O slideshow foi denunciado.
Utilizamos seu perfil e dados de atividades no LinkedIn para personalizar e exibir anúncios mais relevantes. Altere suas preferências de anúncios quando desejar.

Aparatul respirator

356 visualizações

Publicada em

Anatomia aparatului respirator: descriere, localizare, rolurile principalelor structuri

Publicada em: Educação
  • Seja o primeiro a comentar

Aparatul respirator

  1. 1. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Aparatul respirator 1 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Căi respiratorii • superioare – cavitatea nazală, faringele • inferioare – laringe, trahee, bronhiile Plămâni Pleura 2 Aparatul respirator
  2. 2. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Cavitatea nazală se află in centrul maxilarului superior până la porțiunea nazală a faringelui. - segementul inferior : vestibul nazal orificiile nărilor. - peretele lateral – aripiile nasului - peretele medial - septul nazal, care separă fosele nazale. 3 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Cavitatea nazală comunică cu sinusurile paranazale. 4
  3. 3. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Vestibul nazal Cavităţile nazale propriu zise • maxilar • etmoid • palatinul • sfenoid • vomer 5 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Fosa nazală are două regiuni: - VESTIBULUL NAZAL = conduc vertical, lung de aprox 15 mm, limitat anterior de NARĂ - FOSA NAZALĂ PROPRIU-ZISĂ: ✓ un perete medial = septul nazal care este osos, cartilaginos si membranos. ✓peretele lateral al fosei nazale este format din mai multe oase dispuse antero – posterior ; pe el se prind cornetele nazale. ✓ peretele superior, denumit și arcada foselor nazale, separă cavitatea craniană de fosele nazale ✓ peretele inferior care desparte cavitatea nazală de cavitatea bucală (osului maxilar). 6
  4. 4. Prof. univ. dr. Paula DrosescuMucoasă nazală : - olfactivă epiteliu cu celule prismatice - respiratorie – epiteliu stratificat şi un corion, celule mucoase 7 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 8 FARINGELE este un conduc musculo-membranos dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8 unde se continuă cu esofagul. Fața posterioară este în raport cu mușchii prevertebrali. Fețele laterale sunt în raport cu spațiul mandibulo-faringian, lobii glandei tiroide, artera carotidă comună, vena jugulară internă, nervul vag.
  5. 5. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 9 NASOFARINGELE RINOFARINGELE BUCOFARINGELE OROFARINGELE LARINGO- FARINGELE Peretele superior Baza craniului Amigdala fariangiană Vălul palatin Corespunde osului hioid + comunică cu bucofaringele Peretele inferior Vălul palatin Comunică cu laringofaringele Se continuă cu esofagul Pereții laterali Prezintă orificiul trompei lui Eustachio Amigdala tubară Corespunde arcurilor anterioare și posterioare ale vălului palatin Corespunde șanțurilor laringofaringiene Peretele anterior Comunică cu fosele nazale prin COANE Comunică cu cavitatea bucală prin istmul gâtului Comunică cu laringele prin orificiul specific (aditus laringis) Peretele posterior În raport cu coloana vertebrală Corespunde coloanei vertebrale Corespunde coloanei vertebrale Cavitatea faringelui Prof. univ. dr. Paula Drosescu Faringe - aspect din lateral stânga 10
  6. 6. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Segmentele endofaringelui: ➢Nazofaringele ➢Orofaringele ➢Laringofaringele 11 Prof. univ. dr. Paula Drosescu STRUCTURA FARINGELUI - este alcătuit din mai multe tunici: ➢tunica fibroasă ➢tunica musculară ➢tunică mucoasă TUNICA FIBROASĂ are aceeaşi formă ca si faringele şi prezintă: – extremitate superioară sau baza se inseră pe craniu – extremitate inferioară sau vârful se continuă cu tunica submucoasă a esofagului – două margini stângă şi dreaptă se inseră pe toată întinderea faringelui 12
  7. 7. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 13 • la exterior, acoperită la rândul său de adventiţia faringelui • este alcătuită din: – muşchii constrictori – orientaţi circular ➢constrictorul superior format din următoarele 4 porţiuni: ✓pterigofaringianul ✓bucofarigianul ✓milofaringianul ✓glosofaringianul ➢constrictorul mijlociu- se inseră pe cornul mare şi pe cornul mic al osului hioid de unde fibrele lui iradiază ca un evantai ➢constrictorul inferior (laringofaringian)- se inseră pe laringe – muşchii ridicători - orientaţi longitudinal ❖muşchiul palatofaringian ❖muşchiul stilofaringian TUNICA MUSCULARĂ Prof. univ. dr. Paula Drosescu 14
  8. 8. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 15 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 16
