1
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
NOTE DE CURS
ASISTENŢA JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ
ÎN MATERIE PENALĂ
(Ciclul I)
AUTOR:
Tatiana Zbancă
mg.în drept, lector univ.
Aprobat la şedinţa Catedrei Științe penale
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la ședința Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9
CHIŞINĂU – 2013

2
SUBIECTUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
ASISTENȚA JURIDICĂ INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ
1.1. Conceptul şi importanţa asistenței juridice internaționale în materie penală;
1.2. Modul de transmitere a adresărilor de asistenţă juridică.
1.3. Volumul asistenţei juridice.
1.4. Motivele de refuz la acordarea asistenţei juridice internaţionale.
1.5. Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice internaţionale în materie
penală.
1.1. Conceptul şi importanţa asistenței juridice internaționale în materie penală.
În ultima perioadă de timp, Republica Moldova a cunoscut mutaţii de fond în structura şi
dinamica fenomenului infracţional sub toate aspectele, inclusiv prin dezvoltarea crimei
organizate şi a corupţiei. Dimensiunile criminalităţii organizate fac din aceasta o ameninţare la
adresa siguranţei naţionale a Republicii Moldova prin afectarea majorităţii domeniilor de
manifestare ale mediului economic şi social, fapt ce a determinat elaborarea unei strategii
adecvate, fundamentată pe analiza de stare a criminalităţii organizate şi a tendinţelor de
manifestare a fenomenului. Statele lumii sunt nevoite să ajungă la o colaborare mai strânsă în
vederea prevenirii şi combaterii formelor de criminalitate, în conformitate cu legislaţia lor
internă şi folosind mecanismele internaţionale pentru culegerea de informaţii şi date necesare
instituţiilor abilitate şi guvernelor de a preveni şi elimina aceste infracţiuni, de a urmări şi extrăda
pe autorii lor.
În condiţii în care criminalitatea internaţională, a căpătat odată cu deschiderea frontierelor o
amploare din ce în ce mai mare, cooperarea juridică internaţională în materie penală constituie
un mijloc eficient de a răspunde acestui fenomen.
Principiul cooperării este astăzi unanim admis în raporturile internaţionale dintre state,
contribuind la cunoaşterea reciprocă, la asigurarea progresului, la întărirea păcii.
Prin urmare, putem defini cooperarea internaţională, ca fiind o modalitate de întrajutorare
între diferite state ale lumii, pe diverse domenii, stabilite în mod concret prin tratate, convenţii
acorduri, etc., care vizează în final promovarea şi protejarea unor interese naţionale, regionale
sau mondiale, în baza principiului respectării independenţei şi suveranităţii fiecărei părţi
contractante.
Asistenţa juridică internaţională în materie penală reprezintă un domeniu extrem de
important în cadrul cooperării internaţionale între statele lumii.
Însă, noţiunea de asistenţă juridică internaţională în materie penală nu este încă, în literatura
juridică, suficient de precizată. Dealtfel, lucrările de specialitate, ocupîndu-se mai ales de
diferitele laturi ale asistenţei penale între state, de formele prin care aceasta se realizează, trec
sub tăcere conceptul însuşi.
Astfel, noţiunea de asistenţa juridică (judiciară) internaţională în materie penală a fost
acceptată în doctrină la sfîrşitul secolului al XIX-lea nefiind definită în mod concret şi fiind
asimilată în totalitate celei de cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Cel mai adesea, noţiunea de asistenţă penală internaţională îmbracă două accepţiuni: o
accepţiune mai restrânsă, aşa-numita asistenţă juridică cu caracter judiciar sau procesual (in
foro), prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare din diferite state şi-o acordă în
cursul procesului penal şi care se manifestă în mod obişnuit în efectuarea sau în trimiterea actelor
procedurale devenite necesare în cadrul acelui proces şi o accepţiune mai largă, prin care se
înţelege asistenţa oferită în general în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et extra foro) şi
anume cooperarea organelor de urmărire penală, comisiile rogatorii internaţionale în materie
penală, recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti penale, extrădarea, etc.
Asistenţa judiciară „in stricto sensu‖ include, „inter alia‖, notificarea (comunicarea) de acte
judiciare, comisiile rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigaţie: audierile prin
videoconferinţă, echipele comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea spontană de
informaţii, supravegherea transfrontalieră, etc., iar lato sensu, din asistenţa judiciară în materie

3
penală fac parte şi transferul de proceduri şi recunoaşterea procedurilor, etc.
Asistenţa judiciară în materie penală se solicită de autorităţile judiciare competente din statul
solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat.
De aici, cel mai adesea şi o terminologie diferită: asistenţă judiciară pentru prima
accepţiune, asistenţă juridică pentru cea de-а doua, fiind însă frecvente cazurile în care termenul
de asistenţă juridică este exclusiv întrebuinţat pentru a desemna activitatea de cooperare între
state în materie penală.
Astfel asistenţa juridică internaţională se referă la asistenţa juridică cu caracter judiciar (sau
procesual) prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare dintr-un stat o acordă în
cursul procesului penal organelor judiciare din statul în care are loc activitatea judiciară şi care
constă în efectuarea, predarea sau comunicarea unor acte procedurale necesare soluţionării acelei
cauze.
Sunt frecvente cazurile în care termenul de asistenţă juridică este exclusiv întrebuinţat pentru
a desemna activitatea de cooperare între state în materie penală.
Prin urmare, cele mai recente modificări legislative în domeniul asistenţei juridice
internaţionale ne oferă prilejul câtorva reflecţii privind reglementarea acestei instituţii, şi
readucerii în discuţie a conceptelor de asistenţă juridică şi de asistenţă judiciară internaţională în
materie penală.
În acest context putem defini, asistenţa juridică internaţională în materie penală, ca fiind
sprijinul reciproc pe care şi-l acordă statele în activitatea de descoperire, judecare şi pedepsire a
infractorilor. Această activitate se realizează în temeiul prevederilor legii procesual penale, a
tratatelor internaţionale, ratificate de Republica Moldova ori pe bază de reciprocitate[24], adică
îndeplinirea în baza tratatelor internaţionale şi actelor juridice normative naţionale de către un
stat în interesele altui stat a cererilor privind efectuarea acţiunilor procesuale sau privind
extrădarea învinuitului (bănuitului) pentru tragerea lui la răspundere penală conform cauzei
penale concrete, care se examinează în cadrul urmăririi penale sau se soluţionează în instanţa de
judecată a statului solicitant, sau privind executarea sentinţei sau altor decizii (încheieri)
judecătoreşti, inclusiv transferul persoanei condamnate într-un stat pentru executarea pedepsei
sale în alt stat.
Referindu-se la asistenţa juridică şi judiciară internaţională, un alt autor apreciază că: „în
condiţiile săvârşirii unor infracţiuni pe teritoriul unui stat de către persoane aparţinând altui stat
sau în cazul organizaţiilor criminale internaţionale care implică săvârşirea de infracţiuni pe
teritoriul mai multor state, sunt necesare acţiuni şi reglementări de colaborare internaţională pe
plan judiciar. Această colaborare se obţine prin încheierea de tratate internaţionale de asistenţă
juridică şi judiciară între state, pe baza unor recomandări ale convenţiilor internaţionale în acest
domeniu. În cazul în care se pune problema unei asistenţe juridice între statul nostru şi alt stat,
regulile convenite în tratatul de asistenţă juridică îşi au deplină aplicare. Fiind însă posibilă o
colaborare între statul nostru şi un stat cu care nu avem tratat de asistenţă juridică, în practică se
pot folosi reguli stabilite pe bază de reciprocitate. În fine, în cazul în care nici astfel de reguli nu
sunt stabilite, Codul de procedură penală din 2003 a adoptat, în art.art. 531-559, norme după care
să se conducă asistenţa juridică internaţională. Astfel de norme pot fi stabilite şi prin legi
speciale, de exemplu, Legea nr. 371-XVI din 01.12.2006 cu privire la asistenţa juridică
internaţională în materie penală.
În concluzie, potrivit actualei reglementări, conceptul de cooperare judiciară internaţională
se apropie de sensul larg al noţiunii de asistenţă juridică internaţională în materie penală, iar
asistenţa juridică internaţională se consideră ca fiind doar una din formele de cooperare judiciară
internaţională.
Organizarea unei colaborări internaţionale între organele judiciare din diferite state în
vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei formează obiectul asistenţei juridice în
materie penală.
Cererea prin care se solicită asistenţă într-o cauză penală se expediază statului sub
denumirera de cerere de asistenţă juridică internaţională în materie penală, perfectată în
corespundere cu cerinţele tratatelor internaţionale, conform art.art.531, 532 a CPP al RM şi
conform Legii cu privire la asistenţă juridică internaţională în materie penală. Statul care

4
formulează cererea de acordare a asistenţei juridice, se numeşte stat solicitant, iar statul, căruia îi
este adresată cererea de asistenţă juridică se numeşte stat solicitat[27].
Acordarea asistenţei juridice internaţionale în materie penală atinge interesele acelui stat,
care s-a adresat după asistenţă.
Scopul principal al acestei instituţii este unirea eforturilor statelor în vederea combaterii
criminalităţii, acordându-şi reciproc asistenţă la descoperirea şi cercetarea infracţiunilor,
identificarea persoanelor care le-au comis, şi emiterea sentinţelor echitabile, executarea acestor
sentinţe, precum şi recuperarea prejudiciului cauzat victimelor infracţiunii indiferent în ce stat se
află, de diversitatea legislaţiei naţionale, a celei internaţionale şi a statelor străine.
Volumul şi procedura efectuării acţiunilor procedurale la acordarea asistenţei juridice
internaţionale, depinde într-o măsură oarecare şi de care comunitate internaţională ţine statul cu
care conlucrează Republica Moldova: Consiliul Uniunii Europene sau Comunitatea Statelor
Independente (CSI). Acordarea asistenţei juridice internaţionale în materie penală de către
statele-membre ale Consiliului Europei, se efectuează în baza convenţiilor Consiliului Europei,
tratatelor internaţionale bilaterale şi multilaterale la care R.Moldova este parte şi conform
normelor capitolului IX al Codului de procedură penală a Republicii Moldova.
Obiectul asistenţei juridice internaţionale este desfăşurat prin anumite activităţi şi anume:
1. comisia rogatorie;
2. extrădarea;
3. transferul persoanelor condamnate;
4. reconoaşterea hotărîrilor penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti străine.
Potrivit Legii privind asistenţa juridică internaţională în materie penală scopul aplicării ei este
protecţia intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale Republicii
Moldova definite prin Constituţie.1
1.2. Modul de transmitere a adresărilor de asistenţă juridică.
Modul de transmitere a adresărilor privitor la asistenţa juridică internaţională în materie
penală este reglemantat în instrumentele de ratificare a tratatelor internaţionale de asistenţă
juridică în materie penală. În conformitate cu prevederile articolului 4 din Hotărărea
Parlamentului Republicii Moldova nr.1332 din 26.09.1997 "Pentru ratificarea Convenţiei
europene de asistenţă juridică în materie penală" toate cererile de asistenţă juridică trebuie să fie
adresate Ministerului Justiţiei sau Procuraturii Generale.2
Prin intermediul Ministerului Justiţiei se transmit cererile de asistenţă juridică formulate în
fazele de judecată şi de executare a pedepsei, iar prin intermediul Procuraturii Generale, cele
formulate în faza de urmărire penală. Cererile de asistenţă juridică pot fi transmise fie direct de
către autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau prin intermediul Organizaţiei Internaţionale
a Poliţiei Criminale (Interpol). În cazurile cînd cererile de asistenţă juridică se transmit direct
organelor de urmărire penală, ori autorităţilor judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din
urmă vor fi în drept să le execute numai după obţinerea autorizaţiei de executare din partea
autorităţilor centrale. În caz de urgenţa cerea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă,
inclusiv cea electronică, prin telegraf, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare adecvat care
lasă urmă scrisă, cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială.
1.3. Volumul asistenţei juridice.
Volumul asistenţei juridice internaţionale se stabileşte de tratatul internaţional respectiv ce
reglementează genul dat de activitate. Asistenţa juridică internaţională se solicită sau se acordă în
executarea unor activităţi procesuale prevăzute de legislaţia procedural penală a Republicii
Moldova şi a statului respectiv cu care a încheiat tratat de asistenţă juridică. Legislaţia Republicii
1
Legea privind asistenţa juridică internaţională în materie penală nr.137-XVI din 01.12.2006.pagina 4 articolul 1.
2
Legea privind asistenţa juridică internaţională în materie penală din 01.12.2006.

