractante are in acelasi timp calitatea de creditor,  cat .51 pe ea de
debitor.  Aceasta ca...
l.  Vointa luricllca si consimtflméntul 23

aceea,  putem afirma ca aceste conventll colective se situeaza la limita
dintr...
24 Viciile de consimtamant

de vointa in sensul producerii efectelor juridice delimiteaza vointa juri-
dica de vointa prez...
l.  Vointa lurldlcit 5| consimtamantul 25

implica stabilirea unor modalitati poslbile de actiune,  crearea de alter-
nati...
26 Viciile cle consimtamant

procesului de deliberare,  de formulare si de adaptare pentru a se inscrie
in directia cle ac...
I.  Vointa Jurldlca 5i consimtamantui 27

lmportanta acestei ultime etape a formarii vointei este indiscutabila, 
deoarece...
28 Viciile de consirntamant

Sectiunea a 3-a
Principiile vointei juridice

27. Vointa juridica este guvernaté de doua prin...
I.  Vointa iurldlcti gi consimtamantui 29

29. Principiul autonomiei de vointa se exprimat,  in esenta,  in aceea
ca 0 par...
30 Viciile cle consimtamant

— una de forma:  cand legea nu prevede expres altfel,  partile sunt
libere sa aleaga forma pe...
I.  Vointa juridica si consimtamantul 31

Iocietatii umane si este Tn continua evolutie.  De aceea,  ambele trebuie
15 ben...
32 Viciile de consimtamént

vor putea deveni o limitare legala a principiului autonomiei de vointa se
remarca si din regle...
I.  Vointa ftlrltllctl sl consimtamantul 33

ventiei pregnante a statului in domeniul economic,  concretizat prin
legifera...
34 Viciile de consimtéimant

§2. Principiul vointei reale (interne)

33. Vointa este un act psihologic,  dar pentru a prim...
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf
Próximos SlideShares
Carregando em…5
×