  9. 9. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 17 TUNICA MUCOASĂ • la interior, are aspecte variate în diferite regiuni • în nazofaringe mucoasa seamănă cu pituitara • pe bolta faringelui în grosimea mucoasei se găsesc 3 formaţiuni ➢Tonsila faringiana ➢Bursa faringiana ➢Hipofiza faringiana Vascularizație 1.artera carotida comuna 2.artera carotida externa 3.artera carotida interna 4.artera tiroida superioara 5.artera laringeala interna 6.artera linguala 7.artera faciala 8. muschiul stiloid 9. bursa posterioară a m. digastric Limfaticele se colectează astfel: ➢Limfaticele superioare si posterioare, la nodurile retrofaringiene; ➢Limfaticele laterale, anterioare si inferioare, la nodurile cervicale profunde Prof. univ. dr. Paula Drosescu LARINGELEeste cuprins între un plan ce trece prin osul hioid şi alt plan ce trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid Are formă de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele prin orificiul delimitat de epiglotă și cartilajele aritenoide. Vârful se continuă în jos cu traheea. 18
  10. 10. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Laringele este format din CARTILAJE unite între ele prin LIGAMENTE și ARTICULAȚII Laringele prezintă 9 cartilaje: - 3 sunt nepereche: ✓ Tiroid ✓ Cricoid ✓ Epiglota - 6 sunt perechi: ARITENOIDE CORNICULATE CUNEIFORME Pe cartilaje se inseră mușchii striația ai laringelui 19 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 20
  11. 11. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Cavitatea laringelui se împarte în trei etaje: 1) etajul supraglotic sau vestibular - situat superior, prezintă un orificiu superior delimitat de epiglotă 2) etajul glotic localizat între plicile ventriculare și vocale 3) etajul infraglotic descris sub corzile vocale 21 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 22
  12. 12. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Traheea Traheea este un conduct aeric, impar, median, simetric, format din cartilaj şi membrană fibromusculară, tapetat intern de mucoasă, cuprins între extremitatea inferioară a laringelui şi originea bronhiilor Limite ➢ superior – C5–C6 ➢ inferior – T4–T5, nivel la care se împarte în cele două bronhii principale, dreaptă şi stângă. La făt traheea este situată mai sus, la nivelul luiC4–C5. 23 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Direcţie Traheea are o direcţie oblică, de sus în jos şi dinainte înapoi Situaţie Traheea este situată iniţial în partea anterioară şi inferioară a gâtului; coboară posterior de stern, ocupând partea superioară a toracelui, fiind situată anterior de esofag. 24
  13. 13. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Dimensiuni Lungimea traheii este variabilă: ▪L = 10–11cm la femeie ▪L = 12–13cm la bărbaţi. ▪La copii, dimensiunile traheii sunt mai reduse, fiind mai mobilă şi plasată mai profund. Traheea nu are o lungime fixă: se alungeşte la ridicarea laringelui sau în extensia coloanei vertebrale, şi scade la coborârea laringelui sau flexia trunchiului. Diferenţa care există între dimensiunile sale extreme este de aproximativ 2– 3cm, această plasticitate se datorează existenţei fibrelor de elastină în structura cartilajelor traheale 25 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Diametrul transvers extern este de 2cm la bărbaţi şi 1,5cm la femei. Diametrul transvers intern este de aproximativ 12mm, şi creşte după deces, prin relaxarea musculaturii netede de la nivelul feţei sale posterioare. Mobilitate Traheea este relativ mobilă, extensibilă şi elastică, astfel încât poate să–şi modifice uşor lungimea: în inspir profund, nivelul bifurcaţiei poate ascensiona la T6 . 26
  14. 14. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Forma Forma traheii este cea a unui tub cilindric a cărui parte superioară este înlocuită printr–o suprafaţă plană. În porţiunea mijlocie cilindrul traheal este mai puţin regulat. Inferior devine uşor turtit antero–posterior. Suprafaţa sa externă prezintă o serie de amprente: ➢amprenta aortică pe partea stângă, imediat deasupra bifurcaţiei, dată de crosa aortei ➢amprenta tiroidiană, tot pe partea stângă, dată de lobul stâng al glandei tiroide Forma traheii pe secţiune transversală este aproximativ cilindrică, cu variaţii individuale. 27 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Raporturi Traheea este învelită de o teacă de ţesut conjunctiv lax care îi favorizează mişcările şi prin intermediul căreia traheea vine în raport cu o serie de structuri cervicale şi toracice importante. Traheea prezintă două regiuni, cervicală şi toracică 28