5
Moldova şi anume codul de procedură penală prevede că asistenţa juridică internaţională poate
include asemenea activităţi:
 comunicarea actelor de procedură sau a hotărîrilor judiciare persoanelor fizice sau
juridice aflate peste hotarele ţării;
 audierea persoanelor în calitate de martor, bănuit, învinuit, inculpat, parte civilmente
responsabilă;
 efectuarea cercetării la faţa locului, a percheziţiei, ridicarea de obiecte şi documente şi
transmiterea lor peste hotare, sechestrarea, confruntarea, prezentarea spre recunoaştere,
identificarea abonaţilor telefonici, interceptarea comunicărilor, efectuarea expertizelor,
confiscarea bunurilor provenite din săvîrşirea infracţiunilor şi alte acţiuni de urmărire penală
prevăzute de codul de procedură penală;
 citarea martorilor, experţilor sau a persoanelor urmarite de către organele de urmărire
penală sau de către instanţa de judecată;
 preluarea urmării penale la cerea unui stat străin;
 căutarea şi extrădarea persoanelor care au comis infracţiuni sau pentru a executa
pedeapsa penală;
 transferarea pesoanelor condamnate;
 comunicarea cazierului judiciar;
 recunoaşterea şi executarea sentinţelor străine;
 alte acţiuni care nu contravin codului de procedură penală al Republicii Moldova.3
Nu constituie obiect al asistenţei juridice internaţionale luarea măsurilor preventive.
1.4. Motivele de refuz la acordarea asistenţei juridice internaţionale.
Conform Convenţiei Europene de asistenţă juridică în materie penală din 20 aprilie 1959
Strasbourg asistenţa judiciară va putea fi refuzată:
→ dacă cererea se referă la infracţiuni considerate de partea solicitată fie ca infracţiuni
politice, sau infracţiuni conexe cu cele politice, fie ca infracţiuni fiscale;
→ dacă partea solicitată cosideră că îndeplinirea cererii este de natură să aducă atingere
suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale ţării sale.4
Conform Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală nr.371-XVI
din 01.12.2006 prevede că cererea de asistenţă juridică este refuzată în următoarele cazuri:
 procedura din statul solicitant nu prevede sau nu respectă condiţiile Convenţiei
Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încheiate,la
Roma 4 noiembrie 1950 sau al oricărui alt tratat internaţional pertinent în domeniu,
ratificat de Republica Moldova;
 cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unei instanţe
extraordinare altele decît cele constituite prin tratate internaţionale pertinente sau în
vederea executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;
 fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în curs,
sau această faptă trebuie sau poate face deasemenea obiectul unei urmăriri penale ce
ţine de competenţa organelor de urmărire penală a Republicii Moldova.5
Legislaţia Republicii Moldova prin Codul de procedură penală şi anume art.534 prevede că
asistenţa juridică poate fi refuzată dacă:
 cererea se referă la infracţiuni politice sau conexe acestora. Refuzul nu se admite şi în
cazul cînd persoana este banuită, învinuită sau a fost condamnată pentru săvîrşirea
3
Comentariu Codului de procedură penală.Iurie Sedleţchi,Dumitru Vîzdoagă,Vasile Rotaru,Raisa Botezatu ş,a .
Editura Cartier Juridic.pagina710.
4
Convenţia Europeană de asistenţă juridică în materie penală,adoptată la 20 aprilie 1959 la Strasbourg,ratificată prin
Hotărîrea Parlamentului R.M.nr.1332-XIIIdin 26.09.1997.
5
Legea cu privire la asistenţa juridică internaţională în materi penală din 01.12.2006.

6
faptelor prevăzute de articolele 5-8 al Statutului de la Roma al Curţii Internaţionale
Penale;
 cererea de asistenţă juridică se referă la o faptă ce constituie o încălcare a disciplinei
militare;
 dacă prin cererea de asistenţă juridică se poate aduce daune securităţii, suveranităţii
sau ordinii publice a statului;
 dacă sunt motive pentru a crede că bănuitul este urmărit sau pedepsit penal din motive
de rasă, naţionalitate, religie, cetăţenie, apartenenţa la un grup politic sau dacă situaţia
lui se va agrava şi mai mult pentru unul din motivele descrise;
 dacă fapta săvîrţită de bănuit este pedepsită cu moartea în statul solicitant şi statul
solicitant nu oferă garanţii în vederea neaplicării sau neexecutării pedepsei capitale;
 dacă faptele invocate în cererea de asistenţă juridică potrivit Codului Penal al
Republicii Moldova nu întrunşte elementele infracţiunii.6
În sensul aceluiaşi articol al Codului de Procedură Penală nu sunt considerate infracţiuni de
natură politică:
 atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;
 crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea
crimei de genocid,adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-
XII din 10 septembrie 1991;
 infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii
răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, forţelor armate
maritime art.51, în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul
prizonierilor de război la art.129 şi în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la
protecţia persoanelor civile în timp de război la art.147, la care Republica
Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-XII din 2 martie 1993;
 orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la
Geneva enumerate mai sus;
 →infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la
art.1, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale
pertinente;
 → acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie,1984 de Adunarea
Genarală a Naţiunilor Unite;
 → orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
În caz că cererea de asistenţă juridică penală internaţionlă este refuzată, atunci va fi necesar
motivarea acesteia. Republica Moldova ratificînd Convenţia europeană privind asistenţa juridică
internaţională în materie penală a declarat că se va refuza de asistenţă juridică în cazurile:
 infractorului i s-a aplicat actul de amnistie;
 în conformitate cu legislaţia naţională persoana nu poate fi trasă la răspundere
penală;
 fapta comisă nu constituie infacţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;
 în privinţa aceleiaşi persoane şi pentru aceleaşi fapte este deja intentată o procedură
penală în curs;
 după comiterea crimei infractorul a avut o dereglare psihică de lungă durată care
exclude responsabilitatea penală a acestuia, cu alte cuvinte persoana devine
iresponsabilă.
Responsabilitatea presupune starea psihologică care are capacitatea de a înţelege caracterul
prejudiciabil al faptei, de-aşi manifesta voinţa de a-şi dirija acţiunile. Iresponsabilitatea poate fi
privită sub două forme din punct de vedere juridic:
6
Codul de procedură penală a Republicii Moldova, art.534,alin1.

7
 persoana care în timpul săvîrşirii faptei prejudiciabile nu-şi putea dădea seama de
acţiunile sau inacţiunile sale, sau nu le putea dirija din cauza unei boli psihice
cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stari patologice. Persoana dată
nu va fi pasibilă de răspundere penală.
 nu va fi pasibilă de răspundere penală persoana care a săvîrşit fapta prejudiciabilă în
stare de responsabilitate, însă înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de
judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a limitat-o de posibilitatea de a-şi da
seama sau de a-şi dirija acţiunile sau inacţiunile sale.
În cazul nostru refuzul cererii de asistenţă jurică va fi motivat de forma a doua a
iresponsabilităţii persoanei care a comis infracţiunea.
în privinţa aceleiaşi persoane şi aceleiaşi fapte esxistă deja o sentinţă sau o hotărîre în
vigoare a organelor competente de clasare a urmăririi penale.7
1.5. Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice, limbile utilizate.
Conform articolui 20 din Convenţia Europeană de asistenţă juridică în materie penală,
cheltuielile legate de acordarea asistenţei judiciare le suportă fiecare parte pe teritoriul statului
său. Exceptie de la această regulă o poate constitui doar rambursarea de către partea solicitantă
părţii solicitate a cheltuielilor:
 legate de avansul acordat martorului sau expertului pentru deplasare în statul
solicitant;
 ocazionate de intervenţia experţilor pe teritoriul părţii solicitate;
 de transferul persoanelor deţinute pentru a fi audiate în calitate de martor în statul
solicitant.
În cazul cînd asistenţa juridică internaţională este reglementată de tratate bilaterale sau
multilaterale la care Republica Moldova este parte, în tratatele date se stabileşte modul de
acoperire a cheltuielilor legate de asistenţa juridică internaţională.8
Legea Republicii Moldova cu privire la asistenţa juridică internaţională prevede că
cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistenţă juridică sunt suportate de regulă de statul solicitat.
Statul solicitant suportă următoarele cheltuieli:
 remuneraţiile martorilor, experţilor, cheltuielile lor de călătorie şi de şedere în statul
solicitant;
 cheltuielile de remitere a obiectelor;
 cheltuielile de recurgere la videoconferinţă pentru îndeplinirea cererii de asistenţă
juridică;
 cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terţ;
 alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de
mijloacele umane şi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistenţă
juridcă.
În urma unui acord între autorităţile Republicii Moldova solicitate şi autorităţile străine
solicitante se pot deroga ca excepţie de la dispoziţiile menţonate mai sus.9
Cererile de asistenţă juridică şi actele anexate la acestea formulate de autorităţile Republicii
Moldova vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute de tratatul internaţional aplicabil
în relaţia cu statul solicitat.
Răspunsul la cererea de asistenţă juridică formulat de autorităţile Republicii Moldova va fi
redactat în limba de stat cu traducerea acestuia în limba prevăzută de tratatul aplicabil între părţi.
7
Comentariul Codului de procedură penală.Igor Dolea,Iurie Sedleţchi,Sergiu Ursu, Tatiana Vîzdoagă, Vasile
Rotaru,Raisa Botezatu ş.a. Editura Cartier Juridic.
8
Comentariu Codului de procedură penală,pagina713
9
Legea Republicii Moldova privid asistenţa juridică internaţională în materie penală din 01.12.2066,articolul11.