264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf

264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf

  • Entre para ver os comentários

264302591 viciile-de-consimtamant-ada-hurbean-pdf

  1. 1. l l l I l “ ADA HURBEAN Viciile de consimtémaint 0 eroarea 0 dolul 0 violenta 0 leziunea
  2. 2. _ Copyright © 201 0 Editura Hamangiu SRL Editura acreolitata CNCSIS - Consiliul National al Cercetirii Stiintifice din lnvatamantul Superior Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiaté tars acordul scris al Editurii Hamangiu Descrierea CIP a Bibliotecii Nationals a Romfiniei HURBEAN, ADA Viciile ole consimtémant / Ada Hurbean. - Bucuregti : Editura Hamangiu, 2010 Bibliogr. Index ISBN 978-606-522-267-0 347.441 .8(498) Editura Hamangiu: V. -"mzariz Bucuresti, Str. Col. Popeea 021.336.01.25 nr. 36, sector 5 O788.854.348 OP. 5, CP. 91 0788.72-4.564 Tel. /Fax: E-mail: 021.336.0443 redactie@hamangiu. ro 031 305.8020 distributie@hamangiu. ro 031.805.8021
  3. 3. Lector univ. dr. Ada Hurbean Facultatea de Drept §i , Stiin1te Sociale Universitatea , ,1 Decembrie 1918" din Alba Iulia I O! Vlcnle de consimtéiméint ‘i Eetbfwua. . fi 20/Oi
  4. 4. Abrevieri alin. alineatul art. articolul B. J. Buletinul Jurisprudengei B. J. — Baza de date Baza de date electronica, Ed. All Beck C. civ. Codul civil C. A. Curtea de apel C. D. Culegere de decizii C. J. Curierul Judiciar C. P.J. Culegere de practicé judiciaré C. P.J. C. Culegere de practicé judiciaré in materie civilé C. S.J. Curtea Supremé de Justijtie Cas. Curtea de Casajrie Cass. Curtea de Casagie francezé Dreptul revista Dreptul ed. edigia Ed. Editura l. C.C. J. Tnalta Curte de Casajtie gi Justigie J. C.P. Juris Classeur Périodique lit. litera M. Of. Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I nr. numérui O. G. ordonanya Guvernului p. pagina P. J.C. Practica judiciaréi civiléi
  5. 5. VI Vicfile de consimyamant P. R. R. D.C. R. D.P. R. R.D. R. T.D. civ. S. C.J. S. U.B. B. Trib. Trib. jud. Trib. Mun. Trib. Suprem vol. Pandectele Roméne Revista de drept comercial Revista de drept penal Revista romané de drept Revue trimestrielle de droit civil Studii ; ~;i cercetari juridice Studia Universitatis Babe§—Bo| yai Tribunalul Tribunalul judejtean Tribunalul Municipiului Bucuregti Tribunaiul Suprem voiumul
  6. 6. Cuprins Capitolul I. Voinga iuridici §i consimfimfintul Secfiunea 7. Voin, ta umana” — proces complex a! vfefli psihice §1. Expficajtii preliminare §2. Definirea §i caracterizarea voingei §3. Structura gi fazele formérii voingei §4. Calitagile voinyei §i voinjta socialé Secflunea a 2-5:. Voin, ta juridica” §1. Nogiunea de voinjué juridicé §2. Corelajcia dintre voinjta juridicé ; i actul juridic. Noyfunea de act juridic §3. Voin’; a unilaterala §4. Voinga bilateralé (acordui de voingé) §i voinga multilaterala ' §5. Formarea voinyei juridice. Etapele de formare a voingei juridice 23 Secfiunea a 3-a. Principfile voinfeijuridice 28 §1. Principiul autonomiei de voinyé sau al | ibert. ‘?1’; ii actelor juridice 28 §2. Principiul voinjtei reale (interne) 34 Seqiunea a 4-a. Consim, ta”méntuI 40 §1. Nojtiune §i definire 40 §2. Condijciile de valabilitate a consimtiméntului 44 2.1. Consimyaméntul 55 provini de la 0 persoané cu discernamént 44 2.2. Consimyamfintul trebuie sé fie exteriorizat 48 2.3. Consimjtamantul sa fie exprimat cu intengia de a produce efecte juridice 51 _1 . ..x. .. . _n__. ‘ no o—a ogxnt. -ww-~—. .a §3. Viciile de consimfimant — privire genera| a”1T_______52 §4. Consideragii psihologice asupra viciilor de consimgamant ___6O 4.1. Activitatea umana gsi conduita umané 60 4.2. Definirea §i structura psihologica a activitayii 60
  7. 7. VIII Viciile de consimtémfint Capitolui al II-lea. Eroarea 66 Sec/ tiunea 1. Nqtiuni introductive 66 §1. lstoricul notiunii de eroare viciu de consimtémant 66 §2. Notiunea de eroare. Regiementarea juridica a erorii 68 2.1. Nojtiunea de eroare 68 2.2. Reglementarea juridica a erorii 72 §3. Eroarea1n dreptui comparat 73 3.1. Eroarea1n sistemul de drept romano-germanic 73 3.2. Eroarea1n common law 78 3.2.1. Reprezentarea gregité (misrepresentation) 78 3.2.2. Eroarea materialé (mistake) 80 3.2.3. Tipurile de eroare Tn common law 81 Secfiunea a 2-21. Clasificarea erorii’ ;5:' tipurile de eroare 84 §1. Eroarea obstacol 85 1.1. Eroarea asupra naturii actului (error in negotio) 85 1.2. Eroarea asupra identitatii obiectului actuiui juridic (error in Corpore sau error in objecto) 87 §2. Eroarea viciu de consimtémant 89 2.1. Eroarea asupra substantei obiectului actului juridic 90 2.2. Eroarea asupra persoanei (error in personam) 96 §3. Eroarea indiferentfi 100 §4. Eroarea de fapt §i eroarea de drept 101 4.1. Eroarea de fapt 102 4.2. Eroarea de drept 102 4.2.1. Consideratii generale 102 4.2.2. Obligativitatea §i cunoa§terea normei juridice__104 4.2.3. , ,Nemo censetur ignorare legem” 106 Secjiunea a 3-a. Condiflile de anulabflitate pentru eroare 111 §1. Caracterul determinant al erorii 112 §2. Eroarea sa cadé asupra unei caiitéti sau a unui element incius de parti 1n continutui actului juridic 116 §3. Eroarea scuzabilé 118 Secfiunea a 4-a. Sancflunea ,9’ probe erorii 122 §1. Sanctiunea erorii 122 1.1. Sanctiunea erorii obstacol 123 1.2. Sanctiunea erorii viciu de consimjtémént 126
  8. 8. Cuprins 1.3. Repararea prejudiciiior Cauzate unei parti prin Tncheierea unui act juridic afectat de eroare viciu de consimtémfint 1.4. Eroarea indiferenta §2. Structura §i proba erorii 2.1. Structure erorii 2.2. Proba erorii Capitolul al Ill-Iea. Dolul Secflunea 1. Nofluni introductfve §1. Istoricul notiunii de dol viciu de consimtémant §2. Notiunea de dol. Reglementarea juridicé a notiunii 2.1. Notiunea de doI 2.2. Reglementarea juridice“: a dolului §3. Structura doiului viciu de consimtémant 3.1. Elementul intentional 3.2. Elementul materiai §4. Dolul Tn dreptul comparat 4.1. Doiul Tn sistemul de drept romano—germaniC 4.2. Dolul Tn common law Segtiunea a 2-3. Clasificarea do/ u/ui §i tipurile de dol §1. Dolus malus 5i dolus bonus §2. Dolul principal §i dolul incident §3. DoIu| Tn liberalitéti §4. Dolul prin reticenta Seqtiunea a 3-22. Condi, rii'Ie de anuiabilitate pentru do! §1. Caracterul determinant al dolului §2. Necesitatea ca dolul sé provina de la cealalté parte contractanté Secfiunea a 4-a. Proba ; ;i sanctiunea dolu/ ui §1.Proba dolului §2. Sanctiunea dolului 2.1. Actiunea Tn anulare 2.2. Repararea prejudiciului suferit 2.3. Riispunderea penalé Tn cazul dolului IX 128 130 130 130 131 134 134 134 136 136 140 141 142 144 146 146 148 152 152 152 153 155 164 164 167 171 171 173 173 175 176
  9. 9. X Viciiie de consimtamént Capitolul al IV-lea. Violenta 179 Sectitinea 1. Nofiuni introductive 179 §1. Istoricul notiunii de violenta viciu de consimtérnant 179 §2. Notiunea de vioienté. Reglementarea juridica a notiunii _181 2.1. Notiunea de vioienta viciu de consimtamant 181 2.2. Reglementarea juridica a violentei 189 §3. Violenta Tn dreptul comparat 191 3.1. Violenta Tn sistemul de drept romano-germanic 191 3.2. Violenta viciu de consimtémant Tn common law 194 3.2.1. Violenta referitoare Ia persoanei 194 3.2.2. Violenta referitoare la bunuri 195 3.2.3. Violenta economica 195 3.2.4. Sanctiuni pentru violentfi 196 Sectiunea a 2-a. Structura violenfei , si tipurile de vio1'en, t.= .‘2’ 196 §1 . Structura vioientei 196 1.1. Elementul obiectiv 196 1.2. Elementul psihologic 199 §2. Clasificarea violentei viciu de consimjtamant 200 2.1. Violenta fizica 201 2.2. Violenta morala 201 2.3. Violenta Iegitima, justé 202 2.4. Violenjta neiegitima, injusté 203 Sec/ tiunea a 3-51. Condiflile de anulabilitate pentru violenta’ 204 §1. Caracterui nelegitim al violentei 204 §2. Caracterul determinant al violentei pentru Tncheierea actului juridic civil 207 §3. Violenta §i starea de necesitate 212 §4. Violenta economica 216 Seqtiunea a 4-a. Efectele, proba ,5!‘ sanqtiunea juridice? a vioi'en, tei' 217 §1. Efectele juridice ale violentei 217 §2. Proba violentei 219 §3. Sanctiunea violentei viciu de consimtamfmt 220 3.1 . Anuiarea actuiui juridic 220 3.2. Acordarea de daune-interese 222 3.3. Raspunderea penala Tn cazul violentei 223
  10. 10. Cuprins Capitolul al V-Iea. Leziunea Secfiunea 1. Notiuni introductive §1. Istoricul notiunii de Ieziune §2. Notiunea de Ieziune. Reglementarea juridicé a leziuni i 2.1. Notiunea de Ieziune 2.2. Reglementarea juridica a Ieziunii §3. Leziunea Tn dreptul comparat Sec/ tiunea a 2—a. Structura , si condijii/ e de admisibi/ irate a Ieziunii §1. Structura Ieziunii §2. Conditiile de admisibiiitate a Ieziunii 2.1. Existenta unei pagube materiaie 2.2. Dezechilibrui Tntre contraprestatii 2.3 Leziunea sa existe Tn momentul Tncheierii actului juridic Secltiunea a 3-a. Domeniul de aplicare al Ieziunii §1. Subiectele de drept care pot fi supuse Ieziunii §2. Acteie juridice susceptibile de anulare pentru Ieziune Secjiunea a 4-a. Sancjiunea gr‘ proba Ieziunii §1. Sancjtiunea Ieziunii. Acjtiunea Tn resciziune §2. Proba Ieziunii Capitolui al VI-Iea. Privire comparativé asupra viciilor de consimtamfint Capitolul aI VII-lea. Concluzii Bibliografie Index alfabetic XI 230 230 230 231 231 235 238 240 240 242 242 243 244 245 245 253 256 256 259 262 267 279 289
  11. 11. Capitolul I Vointa juridice si consimtamantul Sectiunea 1 Vointa umana — proces complex al vietii psihice § 1. Explicajfii preliminare 1. lmpactul vointei‘ este regésit Tn aproape orice domeniu al vietii sociale sau individuale umane, dar, mai mult decat Tn oricare alte domenii, Tn drept voinjta este omniprezenta: vointa , ,impersonal2"1” a statului, care se materializeaza Tn acte normative, vointa individuala a persoanei fizice sau juridice, care se poate manifesta Tn vederea reali- zarii unor acorduri de vointé, prin intermediul carora asigura , ,haina juridica” a celor mai variate Iegaturi Tn care intra sau chiar, Tn anumite conditii restrictive prevazute de Iege, voinjta unilaterala produce efecte juridice. In anumite categorii de raporturi juridice, vointele manifestate se afla Tntr—o relatie de subordonare, Tn alte situatii vointa colectiva, formata Tn limitele si Tn conditiile legii, produce efecte juridice ori efectele juridice ale unor actiuni sau inactiuni umane diferé Tn functie de faptul daca sunt voluntare sau involuntare. Dace": la toate acestea adaugam si interesul pe care TI prezinta vointa statelor si popoarelor in dreptul international, avem imaginea, Tn Iinii mari, a importantei vointei Tn drept, a valentelor juridice ale vointei. 1n sfera dreptului civil, vointa se releva a avea 0 importanta deo~ sebita, deoarece are un rol esential Tn formarea valabila a actului ‘ in vorbirea curenta, termenul de vointa are, Tn primul rand, o conotatie psiho— logica, cu implicatii sociale. Pe de 0 parte, este 0 functie psihica, ce se caracteri- zeazé prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea Ior, iar, pe de alté parte, are 0 dimensiune individuali, deoarece desemneaza o trasatura de caracter manifestatéi prin decizie fermé si perseverenta Tn Tnvingerea piedicilor, a greutétilor si a Tncurcaturilor de orice fel (Dictionarul explicativ al Iimbii romane, Ed. Academiei, Bucuresti, 1984).
  12. 12. 2 I Viciile de consimtamant juridic‘. Actul juridic reprezinta o manifestare de vointa facuté cu inten- tia de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil. Astfel, putem afirma — féra tearna de a exagera — ca inexistenta vointei sau cazul cand aceasta nu se manifesta conduce la inexistenta actului juridic. El poate avea o aparenta materiala, Tnsa, din punct de vedere juridic, aceasté aparenta echivaleaza cu neantul. Importanta evidenta a vointei umane, mai ales Tn domeniul formarii actului juridic civil, impune necesitatea explicérii acestui proces psiho- logic complex, care in mare mésura formeaza obiect de preocupare pentru psihologie (dar intereseaza si dreptul, dreptul civil mai ales). 2. Fiiosofia a privit vointa ca fiind o forta universala primordiala, un principiu spiritual si 0 forta initiala care pune Tn miscare latura materiala a vietii, dar si Iatura spirituaia. Dacé Hartman si Schopenhauer au con- siderat ca vointa este dirijatéi de un principiu divin, de 0 activitate uni- versala care actioneaza permanent, subordonand toate fortele omului si orientandu-le spre anumite scopuri fara vreo Iegatura cu ratiunea, Bergson considera ca vointa are un caracter originar, interdependent. 3. Din punctul de vedere al psihologiei, studiul vointei este guvernat de douii teorii aflate Ia poli opusi: pe de 0 parte, vointa este recunoscuta ca 0 entitate distincta si ireductibila, declarata drept components”: fun- damentala a vietii psihice a omului (orientarea europeana), iar, pe de alta parte, i se neaga cu desavarsire statutul de entitate distincta, individua- lizata, fiind dizolvata Tn procesualitatea fiziologicé (orientarea americané). Psihologii romani au Tmbratisat prima teorie, Tn baza careia vointa trebuie identificata, recunoscuta si tratata ca entitate psihica ireductibila. ‘ 1n acest sens, C. Hamangiu, I. Rosetti-Béiianescu, Al. Béicoianu, Tratat de drept civil roman, vol. I, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 76, 79; D. Alexandresco, Principiiie dreptului civil roman, vol. III, Bucuresti, 1926, p. 11-12; Tr. Ionascu, Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, Bucuresti, 1967, p. 258 51 urm. ; 1. Dogaru, Valentele juridice ale vointei, Ed. $tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, p. 30-33; Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere Tn dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil, Ed. $ansa SRL, Bucuresti, 1994, p. 130.