  15. 15. Prof. univ. dr. Paula DrosescuAnterior 1. piele 2. fascia superficială şi profundă 3. muşchii strenohioidian şi sternotiroidian 4. arcul jugular 5. istmul glandei tiroide care încrucişează cartilajele traheale 2–4; deasupra istmului se găseşte arcada arterială supraistmică între arterele tiroidiene superioare dreaptă şi stângă 6. anteroinferior se află fascia pretraheală, venele tiroidiene inferioare, resturi timice şi artera thyroidea ima 29 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Posterior 1. esofagul care se afla între trahee şi coloana vertebrală, uşor deviat spre stânga, de care este conectat prin ţesut conjunctiv lax, care conţine fibre elastice 2.nervul laringeu recurent drept care urcă pe faţa posterioară a traheii 3. nervul laringeu recurent stâng care trece prin unghiul format între trahee şi esofag 30
  16. 16. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Lateral 1. lobii glandei tiroide care coboară până la al 5–6–lea cartilaj traheal; creşterea în volum a lobilor tiroidieni poate duce la fenomene de sufocare 2. artera carotidă comună 3. arterele tiroidiene 4. vena jugulară internă 5. nervul vag 31 Prof. univ. dr. Paula Drosescu La nivelul bifurcaţiei traheea corespunde pericardului şi atriilor. Anterior corespunde unui plan situat inferior de bifurcarea trunchiului arterei pulmonare, şi vine în raport cu plexul pulmonar 32
  17. 17. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Traheea este formată dintr–o succesiune de inele de cartilaj hialin incomplete unite la extremităţile lor posterioare prin ţesut fibros şi muşchi neted şi tapetate cu mucoasă pe suprafaţa interioară 33 Prof. univ. dr. Paula DrosescuScheletul cartilaginos Cartilajele traheale sunt în număr de 16–20, fiecare fiind un inel incomplet, cu 2/3 anterioare ale circumferinţei; posterior sunt dehiscente, tubul traheal fiind turtit şi completat cu ţesut fibroelastic şi muşchi neted. Cartilajele traheale sunt situate în plan orizontal, separate prin intervale de 4mm vertical şi 1mm orizontal, au o suprafaţă internă convexă şi o suprafaţă externă concavă, turtită vertical. Deseori cartilajele sunt unite parţial sau incomplet, câte două–trei, sau se bifurcă la extremităţi. Cartilajele sunt alcătuite din ţesut hialin care se poate calcifica odată cu înaintarea în vârstă. Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de celelalte: primul este cel mai larg cartilaj traheal, care, deseori, se bifurcă la o extremitate şi se uneşte prin ligamentul cricotraheal cu marginea inferioară a cartilajului cricoid 34
  18. 18. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de celelalte: primul este cel mai larg cartilaj traheal, care, deseori, se bifurcă la o extremitate şi se uneşte prin ligamentul cricotraheal cu marginea inferioară a cartilajului cricoid ultimul cartilaj traheal (carina) este mai gros central, mai înalt, iar marginea sa inferioară prezintă un proces triunghiular, încurbat posteroinferior, care pătrunde între bifurcarea bronhiilor; şi formează pe fiecare parte un inel incomplet care include primul cartilaj bronhic. penultimul cartilaj traheal este mai gros în partea sa centrală decât celelalte 35 Prof. univ. dr. Paula DrosescuMembrana fibroasă Membrana fibroasă are forma unui cilindru care ocupă întreaga suprafaţă traheală. Fiecare cartilaj este inclus în pericondru care se continuă cu o membrană fibroasă densă, situată între cartilajele adiacente şi care ocupă partea posterioară a traheii. Membrana şi pericondrumul sunt alcătuite din colagen şi fibre elastice, care se încrucişează în diagonală, permiţând modificări ale diametrului luminal. Tunica musculară Fibrele musculare netede apar la nivelul membranei posterioare, fiind în majoritate transversale şi ataşate pericondrumului la extremităţile cartilajelor. Tunica mucoasă Tunica mucoasă continuă inferior mucoasa laringeală şi se continuă inferior cu cea bronhică. Este alcătuită dintr–un epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat, care conţine 36
  19. 19. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Vascularizaţie Artere 1. artera tiroidiană inferioară 2. artere bronşice care se anastomozează cu tiroidiană inferioară Vene venele traheale drenează în plexul; venos tiroidian inferior Limfatice limfaticele drenează în nodulii limfatici pre şi paratraheali Inervaţie ramuri traheale din vag nervii recurenţi laringieni trunchiuri simpatice 37 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 38
  20. 20. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 39 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 40