8
SUBIECTUL 2. IZVOARELE ŞI SURSELE DE REGLEMENTARE ALE
ASISTENȚEI JURIDICE INTERNAȚIONALE ÎN MATERIE PENALĂ
2.1. Sursele şi reglementarea juridică internă ale asistenței juridice internaționale în
materie penală;
2.2. Convenţiile internaţionale multilaterale şi tratate internaţionale bilaterale la care
Republica Moldova este parte
2.3. Tratate interguvernamentale și interdepartamentale la care Republica Moldova
este parte;
2.4. Principiile de aplicare în caz de divirgenţe între tratate
2.1. Sursele şi reglementarea juridică internă a asistenței juridice internaționale în
materie penală
Republica Moldova că şi membri ai comunităţii mondiale, nu pot duce o luptă eficientă cu
criminalitatea internaţională fără a se implica activ în procesul comunităţii mondiale, deoarece
starea criminogenă existentă cere de la organele de drept de a se alinia, a se racorda în
permanenţă la cadrul legislativ internaţional, la strategia şi tactica de apărare a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului a altor state.
In acest scop Republica Moldova a semnat şi a ratificat un şir de Convenţii şi Tratate
internaţionale atât multilaterale, cât şi bilaterale, privind acordarea asistenţei juridice
internaţionale in materie penală.
Cu alte cuvinte, în zilele noastre baza juridică a asistenţei juridice internaţionale în
materie penală o constituie:
1. tratate internaţionale (interstatale) multilaterale sau bilaterale;
2. tratate interguvernamentale;
3. tratatele interdepartamentale;
4. legislaţia naţională cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală;
5. normele nescrise (obiceiurile) ale dreptului internaţional (diplomaţia internaţională,
reciprocitatea etc.).
Cooperarea în domeniul judiciar a fost realizată, în primul rând, cu scopul de a facilita şi
accelera cooperarea în materia penală şi a executării deciziilor, simplificând procedura extrădării
între statele membre, punând în aplicare reguli minime cu privire la elementele constitutive ale
infracţiunilor şi în special ale sancţiunilor aplicate criminalităţii organizate.
Republica Moldova acordă atenţie sporită problemelor cooperării internaţionale în materie
penală. In acest context, este de menţionat, faptul că activitatea de cooperare internaţională a
Republicii Moldova are ca bază prevederile art. 8 al Constituţiei Republicii Moldova în care este
stipulat că: „Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi
tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim
recunoscute, ale dreptului internaţional"'.
La efectuarea asistenţei internaţionale în materie penală, documentul juridic de bază este
Constituţia Republicii Moldova, care a proclamat în alin.1 art.4, că dispoziţiile constituţionale
privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este
parte, iar dacă va intra în vigoare vreun tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare
Constituţiei, ea va fi precedată de o revizuire (alin.2 art.8). Astfel, Constituţia nu determină locul
normelor de drept internaţional în cadrul sistemul juridic naţional, dar în caz de neconcordanţe au
prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale.
Dar, chiar şi la includerea în Constituţie a dispoziţiilor privind introducerea normelor de
drept internaţional în sistemul juridic naţional, aceste norme nu pot acţiona în afara mecanismului,
care determină acţiunea lor în dreptul naţional.

9
Constituţia, recunoscând prioritatea dreptului internaţional asupra legislaţiei naţionale, nu
presupune supremaţia lui asupra Legii Supreme a ţării10
.
Pe lângă Constituţia Republicii Moldova, colaborarea internaţională în domeniul descoperirii
şi cercetării infracţiunilor se efectuează în baza unui şir de legi şi acte normative subordonate
Legii Supreme.
La ele se referă Lege din 24.09.1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova;
Codul de procedură penală a Republicii Moldova; Codul penal al Republicii Moldova; Lege din
01.12.2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală; Lege din 18.12.1990 cu
privire la poliţie; Hotărîrea Parlamentului privind aderarea Republicii Moldova la Organizaţia
Internaţională a Poliţiei Criminale – Interpol; Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din
08.11.1994 cu privire la crearea pe lîngă Guvernul RM a Consiliului coordonator în problemele
combaterii combaterii criminalităţii şi corupţiei, menţinerii ordinii de drept şi aprobarea
Regulamentului acestui consiliu la 21.09.2001; Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din
10.05.1995 cu privire la Biroul Central Naţional Interpol din Republica Moldova, care este chemat
să intervină la cererea serviciilor de poliţie din diferite ţări membre prin intermediul birourilor
centrale naţionale, atât în cazul când un infractor este fugit în străinătate, cât şi în cazul când
infracţiunea interesează mai multe state.
Aceste stipulări şi-au găsit o reglementare mai amplă în Capitolul IX din Codul de
Procedură Penală al Republicii Moldova, capitol intitulat „Asistenţa juridică internaţională în
materie penală", adoptat prin Legea nr. 122-XV din 14.03.2003 şi pus în vigoare din 13 iunie
2003 prin Legea cu privire la punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii
Moldova nr. 205-XV din 29.05.2003.
Continuând perfecţionarea cadrului juridic ce ţine de cooperarea internaţională în drept
penal, fiind inspirat de Acţiunea comună nr.98/427/JHA din 29 iunie 1998 privind bunele practici
în asistenţa juridică internaţională în materie penală, adoptată de Consiliul Uniunii Europene, la
01.12.2006 Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 372.XVI a adoptat Declaraţia
privind bunele practici în asistenţa juridică internaţională în materie penală.
Tot la 01.12.2006 Parlamentul a adoptat şi o lege specială - Legea cu privire la asistenţa
juridică internaţională în materie penală nr. 371-XVI în care a fost stipulat cu maximă certitudine
cadrul juridic privind dreptul penal internaţional, reglementând asistenţa juridică internaţională
în materie penală, volumul şi formele, subiecţii şi conţinutul acesteia, procedura adresării şi
executării comisiilor rogatorii, conţinutul şi forma acestora, procedura efectuării extrădării,
transferul persoanelor condamnate etc.
Colaborarea statelor în lupta împotriva criminalităţii se realizează, în principal, prin
semnarea sau aderarea la convenţii internaţionale prin care statele îşi asumă obligaţii, de a
reprima, prin mijloace proprii, anumite categorii de infracţiuni.
Un spectru mai larg de activităţi, la fel cu caracter subsidiar, este prevăzut în acest sens de
legiuitorul Republicii Moldova, care atribuie la volumul asistenţei juridice, următoarele:
comunicarea actelor de procedură sau a hotărârilor judiciare persoanelor fizice sau juridice care
se află peste hotarele ţării; audierea persoanelor în calitate de martor, bănuit, învinuit, inculpat,
parte civilmente responsabilă; efectuarea cercetării la faţa locului, a percheziţiei, ridicarea de
obiecte şi documente şi transmiterea lor peste hotare, sechestrarea, confruntarea, prezentarea spre
recunoaştere, identificarea abonaţilor telefonici, interceptarea comunicărilor, efectuarea
expertizelor, confiscarea bunurilor provenite din săvârşirea infracţiunilor şi alte acţiuni de
urmărire penală prevăzute de CPP al RM; citarea martorilor, experţilor sau a persoanelor urmărite
de către organele de urmărire penală sau de către instanţa de judecată; preluarea urmăririi penale la
cererea unui stat străin; căutarea şi extrădarea persoanelor care au comis infracţiuni sau
pentru a executa pedeapsă privativă de libertate; recunoaşterea şi executarea sentinţelor străine;
transferarea persoanelor condamnate; comunicarea cazierului judiciar; sau alte acţiuni care nu
contravin legislaţiei procesuale penale.11
10 Карташкин В.А. Права человека в международном и внутригоссударственном праве. М., 1995. pag.17
11 Codul de procedură penală al Republicii Moldova, art.533.

10
Codul de procedură penală al Federaţiei Ruse, spre deosebire de cel al Republicii Moldova,
nu conţine prevederi exprese referitoare la obiectul asistenţei juridice. Doctrina rusă12
, asumându-
şi obligaţia să suplinească această lacună, aduce următoarea clasificare a acţiunilor procedurale ce
pot fi realizate prin comisie rogatorie, şi anume: primirea cererilor şi declaraţiilor; acordarea
asistenţei la aducerea persoanelor, aflate în detenţie pe teritoriul statului străin, pentru depunerea
mărturiilor şi acordarea ajutorului la desfăşurarea anchetei şi altor măsuri procesuale; înmânarea
actelor, referitoare la procedura în cauzele penale; executarea cercetărilor de anchetă şi
judecătoreşti; identificarea personalităţii şi locul aflării anumitor peroane; efectuarea expertizelor
judiciare; acţiuni cu privire la sechestrarea averii, transmiterea bunurilor căpătate pe cale
criminală; alte modalităţi de asistenţă.
Astfel, legislaţia internă, ca şi practica convenţională a Moldovei în domeniul asistenţei
juridice, reprezintă astfel un instrument important al politicii sale de largă dezvoltare a relaţiilor de
colaborare cu toate ţările lumii, de promovare a unui climat de pace şi securitate, de reprimare a
oricăror forme de violenţă şi încălcare a legii.13
Contribuţia practicii noastre convenţionale la
practica generală în materia asistenţei juridice internaţionale reflectă şi subliniază încă o dată
dorinţa ţării noastre de a dezvolta progresiv relaţiile de colaborare juridică cu alte state, de a
contribui la cunoaşterea reciprocă între naţiuni şi la apărarea drepturilor fundamentale ale omului.
Elaborarea şi adoptarea de către ţările acestui grup a obligaţiilor internaţionale rezultate din acte
destinate problemelor concrete privind procesul penal.14
Unii jurişti occidentali întemeiat vorbesc
şi scriu despre „apropierea către modelul european al procesului penal‖15
, despre convergenţa
procesual-penală care se manifestă nu doar prin apropierea şi unificarea instituţiilor respective, dar
şi a sistemelor de drept în genere. Aceasta se demonstrează şi prin reglementarea normativă a
asistenţei juridice internaţionale, oferită de Codul de procedură penală al Republicii Moldova, care
stipulează în mod expres că, dispoziţiile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte şi alte obligaţii internaţionale ale Republicii Moldova vor avea prioritate în raport cu
prevederile prezentului capitol‖
2.2. Convenţiile internaţionale multilaterale şi tratate internaţionale bilaterale la care
Republica Moldova este parte
Actualmente întru soluţionarea problemelor ce ţin de drept penal internaţional se aplică
direct dispoziţiile convenţiilor şi tratatelor (acordurilor) ce au fost semnate şi ratificate de
Republica Moldova în materie de asistenţă juridică internaţională.
În acest context e de menţionat că Republica Moldova a semnat şi ratificat:
 Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală semnată la Strasbourg la
20 aprilie 1959 (ratificată de Parlamentul RM la 26 septembrie 1997 pentru Republica Moldova
este în vigoare din 5 mai 1998);
 Protocolul adiţional la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală,
întocmit la 17 martie 1978, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 septembrie 2001.
 Convenţia CSI privind asistenţa juridică şi raporturile de drept în procesele civile,
familiale şi penale semnată la Mensc la 22 ianuarie 1993 (ratificată de Parlamentul RM la 16
martie 1995, pentru Republica Moldova este în vigoare din 26 martie 1996);
Analizând Convenţia europeană de asistenţă juridică internaţională în materie penală din
1959 şi Convenţia semnată de statele-membre ale CSI, la Minsk în 1993, asistenţă juridică
internaţională, cuprinde, îndeosebi, următoarele activităţi: notificarea actelor de procedură care se
întocmesc ori se depun într-un proces penal; efectuarea comisiilor rogatorii; înfăţişarea în statul
12 А.В. Смирнов, К.Б. Калиновскпй, Комментарий к Уголовно-процессуальному кодексу
Российской Федерации, Постатейный /Под общ. ред. A.В. Смирнова, статья 453, 2-е изд., Изд. Питер. СПб..
2004. pag . 805.
13 Volonciu N., Tratat de procedură penală, partea specială voi.II, ed. Paideia, Bucureşti
1994, pag.459
14 К.Ф. Гуцепко, Л.В. Головко, B.А. Филимонов, Уголовный процесс западных
государств. Изд. Зерцало - Москва, 2001, pag.32-33
15 В.В. Милничук, Институт взаимной правовой помощи по уголовным делам.
Изд. Юрлит-Информ. Москва.2001, pag.8