  13. 13. I. Volnta luridica si consimtaméntul 3 §2. Definirea , si caracterizarea vointei 4. Abordarea problemei vointei in psihologie a fost puternic influen- tata de tendintele si curentele manifestate in cadrul fiiosofiei‘. Din acest motiv, vointa a fost plasata Tntre extreine: determinism-fatalism si liber- tate individuala-liber arbitru. Astfel, pe de 0 parte, vointa ca atare a fost considerate fie o forta divina, care situeazéi omul deasupra si Tn afara influentelor externe concrete, fie ca 0 tendinia interne”: cle opunere activa Ia aceste influente, de contracarare a lor, de autodelimitare si autodeter- minare. Cele doua conceptii sunt rezultatul unor absolutizari unilate- rale, din punctul de vedere al metodologiei contemporane, fiind consi- derate eronatez. Totusi, problema vointei se circumscrie Tn aria mai large a determinismului si modului de organizare-desfasurare a compor- tamentului3. Dar vointa apare Tn acest context nu in calitate de factor cauzal primar, ci ca mecanism de filtrare si rationalizare. Cauzele pri- mare ale comportamentului se aflé fie Tn actiunea declansatoare a unor stimuli si situatii externe, fie Tn incitarea din interior din partea diferitelor pulsiuni, tendinte si motive. Prin urmare, avand Tn vedere complexitatea problemei vointei, aceasta reprezinta un sistem al formelor si mecanis- melor de reglare/ autoreglare, al céror rol principal consta Tn optimizarea comportamentelor orientate spre atingerea unui anumit obiectiv cu valoare adaptativa‘. Mecanismele interne de autoreglare se structureaza si se integreaza la doua niveluri functionale, calitativ diferite: nivelul involuntar si nive- lul voluntar. Primul, nivelul involuntar, se caracterizeaza prin absenta intentionalitatii, a analizei prealabile a conditiilor, a compararii-alegerii ‘ De altfel, Tn filozofie, vointa reprezinta o latura a psihicului uman, care se manifesta prin actiuni constiente Tndreptate spre realizarea unor scopuri elaborate anticipativ, pe plan mintal. In acelasi timp, vointa este véizuté ca 0 trasatura de caracter care exprima capacitatea de decizie ferma, de perseverenta Tn Tnvingerea obstacolelor (Mic dictionar fiiozofic, Ed. Politici, Bucuresti, 1973, p. 593). 2 M. Golu, Fundamentele psihologiei, vol. II, Ed. Fundatiei "Romania de Manie”, Bucuresti, 2000, p. 492; N. Sillamy, Dictionar psihologic, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998. 3 Liberalitatea vointei umane nu contrazice determinismui, deoarece, desi actele de vointa ale omului depind de hotararile pe care le ia si de motivatia psihologica, acestea sunt determinate, Tn ultimé analizei, si de conditiile de viata si de educatie a persoanei respective, de relatiile sociale etc. 1 M. Golu, op. cit. , p. 493-494.
  14. 14. 4 Viciile cle consimtémant si deliberérii. Acest nivel asigura declansarea automata a actiunii de ras- puns si centrarea ei directa pe obiectiv. La nivel involuntar, Tntalnim actele reflexe (reflexele de orientare-explorare-tintire, reflexele de apa- rare) si actele comportamentale puternic automatizate (deprinderile). Nivelul voluntar implica, obligatoriu, atributul constiintei, iar din punct de vedere instrumental, se concretizeaza la subsistemul motiva- tional, favorizand finalizarea motivului Tn scop. In concret, elementele sale definitorii sunt: intentionalitatea (actiunea este intentionata), analiza prealabila a conditiilor, a raportului dintre scop si mijloc (actiunea va fi mediata de un model mental), deiiberarea si decizia (actiunea fiind rezultatul unei evaluari dintre avantaje si dezavantaje, dintre castiguri si pierderi), efortul (actiunea implica un anumit grad de mobilizare energetica, relativ direct propoitionala cu dificultatea obstacolului). 5. Pilonul central Tn jurul caruia se structureaza si se dezvolta vointa, ca dimensiune psihica, si mecanismul reglarii de tip voluntar este , ,obstaco| u|”. Obstacolul are un sens psihologic, si nu unul fizic, indivi- dualizandu-se pe fondul interactiunii subiectului (cu capacitatile si disponibilitatile lui) cu situatiile pe care este pus 55 le rezolve Tn vederea satisfacerii unor stari proprii de motivatie sau Tndeplinirii unor obligatii profesionale, sociale. Activitatea nu are 0 organizare uniforma, ea variaza semnificativ atat Tn functie de tabloul starilor psihofiziologice interne aie persoanei, cat si Tn functie de situatii obiective — grad de complexitate, nivel de dificultate, noutate etc. In acest context, efortul voluntar si vointa nu se identifica si nu decurg nemijlocit din forta fizica musculara sau forta sistemului nervos, ci reprezinta expresia dezvoltarii si consolidarii mecanismelor constien- te in cursul ontogenezei, prin confruntarea sistematica si directa cu greutati si obstacole de diferite genuri. Mecanismele reglajului voiuntar trebuie 5:”: se adapteze, deoarece reflecta obstacolele care se interpun Tntre motiv, dorinta si Tmplinire sau scop. De aceea, efortul trebuie sa fie proportional cu intensitatea obstacolului. In privinta raportului dintre cele doua nivele: voluntar si involuntar, cu toate ca primul se impune ca dominant Tn structura si dinamica activitatii psihice umane, nu Tl exclude pe cel de—al doilea. lntre cele doua nivele se stabilesc raporturi complexe de interconditionare sau antagonice. Astfel, Tn orice act sau proces psihic voluntar vor exista
  15. 15. I. Vnlnta iuricllca 5| consimtamanrul 5 momente si secvente involuntare, neintentlonate, iar, pe de alta parte, orice act involuntar, odata deciansat, poate Intra Tn sfera de influenta a mecanismelor voluntare si luat sub control, Stiipénit. Prin antrenament sistematic de autoconlrol pot fl luate Tn stapanire si influentate, pe cale voluntara, reactiile si sterile psihofiziologice bazale. In cadrul unor tensiuni si stari conflictuale puternice, rezistenta meca- nismelor autocontrolului voluntar poate fi Tnfranta si atunci se Tnre- gistreaza o dezlantuire exploziva a comportamentelor impulsive, involuntare, ca, de exemplu, furia paroxistica, starea de soc. De aceea, ideal ar fl ca mecanismele reglarii sl controluiui voluntar sé fie puternic consolidate, Tncat 55 se poata rezista la cele mai intense si neasteptate presiuni ale fortei instinctuale. 6. Vointa se manifesté Tn doua planuriz pe de 0 parte, prin pregatirea, declansarea si coordonarea actiunilor, iar, pe de alta parte, prin ama- narea, blocarea acestora, Tn ciuda unor presiuni venite din interior sau exterior. De asemenea, ea este orientata nu numai spre exterior, spre depasirea dificultatilor din afara noastra, ci si spre interior, spre stapanirea si controlul propriilor noastre stari impulsive, afective, de motivatie, a carer satisfacere la acel moment nu este posibilal. Formarea si dezvoltarea mecanismelor reglajului voluntar sunt impuse si de necesitatea punerii si tinerii Tn acord a comportamentului propriu cu exigentele si normele vietii sociale. Constituirea schemelor functionale ale vietii are la baza interiorizarea comenzilor si consem- nelor formulate de catre mediul social prin intermediul familiei, al scolii, al diferitelor organizatii si institutii cu care individul intré in rela- tie Tn perioadele esentiale de structurare a personalitatii: copilaria, adolescenta si prima tineretez. §3. Structura sf faze/ e forma"rii vointei 7. Din punct de vedere structural, activitatea voluntara se caracte- rizeazé prin doua atribute esentiale: ‘ Pentru organizarea structural dinamica a psihicului si relatia dintre constient si inconstient, M. Zlate, Introducere Tn psihologie, Ed. Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresti, 1996, p. 223-247. 2 M. Golu, op. cit. , p. 495.
  16. 16. 6 Viciile de consimtamant - determinarea si diferentierea componentelor sale - motivul, mijlo- cul si scopul; — prezenta conditionarii atat Tn declan; -area actiunii, cat si Tn modul de desfasurare a ei, respectiv corelarea si apreclerea permanenta a rapor- tului dintre dorinte, scopuri, pe de 0 parte, si posibilitati, pe cle alta parte. Astfel, se evidentiaza urmatoarele etape ale vointei: a) Actualizarea unor motive si proiectarea pe baza Ior a unui scop. Motivul sta la baza actiunii voluntare, pentru ca incitarea, tensiunea, starea de necesitate se individualizeaza sub forma motivului. In continuare, acesta este supus analizei si evaiuarii, raportandu-se la un anumit context, la conditii obiective externe. In urma analizei se stabilesc un scop si un proiect. In final, acesta genereaza starea subiec- tiva constienta de dorinta, realizandu-se o iegatura functionala Tntre motiv si scop. Dorinta astfel structurata se transforma Tn intentie, astfel Tncat actiunea este scoasa din starea latenta initiala si pusa Tn pozitia de start. Prin interrnediul intentiei, scopul se leaga cu motivul si cu mijlocul de realizare, completandu-se astfel planul activitatii. b) Analiza si lupta motivelor, compararea §i evaluarea aiternativelor prezente la momentul dat Tn campul constiintei. Adesea se Tntampla 551 se activeze Tn acelasi timp doua sau mai multe motive care sa orienteze persoana spre scopuri diferite. Pentru ca nu pot fi satisfacute conco- mitent, conform legii exclusivitatii, Tntre aceste motive va avea loc o lupta pentru suprematie, concretizata Tn castigarea accesului la finali- zare. In aceasta situatie, sunt intens solicitate procesele de gandire si interpretare, care trebuie sa gaseasca criterii de comparatie si ierarhizare a motivelor concurente. c) Deliberarea sau Iuarea hotararii. Hotararea consta Tn alegerea si admiterea unui singur motiv si atingerea unui singur scop, Tn cir- cumstantele date si Ia momentul dat. Rezultatul unei deliberari si decizii, hotararea este un moment esential Tn dinamica actului voluntar, marcand o reorganizare functio- nala Tn sistemul personalitatii, orientandu-I spre un scop imperativ. Odaté identificate si operativ Iegate, motivul si scopul se exteriorizeaza Tn imperativul , ,vreau! ” Din punct de vedere operational instrumental, ,, vreau” reprezinta un nivel psihologic superior de integrare a actiunii Tn raport cu , ,doresc”, pentru ca el presupune fixarea, deja, pe o varianta concreta, a demersului pentru atingerea scopului si activarea pentru aceasta a disponibilitatilor interne ale subiectului.
  17. 17. I. vointa jurldlctl 5| consimtamantul 7 Hotararea poate consta fie in a Tntreprlnde o actiune, fie Tn a te abtine de la a actiona, iar, din punctul de vedere al reglarii optime, hotararea de a nu actiona se dovedeste la fel de important? ! ca si cea de a actiona. d) Executarea hotérarii. Executia reprezinta faza finala a actului voluntar prin care se ajunge Ia atingerea propriu-zisa a scopului. Aceas— ta consta, Tn fapt, Tn transformarea holiariirii Tn actiune. La randui ei, actiunea se poate desfasura Tn plan intern (actiune mintalé) sau in plan extern (actiune motorie). Executia nu este o simpla formalitate si nu se desfasoara automat. De cele mai multe ori, implica un efort sustinut din partea subiectului pen- tru a face fata si a depasi diversele dificultati care pot aparea pe parcurs. De altfel, se Tntalnesc situatii in care actiunea declansata raméne nefi- nalizata, din cauza insuficientei mobilizari si perseverente, constatand ca diferitele tentative se izbesc de obstacole neasteptate sau se dovedesc insuficiente, iar subiectul abandoneaza si renunta definitiv la actiune. Unii autoriI introduc Tn cadrul procesului de formare a vointei Tnca o etapa, evaluativ-corectoare sau optimizatoare. Aceasta etapéi este o constructie a psihologiei contemporane, de inspiratie cibernetica si se realizeaza Tn doua forme: secventiala si globala. Forma secventiala se realizeaza Tn cadrul fiecarei faze de baza, asigurand prevenirea sau inlaturarea eventualelor deviatii si erori, iar forma globala se manifesta la finele actului voluntar, asigurand informatia inversa despre gradul de reusita si despre posibilele consecinte ale sale. Faza evaluativ-corectoare/ optimizatoare confera actelor voluntare un caracter evolutiv-perfectibil, integrandu-le Tn legea generalé a orga- nizarii dinamice. Spre deosebire de autoreglarea actelor involuntare, care are un caracter automat, autoreglarea actelor voluntare are caracter constient-discursiv, depinzand de functia de planificare si reglare a constiintei. §4. Caiitatile vointei si vointa socialai 8. Vointa prezinta o serie de atribute sau calitati specifice care influenteaza Tntreaga viata psihica, atat la nivel constient, cat si la nivel inconstient. Astfel, principalele criterii dupi care este apreciata vointa sunt: forta, perseverenta, consecventa, fermitatea si independenta. I M. Golu, op. cit. , p. 495-496.