  21. 21. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Bronhiile principale sunt în număr de două: dreaptă și stângă. Bifurcația are loc la nivelul vertebrei toracale T4. După formare fiecare se îndreaptă în jos și în lateral – între cele două se formează un unghi de 75-85°. Bronhia dreaptă este mai scurtă și mai voluminoasă. Bronhiile sunt formate din inele cartilaginoase: 6-7 pentru cea dreaptă, 9-12 pentru cea stângă. Bronhiile pătrund în interiorul plămânilor prin hilul pulmonar și continuă ramnificarea. Plămânii prezintă pentru descrierea anatomică: -o bază – fața diafragmatică prin care vine în contact cu diafragm - un vârf – apex ce depășește cu 2-3 cm orificiul superior al toracelui -o față costală, convexa - urmează curba descrisă de coaste - o față medială, între cei doi plămâni – conține hilul pulmonar pe unde trec elementele pediculului pulmonar - o margine anterioară ce separă fețele costale și mediale - o margine inferioară - circumscrie baza plămanului 41 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Pe fețele plămânilor există fisuri sau scizuri care împart plămânul in lobi. Plămânul stâng prezintă fisura oblică care pornește de pe fața medială, merge sus și posterior, apoi trece pe fața costală, în jos și anterior intersectează marginea inferioară și ajunge pe fața medială. Împarte plămânul stâng în doi lobi: - superior - inferior Plămânul drept prezintă fisura oblică și fisura orizontală care are originea pe fața costală la jumătatea celei oblice, merge medial spre marginea anterioară, apoi spre fața medială, se termină in hil. Plămânul drept este împărțit în trei lobi: - superior - mijlociu - inferior - cel mai mare 42
  22. 22. Prof. univ. dr. Paula Drosescu ARBORELE BRONŞIC INTRAPULMONAR Bronhii lobare (3 dreapta şi 2 stânga) Ramuri bronhiolare segmentare Ramuri bronhiolare subsegmentare Bronhiole respiratorie Ductele alveolare SPAŢIILE RESPIRATORII Lobulul pulmonar 1 ml: SISTEMUL VASCULAR ŞI NERVOS Circulaţia funcţională Trunchiul arterelor pulmonare Venele pulmonare (nr. 4) Circulaţia nutritivă Arterele bronhice (Nr.2) Venele bronhice (Vena azigos dr. hemiazigos stg.) Vasele limfatice Nervi de origine vagală şi simpatică INTERSTIŢIUL PULMONAR Nucleul din vecinătatea hilului pulmonar Mantaua periferică 43 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Membrana alveolo- capilară Surfactantul pulmonar: peliculă subţire lipoproteică tensioactive (elasticitate pulmonară,stabilitatea formei alveolelor, filtrarea lichidelor, emulsionarea particulelor de lichid) Epiteliul alveolar: pneumocite Membrana bazală a epiteliului alveolar Spaţiul interstiţial Membrana bazală a endoteliului capilarelor pulmonare Endoteliul capilarelor pulmonare 44
  23. 23. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 45 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 46
  24. 24. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 47 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 48
  25. 25. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Pleura Este o seroasă formată din două foițe, care nu comunică între ele - mediastin. Foița : viscerală si parietală care delimitează intre ele cavitatea pleurală. Lichidul pleural: asigură adeziunea celor două foițe si mobilitatea plămânilor. Cavitatea pleurală este virtuală. Foița viscerală - pătrunde prin fisurile pulmonare . Foița parietală este unică: - pleura mediastinală - formează limita laterală a mediastinului - pleura costală – căptușește peretele interior al toracelui, de la stern, coaste pană la coloana vertebrală - pleura diafragmatică - acoperă fața superioară a diafragmei - cupola pleurală (domul pleural)- acoperă vârful plămânului. 49 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 50 Experienţa profesională Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/ 2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi 2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar 2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA 1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi 1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi 1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală 2003 medic primar Medicină sportivă 2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie 1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO (Comitetul Olimpic Internaţional) 1996 medic specialist Medicină sportivă 2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP 2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP 2010 licenţă internaţională în Wingwave 2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP 2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation) 2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional)

×