11
solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite; cazierul judiciar; măsuri referitoare la
amânarea pronunţării hotărârii judecătoreşti sau la suspendarea executării pedepsei, la liberarea
condiţionată, la amânarea începerii executării pedepsei sau la întreruperea executării acesteia;
cererea de urmărire; sau alte forme de cooperare, inclusiv cele derivând din obligaţiile
internaţionale de prevenire şi combatere a infracţiunilor.
 Convenţia europeană de extrădare semnată la 13 decembrie 1957 (ratificată de
Parlamentul RM la 14 mai 1997, pentru Republica Moldova este în vigoare din 31 decembrie
1997);
 Protocolul adiţional la Convenţia europeană de extrădare, întocmit la 15 octombrie 1975,
în vigoare pentru Republica Moldova din 25 septembrie 2001;
 Al doilea Protocol adiţional, întocmit la Strasbourg la 17 martie 1978, în vigoare pentru
Republica Moldova din 21 iunie 2001;
 Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la
Strasbourg la 15 mai 1972
 Convenţia privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine din 10.06.1958,
New-York
 Tratatul moldo-român privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la
Chişinău la 6 iulie 1996, în vigoare din 22 martie 1998;
 Tratatul moldo-ucrainean privind asistenţa juridică şi raporturile de drept în materie civilă
şi penală, semnat la Kiev la 13 decembrie 1993, în vigoare din 04 noiembrie 1994;
 Tratatul moldo-rus privind asistenţa juridică şi relaţiile de drept în materie civilă,
familială şi penală, semnat la Moscova la 25 februarie 1993, în vigoare din 04 noiembrie 1994;
 Tratatul moldo-lituanian privind asistenţa juridică şi relaţiile de drept in materie i ivilă,
familială şi penală, semnat la Chişinău la 9 februarie 1993, în vigoare din 18 februarie 1995;
 Tratatul moldo-leton privind asistenţa juridică şi relaţiile de drept în materie civilă,
familială şi penală, semnat la Riga la 14 aprilie 1993, în vigoare din 18 iunie 1996;
 Acordul moldo-turc privind asistenţa juridică în materie civilă, comercială şi penală,
semnat la Ankara la 22 mai 1996, în vigoare din 03 decembrie 1996;
 Tratatul intre URSS şi Republica Socialistă Cehoslovacă privind asistenţa juridică şi
raporturile juridice in materie civilă, familială şi penală, din 12.08.1982, tratat pus in
aplicare prin succesiune in raporturi intre RM şi Republica Cehă,
 Tratatul intre URSS şi Republica Populară Ungară privind acordarea asistenţei juridice in
materie civilă, familială şi penală din 15.07.1958 şi Protocolul la acesta din 19.10.1971,
tratat pus in aplicare prin succesiune in raporturi intre RM şi Republica Ungaria,
 Tratatul intre RM şi Republica Azerbaidjan cu privire la asistenţa juridică şi raporturile
juridice in materie civilă, familială şi penală din 26.10.2004.
 Protocolul privind cooperarea între Procuratura Generală a Republicii Moldova şi
Ministerul Public Român, încheiat la Chişinău la 10 februarie 2005;
 Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999, instrument
juridic elaborat în urma recomandării din Rezoluţia nr.l, adoptată de miniştrii europeni de justiţie
la cea de-a 21a Conferinţă a lor (Praga, 1997), în scopul aplicării rapide a Programului de acţiune
împotriva corupţiei; care prevede Conventia prevede mentinerea incriminarii coruptiei active /
pasive a functionarilor publici, coruptia parmanentarilor straini, coruptia activa in sectorul privat,
infractiunile contabile, coruptia functionarilor internationali, coruptia judecatorilor si a
angajatilor Curtilor internationale, traficul de influenta, sa incrimineza actelel de participare, sa
includa responsabilitatea persoanelor juridice, cooperarea intre autoritatile nationale privind
justitia si martorii;
Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului adoptată la Strasbourg la 27.01.1977,
prin care statele membre ale Consiliului Europei, constatând înmulţirea actelor de terorism, au
stabilit măsuri pentru ca autorii unor astfel de acte să nu se poată sustrage tragerii la răspundere
penală;

12
Convenţia asupra substanţelor psihotrope, adoptată la Viena la 21.02.1971 şi Convenţia
contra traficului ilicit de stupefiante, adoptată la Viena la 02.12.1988, prin care statele membre
O.N.U. care au aderat la aceste instrumente internaţionale, se obligă să colaboreze pe linia
prevenirii şi combaterii traficului ilicit de stupefiante.
Asistenţă juridică internaţională în materie penală poate fi solicitată sau acordată şi în bază
de reciprocitate. În asemenea situaţii, Ministerul Justiţiei sau Procurorul General pot depune sau
primi anumite adresări direct, sau prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării
Europene.
La momentul actual, după cum am mai menţionat, cooperarea internaţională în domeniul
justiţiei penale se realizează la diferite niveluri şi în diverse direcţii: ea poate fi formală (cu
caracter informativ) şi procesuală, diferită după dimensiuni, după caracterul bi- sau multelateral.
Cele mai eficiente se demonstrează a fi cooperările bilaterale a statelor, exceptând cazurile
de influenţă a statului mai puternic asupra statului mai slab, în acest sens, mai efectivă devine
abordarea multilaterală a problemei.16
Acordurile bilaterale între state presupun o detaliere a condiţiilor de asistenţă juridică,
reflectând profund interesele părţilor. Însă nu mai puţin importante sunt şi convenţiile, în
accepţiunea largă, care conţin esenţa instrumentelor juridice, necesare pentru reglementarea
chestiunilor ivite în procesul acordării ajutorului reciproc, şi care se bazează pe standardele
recunoscute în domeniul drepturilor omului şi principiului suveranităţii.17
2.3. Tratate interguvernamentale și interdepartamentale la care Republica Moldova
este parte
În scopul colaborării reuşite întru combaterea criminalităţii sunt încheiate acorduri între
guvernele statelor, care se numesc tratate interguvernamentale.
De rând cu convenţiile internaţionale se încheie şi sunt în vigoare tratatele
interguvernamentale bilaterale cu privire la acordarea asistenţei juridice internaţionale în materie
penală cu ţările străine, ca: Federaţia Rusă (din 25.02.1993); Republica Lituania (din 09.02.1993);
Republica Letonia (din 14.04.1993); Ucraina (din 13.12.1993); Republica Turcia (din
22.05.1996); România (din 06.07.1996); Republica Azerbaidjan (din 26.10.2004), etc. În prezent
se duc negocierile între Republica Moldova cu Republica Bulgaria, Republica Polonia, Republica
Populară China în privinţa încheierii Tratatelor bilaterale cu privire la asistenţa juridică şi
raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală18
.
Ele determină volumul şi conţinutul asistenţei juridice la cercetarea infracţiunilor;
posibilitatea aplicării normelor procesuale ale părţii contractante solicitante la îndeplinirea cererii
de asistenţă juridică; dreptul fiecărei din părţile contractante de a efectua interogările cetăţenilor
lor, aflaţi pe teritoriul celeilaltei părţi prin intermediul reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor
consulare; condiţiile, temeiurile şi ordinea extrădării persoanelor, etc.
De exemplu, Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse au încheiat aparte
Acordul privind protecţia reciprocă a informaţiilor secrete la 23 aprilie 2003,19
Asemenea acorduri
au fost încheiate şi cu Cabinetul de Miniştri al Ucrainei (19.02.2004)20
, cu Guvernul Republicii
Tadjikistan (19.11.2004).21
Tratatele bilaterale interguvernamentale se încheie între state pentru dezvoltarea
reglementărilor convenţiilor multilaterale şi pentru concretizarea aplicării principiilor sale. De
16 C.C. Кузьмина, Процессуальные проблемы расследования уголовных дел в
отношении иностранцев в соответствии с международными договорами, Изд.Альфа,
СПБ, 1994, pag.18
17 F. H. Hinsley, Siiveranitate, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1998, pag.169
18 Decret nr. 300 din 01.11.1994 cu privire la componenţa nominală a delegaţiei Republicii Moldova pentru
negocierea şi încheierea Tratatelor de asistenţă juridică şi şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală
între Republica Moldova şi Republica Bulgaria, Republica Polonia, Republica Turcia, Republica Populară China.,
M.O. nr. 13/132 din 10.11.1994.
19 Tratate internaţionale, 2005 vol.33, pag.309
20 Tratate internaţionale, 2006 vol.34, pag.396
21 Tratate internaţionale, 2006 vol.34, pag.196