  18. 18. 8 Viciile de consimtamant a) Forta reprezinta capacitatea mecanismelor de autoreglare, de a mobiliza si concentra energia neuropsihica si musculara, Tn vederea asigurarii rezistentei si ripostei necesare la presiunea pulsiunilor interne sau a situatilor si stimulilor din afara. O persoana poseda o vointa cu atat mai puternica, cu cat ea poate sa Tsi stapaneasca, temperand, ama- nand sau franand, trebuinte sau stari interne bulversante, de intensitate ridicata; in acelasi timp, forta vointei este cu atat mai mare, cu cat obstacolul depasit este mai mare. Rolul principai Tn privinta fortei vointei Tl are educatia. b) Perseverenta consta Tn mentinerea efortului voluntar la un nivel optim atat timp cat este necesar pentru atingerea scopului, Tn ciuda piedicilor si dificultatilor care se pot ivi. Perseverenta se poate masura dupa numarul tentativelor pe care 0 persoana Ie face pentru rezolvarea unei probleme mai dificile sau pentru a realiza ceea ce si-a propus, Tn conditiile aparitiei unor piedici neprevazute. Pe langa factorul educational, perseverenta depinde si de rezerva energetica a individului, exprimata Tn forta sistemului nervos si in echili— brul emotional, tipul puternic si echilibrat fiind favorizat Tn raport cu tipul slab sau cu cel puternic neechilibrat. c) Consecventa este exprimata Tn stabilirea scopului si a Iiniei de conduita, Tn concordanta dintre convingeri si actiune, dintre vorba si fapta. Consecventa este cea care Tndeamna trecerea Ia Tndeplinirea hotararilor luate si a promisiunilor facute, asigura unitatea dintre latura subiectiva interna si cea obiectiva externa a vointei. d) Fermitatea reflecta stabilitatea operational-instrumentala a deci- ziilor si hotararilor luate Tn diferite situatii, Tn pofida tentativelor potriv- nice ale celor din jur. Atunci cand hotararile sunt obiectiv justificate, fermitatea favorizeaza instaurarea Tn relatiile interpersonale a unor repere clare si sigure, eliberate de echivoc si subiectivism. Daca Tnsa un punct de vedere, o hotarare se mentine Tn ciuda netemeiniciei evidente, dintr-o trasatura pozitiva fermitatea se transforms‘: in una negativa. e) Independenta consta Tn capacitatea unei persoane de a—si organi- za si duce viata pe cont propriu, pe baza initiativelor, hotararilor si scopurilor proprii. Independenta, Tn sensul pozitiv al termenului, da masura autodeterminarii persoanei Tn relatiile sale cu situatii sociale externe, cu ceilaiti oameni. Ea devine sursa de initiativa si de actiune, prin asumarea constienta a raspunderilor si riscurilor corespunzatoare.
  19. 19. I. Volnta Iurldlcii pl consimtamantul 9 In privinta raportului dintre calittitlle vointei, acestea se afla Tntr-o permanenta interdependenta si condition: -ire reciproca. Intre ele se constata existenta unei corelatii pozltlve semnificative, astfel ca, daca una are valori ridicate, si celelalte vor tlnde sa ia valori proportional mari si invers. Totusi, se pare ca triistitura principala, in jurul careia graviteaza celelalte, este forta sau tiiria vointei, astfel Tncat educarea vointei trebuie sa Tnceapa si sa aiba Tn centrul obiectivelor sale forta. In final, se poate spune ca vointa este expresia Eu-lui, dar si a personalitatii totaie, a motivatiiior inconstiente, a inteligentei, a Tnvataturii si a edu- catiei sociale, toate acestea privite Tn dimenslunea Ior individuala. Dar vointa, ca forma constienta si intentionata de autoreglare, poate fi ridicata si la grad de dimensiune sociala. In fapt, vointa sociala carac- terizeaza modul de relationare a indivizilor Tn cadrul grupurilor si comunitatilor, determinand, Tn final, orientarea si gradul de coeziune a acestora. Vointa sociala este de esenta adaptativa si presupune conjugarea eforturilor si energiilor membrilor unei comunitati pentru rezolvarea unor probleme specifice cle dezvoltare (pe plan economic, tehnologic, cultural, juridic, moral etc. ) si pentru afirmarea si integrarea Tn planul aptitudinilor, mentalitatilor si comportamentelor individuaie a unui anumit sistem de valori. Fara o asemenea vointa, ar fi de neimaginat existenta unei vieti sociale normale si desfasurarea activitatilor umane Tn ansamblu. Mecanismul psihologic care permite articularea vrerilor proprii la vrerile celorlalti consta Tn constientizarea, la nivel individual, a depen- dentei satisfacerii motivatiei personale de mijlocirea sau medierea sociala din partea semenilor si a existentei unor interese generale supraordonate si a unor obligatii pe care fiecare trebuie sa si le asume, pentru a se integra si trai Tn cadrul societatiiI. Vointa este un act de constiinta final, care rezulta din coordonarea mai mult sau mai putin complexa a unui grup de stari constiente, subconstiente sau inconstiente care, reunite toate, se traduc printr-o actiune sau printr-o Tnfranare. Coordonarea are drept factor principal caracterul, care nu este altceva decat expresia psihica a unui organism individual, iar actul prin care aceasta coordon are se afirma este optiunea. 1 , B1sii67{EEX. rUDmEANA M' Cola’ 01)‘ CIIV P‘ 505‘ Panait Istrati BRAILA 557599 I
  20. 20. 10 Viciile cle consimtamant Vointa nu este decat efectul unui travaliu psiho-fiziologic din care doar 0 parte intra Tn constiinta sub forma unei cleliberari. Travaliul psiho-fiziologic al deliberarii duce, pe de 0 parte, la 0 stare de constiinta, vointa, iar, pe de alta parte, la un ansamblu de miscari sau de Tnfranari. ,, Eu vreau" constata o situatie, dar nu o constituie. De altfel, poate fi comparata cu verdictul unui juriu, care poate fi rezultatul unei anchete foarte lungi, al unor dezbateri foarte pasionate si care va fi urmata de consecinte grave privind un viitor Tndelungat, dar care este un efect tars a fi o cauza, fiind de fapt o simpla constatareI. Sectiunea a 2-a Vointa juridica §1. Notiunea de vointa juridica 9. Asa cum am aratat Tn sectiunea precedenta, psihologia, ca stiinta, furnizeaza datele si informatiile necesare constructiei, formarii vointei juridice. Insa aceste date prezinta un grad mare de generalitate, de schematism si mobilitate pentru a putea fi introduse Tn mijlocul , ,flui- ditatii miscatoare a vietii”2. Mijlocul prin care vom putea determina si delimita vointa juridica din ansamblul formelor si mecanismelor de reglare-autoreglare care optimizeaza comportamentele spre atingerea scopului propus Tl furni- zeaza tehnica juridica, respectiv reducerea elementelor substantiale ale dreptului prin eliminarea unei parti a substantei Ior. In sistemul decla- ratiei de vointa se pretinde ca procedeul reducerii sa opereze succesiv, astfel Tncat vointa sa fie inclusa Tn domeniul dreptului obiectiv, care ar urma sa tina seama, Tn principal, de actele voluntare prin care s—a manifestat Tn exterior vointa de a se obliga. Pe plan juridic si sub aspectul intensitatii sale, vointa se manifesta pregnant ca proces prin intermediul caruia omul privit individual, ca persoana fizica, sau colectiv, ca persoana juridica, Tsi asuma anga- jamentele care depasesc sfera simplei complezente, a simplei curtoazii. In aceasta zona densa de manifestare, vointa capata valente juridice, I Th. Ribout, Vointa si patologia ei, Ed. IRI, Bucuresti, 1997, p. 141-142. 2 Tr. Ionascu, op. cit. , p. 261.
  21. 21. I. Vointa lurldlcfl sl Consimtamantul 11 Tmbracand forma acordurilor de vointa prin care partile, subiecte indi- viduale sau colective de drept, Tsi asuma angajamente juridice. Acesta este spatiul cle manifestare a vointei, in Care orice initiativa cade sub incidenta normelor juridice care dau limitele si continutul dreptului obiectiv — aspectul voluntar al manifestiirll de vointa. Pe de alta parte, tot Tn zona juridica de actiune a omului intra 0 alta categorie de manifestari care, prin modul de proiectare Tn planul intelectiv, ca si prin definirea modului de a actiona sau reactiona Tn raport cu un anume scop, cu structurile psihice care dau continut vointei, apar ca acte nevoIuntareI. In consecinta, vointa juridica reprezinta 0 atitudine manifesta a subiectului de drept de a participa la Tncheierea actelor juridice civile, Tn al carei continut sunt incluse si elementele care au determinat Iuarea deciziei de a avea 0 asemenea conduita. §2. Coreiatia dintre vointa juridica’ si actul juridic. Notiunea de act juridic 10. Vointa juridica, prin componentele sale, reprezinta un element definitoriu al actelor juridice Civile. In fapt, orice act uman voluntar este 0 exteriorizare constienta a vointei cu intentia de a atinge un anumit scop, spre deosebire de actele involuntare, care nu sunt constiente, ci intempestive, si nu urmaresc producerea unui anumit efect (chiar daca acesta se produce). Insa nu toate actele voluntare ale unei persoane Tntreprinse Tntr—un cadru social sunt acte juridice. Unele manifestari de vointa nu pot fi calificate acte juridice, pentru ca reprezinta simple elemente componente ale acestora sau pur si simplu nu sunt exprimate cu intentia de a produce efecte juridice. Asa sunt, spre exemplu, actele de complezenta, cele de asistenta gratuita sau angajamentele asumate pe onoarez. Toate aceste acte volitive sunt rezultatul legaturii firesti dintre oameni, al unui comportament politicos sau al unei legaturi de amicitie ori rudenie. Nu pot fi Tncadrate Tn categoria actelor juridice, deoarece I I. Dogaru, op. cit. , p. 40. 2 Fr. Terré, Ph. Simler, Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999, p. 58; I. Reghini, ,9 Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere Tn drept civil, vol. II, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007, p. 100.
  22. 22. 12 Viciile de consimtamant sunt lipsite de cauza juridica, pe de 0 parte, iar, pe de alta parte, efectele Ior nu sunt unele juridice, nefiind exprimate Tn acest sens. 11. . Acte| e juridice, la randul lor, fac parte din categoria mai larga a faptelor juridice, Tntre cele doua existand un raport ca de la parte la Tntreg. Faptele juridice sunt acele Tmprejurari care, conform legii, atrag dupa sine anumite consecinte juridice, respectiv nasterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice civi| eI. Astfel, faptele juridice se grupeaza Tn doua categorii: evenimente, fapte naturale si actiuni umane. Evenimentele cuprind actiuni umane savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar aceste efecte se produc Tn puterea legii. Ele se mai numesc si fapte juridice involuntarez. Actiunile si inactiunile umane sunt fapte pozitive sau negative voluntare ale persoanei fizice sau juridice de care legea, norma de drept civil leaga anumite efecte juridice. Actiunile umane, la randul lor, se Tmpart Tn doua categorii: actiuni savarsite cu intentia de a produce efecte juridice si actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar aceste efecte se produc Tn puterea legii3. In consecinta, daca ne raportam la vointa privita Tn structurile pe care Ie subsumeaza si care scot Tn evidenta latura volitiva a procesului I In literatura juridica veche, printre faptele juridice sunt clasate delictele si cvasidelictele, respectiv faptele ilicite comise de 0 persoana si care cauzeaza un prejudiciu altuia, creand o obligatie de despagubire in sarcina autorului si un drept de despagubire Tn favoarea victimei. Delictele nu pot fi integrate in categoria actelor juridice, deoarece, chiar fapte voluntare fiind, ele nu sunt comise Tn scopul crearii unor obligatii (a se vedea, Tn acest sens, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. , p. 77). In prezent, delictul si cvasidelictul sunt considerate izvoare, de obligatii, iar ceea ce deosebeste cele doua fapte juridice este Tmprejurarea ca primul este o fapta iiicita cauzatoare de prejudicii savarsita cu intentie, iar cea de-a doua este o fapta ilicita savarsita fara intentie (C. Sratescu, C. Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, editia a 9-a revizuita si adaugita, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 12; Tn acelasi sens, L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Vol. I. Regimul juridic general, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 110-111). 2 A se vedea Al. Weill, Fr. Terré, Droit civil. Introduction générale, Recueil Dalloz, Paris, 1979, p. 306. "I O. Ungureanu, Drept civil. lntroducere, ed. a 8-a, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 136-137; On. Beleiu, op. cit. , p. 101-102; D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1969, p. 6-8; I. Reghini, ,5. Diaconescu, P. I/ asilescu, op. cit. , vol. II, p. 87; E. Lupan, I. Sabau-Pop, Tratat de drept civil roman. Vol. I. Partea generala, Ed. (. '.l-I. Beck, Bucuresti, 2006.
  23. 23. I. Voltlta Jurldlcit sl consimtamantul 13 psihic, dar si latura lui intelectiv-afectlva, faptele juridice apar grupate Tn doua categorii: — cele savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar astfel de efecte se produc Tn puterea legii; — actiuni savarsite cu intentia de a produce anumite efecte juridice. Aceasta ultima categorie de fapte juridice constituie categoria actelor juridice. 12. Deosebirea esentiala Tntre acte si fapte juridice o regasim Tn structura si regimul Ior juridic. Faptele juridice sunt simple actiuni umane de care legea leaga unele efecte juridice. Chiar si acte umane non-juridice pot constitui fapte juridice stricto sensu, daca produc 0 dauna, caz Tn care pot genera un raport civil Tn domeniul raspunderii delictuale. Actele juridice sunt actiuni volitive facute cu intentia de a produce anumite efecte juridice. Daca, Tn cazul primelor, efectele juridice nu sunt urmarite cle autorul faptelor, ci se produc Tn virtutea legii, Tn cazul actelor, producerea efectelor juridice reprezinta Tnsasi ratiunea pentru care au fost savarsite, adica au fost intentionate si dorite, ‘ pentru ca au fost prefigurate Tn mintea autorului (autorilor) actului juridic. Astfel, notiunea de act juridic este strans legata de aceea de previziune, Tn sensul Tn care partile care Tncheie un act juridic accepts“: 0 situatie juridica determinata, Tntr-0 situatie ideala, prevazandu-i toate efectele, urmarile sau acceptand aceste efecte‘. Perechea conceptuala act juridic/ fapt juridic este una dintre constantele dreptului, pe care 0 regasim deopotriva Tn dreptul privat si in dreptul publicz. 13. Concluzionand, daca vointa juridica exteriorizata este motorul care pune Tn miscare un Tntreg complex de procese volitive si intelective I O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 137. 2 M. Avram, Actul unilateral Tn dreptul privat, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 6. In privinta ramurii dreptului public, mai precis Tn dreptul administrativ, actele administrative se opun faptelor administrative, care sunt efectuate fie Tn executarea unui act administrativ, fie independent de orice act administrativ si care constituie simple rnijloace de fapt care pot produce efecte juridice. Ca regim juridic, principala deosebire o reprezinta aceea ca actele administrative sunt revocabile si anulabile, Tn conditiile legii, iar faptele administrative, odata Tndeplinite, nu pot fi nici revocate, nici anulate (a se vedea M. T. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, Ed, Cerma SRL, Bucuresti, 1998, p. 123).