13
exemplu, în ele pot preciza temeiurile pentru refuzul acordării asistenţei juridice internaţionale,
dispoziţii privind coinciderea concepţiilor (cum ar fi: competenţa dublă, lipsa termenului de
prescripţie), organele abilitate de a solicita asistenţa juridică etc.
Tratate interdepartamentale. După anul 1994, Organele de Stat ale Republicii Moldova,
inclusiv şi Ministerul Justiţiei al RM, Ministerul Afacerilor Externe al RM, Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a RM au început „spontan‖ de a perfecta în
formă de tratate (acorduri, memorandumuri) acţiunile sale în comun cu organele respective, la
început, ale statelor CSI, iar apoi şi cu ale altor state europene.
 De exemplu, Memorandum de înţelegere din 20.02.2003 privind colaborarea dintre
Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare22
;
Convenţie privind cooperearea poliţienească în Europa de Sud-Est, semnată la Viena la 5 mai
2006; Memorandum din 11.11.2002, între Serviciul Federal de Informaţii al Republicii
Federative Germania şi Serviciui de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova23
;
Memorandum din 16.04.2001 privind consultările şi colaborarea dintre Ministerul Afacerilor
Externe al Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse24
; Acord de
colaborare între Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor
Interne al Federaţiei Ruse din 8 iulie 1993, Memorandumul de colaborare între Procuratura
Generală a Republicii Moldova şi Biroul Naţional Antimafia (Italia) pentru combaterea crimei
organizate şi prevenirii ei, încheiat la Chişinău în 2002. etc.
În acelaşi timp MAI al Republicii Moldova a încheiat un şir de acorduri de cooperare
multilaterale. De exemplu: Memorandumul Preşedinţilor Republicii Moldova, României şi
Ucrainei privind colaborarea în domeniul combaterii criminalităţii (Chişinău, 22.10.1998)25
; la 24
aprilie 1992 în Alma-Ata a fost semnat Tratatul privind cooperarea Ministerelor Afacerilor Interne
ale statelor independente în vederea combaterii criminalităţii. Acordul respectiv stabileşte
direcţiile principale ale colaborării, printre care şi combaterea infracţiunilor de banditism,
terorism, precum şi din domeniul economic, combaterea criminalităţii internaţionale, circulaţiei
ilegale a substanţelor narcotice şi a substanţelor psihotrope, etc. Art.3 prevede ordinea perfectării
şi conţinutul cererilor de acordare a asistenţei juridice internaţionale precum şi a comisiilor
rogatorii. De asemenea, sunt stipulate motivele refuzul exercitării cererilor, dacă ele atrag după
sine încălcarea drepturilor omului, suveranitatea, securitatea statului sau un şir de alte interese
importante. Conform art. 5 al tratatului examinat, în cazul când informaţiile transmise poartă un
caracter secret, atunci Părţile trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor respective.
Totodată gradul de confidenţialitate se determină de Partea solicitantă. Conform art.8, în baza
acordul reciproc, pot fi trimişi în deplasare colaboratorii MAI, iar partea solicitată acordă acestor
colaboratori asistenţa necesară în vederea îndeplinirea cererilor şi conisiilor rogatorii părţii
solicitante, şi anume: ia măsuri de asigurare a protecţiei juridice în corespundere cu legislaţia
statului său. Includerea acestei dispoziţii în tratat contribuie la ridicarea eficienţei interacţiunii în
vederea cercetării infracţiunilor.
De asemenea, au fost semnate: Acordul privind schimbul de informaţie juridică între statele
CSI, încheiat la Moscova la 21 octombrie 1994 în afară de Turkmenistan şi Ucraina; Acordul
privind colaborarea statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente în lupta cu infracţiunile
în domeniul informaţiei computerizate, semnat la Minsk la 1 iunie 2001; Acord între Statele CSI
privind asigurarea informaţională a executării acordurilor multilaterale din 24.09.1993; Acord din
17.09.2003 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Kazahstan privind
colaborarea şi schimbul de informaţii în domeniul combaterii infracţiunilor economice şi
contravenţiilor în domeniul legislaţiei fiscale; Acord din 17.12.1998 între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul Republicii Uzbekistan privind schimbul de informaţie în domeniul juridic.
Republica Moldova a încheiat şi tratate cu privire la infracţiuni concrete în vederea
combaterii criminalităţii, cum ar fi: Acord din 30.11.2000 privind cooperarea statelor membre ale
22 Tratate internaţionale, 2006, vol.34, pag.468.
23 Tratate internaţionale, 2005, vol.32, pag.255.
24 Tratate internaţionale, 2002, vol.29, pag.307.
25 Tratate internaţionale, 1999 vol.23, pag.359.

14
CSI în lupta cu traficul ilicit de substanţe narcotice, psihotrope şi precursori ale acestora26
; În
această convenţie pe lângă formele obişnuite de colaborare, art.1 prevede efectuarea operaţiilor
coordonate de blocare a canalelor de trafic ilicit de substanţe narcotice, inclusiv efectuarea
„furnizărilor de controlate‖, şi acordarea asistenţei în domeniul combaterii „spălării‖ banilor,
obţinuţi în rezultatul activităţii criminale, legate de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,
psihotrope şi precursori ale acestora.
Totodată, Guvernul Republicii Moldova aprobă Memorandumurile de colaborare cu privire
la anumite infracţiuni între anumite Organe de Stat ale Republicii Moldova cu Organele respective
ale statelor străine cu privire la anumite infracţiuni. Printre ele sunt: Memorandum de înţelegere
între Guvernele Republicii Albania, Bosniei şi Herţigovinei, Republicii Bulgaria, Republicii
Croaţia, Fostei Republici Iugoslave Macedonia, Republicii Montenegru, României şi Republicii
Serbia cu Republica Moldova privind cooperarea în domeniul combaterii corupţiei prin
intermediul Iniţiativei Anticorupţie Sud-est-europene, semnat la Zagreb la 13 aprilie 200727
, în
vederea combaterii cât mai eficiente a infracţiunilor; Memorandumul de înţelegere din 17.01.2001
între Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Asociaţia Şefilor de Poliţie,
Procuratura Regală a Angliei şi Ţării Galilor, Oficiul pentru Fraude Grave, Departamentul de Taxe
Vamale şi Accize ale Măiestăţii Sale, Brigada Naţională împotriva Criminalităţii şi Serviciul
Naţional de Informaţii în domeniul Criminalităţii ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord cu privire la combaterea infracţiunilor grave, crimei organizate, traficului ilicit de droguri, şi
alte probleme similare de interes reciproc28
; Memorandum de colaborare între Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei al Republicii Moldova şi Serviciul de Monitorizare
Financiară al Georgiei în domeniul combaterii legalizării (spălării) veniturilor provenite din
activitatea ilicită şi finanţării terorismului, semnată la Strasbourg la 21 februarie 200729
;
Memorandumul asemănător a fost semnat şi de Agenţia de Intelegenţă Financiară a Republicii
Bulgaria la Chişinău, la 09.06.200630
, Serviciul Coreean de Informaţii Financiare al Republicii
Coreea (Chişinău, 23.09.2005)31
, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălarii Banilor al
României (Chişinău, 06.09.2005)32
Memorandum de înţelegere între Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei al Republicii Moldova şi Biroul de Informaţii privind Spălarea
Banilor al Republicii Estonia privind cooperarea în schimbul de informaţii referitor la spălarea
banilor, finanţarea terorismului şi infracţiunilor conexe şi în domeniul combaterii legalizării
(spălării) veniturilor provenite din activitatea ilicită (Tallinn, 29.09.2005)33
, etc.
La momentul dat au fost semnate circa 40 tratate interdepartamentale. Însă, numărul
tratatelor încheiate creşte din an în an.
Cu toate acestea la efectuarea asistenţei juridice internaţionale trebuie de luat în consideraţie,
că tratatele interguvernamentale şi cele interdepartamentale nu se ratifică. De aceea normele, care
se conţin în ele, au putere juridică pentru organele care le-au încheiat şi, prin urmare, nu au
prioritate în faţa legislaţiei în vigoare.
Acordurile, încheiate de Procuratura Republicii Moldova şi Procuraturile altor state servesc,
de asemenea, drept bază juridică pentru acordarea asistenţei internaţionale la cercetarea
infracţiunilor. Ele sunt orientate spre dezvoltarea efectivă a cooperării dintre state, spre menţinerea
relaţiilor existente şi crearea noilor cooperări. Pentru aceasta la 18 februarie 1992 de către
Procurorii Generali ale Comunităţii Statelor Independente a fost încheiat protocolul privind
principiile generale de cooperare şi colaborare între Procuraturi, etc.
Desigur, Convenţiile de asistenţă juridică internaţională în materie penală prezintă o
argumentare legală pentru adresarea cu cererea de acordare a asistenţei juridice, de exemplu,
26 Tratate internaţionale, 2006 vol.37, pag.334.
27 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.69-71/236 din 04.04.2008.
28 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.376 din 29.05.2001, M.O. al R. Moldova nr.59-61/411 din
07.06.2001.
29 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.54-56/403 din 20.04.2007.
30 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.14-17/103 din 02.02.2007.
31 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-171/1377 din 16.12.2005.
32 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.135-138/1136 din 14.10.2005.
33 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-171/1378 din 16.12.2005.

15
pentru efectuarea anumitor acţiuni procedurale în statul străin, restul depinde doar de legislaţia
naţională.
Colaborarea internaţională în domeniul cercetării infracţiunilor presupune respectarea şi
actelor juridice departamentale.
Actele normative departamentale, inclusiv Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din
04.11.1999 privind activitatea Procuraturii Generale şi Ministerului Afacerilor Interne în
combaterea crimei organizate şi corupţiei; Protocolul privind cooperarea între Procuratura
Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Public Român din 10.02.2005; Acord de colaborare
în domeniul asistenţei juridice între Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Procuratura
Generală a Uzbekistanului din 09.10.1992; Ordinul Procurorului General din 17 decembrie 2004
cu privire la cooperarea internaţională a Procuraturii Republicii Moldova; Ordinul Procurorului
General din 21.03.2005 despre aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea activităţii de
asistenţă juridică internaţională a Procuraturii Republicii Moldova, acordă atenţie sporită relaţiilor
de cooperare cu organele similare din alte ţări, cu organismele internaţionale.
Lucrătorii procuraturii au participat la elaborarea şi definitivarea Planului de cooperare
dintre Republica Moldova, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Au fost realizate un şir de
activităţi şi in cadrul programelor şi grupurilor de lucru ale Consiliului Europei, Pactului de
Stabilitate, Uniunii Europene.
Asociaţia Internaţională a procurorilor, fiind prima şi unica organizaţie de acest gen, are în
calitate de membri instituţii şi indivizi din 130 de ţări (aproape 300.000 de procurori) şi îşi
propune sporirea eficacităţii activităţii procurorilor, promovarea cooperării internaţionale între
membrii asociaţiei de aceea conlucrarea şi aderarea la ea poate îmbunătăţi considerabil activitatea
organelor procuraturii din ţară34
.
Examinând documentele de bază, atât de drept internaţional, cât şi legislaţia interstatală, se
poate trage concluzia, că la momentul dat în Republica Moldova este creată o bază destul de
semnificativă în vederea colaborării internaţionale cu alte state la descoperirea infracţiunilor.
2.4. Principiile de aplicare în caz de divirgenţe între tratate
Principiile de aplicare în caz de divirgenţe între tratate, potrivit legislaţiei naţionale sînt:
1. Prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi alte
obligaţii internaţionale ale Republicii Moldova au prioritate în raport cu prevederile legislaţiei
naţionale.
2. Dacă Republica Moldova şi statul străin solicitat / solicitant sînt părţi contractante ale mai
multor tratate internaţionale care reglementează proceduri de asistenţă juridică similare, şi dacă
între prevederile acestor tratate există careva divergenţe sau incompatibilităţi, se vor aplica
prevederile acelui tratat care asigură o protecţie mai bună a drepturilor şi libertăţilor omului.
3. Admisibilitatea acordării asistenţei juridice internaţionale o decide Ministerul Justiţiei,
Procuratura Generală, instanţele de judecată şi organele procuraturii competente în materie.
Ministerul Justiţiei poate decide neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti privind admiterea
acordării asistenţei juridice internaţionale în cazul în care interesele naţionale fundamentale sînt în
discuţie.
4. Cereri privind asistenţa juridică internaţională în materie penală se înaintează
Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale direct sau prin intermediul Ministerului Afacerilor
Externe şi Integrării Europene, cu excepţia cazurilor cînd în baza de reciprocitate o altă cale de
adresare este prevăzută.
Admisibilitatea acordării asistenţei juridice internaţionale în toate cazurile o decide instanţa
de judecată, pornind de la faptul că într-o asemenea activitate pot fi afectate anumite drepturi şi
interese ale persoanei.
34 Raportul activităţii Procuraturii Republicii Moldova în anul 2004, pag.25