  24. 24. 14 Viciile de consimtamant care genereaza actul juridic, totusi, aceasta nu este suficienta 55 TI creeze, daca scopul clar al acesteia nu este de a produce efecte juridice. Toate aceste aspecte explica definirea actului juridic ca fiind acea manifestare de vointa destinata sa produca anumite efecte juridice — sa creeze, sa modifice sau sa stinga un raport juridic civil - Tn Iimitele si conditiile dreptului obiectiv‘. Actul juridic este un act de vointa, pentru ca persoana care Tl Tndeplineste urmareste o schimbare a situatiei ei juridice? 14. Bineinteles, ne-am referit la actul juridic Tn sensul de operatie juridica sau negotium. Asa cum s—a aratat3, sintagma de act juridic este uneori folosita pentru a desemna Tnscrisul constatator al manifestarii de vointa exprimate, respectiv instrumentum probationis, iar cele doua sensuri nu trebuie confundate, chiar daca Codul civil contine articole in care expresia este folosita concomitent Tn ambele sensuri‘. I lncluderea Tn cadrul definirii actului juridic civil a mentiunii ca acesta nu va putea produce decat acele efecte pe care legea le permite este considerata de catre unii autori neoportuna, deoarece nu este vorba despre aspecte specifice numai actului juridic civil, ci se subintelege faptul ca legea trebuie respectata si Tn acest caz, asa cum trebuie sa fie respectata Tn oricare alta situatle juridica (E. Chelaru, Drept civil. Partea generala, ed. a 2-a, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 106). In acelasi sens, P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru 0 noua teorie generala a actului de drept privat, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005, p. 62, care arata in lucrarea citata ca mentiunea Tn discutie este facultativa prin caracterul sau implicit. I O. Ungureanu, Drept civil. lntroducere, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 97; Ch. Beleiu, op. cit. , p. 117; D. Cosma, op. cit. , p. 8-10; I. Reghini, ,5‘. Diaconescu. P. Vasilescu, op. cit. , p. 87-88; E. Lupan, 1'. Sabau-Pop, op. cit. , vol. I, p. 172; P. Vasilescu, op. cit. , p. 142; E. Poenaru, Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 106-107; C. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 185-186. I O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 136-137; E. Poenaru, op. cit. , p. 107; G. Boroi, op. cit. , p. 186. ‘I Spre exemplu, art. 689 C. civ. , care se refera la acceptarea mostenirii, prevede ca aceasta , ,este expresa cand se Tnsuseste titlul sau calitatea de erede Tntr—un act autentic sau privat; este tacita cand eredeie face un act, pe care nu ar putea sa-I face“: decat Tn calitatea sa de erede (. ..)”. Tot astfel, art. 1191 alin. (1) stipuleaza ca , ,dova- da actelor juridice at caror obiect are 0 valoare ce depaseste suma de 250 de lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata".
  25. 25. I. Vointa juridic! pl consimtamantul 15 Teoria moderna asupra actului turldlc clvll are in centrul sau liber- tatea si vointa constienta a persoanei, consacrand, astfel, rolul primor- dial al vointei individuale. lndividuallsmul modern a dat nastere princi- piului autonomiei de vointa, cu efectul aparitiei regulii solo consensus obligat. In fapt, acest concept se lmzeaza pe Tntelegerea individului ca singura fiinta Tnzestrata cu constiinta si vointa, astfel Tncat doar omul ca fiinta rationala poate fi considerat sursa dreptului. Pe de alta parte, exprimand o vointa libera si autonoma, actul juridic este instrumentul cu ajutorul caruia persoana intra Tn interactiune sociala. Si pentru ca vointa a fost exprimata cu intentia de a produce efecte juridice, aceasta interactiune este transpusa Tn plan juridic. Exis- tenta raporturilor juridice, Tn fapt a relatiilor de drept civil, nu reprezinta un scop Tn sine, cu toate ca sunt esentiale pentru actul civil, Tntrucat participantii nu urmaresc atat stabilirea unor astfel de raporturi, cat realizarea continutului Ior. Dar actul juridic nu se margineste la a genera efecte juridice, el poate 5:: le modifice, transforme sau stinge si, Tn acest caz, se raporteaza la 0 situatie juridica anterioara. Pentru a putea vorbi despre existenta unui act juridic, efectele juridice trebuie sa fie stari de drept, si nu stari de fapt, ‘iar raporturile generate de act trebuie sa poate fi valorificate prin recursul la justitieI. lnoliferent de natura Ior sau de categoria din care fac parte, actele juridice Tncorporeaza Tn ele vointa unei persoane (cazul actelor unila- terale) sau a paitilor (actele bilatera| e)2. I l. Reghini, 5. Diaconescu. P. Vasilescu, op. cit. , p. 86-90; 0. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 136-137. I Spre deosebire de sistemele de drept care au la baza dreptul roman, sistemele de drept religioase au construit si Tnteles notiunea de act juridic civil diferit. Gratie prof. Ovidiu Ungureanu, putem arunca o privire Tntr-un alt sistem de drept, cel musulman, Tn acest domeniu. Astfel, actul juridic Tn dreptul musulman, cel luat Tn considerare de lege, este alcatuit dintr-un ansamblu de acte naturale, acte fizice si mentale considerate ca formand un tot. Prin urmare, el contine nu numai negotium iuris, ci si actul uman care produce efecte de drept, putand fi Tn acelasi timp 0 cerere, un contract sau un delict. Actele fizice cuprind: expresiile, actiunea sau miscarea corpului si membrelor, dar si omisiunea Tndeplinirii unei obligatii. Actele mentale sunt acele acte de care omul raspunde doar in fatal lui Dumnezeu, daca nu si-a exteriorizat intentia de a le Tndeplini prin acte sau cuvinte. In concret, actele juridice se impart Tn trei categorii. Din prima categorie fac parte actele voluntare si involuntare, care sunt actele legale, iar din cea de-a doua categorie actele creatoare, informatoare si dogmatice sau de credinta. La randul lor, actele creatoare si informatoare sunt fizice, actele de credinta sunt mentale, Tnsa doar primele creeaza
  26. 26. 16 Viciile de consimtamant §3. Vointa unilaterala’ 15. Vointa juridica unilaterala este cea care da nastere actului juri- dic unilateral, act juridic valabil Tncheiat de 0 singura persoana. Astfel, o persoana numai prin vointa sa poate sa determine producerea-de efecte juridice, dar nimeni nu va putea crea prin vointa sa singulara o obligatie pentru o terta persoana. Nu trebuie confundat actul unilateral, Tn care se exprima o singura vointa, cu contractul unilateral, care, ca orice conventie, presupune acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane, desi numai un singur contractant Tti asuma obligatii fata ole celalalt. 16. Intrebarea care se pune Tn acest domeniu este daca vointa unilaterala constituie izvor de obligatii. In literatura juridica francezaI s-au exprimat mai multe opinii Tn aceasta privinta. Intr-0 prima opinie a acestor autori, adoptata si de autorii germani, o persoana (debitor) poate fi angajata din punct de vedere juridic prin simplul efect al manifestarii sale unilaterale de vointa, si nu numai atunci cand Tsi manifesta vointa la Tncheierea unui contract. Mai mult, debitorul respectiv se considera angajat din momentul manifestarii vointei, independent de orice acceptare din partea creditoruluiz. Conform acestei conceptii, izvoarele voluntare ale obligatiilor sunt legate de vointa unilaterala. De altfel, contractul Tnsusi nu este altceva decat o juxtapunere a doua angaja- mente unilaterale, a doua vointe unilaterale, ceea ce Tnseamna ca vointa unilaterala constituie regula, iar acordurile de vointa, exceptia. Prin cea de-a doua teorie, s—a exprimat opinia ca simpla promisiune de obligatie are valoare juridica, alaturi de contract, cu forta sa obli- gatorie. raporturi juridice, pe cand cele informatoare au rolul de a face cunoscut un anumit eveniment (marturisirea, marturia). In final, ultima categorie cle acte sunt cele producatoare de efecte juridice (vanzarea, donatia) si actele extinctive de drepturi (O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 138-139). I P. Raynaud, Cours de droit rédigé d’apres la sténotypie du cours, Paris, 1968, p. 379. 2 In aceasta opinie, pentru aparitia dreptului creditorului este suficienta manifestarea unilaterala de vointa a sa, iar pentru nasterea obligatiei este suficienta manifestarea unilaterala de vointa din partea debitorului.
  27. 27. I. Vointa jurldlcil sl consimtamantul 17 Si, Tn fine, ultima opinie adoplala cle majorltatea autorilor francezi admite ca vointa unilaterala produce efecte luridice numai Tn cazuri exceptionale. Aceasta ultima concluzle s—a lmpus si in dreptul civil roman. Dacé am admite ca vointa unilaterala este izvor de obligatii, ca regula generala, ar trebui sa admitem, implicit, ca angajamentul unila- teral este irevocabil, ceea ce este Contrazis de regula autonomiei de vointa Tn cadrul Iimitelor asigurate de lege. De asemenea, vointa unila- terala nu poate fi considerata, Tn principiu, izvor de obligatii, pentru ca este de neconceput a se putea crea obligatii Tn sarcina unei persoane care nu a consimtit la aceasta‘. Totusl, Tn literatura juridica actualaz se Tncearca elaborarea unei teorii a actului juridic civil unilateral, Tn conditiile Tn care existenta acestui act este incontestabila si efectul lui creator de obligatii civile tot mai mult remarcat, prin contracararea opi- niilor care integreaza actul unilateral Tn cadrul contractual sau Ti neaga existenta sa autonoma. De asemenea, se neaga caracterul de exceptie al acestui act, datorat specificului sau de , ,act de putere" individuala, de lmixtiune Tn sfera juridica a altei persoane. De fapt, fundamentul actului unilateral Tl constituie vointa subiec- tului de drept care urmareste sa creeze anumite efecte juridice. Insa autonomia de vointa sau libertatea de a savarsi acte juridice poate fundamenta numai anumite categorii de acte unilaterale, altele pot fi savarsite numai Tn limita in care, in temeiul legii sau al unui act juridic, autorul actului a dobandit concret aptitudinea de a produce schimbari Tn ordinea juridica de drept privat3. In final, putem preciza, ca actul unilateral constituie manifestarea de vointa a subiectului de drept savarsita cu intentia de a produce efecte juridice“. 17. In comparatie cu contractul, actul unilateral presupune un mecanism simplificat de formare, care consta Tn manifestarea de vointa a autorului sau, fara a fi nevoie, Tn principiu, de 0 acceptare din partea unei alte persoane. Astfel, actele unilaterale pot fi atat patrimoniale I l. Dogaru, op. cit. , p. 195. I In acest sens, a se vedea M. Avram, op. cit. , p. 2-18. 3 Idem, p. 18. ‘I Ch. Beleiu, op. cit. , p. 120; D. Cosma, op. cit. , p. 31; O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 138-139; I. Reghini, 5. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit. , p. 12-123; E. Poenaru, op. cit. , p. 108.
  28. 28. 18 Viciile de consimtamant (cum este, spre exemplu, testamentul), cat si nepatrimoniale (recunoas- terea filiatiei copilului din afara casatoriei, recunoasterea de paternitate). Pe de alta parte, ele pot sa priveasca: - recunoasterea unui drept sau a unei situatii preexistente (recunoas- terea de datorie, recunoasterea copilului, confirmarea unui act juridic nul relativ); - transmiterea unui drept (de exemplu, testamentul, acceptarea mostenirii); — abclicarea de la un drept, prin care acesta se stinge (de exemplu, revocarea unui legat si a celorlalte dispozitii testamentare prin vointa unilaterala a testatorului, renuntarea la mostenire). Tot Tn categoria actelor juridice unilaterale sunt incluse: promisiunea de recompensa, oferta de a contracta, purga, stipulatia pentru altul. In literatura juridica exista controversa asupra gestiunii de afaceri, Tn speta, daca poate fi inclusa Tn categoria actelor juridice unilaterale. Intr-o prima opinie, gestiunea de afaceri este un act juridic unilateralI, pe cand, Tntr-0 alta opinie’, Ia care aderam si noi, gestiunea de afaceri nu este un act juridic unilateral, ci un fapt juridic, efectul juridic produ- candu-se in puterea legii, si nu datorita intentiei de a se produce efecte juridice. 18. O alta clasificare a actelor juridice unilaterale poate fi raportata la faptul daca acestea produc efectiv consecinte juridice numai urmare a manifestarii de vointa a autorului actului sau este necesara si mani- festarea de vointa a celui caruia actul juridic Ti este opozabil, astfel: — acte juridice unilaterale perfecte — acea categorie de acte juridice unilaterale care Tsi produc efectele juridice fara a mai fi necesara mani- festarea de vointa a unui tert (spre exemplu, acceptarea succesiunii, renuntarea la succesiune, denuntarea unui contract, confirmarea unui act anulabill; — acte juridice unilaterale imperfecte — o categorie a actelor juridice unilaterale ale caror efecte se produc in plan real numai urmare a manifestarii de vointa a celui caruia actul juridic Ti este opozabil (testa- mentul, oferta, promisiunea publica de a cumpara, purga). Manifestarea I A se vedea I. Dogaru, op. cit. , p. 195. 2 A se vedea O. Ungureanu, op. cit. , 2007; E. Lupan, Drept civil. Partea generala, Imprimeria Facultatii de Drept din Cluj Napoca a Universitatii , ,Dimitrie Cantemir”, 1995.