16
SUBIECTUL 3. PRINCIPIILE ASISTENȚEI JURIDICE INTERNAȚIONALE ÎN
MATERIE PENALĂ
3.1. Principiile aplicării legii penale în raport cu spaţiul:
3.1.1. principiului ubicuităţii
3.1.2. principiul personalităţii legii penale
3.1.3. principiul protecţiei reale
3.1.4. principiul teritorialităţii;
3.1.5. principiul cetăţeniei;
3.1.6. principiul universalităţii;
3.2. Sistemul principiilor generale ale asistenței juridice internaționale în
materie penală:
3.2.1. principiul legalităţii;
3.2.2. principiul asigurării şi respectării suveranităţii statelor contractante;
3.2.3. principiul non bis in idem;
3.2.4. principiul reciprocităţii.
3.2.5. principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce
3.2.6. principiul cooperării internaţionale
3.3. Conţinutul principiilor specifice asistenței juridice internaționale în
materie penală:
3.3.1. principiul confidenţialităţii
3.3.2. recunoaşterea competenţei statului străin pe cauza penală, în legătură cu
participarea unui cetăţean străin
3.3.3. caracterul extensiv al cooperării;
3.3.4. funcţionarea suplă a cooperării;
3.3.5. principiul oportunităţii;
3.3.6. principiul specialităţii.
3.3.7. cedarea unei părţi din suveranitate la efectuarea acţiunilor cu
participarea cetăţenilor statului străin;
3.3.8. respectarea drepturilor şi intereselor statelor terţe de către statele contractante;
3.3.9. realizarea condiţiilor tratatului prin intermediul legislaţiei naţionale;
3.1. Principiile aplicării legii penale în raport cu spaţiul
Proclamarea Republicii Moldova drept parte a comunităţii internaţionale şi a priorităţii
normelor şi principiilor unanim recunoscute ale dreptului internaţional nu a putut să nu exercite
influenţă asupra asistenței juridice internaționale în materie penală.
Colaborarea internaţională în materie penală este ghidată de unele reguli — principii
generale conforme normelor şi principiilor internaţionale, care ţin de aplicarea legii penale, care
de fapt sunt acceptate de state.
Elaborarea normelor penale concrete, care reglementează relaţiile, ce se formează în sfera
cooperării Republicii Moldova cu statele străine privitor la problemele de combatere a
criminalităţii, este imposibilă fără determinarea raportului principiilor dreptului internaţional şi
asistenței juridice internaționale în materie penală.
Situaţia dată este legată de aceea, că principiile sunt ideile fundamentale, care se manifestă
prin totalitatea normelor de drept, ele sunt criteriile legalităţii şi se manifestă în calitate de bază
pentru adoptarea deciziilor în acţiuni concrete.
Activitatea asistenței juridice internaționale în materie penală este subordonată principiilor
constituţionale, principiilor fundamentale de drept şi ordinii publice ale statului nostru.
Organizaţiile criminale transnaţionale aduc atingeri grave suveranităţii naţionale şi
subminează instituţiile democratice, chiar şi în statele dezvoltate, ameninţă să destabilizeze

17
procesul de democratizare şi privatizare in ţările aflate in tranziţie şi adaugă noi dimensiuni unor
probleme deja existente, cum sunt ameninţarea nucleară şi terorismul.
Criminalitatea organizată din Republica Moldova şi alte state se caracterizează prin trei
tendinţe fundamentale:
 extinderea ariei geografice;
 diversificarea obiectului activităţilor criminale;
 perfecţionarea instrumentelor şi metodelor de desfăşurare a activităţilor criminale
După cum ştim, locul săvârşirii infracţiunii are un rol important în reglementările juridico-
penale din Codul penal al Republicii Moldova.
El constituie, în primul rând, un criteriu de stabilire a principiilor de aplicare a legii penale în
spaţiu (art.ll C.pen. RM). Dacă locul săvârşirii infracţiunii este teritoriul Republicii Moldova, se
aplică principiul teritorialităţii (art.ll alin.(l) C.pen.).
Dar, în cazul în care locul infracţiunii este teritoriul unui stat străin, iar făptuitorul ei este un
cetăţean al Republicii Moldova, conform principiului personalităţii, se aplică legea penală a
Republicii Moldova (art.ll alin.(2) C.pen.)
Prin acţiunea legii penale în spaţiu se înţelege aplicarea acestei legi pe un teritoriu
determinat şi în raport cu anumite persoane care au săvârşit o infracţiune35
.
Raportul dintre incidenţa legilor penale şi spaţiu determină aria în care poate
interveni dreptul penal internaţional.
Aplicarea legii penale poate fi cercetată în raport cu o serie de factori cum ar fi:
faptele, persoanele, timpul, spaţiul, factori care determină întinderea sferei de aplicare a
legii penale, adică limitele acestei aplicări.
Săvârşirea de infracţiuni în afara teritoriului unui stat, dar care interesează ordinea
de drept a acelui stat, fiind îndreptate contra intereselor sale sau ale cetăţenilor săi, ori
fiind săvârşite de cetăţenii acelui stat sau de străini fără cetăţenie dar domiciliaţi pe
teritoriul statului respectiv, constituie situaţii pe care efectul strict teritorial al legii
penale nu le acoperă'8
.
Pe de altă parte, în caz de infracţiuni săvârşite pe teritoriul statului, dar urmate de
refugierea infractorilor pe un alt teritoriu, efectul teritorial al legii penale apare
trunchiat.
Problema de a şti care este legea aplicabilă infracţiunii săvârşite este o problemă de
drept substanţială. Nu trebuie confundată problema aplicării legii penale, cu problema
instanţei căreia îi revine competenţa de a face aplicarea legii. Aceasta explică de ce
legea unui stat poate fi aplicată de instanţele altui stat.
Potrivit principiului ubicuităţii locul săvârşirii infracţiunii este considerat locul
unde s-a comis cel puţin un act de executare, o parte din acţiunea ilicită sau locul unde
s-a produs rezultatul infracţional. Acest principiu face posibil intervenţia legii penale a
statelor pe toată perioada de desfăşurare a infracţiunii în spaţiu, indiferent de modul de
realizare a ei.
Aceasta se confirmă şi prin faptul că aceste criterii de stabilire a locului săvârşirii
infracţiunii elaborate pe baza teoriei ubicuităţii, au fost puse şi la baza infracţiunii
transnaţionale, a cărei definiţie a fost dată în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York, la 15 noiembrie 2000.
Astfel, conform art.3 alin. (2) din Convenţia menţionată, o infracţiune este de
natură transnaţională dacă:
a) este săvârşită în mai mult de un stat;
b)este săvârşită într-un stat, dar o parte substanţială a pregătirii, planificării,
conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat;
c) este săvârşită într-un stat, dar implică un grup infracţional organizat care
desfăşoară acrivităţi infracţionale în mai mult de un stat; sau
d)este săvârşită într-un stat, dar are efecte substanţiale într-un alt stat.
"'A. Barbaneagră s.a. Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 Republicat: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009 (arr. 11)

18
Prin expresia „săvârşirea infracţiunii transnaţionale" din art. 12 C.pen. al Republicii
Moldova se înţelege săvârşirea infracţiunii neconsumate sau consumate (art.25 C.pen.)
în mai mult de un stat. In sensul art. 12 C.pen., prin locul săvârşirii infracţiunii
transnaţionale se are în vedere teritoriul Republicii Moldova şi al altor state în spaţiile
cărora, s-a desfăşurat activitatea în vederea săvârşirii infracţiunii.
Dispoziţiile art. 12 C.pen. cuprind 4 reguli care conţin criterii distincte de a
considera infracţiunea transnaţională ca fiind săvârşită atât pe teritoriul Republicii
Moldova, cât şi pe teritoriul altui stat.
Conform regulii prevăzute de art.12 alin.(2) lit.a) C.pen., locul săvârşirii
infracţiunii transnaţionale se consideră şi teritoriul Republicii Moldova, dacă actele de
executare a infracţiunii se realizează atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi pe
teritoriul unui sau al mai multor state.
De exemplu, la reţinerea pe teritoriul Republicii Moldova a unei partide de
substanţe narcotice, procurate într-un stat străin şi expediate prin tranzit pentru a fi
înstrăinate pe teritoriul altui stat, locul săvârşirii acestei infracţiuni transnaţionale va fi
teritoriul Republicii Moldova.
Dacă actele de pregătire a infracţiunii, planificarea, organizarea, conducerea sau
controlul acesteia se realizează pe teritoriul Republicii Moldova, iar săvârşirea
nemijlocită a infracţiunii are loc pe teritoriul unuia sau al mai multor state, şi invers,
locul săvârşirii infracţiunii transnaţionale se consideră şi teritoriul Republicii Moldova
(art. 12 alin.(2) lit.b) C.pen. al Republicii Moldova.
De exemplu, dacă fabricarea sau procurarea instrumentelor sau a altor obiecte
destinate prin natura lor la fabricarea de monedă falsă a avut loc pe teritoriul Republicii
Moldova, iar fabricarea cu ajutorul acestor instrumente sau mijloace are loc pe teritoriul
altui stat, locul săvârşirii infracţiunii va fi şi teritoriul Republicii Moldova.
Regula prevăzută de art.12 alin.(2) lit.c) C.pen. dă dreptul de a considera locul
săvârşirii infracţiunii transnaţionale şi teritoriul Republicii Moldova, dacă un grup
criminal organizat sau o organizaţie criminală care activează pe teritoriul Republicii
Moldova este implicată în săvârşirea infracţiunii pe teritoriul altui stat, şi invers.
In afară de aceasta, participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin
acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor de spălare a
banilor pe teritoriul unui stat străin constituie infracţiunea prevăzută de art.243 alin.(l)
lit.d) şi alin.(4) C.pen. al Republicii Moldova în acest caz, locul săvârşirii infracţiunii
este de asemenea şi teritoriul Republicii Moldova.
Atunci când acţiunile infracţionale au fost săvârşite într-un stat străin, iar
consecinţele grave au survenit pe teritoriul Republicii Moldova, şi invers, locul
săvârşirii infracţiunii transnaţionale se consideră şi teritoriul Republicii Moldova
(art.12 alin.(2) lit.d) C.pen.). De exemplu, în cazul intoxicării atmosferei prin acţiuni
sau inacţiuni intenţionate săvârşite pe teritoriul altui stat, dar care pot provoca o
catastrofa ecologică pe teritoriul Republicii Moldova, locul săvârşirii infracţiunii de
ecocid (art.136 C.pen.) poate fi considerat şi teritoriul Republicii Moldova.
Regulile menţionate, dau temei de a concluziona că în cazul infracţiunii
transnaţionale toate activităţile infracţionale săvârşite în Republica Moldova şi în alte
state în ansamblul lor constituie o singură infracţiune unică conform legii penale atât a
Republicii Moldova, cât şi a fiecărui srat unde ea s-a manifestat spaţial.
De aceea, consideră, autorii, în cazul infracţiunii transnaţionale, pentru a respecta
principiul non bis in idem, garantat de art. 7 C.pen. şi de art.22 C.proc.pen., Republica
Moldova poate aplica legea sa penală numai cu condiţia ca persoanele participante la
ea, în momentul descoperirii ei nu au fost trase la răspundere penală în alt stat pentru
activităţile săvârşite în vederea realizării infracţiunii
Articolul 11 CP. al Republicii Moldova fixează două principii de aplicare a legii
penale în spaţiu: principiul teritorialităţii şi principiul cetăţeniei.
Principiul teritorialităţii legii penale priveşte infracţiunile săvârşite pe teritoriul
statului, adică legea penală a unui stat se aplică oricărei infracţiuni săvârşite pe

19
teritoriul acelui stat. Admis astăzi de toate legislaţiile penale, ca principiu fundamental
al aplicării legii penale în raport cu spaţiul. Teritoriul juridico-penal cuprinde: suprafaţa
teresrră; apele interioare; marea teritorială; spaţiul aerian; subsolul.
Însă legislaţia care reglementează instituţia aplicării legii penale în raport cu spaţiul
stipuleză şi anumite excepţii de la principiul teritorialităţii.
Acestea se referă la:
a) Nave. Asimilarea se referă la cazul când nava se găseşte în afara mării sau a
apelor teritoriale ale statului, căruia îi aparţine nava.
Când nava se găseşte în largul mării, într-un spaţiu care nu este supus nici unei
suveranităţi, este firesc ca suveranitatea statului căruia îi aparţine nava să se exercite, şi
în consecinţă legea pavilionului să fie aplicată.
b) Aeronave. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite la bordul aeronavelor,
regimul acestora este, în genere, asimilat cu acela al navelor.
Când infracţiunea este săvârşită în spaţiul aerian al statului căruia îi aparţine
aeronava, se aplică legea acestui stat,
Se poate considera că liber, este numai spaţiul aerian situat deasupra mării libere şi
a teritoriilor nesupuse nici unei suveranităţi, caz în care se aplică legea pavilionului.
Imunitate penală. Reprezintă o excepţie de la principiul
teritorialităţii legii penale şi intervine în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul
statului, de persoane care se bucură de imunitate penală sau în localurile şi pe terenurile
misiunilor diplomatice.
Imunitatea diplomatică duce la o restrângere a limitelor de aplicare a legii
teritoriale, justificându-se pe consideraţii de politică internaţională.
În Republica Moldova, principiul teritorialităţii de aplicare a legii penale în spaţiu,
indicat în alin.l art.ll Cod pen., stabileşte că toate persoanele, indiferent de cetăţenie,
care săvârşesc infracţiuni pe teritoriul RM sunt pasibile de răspundere, conform
Codului penal. Teritoriul RM se stabileşte prin frontieră de stat.
În conformitate cu Legea din 17.05.1994 privind frontiera de stat a RM, frontieră de
stat este linia ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul RM de teritoriile statelor vecine,
iar în plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul RM de spaţiul aerian şi
subsolul statelor vecine (a se vedea MO nr.12/107 din 03.11.1994). Prin urmare,
noţiunea de teritoriu al RM reflectă spaţiul acvatic, aerian, solul şi subsolul delimitate
prin graniţe şi supuse suveranităţii statului.
Potrivit opiniei autorilor Comentariilor la Codul penal al Republicii Moldova,
principiul teritorial de aplicare a legii penale în spaţiu este completat de principiul
cetăţeniei, prin care se înţelege extinderea jurisdicţiei RM asupra cetăţenilor RM,
apatrizilor şi a cetăţenilor străini care au săvârşit infracţiuni în afara RM.
Respectiv, sunt supuşi răspunderii penale cetăţenii RM şi apatrizii care "domiciliază
permanent pe teritoriul RM şi au săvârşit infracţiuni în afara teritoriului RM (alin.2 art.
11) în cazul în care:
a) acţiunea săvârşită este recunoscută drept infracţiune atât în RM, cât şi în statul pe
al cărui teritoriu a fost săvârşită;
b)aceste persoane nu au fost judecate în statul străin pentru fapta săvârşită.
În acelaşi timp prin sintagma cetăţean străin, în sensul Legii cetăţeniei, nr.l024-XIV
din 02.06.2000, se înţelege o persoană care aparţine unui stat străin, nu RM.
Pentru infracţiunile menţionare cetăţenii străini şi apatrizii sunt pasibili de
răspundere pe teritoriul RM dacă ei nu au fost supuşi pedepsei în statul străin.
Este de menţionat că principiul cetăţeniei de aplicare a legii penale în spaţiu, în
doctrina română este numit - principiul personalităţii legii penale.
Respectiv, doctrina română stipulează că în raport cu principiul teritorialităţii legii
penale, principiul personalităţii este un principiu complementar, al cărui rol este de a
umple anumite goluri lăsate de principiul teritorialităţii.
Principiul teritorialităţii fiind aplicabil faptelor săvârşite pe teritoriul statului,
rămân în afara sferei sale de aplicaţiune, infracţiunile comise în străinătate.

20
Principiul personalităţii legii penale duce la extinderea incidenţei naţionale şi
asupra unora din faptele săvârşite în străinătate.
Există două concepţii de abordare a principiului personalităţii legii penale:
- prima concepţie priveşte faptele penale săvârşite în afara Teritoriului statului, de
subiecţii acelui stat (principiul personalităţii active);
- cea de-a doua se referă la faptele săvârşite în străinătate, împotriva subiecţilor
statului (principiul personalităţii pasive).
In acelaşi timp, persistă anumite condiţii de aplicare a principiului personalităţii,
inclusiv:
a) Condiţii privind persoana
Incidenţa principiului personalităţii, implică precisa delimitare a noţiunii de subiect
penal faţă de legea penală a statului, iniţial ţinându-se seama de domiciliul persoanelor,
apoi de cel al naţionalităţii, iar astăzi de cetăţenia persoanei.
Calitatea de subiect penal al statului, trebuie să existe în momentul comiterii
infracţiunii.
Cu privire la noţiunea de subiect penal, în legislaţia diferitelor state sunt folosiţi
termeni de: supus, naţional, cetăţean, sau persoană fără cetăţenie.
In caz de schimbare a cetăţeniei, se susţine că este aplicabilă legea penală potrivit
cu statutul persoanei din momentul săvârşirii infracţiunii.
In caz de participaţiune la comiterea unei infracţiuni, potrivit rezoluţiei Institutului
de Drept Internaţional votată la Munchen în 1883, principiul personalităţii privea numai
pe autorii infracţiunilor săvârşire în străinătate.
Ulterior, rezoluţiile de la Cambridge au extins sfera de aplicaţiune a principiului
personalităţii şi la participanţii care au calitatea de subiecţi penali ai statului".
b) Condiţii privind fapta
Principiul personalităţii a fost admis la început numai faţă de un grup restrâns de
infracţiuni, însă cu timpul s-a extins la toate infracţiunile. în raport cu fazele de
desfăşurare a activităţii infracţionale, principiul personalităţii priveşte deopotrivă:
actele preparatorii, tentativa (atunci când sunt incriminare) şi fapta consumată.
O controversă o reprezintă condiţia dublei incriminări.
Pornind de la fundamentul principiului personalităţii legii penale, acela ca toţi
cetăţenii să respecte legile statului căruia îi aparţin, oriunde s-ar afla, ar trebui ca
independent de faptul că legea de la locul comiterii faptei incriminează sau nu fapta,
statul să-şi poată întotdeauna pedepsi cetăţenii săi. Deci. în cadrul acestei concepţii,
condiţia dublei incriminări nu-şi are justificarea.
S-ar putea, deci, obiecta că ar fi exagerat şi contrar principiilor justiţiei ca pentru
săvârşirea unor infracţiuni care nu interesează decât indirect statul, infractorul să fie
pus în situaţia, de a fi de două ori pedepsit.
În afară de principiile nominalizate, în doctrina română se opinează pentru existenţa
a încă două principii - principiul protecţiunii reale şi principiul universalităţii.
Principiul protecţiunii reale priveşte aplicarea legii penale naţionale privitor la
fapta săvârşită în afara teritoriului unui stat, în raport cu natura infracţiunii.
Ceea ce caracterizează principiului protecţiunii reale este natura faptei săvârşite,
aplicarea acestui principiu fiind, cu alte cuvinte, limitată la anumite infracţiuni.
Mai menţionăm faptul că, extinderea câmpului de aplicare a legii penale naţionale,
la anumite fapte săvârşite în străinătate, este justificată de specificul acestor fapte, care,
fie că lovesc interesele superioare ale statului, fie au avut ca victimă un cetăţean al
statului respectiv.
Se poate aprecia că protecţiunea reală are ca obiect, o specială ocrotire a intereselor
statului şi a cetăţenilor săi2
.
Astăzi, legislaţiile penale prezintă o evidentă concordanţă în ceea ce priveşte
dreptul pe care diferitele state şi-l recunosc, în a reprima faptele comise în străinătate,
pe motivul că acele fapte sunt susceptibile a aduce grave atingeri siguranţei sau

21
creditului statului (Codul penal austriac, Legea belgiană din 1878, Codul de procedură
penală franceză, etc).
În ceea ce priveşte persoana făptuitorului, principiul protecţiunii reale are în vedere
cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie, nedomiciliate pe teritoriul statului.
Făptuitorul trebuie să aibă, deci, calitatea de cetăţean străin în momentul săvârşirii
infracţiunii.
Schimbările intervenite ulterior acestui moment, vor influenţa asupra incidenţei legii
aplicabile, deci calitatea de cetăţean străin trebuie să existe în momentul pornirii procesului
penal.
În privinţa victimei infracţiunii, aceasta trebuie să aibă calitatea de cetăţean al statului în
momentul comiterii infracţiunii, dar si în momentul urmăririi penale. Dacă victima a pierdut
calitatea de cetăţean al statului, înainte de pornirea procesului penal, dispare temeiul de aplicare a
legii penale naţionale.
Totodată, principiul realităţii este aplicabil cetăţenilor străini: coautori, complici sau
instigatori ai infracţiunii faţă de care operează principiul.
În viziunea autorilor, principiul universalităţii, are ca origine faptul că, „Principiile:
teritorialităţii, personalităţii şi protecţiunii reale nu asigură, totuşi, ubicuitatea represiunii, sens în
care a fost introdus principiul universalităţii".
Acest principiu, duce la aplicarea legii penale naţionale unor infracţiuni săvârşite în afara
statului, de către cetăţenii străini, sau de către persoanele care nu au nici o cetăţenie şi care
domiciliază în străinătate.
Principiul universalităţii presupune că fiecare ţară să poată coopera cu orice stat din lume,
indiferent de poziţia geografică, particularităţile lingvistice sau consideraţiile de ordin politic
Principiul universalităţii se întemeiază pe interesul comun, pe care statele îl au de a nu tolera
pe teritoriul lor prezenţa unor infractori nepedepsiţi, şi deci pe voinţa de a colabora la realizarea
represiunii faţă de orice infractor.
Fundamentul acestui principiu constă, în obligaţia internaţională a statelor de a nu tolera ca
în arena internaţională să poată fi săvârşite fapte penale, fără ca făptuitorul lor să-şi primească
pedeapsa.
Competenţa determinară de principiul universalităţii este, de regulă, subsidiară.
3.2. Sistemul principiilor generale ale asistenței juridice internaționale în
materie penală:
Principiile generale ale asistenței juridice internaționale în materie penală sunt reguli de
conduită universal valabile şi juridic obligatorii pentru subiecţii de drept penal naţional şi celui
de drept penal internaţional.
Acestea sunt:
 principiul legalităţii;
 principiul cooperării internaţionale
 respectarea suveranităţii şi securităţii statelor;
 principiul non bis in idem;
 principiul reciprocităţii;
 principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce
Este de subliniat că între principiile fundamentale există o interdependenţă şi o
interpătrundere, ele condiţionându-se reciproc.
Principiile fundamentale ale asistenței juridice internaționale se află într-o
permanentă dezvoltare, conţinutul lor îmbogăţindu-se în mod continuu. Dinamica
principiilor se manifestă în primul rând prin încheierea de noi tratate internaţionale şi
crearea de noi norme cutumiare, menite să concretizeze şi să completeze normele
existente; prin consacrarea unor noi principii fundamentale de drept internaţional
capabile să guverneze problemele ce se ridică în faţa civilizaţiei umane.