  29. 29. I. Valnla jurldlcli 5| consimyéméntul 19 de vointa a celeilalte persoane nu face din acest act un act juridic bilateral, deoarece valabilitatea sa nu este afeclata de acceptare. Spre exemplu, oferta de a contracta presupune o vointa unilaterala ce se notificéi destinatarului Tn vederea incheierii unui contract §i reprezinté un mijloc pentru formarea acordulul de vointa producator de efecte juridice. Odaté aceasta oferta acceptatii prin manifestarea de vointa a destinatarului, acordul de vointa al celor doua": parti se va perfecta §i va lua nagtere un act juridic bilateral (dar aceasta nu inseamna ca oferta nu va produce efecte juridice de sine stététoare, ca act juridic unilateral). Mai precis, in cazul formarii contractului, acceptarea ofenei este un act unilateral potestativ cu efect constitutiv, pe cand, in cazul actelor unilaterale, acceptarea dreptului astfel creat are doar o valoare decla- rativé, de consolidare a efectelor unui act valabil‘. 54. Voinfa bilateralé (acordul de vointei) , si vointa multilateralé 19. Activitatea umana, in general, fie privita individual, atunci cand vorbim despre persoana fizice“), fie privita colectiv, atunci cand vorbim despre persoana juridicé, nu poate fi conceputé fare“: forma sa juridicé, cel mai adesea realizaté prin intermediul contractului, ca act juridic, esentialmente expresie a acordului de vointa, prin unirea vointelor cu privire Ia un anumit obiect, avénd 0 anumité cauza sau scop. Datorité frecventei, operatiunile contractuale subliniazi importanta acestei insti- tutii juridice, a cérei caracteristicé esentiala consta in asigurarea egali- tatii partilor Tn raporturile juridice stabilite, egalitate care se fun- damenteazé pe vointa Ior unita Tntr—un tot unitar. De altfel, raporturile juridice néscute, in principiu, din acordul de vointa al subiectelor parti- cipante la circuitul civil sunt raporturi sociale, cu caracter volitional, care se deosebesc ole celelalte categorii de raporturi juridice prin carac- teristica lor dublu volijtionalfi, dar mai ales pentru ca asiguré egalitatea partilor Tntre care se leagéz. ' Altfel spus, acceptarea ofertei se situeazé in interiorul rnecanismului cle formare a contractului, ‘in timp ce acceptarea dreptului creat printr-un act unilateral se situeazé in afara mecanismului de formare a actului unilateral, intr—o faza ulterioaréi, care tine de executarea acestuia. Pentru formarea actului juridic unilateral, a se vedea M. Avram, op. cit. , p. 24-32. 1 I. Dogaru, op. cit. , p. 60.
  30. 30. 20 Viciile de consimtémént S-a arétat ca”: acordul de vointe presupune Tntotdeauna , ,concilierea a doua sau mai multor interese juridice contradictorii“, de aceea, incheie- rea contractului necesita adeseori o perioadé de negocieri, prin luarea in discutie a intereselor fiecarei parti, spre deosebire de actul unilateral, in cazul céruia nu exista un interes opus aceluia al autorului sau (sau, chiar dacé exista, nu este relevant din punct de vedere juridic). Prin urmare, acordul cle vointa al doua parti diferite dé nagstere actului juridic bilateral, iar actele juridice bilaterale se numesc contracte sau conventiiz. 20. Contractul reprezinté una dintre institutiile juridice civile cele mai importante, datorité frecventei, dar gi complexitétii tehnicii juridice §i regulilor de drept proprii. Nu trebuie uitat faptul cé acest act juridic reprezinté cel mai important izvor de obligatii civile, un model la care se pot raporta toate celelalte institutii juridice cle drept obligational, iar uneori regulile proprii acestor institutii fac trimitere sau se completeazé cu cele care guverneazé acordul de vointa al pértilor intervenit in scopul producerii efectelor juridice3. Dispozitiile art. 942 C. civ. stipuleazéi: ,, C0ntractu| este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge Tntre dfingii un raport juridic". De, si reglementérile Codului civil roman sunt de inspi- ratie francezé, definitiile date contractului in cele doua coduri nu sunt identice. Conform art. 1001 C. civ. francez, contractul este conventia prin care una sau mai multe persoane se oblige”: faté de una sau mai multe altele 55 dea, sé facé sau sé nu facé un anumit lucru. Se remarcé faptul ca legiuitorul francez privegte contractul drept o conventie generatoare de drepturi ; ;i obligatii, mai exact o conventie particularé generatoare de drepturi §i obligatii; intre conventie §. i contract fiind un ‘ ]. Flour, 1.-l. . Aubert, Droit civil. Les obligations. L’acte juridique, vol. I, Paris, 1975, p. 404. 2 in legaturé cu clasificarea actelor juridice dupé numéirul pértilor, in fapt a vointelor care concuré la formarea Ior valabilé, Oh. Beleiu, op. cit. , p. 119-120; I. Reghini, ,5. Diaconescu, P. Vasflescu, op. cit. , p. 122; O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 138 §i urm. ln legaturi cu evoluyia institutiei juridice a contractului in corelatie cu evolutia economica §i interventia statului in activitatea economica, de la libertatea contractualé la dirijism, a se vedea C. Stétescu, C. Bfrsan, op. cit. , p. 17-21. 3 in acest sens, L. Pop, op. cit. , p. 107; C. 5ta“tescu, C. Bfrsan, op. cit. , p. 15-17. in doctriné, contractul este definit ca 0 Constanta a dreptului, transmisé din dreptul roman, atfit ca denumire, cét §i ca operatiune juridicé (a se vedea I. Albu, Contractul gi réspunderea contractualé, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 7).
  31. 31. I. Vointa lurldlca $1 consimtamantul 21 raport ca de la parte la Tntreg. Literatura franceza de specialitate‘, prin raportare la textul legal mentionat, considera ca termenul de , ,con- ventie” are un sens mai larg deceit cel de contract, deoarece conventia poate avea ca obiect nasterea unei obllgatil si atunci poate fi privita ca un contract, dar ea poate avea si all obiect (de exemplu, transmitea, modificarea sau stingerea unei obligatiil. Se considera, de asemenea, ca 0 conventie poate avea 51 alte efecte juridice decat cele referitoare la obligatie — ea poate privi transferarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Alaturi de alti autoriz, nu impartagim aceasta opinie. Faptul ca institutia contractului nu poate fi considerata o specie de convenjtie este sustinuta de dispozitiile Codului civil romana care, dupa cum am vazut, nu a preluat din dreptul francez termenul de , ,conventie”, folosind drept echivalent formula , ,acordul de vointa” al doua sau mai multor persoane. Pe de alté parte, se observe": ca art. 1001 C. civ. francez precizeaza ca prin conventie partile se obliga unele fata de altele , ,sa dea, 551 face”: sau sa nu facé un anumit lucru”; art. 942 C. civ. roman conchide ca acordul de vointa intervine spre a constitui sau stinge un raport juridic‘. ' 21. Revenind, din punct de vedere al subiectelor de drept care isi exprimé consimjtémantul, contractul poate fi unilateral sau bilaterals. Contractul bilateral sau sinalagmatic este contractul in care partile se obligé reciproc una fata de cealalta, astfel Tncat fiecare dintre partile ‘ M. Raynaud, op. cit. , p. 99. 2 O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 141. Despre intelesul termenilor de , ,contract” §i , ,conventic-3”, la fel in I. Popa, Contractul de vanzare-cumpéirare. Studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, ed. a 2-a revézuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 12-13; la fel, I. Albu, op. cit. , p. 8. 3 Reglementarile regasite in art. 1166 noul C. civ. (respectiv Legea nr. 287/2009, publicaté in M. Of. nr. 511/23 iulie 2009) péstreaza acelasi tnteles (, ,Contractu| este acordul cle vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic"). " Distinctia dintre contract 5i conventie nu se intalneste in alte coduri civile moderne, cum sunt Codul civil german $1 Codul civil italian din anul 1942, de aceea, unii autori francezi apreciaza ca principiile generale din Codul civil cu privire Ia Tncheierea gi efectele contractelor sunt aplicabile tuturor conventiilor (AI. Weill, Fr. Terré, op. cit. , p. 25). 5 Pentru o clasificare amanuntita a contractelor, a se vedea C. 5ta'tescu, C. Bfrsan, op. cit. , p. 22 gi urm.
  32. 32. 22 Viciiie de consimtamant contractante are in acelasi timp calitatea de creditor, cat .51 pe ea de debitor. Aceasta categorie de contracte este cea mai importanta si cea mai des intalnita, pentru ca, in principiu, oamenii actioneaza in interes propriu si sunt inclinati sa faca o prestatie numai daca primesc, con- comitent, o contraprestatie echitabila in schimb. Cu alte cuvinte, in contractul sinalagmatic, 0 parte isi asumé o obligatie numai pentru ca si cealaltéi parte isi asuma o obligatie, ceea ce denota interdependenta prestatilor reciproce lo prestatie este sévarsita numai pentru ca si cealalta pane se obliga la 0 contraprestatie). in sens larg, acest tip de contract ar putea fi privit ca fiind unui de schimb, deoarece paitile schimba Tntre ele prestatii care sunt, de regula, egale, subiectiv sau obiectiv. Principiul care guverneaza contractele sinalagmatice este principiul dreptului roman do ut des‘. O categorie distincta de acte juridice sunt acelea pentru a carer incheiere este necesara existenta si exprimarea vointei a mai multor parti. Acestea sunt actele multilaterale. La randul lor, actele multilate- rale pot fi acte unilaterale colective si conventii colective. Actele unila- terale colective sunt cele constituite dintr-o suma de vointe identice, de declaratii unilaterale de vointa, spre exemplu, deciziile luate de aduna- rile generale dintr-o societatez, actele prin care se constituie o uniune, asociatie, sindicat, partid etc. Conventiile colective se formeaza pe baza acorclului de vointa, in acelasi fel ca si contractele. Un exemplu edifi- cativ in acest sens il reprezinta contractul colectiv de munca, ce este o conventie incheiata (in forma scrisé) intre angajator si organizatia patro- nala, pe de 0 parte, si saiariati, reprezentati prin sindicate sau reprezen- tanjtii salariatilor, pe de alta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii care decurg din raportul de munca. Prin derogare de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice, aceste conventii se bucura de opozabilitate erga omnes. De asemenea, ele prezinta o natura juridice”: mixta: contrac- tuala si normativa, contractuala din punctul de vedere al modului de formare si incheiere si normativa pentru ca stabilesc, din momentul incheierii, o regula generala si impersonala care va fi aplicabila si altor persoane care nu au participat la incheierea unui astfel de act. De l O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 140. 2 Hotararile luate, spre exemplu, de adunarea generala a unei asociatii, conform legii, sunt obligatorii si pentru asociagii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat impotriva.
  33. 33. l. Vointa luricllca si consimtflméntul 23 aceea, putem afirma ca aceste conventll colective se situeaza la limita dintre actul juridic propriu-zis si actul juridic care constituie izvor al dreptului obiectiv. 22. Diferentierea actelor juridice in functie de manifestarile de vointa care concura la formarea Ior valabila prezinta relevanta juridice”: atat din punctul de vedere al aprecierii valabilitatii actului, cat si din punctul de vedere al regimului viciilor de consimtémant de care pot fi afectate‘. Prin urmare: ~ numai anumite acte juridice unilaterale produc efecte juridice, fiind izvoare de obligatii, pe cand actele juridice bilaterale sunt, prin esenta lor, izvoare de obligatii; — in cazul actelor bilaterale, eroarea viciaza consimtamantul numai daca este cunoscuta de catre contractantz, spre deosebire de actele unilaterale, unde exista 0 singura manifestare de vointa; — dolul vlciaza consimtamantul in cazul actelor bilaterale numai daca provine de la celalalt contractant; in actele juridice unilaterale, dolul imbraca forma captatiei sau sugestiei. in principiu, actele juridice unilaterale sunt irevocabile, pe cand cele bilaterale pot fi revocate de comun acord de catre pértile contractante. Acest principiu nu este insé absolut, in ambele cazuri existand exceptii. §5. Formarea vointei juridice. Etapele de formare a voinieijuridice 23. Vointa juridice“: reprezinta 0 decizie, 0 hotarfire a unei persoane de a savar i un act sau un fa t roducator de efecte 'uridice. Succint, 5 pentru a dobandi caracterul de vointa juridica, vointa psihologica a unei persoane trebuie sa fie deliberata in mod constient, sa fie libera si 55 fie declarata, manifestata in exterior‘. Abordarea juridica a procesului de formare a vointei preia elementele esentiale ale procesului psihologic de formare a vointei umane, insistand asu ra cauzalité ii motiv-sco -hota- I p no rare st, in principal, exterionzarea hotararii. lntentionalitatea manifestarn 1 Ch. Beleiu, op. cit. , p. 120. 2 in legatura cu acest aspect 5i relevanta sa pentru posibilitatea invocarii erorii, a se vedea infra, Capitolul al | l—lea , ,Eroarea”. 3 M. Costin, M. Mure, san, V. Ursa, Dictionar de drept civil, Ed. Stiintifica si Enci- clopedica, Bucuresti, 1980, p. 547.
  34. 34. 24 Viciile de consimtamant de vointa in sensul producerii efectelor juridice delimiteaza vointa juri- dica de vointa prezenta in alte domenii ale vietii individuale sau sociale, pentru ca actul voluntar trebuie plasat in sfera constientei. Din punctul de vedere al valabilitatii actului juridic civil, unii autori‘ considera vointa juridica un element esential al actului juridic, ingle- band ‘in aceasta atat consimtamantul, cat si cauza. Dar, abordand aceas- ta institutie de pe pozitia traditionala consacrata cle art. 948 C. civ. , vom analiza separat cele doua elemente constitutive ale vointei juridice, consimtamantul si cauza, pentru ca, alaturi de capacitatea de a contracta si de obiectul actului juridic, reprezinta conditiile esentiale de valabilitate a oricarui act juridic. 24. Formarea vointei juridice, rezultat al unui proces psihologic complex, subsumat proceselor psihologice volitive, implica parcurgerea succesiva, in timp, :1 mai multor etape. a) Prima dintre aceste etape este reflectarea sau reprezentarea in constiinta omului a unei nevoi materiale sau spirituale ce trebuie satis- facuta. Reprezentarea nevoii consta in perceperea de catre subiectul de drept a existentei unor cerinte de ordin personal, care trebuie realizate. Prin urmare, aceasta etapa nu implicé o atitudine din partea persoanei, ci numai o constientizare a existentei unei situatii care necesita rezolvare. Constientizarea starii de necesitate are ca rezultat motivul care este supus analizei, in functie de context, pentru a se stabili scopul si mijloacele de atingere a acestuia. Legatura dintre motiv si scop ia forma dorintei, care este o stare subiectiva constienta, prin care persoana nu doreste ceva in general, ci ceva anume. La un nivel mai inalt, dorinta se traduce in intentie, care conduce la actiune in vederea atingerii scopului. Astfel, se realizeaza legatura dintre scop, motiv si mijloacele de realizarez. Aceasta prima etapa este una pregatitoare, prin care actiunea volun- tara este initiata. b) Conturarea, sub impulsul acestei nevoi, a miiloacelor de satisfa- cere a nevoii respective. Odata conturata nevoia sau dorinta care se cere satisfacuta, este necesara alegerea cailor de realizare. Aceasta ' A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Béilanescu, AI. Ba’icor'anu, op. cit. , vol. I, p. 77. 2 M. Golu, op. cit. , p. 497.
  35. 35. l. Vointa lurldlcit 5| consimtamantul 25 implica stabilirea unor modalitati poslbile de actiune, crearea de alter- native prin intermediul carora , ,problema" ldentificata poate ti rezolvata. Din punct de vedere psihologic, reflectarea nevoii in constiinta omului nu este suficienta pentru existenta unei actiuni voluntare. Daca se parcurge doar aceasta prima etapa, se ramane numai la dorinta. Trebuie sa apara, asa cum am aratat, si intentia de a realiza scopul, care este formulata, de obicei, verbal, prin intermediul limbajului interior, si care este sustinuta de cercetarea modalitatilor concrete de desfasurare a actiunii. c) Deiiberarea mentale”: asupra motivelor si mijloacelor de satisfacere a nevoii respective. $tiinta psihologiei vorbeste despre deliberare si atunci cand este precedata cle lupta motivelor, mai precis cand exista mai multe motive si mai multe scopuri care se doresc satisfacute. in aceste conditii, reglajul voluntar se manifesta cu precadere ca deliberare in vederea alegerii. Deliberarea implica efort suplimentar de cunoastere a conditiilor de Tmplinire a motivelor, de analiza a urmarilor, de eva- luare a acestora. in concret, ca etapa a formarii vointei juridice, deliberarea presu- pune o analiza, 0 comparare a consecintelor pe care le pot avea asupra lntereselor subiectului de drept, urmare a unei conduite dintre cele identificate, prin stabilirea alternativelor prin intermediul carora poate 5a is] atinga scopul si alegerea unei singure variante, pe care 0 va si urma. De altfel, realizarea acestor etape conduce la concretizarea vointei interne sau a vointei reale a subiectului de drept care participa la incheierea unui act juridic civil. d) lnterventia motivului determinant, reprezentarea intelectuali a scopului urmarit. Ca etapa premergatoare luarii hotararii, demersul presupune alegerea unui scop si a unui motiv si inhibarea celorlalte. Pe aceasta baza se poate asigura concentrarea energiei psihonervoase in vederea realizérii scopului propus. Din punct de vedere juridic, aceasta etapa din formarea vointei juridice prezinta o deosebita importanta, deoarece se constituie in cauza actului juridic civil, scopul urmarit prin incheierea actului juridic respectiv. ldentificarea scopului este un element de atitudine subiectiva a persoanei fizice in determinarea acesteia de a participa la Tncheierea unui act juridic de natura civila. e) Hotararea de a incheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmarit. Etapa finala a formérii vointei juridice este rezultatul
  36. 36. 26 Viciile cle consimtamant procesului de deliberare, de formulare si de adaptare pentru a se inscrie in directia cle actiune a legii autoreglarii optime. Hotararea, fiind rezultatul unei deliberari si decizii, orienteaza actul voluntar spre un scop imperativ‘. Barierele care stateau in calea alegerii variantei respec- tive sunt iniaturate de hotéirarea adoptata si campul spre finalizarea actiunii este eliberat. Mecanismele comutative de pe traseele nervoase ascendente si descendente deblocheaza verigile care urmeaza sa intre in schema logica a actiunii alese si le blocheaza pe cele care fac parte din schemele altor actiuni, inadecvate pentru situatia dataz. Momentul deciziei poate fi uneori dramatic, pentru ca omul nu prelucreaza doar informatia, ci traieste efectiv situatiile implicate in satisfacerea unora si nesatisfacerea altora. Pe de alta parte, el se simte raspunzator fata de sine, de rezultatele unei activitati cu sens personal si fata de altii, pentru cele de interes general. Prin urmare, luarea hotararii necesita un efort voluntar sustinut, cu atat mai mult cu cat in actul deciziei sunt implicate si trésaturi de personalitate cum ar fl: nivelul de aspiratii, particularitatile temperamentale, dorinta de a avea succes si teama de esec, sistemul propriu de valori etc. Dupa ce subiectul a facut alegerea care satisface cel mai bine criteriile, dar si dorintele si aspiratiile sale, el hotaraste realizarea scopului si satisfacerea acelui motiv. Planul mintal se imbogateste, se definitiveaza si devine reperul intern al desfésurarii respectivei activitati. Prin reglaj voluntar se va realiza o permanenta confruntare Tntre ceea ce se obtine si ceea ce s—a proiectat3. 25. Exteriorizarea hotararii de a incheia actul juridic prezinta rele- vanta juridica cleosebita, intrucat acum ne aflam in prezenjca consim- tiimantului. Exteriorizarea este, in fapt, un act de fixare a vointei interne. Urmand structura psihologica a actului voluntar, consideram ca exte- riorizarea vointei reprezinta ultima etapa structurala a vointei juridice, si anume executia. iar prin executarea hotararii se ajunge la atingerea propriu-zisa a scopului, constand in transformarea hotararii in actiune. l , ,Doresc” se transforma in , ,Vreau". 2 M. Golu, op. cit. , p. 494. 3 P. Popescu—Niveanu, M. Zlrzte, T. Crefu, Psihologie, Ed. Didactica si Pedago- gica, Bucuresti, 1990, p. 123.
  37. 37. I. Vointa Jurldlca 5i consimtamantui 27 lmportanta acestei ultime etape a formarii vointei este indiscutabila, deoarece reprezinta o proba a autenticitatii proiectului stabilit, a corectitudinii deciziei luate. Este fara indoiala cii decizia are 0 pondere deosebita in actul volitional, dar exporienta cotidiana demonstreaza ca de multe ori decidem, Iuam hotarari pe care nu le ducem la bun sfarsit. Daca formarea vointei umane ; ;i a celei juridice s-ar opri la luarea hot2”1- rarii, ar insemna ca nu am avea de-a face cu un act voluntar propriu-zis, ci cu un proces cognitiv, afectiv-motivational, rational-decizional. Astfel, neintegrate, nesubordonate si necontrolate de efortul voluntar, aceste procese nu se convertesc in momente ale actului voluntar, ci raman de sine statatoare. Mai mult chiar, din punct de vedere juridic, la incheierea actului juridic civil exteriorizarea vointei interne reprezinta o cerinta sine qua non, deoarece doar asa vointa interna, launtrica este cunoscuta si poate fi analizata din punct de vedere juridic, adica poate produce efecte juridice. Prin exteriorizare, vointa dobandeste valente juridice. 26. in concluzie, vointa juridice include doua elemente, din punct de vedere structural, fiecarel dintre acestea reprezentand Cate un ele- ment constitutiv, de fond al actului juridic respectiv: consimtaméintul, ca manifestare exteriorizaté a subiectelor de drept de a participa la Tncheierea de acte j uridice civile, si cauzaz, ca scop concret urmarit prin incheierea actului juridic. l Articolul 948 C. civ. prevede: ,, Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita". 2 Cauza in actul juridic civil reprezinta motivatia subiectiva a asumarii obliga- tiilor de catre participantii la Tncheierea actului juridic civil, prin reprezentarea efec- telor pe care conduita corelativa a celorlalti participanti le poate avea asupra persoa- nei sau patrimoniului celui care se obliga. in acest context, actul juridic civil este modaiitatea prin care persoana care se obliga intelege sa Tsi realizeze propriile interese. Astfel, cauza reprezinta un element al vointei juridice, de natura_psiho| o- gica, exprimand motivatia care a stat la Tncheierea actului juridic civil, respectiv scopul concret in vederea caruia se Tncheie actul juridic (O. Ungureanu, op. cit. , 2007, p. 194; E. Lupan, I. Sabaiu-Pop, op. cit. , p. 215). Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic se desprind din art. 5, art. 966 si art. 968 C. civ. ; ultimul dintre aceste articole dispune ca pentru a fi valabila cauza trebuie sa existe, sa fie reala, sa fie licitéi si moralé.
  38. 38. 28 Viciile de consirntamant Sectiunea a 3-a Principiile vointei juridice 27. Vointa juridica este guvernaté de doua principii consacrate de Codul nostru civil, chiar daca nu In terminis, dar neindoielnicz princi- piul autonomiei de vointa si principiul vointei reale. §1. Principiul autonomiei de vointa sau al / ibertaitii acte/ or juridice 28. Societatea moderna a adus in prim plan si a impus in toate domeniile vietii sociale libeitatea umana, ca valoare esentiala a civili- zatiei umane. in plan juridic, acest principiu se traduce prin acela al autonomiei de vointa, al vointei inclividuale creatoare de drept. Prin urmare, singura si autonoma, vointa are capacitatea, forta de a genera un act juridic, de a explica efectele unui act juridic, dreptul obiectiv doar confirmé forta juridica a vointei individuale. Vointa juridica si autonomia sunt intelese prin prisma individualismului juridic; in fapt, comportamentul indivizilor constienti de libertatea Ior instituie ordinea de fapt sancjtionata de stat. Astfel, iau nastere drepturile subiective propriu—zise, unele dintre acestea fiind considerate ca inalienabile si inerente naturii omului ca fiinta rationala. Drepturile subiective devin posibilitati de exprimare rationala a libertatii umane, iar dreptul pozitiv va recunoaste, de drept, situatiile de fapt create de vointa individuala‘. Conceptia liberala, subiectiva, centrata pe autonomia de vointa, a fost criticata, luand nastere, in contrapondere, teze bazate pe pozitivis— mul juridic, pe solidarism sau chiar pf: doctrina marxista, care neagé importanta vointei creatoare de drept. In principiu, toate acestea susjtin ca vointa trebuie 55 se supuna dreptului obiectiv, legii, care singura creeaza dreptul, iar in marxism actul juridic, contractul devine un sim- plu izvor de norme, instrument prin care se vehiculeaza drepturi subiectivez. ‘ Aceasta conceptie o regasim consacrate in Codul civil. 2 I. Reghini, ,5. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit. , p. 109-116; H. Kelsen, La théorie iuridique de la convention, A. P.D. , 1940, p. 33; H. Kelsen, Teoria pura a dreptului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 311-314; pentru critica teoriei subiective, dar _si obiective, D. Cn. srn. i, op. cit. , p. 9-10.
  39. 39. I. Vointa iurldlcti gi consimtamantui 29 29. Principiul autonomiei de vointa se exprimat, in esenta, in aceea ca 0 parte este obligata in contract numai pentru ca , si-a manifestat vointa in acest sens si numai in miisura in care a dorit acest lucru, deoarece actul juridic este opera vointei umane. Astfel, proclamand ca doar vointa creeaza dreptul, autonomia de vointa are efectul firesc de a considera ca oricine poate avea orice comportament doreste, in conditiile in care nu lezeaza interesele altor persoane‘. Continutul principiului, dar si Iimitele sale rezulta implicit din art. 969, respectiv art. 5 C. civ. Astfel, art. 969 C. civ. prevede: ,, Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, iar art. 5 C. civ. : , ,Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii parti- Culare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. Din interpretarea per a contrarfo a acestor dispozitii rezulta ca autorii manifestarii de vointa sunt liberi sa Tncheie orice fel de contracte acte unilaterale, partile creand, astfel, ,, legea Ior”, care 55 le guverneze raporturile juridice in care intra; cu alte cuvinte, consecinta fireasca a autonomiei de vointa este libertatea contractuala. In extenso, continutul acestui principiu poate fi exprimat in urma- toarele: ‘ — subiectele de drept civil sunt libere séi incheie sau 5a nu Tncheie un act juridic civil; daca hotarasc 55 incheie, pot sa incheie orice fel de act juridic, atata timp cat respecta legea si morala, independent de faptul ca au sau nu 0 reglementare expresa, putand deroga de la normele dispo~ zitive civile; — partile sunt libere sa stabileasca, asa cum doresc, continutul, clauzele actului juridic civil; — pértile sunt libere ca prin acordul Ior de vointa 55 modifice sau sa puna capat actului juridic civil pe care l-au Tncheiat. Din principiul autonomiei de vointa decurg doua importante conse- cinte: — una de fond: subiectele de drept sunt libere sa Tncheie nu numai acte numite, tipice, ci si acte nenumite, atipice; ' Acest principiu a fost creat de dreptul roman clasic referitor la exercitarea drep- turilor civiie ale persoanei, inséi forma lui actuala a fost desévarsita de influenta moralei crestine asupra dreptului. De asemenea, referitor la principiul autonomiei de vointa, I. Dogaru, op. cit. , p. 118; I. Reghini, ,5. Diaconescu, P. Vasflescu, op. cit. , p. 17 5.