22
Principiul legalităţii - este principiul conform căruia asistența juridică internațională în
materie penală se realizază în stricta conformitate cu
- principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional,
- tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte
- prevederile constituţionale, a codului penal şi a codului de procedură penală a Republicii
Moldova.
Caracterul specific al acestui principiu constă în faptul că schimbul de date şi informaţii
operative se realizează numai la cererea autorităţilor competente, cu respectarea legislaţiei în
domeniul informaţiilor clasificate şi a celei din domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.
Principiul cooperării internaţionale este un rezultat al accentuării interdependenţelor
existente în societatea internaţională sub diferite aspecte: politic, economic şi social, al
dezvoltării largi a relaţiilor internaţionale, în special acelor economice, precum şi a aprofundării
diviziunii internaţionale a muncii.
Rolul cel mai important în formularea şi dezvăluirea conţinutului principiului cooperării
internaţionale îi revine Declaraţiei privind principiile de drept internaţional asupra relaţiilor
prieteneşti şi de cooperare între state, în conformitate cu Carta ONU din anul 1970. Principiul
obligă statele să coopereze unele cu altele, oricare ar fi deosebirile între sistemele lor politice,
economice şi sociale. Declaraţia mai precizează şi principalele direcţii de cooperare: dirijarea
relaţiilor internaţionale în domeniile economic, social, cultural, tehnic şi comercial în
conformitate cu principiile egalităţii suverane şi neintervenţiei; cooperarea cu ONU şi adoptarea
măsurilor prevăzute de Cartă; promovarea creşterii economice în întreaga lume. iar în mod
special în ţările în curs de dezvoltare.
Principiul asigurării şi respectării suveranităţii statelor contractante presupune
cooperarea organelor judiciare nu poate avea loc decât în baza respectării suveranităţii naţionale
a fiecărui stat în parte, în conformitate cu legislaţia naţională proprie.
Principiul non bis in idem (necondamnării repetate pentru una şi aceiaşi faptă).
Este un principiu fundamental cunoscut în majoritatea sistemelor de drept, potrivit căruia o
persoană nu poate fi cercetată penal decât o singură dată pentru aceiaşi faptă. Principiul dat era
cunoscut şi în antichitate la romani sub denumirea de "non bis in idem" ceea ce înseamnă "nu
de două ori pentru acelaşi lucru".
Acest principiu de-a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori reglementează
raporturile de drept şi de procedură penală. Este logic şi real ca persoana care şi-a ispăşit deja
pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită să nu mai fie pusă în situaţia de a fi iarăşi pedepsită pentru
aceiaşi infracţiune.
Acest principiu include şi interdicţia urmăririi sau judecării repetate, deoarece aceste sunt
acţiuni inseparabile de procedura tragerii la răspundere
pnală.
Principiul dat se regăseşte în majoritatea instrumentelor internaţionale astfel art.4 din cel de-
al 7-lea Protocol la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale prevede că nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicţia
aceluiaşi stat pentru săvîrşirea unei infracţiuni care a fost deja achitată sau condamnată printr-o
hotărîre definitivă a legii şi a procedurii penale a acelui stat.
Potrivit Legii Republicii Moldova cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie
penală sub incidenţa acestui principiu asistenţa juridică internaţională nu este admisibilă dacă în
Republica Moldova sau în orice alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceiaşi faptă şi dacă
printr-o hotărîre judecătorească definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal. Sau
dacă pedeapsa aplicată printr-o hotărîre judecătorescă definitivă de condamnare a fost executată
sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii în totalitatea ei sau asupra părţii neexecutate.
Toate cele mai sus menţionate nu se vor aplica dacă asistenţa juridică este solicitată pentru
revizuirea hotărîrii judecătoreşti definitive în unul din motivele care justifică promovarea unei
căi extraordinare de atac.
Principiul reciprocităţii presupune că asistenţa juridică de drept penal internaţional se
acordă pe cale diplomatică în cazul când între Republica Moldova şi statul respectiv nu este
încheiat un tratat bilateral de asistenţă juridică internaţională în materie penală sau aceste 2 state

23
nu sunt parte la un tratat multilateral sau convenţie internaţională de asistenţă juridică
internaţională de drept penal.
Condiţiile de reciprocitate se confirmă într-o scrisoare, prin care Ministerul Justiţiei sau
Procurorul General se obligă să acorde în numele Republicii Moldova asistenţă juridică statului
străin sau instanţei penale internaţionale la efectuarea unor acţiuni procesuale prevăzute de legea
naţională ale persoanei în privinţa căreia se efectuează asistenţa
schimbul de date şi informaţii de interes operativ în cadrul cooperării poliţieneşti se
realizează în condiţii de reciprocitate.
Principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce este un factor cheie în dezvoltarea unei
zone a libertăţii, securităţii şi justiţiei, dar şi pentru creşterea protecţiei drepturilor fundamentale.
Prin realizarea faptului că o hotărâre adoptată într-un stat nu va fi atacată în altul, recunoaşterea
hotărârilor va contribui la asigurarea certitudinii juridice în cadrul Uniunii Europene.
Implementarea principiului recunoaşterii hotărârilor presupune încrederea în sistemele de drept
penal, încredere fundamentată pe angajamentul respectării principiului libertăţii, democraţiei şi
drepturilor fundamentale.
3.3. Conţinutul principiilor specifice asistenței juridice internaționale în
materie penală:
Dreptul penal internaţional se desfăşoară în baza unor principii specifice indispensabile,
după cum urmează:
 principiul confidenţialităţii
 caracterul extensiv al cooperării;
 funcţionarea suplă a cooperării;
 principiul oportunităţii;
 principiul specialităţii.
 cedarea unei părţi din suveranitate la efectuarea acţiunilor cu
participarea cetăţenilor statului străin;
 respectarea drepturilor şi intereselor statelor terţe de către statele contractante;
 realizarea condiţiilor tratatului prin intermediul legislaţiei naţionale;
 recunoaşterea competenţei statului străin pe cauza penală, în legătură cu
participarea unui cetăţean străin
Principiul confidenţialităţii – autorităţile competente au obligaţia de a asigura, pe cât
posibil, la cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate şi a
actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi
asigurată, autoritatea competentă înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la
transmiterea cererii de asistenţă.
Caracterul extensiv al cooperării, în baza căruia oricare din instituţiile care îşi aduc
aportul la aplicarea legii penale sau la derularea acţiunii penale sunt îndreptăţite să beneficieze de
cooperarea poliţienească internaţională.
Funcţionarea suplă a cooperării, care asigură înlăturarea standardizării excesive şi
obiectivizarea diversităţii de situaţii internaţionale, prin evitarea formulărilor de texte rigide, care
ar reglementa în mod exagerat aspectele de amănunt ale cooperării poliţieneşti.
Principiul oportunităţii - este principiul potrivit căruia schimbul de date şi informaţii
operative de interes poliţienesc se desfăşoară în condiţiile în care nu afectează derularea unor
activităţi specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii ori îngreunează cercetarea sau
judecarea unei cauze.
Potrivit principiului specialităţii, autorităţile statului solicitant nu au dreptul să folosească
actele obţinute ca urmare a executării cererii în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată
asistenţa (spre exemplu, în vederea cercetării unei persoane, folosirea ca mijloace de probă într-o
altă cauză privind o infracţiune pentru care asistenţa nu este admisibilă).

24
În ceea ce priveşte acordarea asistenţei, este greşit să se aprecieze că statul solicitant trebuie
să solicite asistenţa doar după ce a epuizat mijloacele sale interne pentru cercetarea penală a
infracţiunii care face obiectul cauzei. Ceea ce este important este ca asistenţa acordată să
răspundă solicitărilor autorităţilor străine, aceasta în măsura în care nu aduce atingere unor
interese fundamentale ale României (limitele cooperării judiciare) sau nu încalcă principiile de
drept fundamentale. În accelaşi timp, autorităţile române trebuie să se limiteze la ceea ce s-a
solicitat, iar în măsura în care, pentru acordarea asistenţei, sunt necesare informaţii suplimentare,
să solicite transmiterea acestora. Potrivit acestui principiu autorităţile competente nu vor folosi
datele şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului
cererii de asistenţă.
Principiul reprimării infracţiunilor de drept comun, consensul internaţional privind
necesitatea prevenirii şi eradicării acestora fiind o condiţie de bază a cooperării. Din această
perspectivă, cooperarea poliţienească internaţională exclude cauzele având caracter politic,
militar, religios sau rasial.
Reieşind din noţiunea asistenţei juridice internaţionale în materia penală, din tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi din principiile ce stau la temelia acestui
institut, în concluzie, putem afirma cu certitudine că importanţa asistenţei juridice în
materie penală joacă un rol important în combaterea criminalităţii, prin colaborarea şi
cooperarea statelor.
Acest institut apare ca o excepţie de la principiul suveranităţii de stat, care este acea
trăsătură a puterii de stat de a fi supremă în raport cu oricare altă putere socială existentă în
limitele sale teritoriale şi independentă faţă de puterea oricărui alt stat sau organism
internaţional, calitate exprimată în dreptul statului de a-şi stabili în mod liber fără nici o
intervenţie din afară, scopul activităţilor sale pe plan intern şi extern, sarcinile fundamentale pe
care le are de îndeplinit şi mijloacele necesare realizării lor, respectînd suveranitatea altor state şi
normele dreptului internaţional, excepţie ce se exprimă prin faptul că statele părţi
acordîndu-şi reciproc asistenţă juridică internaţională în materie penală, cedează o parte din
suveranitatea lor, în scopul cooperării pentru combaterea infracţionalităţii.
SUBIECTUL 4. FORMELE DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN
MATERIE PENALĂ.
4.1. Clasificarea formelor de asistenţă juridică internaţională în materie penală;
4.2. Forme de asistenţă juridică eventual acceptabile;
4.3. Forme de asistenţă juridică consacrate:
4.3.1. cu caracter informativ.
4.3.2. cu caracter procesual
4.1. Clasificarea formelor de asistenţă juridică internaţională în materie penală
O trăsătură a epocii contemporane determinată de progresul tehnico-ştiinţific, de schimbul
intens de valori materiale şi spirituale, o constituie tendinţa de intensificare a cooperării între
state pe diverse planuri ale activităţii politice, sociale, culturale, juridice.
Principiul cooperării este astăzi unanim admis în raporturile internaţionale dintre state,
contribuind la cunoaşterea reciprocă, la asigurarea progresului, la întărirea păcii.
Astfel, în etapa actuală de dezvoltare a societăţii colaborarea internaţională între state
suverane şi egale în drepturi devine o realitate incontestabilă, impusă de necesităţi obiective.
În acest sens, Republica Moldova tinde să dezvolte legături pe tărâm economic, cultural,
ştiinţific cu alte state, incluzându-se în circuitul mondial de valori materiale şi spirituale.
Activitatea de colaborare şi asistenţă în diverse domenii ale activităţii juridice constituie la
rândul său una din importantele forme de cooperare internaţională. Pe planul raporturilor juridice
atunci când acestea intră în circuitul juridic internaţional, principiul cooperării are de asemenea