  40. 40. 30 Viciile cle consimtamant — una de forma: cand legea nu prevede expres altfel, partile sunt libere sa aleaga forma pe care 0 dau actului Ior‘. 30. in consecinta, din punctul de vedere al formei, libertatea contrac- tuala a actului juridic se exprima in regula consensualitatii conventiilor, potrivit careia, pentru validitatea unei conventii, este suficient acordul de vointa al partilor, cu exceptia contractelor reale si solemne, iar exe- cutarea obligatiilor se face asa cum ele au fost asumate: pacta sunt servanda. Cu toate acestea, asa cum textele legale precizeaza, principiul nu este absolut, cunoscand urmatoarele limite: ordinea publica, respectiv normele care reglementeaza ordinea economicéi, sociala si politica in stat; morala, adica respectarea regulilor moralei, ale bunelor moravuri; normele imperative civile, de la care nu se poate deroga. Notiunea de ordine publica beneficiaza de 0 seama de definitii date in doctrina romana si strainaz si toate acestea circumscriu conceptul normelor imperative domeniului dreptului public. lnsa, pe langa aceste norme imperative, exista reguli si principii juridice care nu sunt sanctio- nate legal sau chiar norme dispozitive, asa cum sunt majoritatea celor civile. Asemenea reguli si pri_ncipii de ordine publica pot fi cuprinse in Constitutie sau in alte acte normative3, dar la fel de bine pot fi stabilite cutumiar sau de catre jurisprudenta. in consecinta, prin ordine publica se intelege un ansamblu de reguli si principii care exprima organizarea juridica esentiala a unei anumite societati umane, la un moment dat‘. in privinta bunelor moravuri, se sub| iniaza5 ca acestea nu reprezinta altceva decat latura morala a ordinii publice, in acceptiunea sa tradi- tionala de ordine politica, Tn fapt, un ansamblu de norme etice, notorii SI acceptate ca atare de membrii societatii. Numai ca acest concept, ca I si acela de ordine publica, nu poate fi niciodata general aplicabil l I. Albu, Libertatea contractuala, in Dreptui nr. 3/1993, p. 29. 2 in acest sens, J. Ghestin, Traité de droit civil. La formation du contrat, L. G.D. J., Paris, 1993, p. 86. 3 in dreptul international privat, ordinea publica este o notiune esentiala in solutionarea conflictelor — O. Ungureanu, C. jugastru, A. Circa, Manual de drept international privat, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 104-105. ‘ I. Reghini, ,9. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit. , p. 177. 5 I. Ghestin, op. cit. , p. 87.
  41. 41. I. Vointa juridica si consimtamantul 31 Iocietatii umane si este Tn continua evolutie. De aceea, ambele trebuie 15 beneficieze de 0 apreciere in concreto. Concluzionand, putem afirma ca vointa indivicluala, desi are un rol important in nasterea, modificarea sau stingerea raportului de drept Civil, nu este exclusiva si atotputernica; ea produce efecte numai daca si in masura in care sunt respectate ordinea publica, morala si normele civile imperative‘. 31. in prezent, doctrina franceza este reticenta in a interpreta dispo- zitiile civile in materie exclusiv prin prisma autonomiei de vointa, fiind tot mai frecvente analizele care demonstreaza forta obligatorie a contrac- tului, ca act juridic, pe baza teoriei utilitarismuluiz. Aceasta teorie promo- veaza ideea conform careia executarea obligatorie a contractelor raspun- de problemelor privind organizarea societatii, astfel incat 55 se asigure nevoile membrilor sai pe baze eficiente. in acest sens, dreptul trebuie sa ofere reguli clare privind transferul proprietatii si Tncheierea contrac- telor. Oamenii se asteapta ca obligatiile care au fost legal asumate 55 fie respectate, iar legea trebuie sa ocroteascé asteptarile si 551 repartizeze just riscurile care apar dupa incheierea contractelor, sa Tmpiedice pértile sa adopte atitudini oportuniste, sa promoveze in interesul societétii executarea complete a obligatiilor3. 32. Aparitia si , ,folosirea" tot mai intensa a unei categorii noi de contracte — contractele de adeziune — au dus la reconsiderarea Iimitelor principiului autonomiei de vointa a actelor juridice. Daca in cazul contractului clasic partile hotarasc de comun acord cuprinsul si efectele acestuia, in contractele de adeziune numai una dintre parti fixeaza clauzele contractuale, cealalta parte fiind doar libera sa adere sau nu la contractul elaborat in aceste conditii‘. Faptul ca aceste contracte sunt si 1 E. Lupan, op. cit. , p. 159; in acest sens, I. Papa, op. cit. , p. 14-16. 1 M. L. Izorche, La liberté contractuelle, in Droit et libertés fondarnentaux, Dalloz, ’aris, 1995, p. 396-405. A 3 K. Zweigert, H. Kéitz, An Introduction to Comparative Law, 3"’ ed. , Clarendon ’ress, Oxford, 1998, p. 326-327. 4 V. Patulea, Principiul liberiéitii contractuale si Iimitele sale, in Dreptul nr. 10/1997, 3. 24. Din punctul de vedere al contractelor cu clauze impuse de una dintre parti, -egea contractului a Republicii Populare Chineze stipuleaza urmatoarele: dacéi un : ontract contine clauze standard (adica prevederi contractuale stabilite inainte de ‘ncheierea contractului de una dintre parti, pentru folosire repetata), partea care a c
  42. 42. 32 Viciile de consimtamént vor putea deveni o limitare legala a principiului autonomiei de vointa se remarca si din reglementarea contractelor de adeziune in noul Cod civil, care in art. 1175 stipuleaza: ,, Contractu| este de adeziune atunci cand ciauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare”. Alaturi de acest tip de contracte, limitarea libertatii contractuale se realizeaza prin contracte impuse‘, controlatez, interzise3, tipizate4 si ole consumaties, ca rezultat al intensificarii productiei de bunuri si al consumului, dar si al schimbarii de optica ideologica a legiuitorului. Datorita noilor limitari ale principiului libertatii contractuale, care tind sa nege insasi existenta principiului, credem ca nu este lipsit de interes luarea in considerare a posibilitatii izolarii legale si institutionale a acestor tipuri de contracte si intelegerea lor ca 0 realitate distincta de cea contractuala, clasica, tocmai pentru a proteja si perpetua, nu numai teoretic, principiul in discutie. Pe de aita parte Tnsa, proliferarea acestor tipuri de contracte s-ar parea ca reprezinta unul dintre simptomele infrangerii principiului autonomiei de vointa de catre un alt fenomen social economic si in final juridic, acela al diriiismuluis, in fapt al inter- stabilit aceste clauze trebuie 55 se conformeze principiului bunei-credinte in pre- scrierea drepturilor si obiigatiilor celeilalte parti si trebuie sa atraga atentia acesteia din urma, intr-o maniera rezonabila, asupra anumitor clauze, cum sunt aceiea prin care raspunderea juridica a partii este exclusa sau limitata si, de asemenea, este obligata sa explice celeilalte parti clauzele contractului atunci cand i se solicita aceasta (art. 39). ' Spre exemplu, contractele de asigurare obligatorie a autovehiculelor, caz in care proprietarul este obligat sé Tncheie contractul, avand doar libertatea de a-si alege asiguratorul. ‘ Necesitatea obtinerii unei autorizatii sau Tndeplinirea unei formalitati prealabile incheierii contractului. 3 Clauza penala este interzisa in contractele de imprumut (l. C.C. J., decizia civile“: nr. 1839/2004, in BJ. 2004, p. 297). ‘ Majoritatea contractelor de furnizare de servicii catre public. 5 S-a aratat ca impactul contractului de consumatie a fost atat de puternic asupra intelegerii traditionale a actului juridic, incat s—a transformat in grila de analiza a ordinii publice, cu efectul divizarii ei in ordine publica cle directie si ordine publica de protectie U. Carbonnier, Introduction a la théorie générale du contrat, in L’évolution contemporaine du droit des contrats, PUF, Paris, 1985, p. 36. 5 De altfel, a fost creat un termen nou, acela de , ,dirijism contractual”, de catre L. Iosserand, in Les tendances nctiielles tie la théorie des contrats, in R. T.D. civ. , 1937, p. 1-30.
  43. 43. I. Vointa ftlrltllctl sl consimtamantul 33 ventiei pregnante a statului in domeniul economic, concretizat prin legiferarea unor noi reglementari sau modificarea celor existente ori prin sanctionarea pe cale judecatoreascii a noilor interpretari date unor institutii juridice mai vechi‘. O alta manifestare a dirijismului este aceea a Iargirii notiunii de ordine publica, deoarece, daca in faza anterioara (cea a dominatiei principului autonomiei de vointa) aceasta se limita la domeniul politic si moral, in principiu, in prezent, notiunea cuprinde si ordinea publica economica, dar nu numai cea nationala, ci si cea europeana, in con- textul crearii si extinderii Uniunii Europene. Mai mult chiar, notiunea de ordine publica se extinde si asupra unor aspecte de natura sociala, creand ordinea publica sociala, care clesemneaza unele masuri luate de stat in legatura cu reglementarea contractelor de munca, de inchiriere de imobile etc? De asemenea, nu trebuie omis faptul ca interventia statului in domeniul contractual conduce la restrangerea fortei obli- gatorii a contractului, fie pentru ca uneori se permite neexecutarea sa, fie o executare in alti termeni decat cei stabiliti initial de parti’. In conditiile in care evolutia economica si sociala s—a indepartat atat de mult de directiile trasate de vechile coduri civile, se pune intrebarea daca principiile care guverneaza actul juridic, contractul in special, mai sunt de actualitate si, in consecinta, aplicabile“. ‘ Aparitia dirijismului contractual se datoreaza faptului ca in prezent activitatea economica este dominata de existenta marilor societati comerciale sau grupuri de societati, cu o mare putere economica, ale caror interese se concentreaza pe accen- Iuarea celeritatii si supletei circuitului economic. Statul, cel care organizeaza activi- tatea economica, chiar Tntr—un sens Iarg, prin crearea cadrului legislativ, a receptat si in final legiferat interesele acestor participanti la circuitul economic, toate aceste conducand la Tnlaturarea, mai mult sau mai putin, a principiului autonomiei de vointa, principiu care corespundea perioadei moderne, cand activitatea econornica era lasata, in mare masura, in voia initiativei particulare si care corespundea, in fapt, liberalismului economic (C. Statescu, C. Bfrsan, op. cit. , p. 17-19). 2 R. Savatier, La théorie des obligations. Vision juridique et économique, 2*’ éd. , Dalloz, Paris, 1969, p. 161-174. 3 C. 5ta"tescu, C. Birsan, op. cit. , p. 20-21. 4 Pentru o ilustrare a evolutiei dreptului contractelor si a tranzitiei de la dreptul clasic, traditional al contractelor guvernate de principiul autonomiei de vointa la dreptul modern al contractelor, a se vedea V. Patulea, Ch. Stancu, Dreptul contrac- telor, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 53 si urm.
  44. 44. 34 Viciile de consimtéimant §2. Principiul vointei reale (interne) 33. Vointa este un act psihologic, dar pentru a primi valente juridice, este nevoie sé fie exteriorizata. Aceasta conditie presupune luare Tn considerare a doua elemente: in primul rand, elementul intern, vointa launtricé, propriu-zisa a pértilor, adica ceea ce au vrut ele cu adevérat, sensul exact si intinderea acestui act psihologic; in al doilea rand, elementul extern, exteriorizarea vointei, considerarea ei in sensul si in Iimitele date de forma de exprimare. De cele mai multe ori, Tntre cele doua - vointa interne“: gi cea exte- riorizata, declaratéi — exista concordantéi, vointa fiind aceeasi, Tnsa exista cazuri in care, cu sau fara vointa partilor, intre cele doua apar discor- dante. in astfel de situatii, se pune intrebarea céreia dintre cele doua vointe ~ cea intema sau cea declaraté — i se va da prioritate. Raspunsul la aceasta Tntrebare se raporteaza la doua concepjtii asupra vointei, aflate la poli opusi. Conceptia subiectiva acorda prioritate vointei inter- ne, reale a partilor, care expriméi adevaratul continut al actului juridic civil, respectiv intentiile reale ale partilor. Conceptia obiective“: acorda prioritate vointei declarate, exteriorizate. Distinct cle cele doua conceptii clasice, exista 0 a treia, de data recenta, numita teoria validititii. Conform acestei teorii, declaratia exte- riorizata de vointa nu este numai un mijloc de proba si de dezvaluire a vointei interne rupte de manifestarea exterioara, ci se acrediteaza ideea ca vointa exprimate”: in actul juridic trebuie Tnteleasa ca 0 declaratie de validitate, a carei sarcina nu este doar 0 comunicare a vointei, ci insasi indeplinirea si realizarea vointei producatoare de exact acele consecinte juridice care rezulta din ea. Argumentarea succinta a teoriei rezida din corelarea dintre vointa si declaratie, deoarece motivul validitatii efec- telor juridice ale vointei exteriorizate nu se afla numai in vointa interné sau numai in declaratia exteriorizata, ci in corelatia dintre cele doua, . 34. Revenind, fiecare dintre teoriile clasice, cea subiectiva si cea obiectiva, prezinta avantaje si dezavantaje. Astfel, sistemul vointei reale consacrat de Codul civil francez de la 1804 satisface securitatea staticé a circuitului civil, deoarece in acest sistem se poate pune Tn discutie vaiabilitatea actului translativ de drepturi pe motiv de neconcordanté Tntre vointa interné, reale”: si cea exprimata, ceea ce este de natura a nu incuraja subiectele de drept civil 5.’: Tncheie acte juridice.

×